Ziua în care Nu jandarmii au fost mineri

Aici în străinătate întâlnești aleator români din diverse provincii. E o diferență de la pământ la cer între ardeleni și ceilalți (ardelenii au rușine, nu profită, nu mint fără rost etc.). Și basarabenii sunt mai serioși. Faptul că vorbești aceeași limbă nu înseamnă totul. Desigur întâlnești peste tot uscături. Dar procentele contează, probabilitatea ca cel din fața ta să fie serios e decisivă.

Eu cred că ardelenii nu îi atacă pe unguri cu atâta nerușinare, deși numai familiile lor au suferit de pe urma ungurilor, nu pentru că cunosc mai mulți unguri, ci pentru că au mai mult bun simț.

De fapt ardelenii sufera de sindromul Stockolm .

Nu e niciun simptom Stockholm.

De ce numai planul lui Brătianu de-a lua Ardealul "fără ardeleni" era bun?

O fi apanajul catorva asta , a olimpicilor . A cozilor de topor si a utililor . Dar stati blanzi ca nu mor caii cand vor cainii . Autonomia este si acum,  da nu stiti voi . Sunt Regiunile de Dezvoltare care acopera indestulator  toata suprafata  Romaniei , si care creeaza cadrul legal necesar .
O veste buna , poate nu  stiati , obiectiv indeplinit  deci .

...care acopera indestulator  toata suprafata  Romaniei , si care creeaza cadrul legal necesar .

N-ai vre sa stii ce senzatie am eu cand va citesc elucubratiile sovine  si revansarde intr-o Europa unita  .

Dar ardelenii fac o smecherie...orice slabiciune o prezinta ca pe un atu sau ca pe un lucru bun si o tin asa aiurea in tramvai chiar daca in sinea lor stiu ca nu au dreptate .

Prezenta unei slabiciuni marcheaza prezenta unei diferente intre cel ce oare si cel ce nu ,

Daco_Get tu ilustrezi faptul că sunt regățeni care nu înțeleg nimic din Ardeal. E destul de rușinos să nu știi și să nu înțelegi istoria Transilvaniei. Nu știu dacă înțelegi ceva din România, că Ardealul e jumate din ea.

Maghiarii va arata cit va dispretuiesc votind extremistii din udmr la fiecare 4 ani  si voi inca mai credeti ca nu v-ar calari daca li s-ar da cea mai mica ocazie

O incercare nefericita (oare a cata ?) de a-l convinge pe romanul ardelean sa intre in conflict cu vecinul maghiar cu care se intelege perfect, de generatii.

Aici în străinătate întâlnești aleator români din diverse provincii. E o diferență de la pământ la cer între ardeleni și ceilalți (ardelenii au rușine, nu profită, nu mint fără rost etc.). Și basarabenii sunt mai serioși. Faptul că vorbești aceeași limbă nu înseamnă totul. Desigur întâlnești peste tot uscături. Dar procentele contează, probabilitatea ca cel din fața ta să fie serios e decisivă.

Eu cred că ardelenii nu îi atacă pe unguri cu atâta nerușinare, deși numai familiile lor au suferit de pe urma ungurilor, nu pentru că cunosc mai mulți unguri, ci pentru că au mai mult bun simț.

Se poate vorbi și de cei care au luptat în cele două războaie "pentru Ardeal". Din păcate pentru ei, jertfa lor e discutabilă. Transilvania oricum primea autonomie în cadrul Austriei Mari, Ardealul de Nord oricum a fost dat în schimbul instaurării comunismului.

Cred că faci supoziții aiurea.

Poate că asta înseamnă "ceva  mai bun" pentru Orban (este maximul posibil ce-l putea obține ungurii în condițiile democrației parlamentare și ale economiei de piață, care au spart orânduielile medievale, defavorabile românilor):
[ https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/2/2a/Greater_austria_ethnic.svg/350px-Greater_austria_ethnic.svg.png - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

24 octombrie: Guvernul cezaro-crăiesc din Viena și-a pierdut autoritatea: o parte din deciziile sale nu mai sunt respectate. Dieta Ungariei din Budapesta a anunțat, cu acordul regelui Carol al IV-lea, propunerea guvernului regal maghiar condus de Sándor Wekerle de a pune capăt compromisului austro-ungar din 1867 pe data de 31 octombrie 1918. Ultima întrunire a Consiliului Ministerial pentru afaceri comune.
    26 octombrie: Împăratul Carol I renunță la alianța cu Imperiul German.
    27 octombrie: Numirea de către Carol I în Viena a „Guvernului Lichidării” Lammasch. Jurământul a fost depus câteva zile mai târziu.
    28 octombrie: Comitetul Național Cehoslovac a preluat în Praga administrarea Boemiei de la reprezentantul cezaro-crăiesc și a finalizat fondarea statului cehoslovac independent. Galiția s-a despărțit de Cisleithania pentru a aparține statului polonez renăscut.
    29 octombrie: Comitetul Național Morav a preluat conducerea reprezentanței k.k. și a comandamentului militar k.u.k. din Brno. Dieta croată (Saborul) a declarat retragerea Croației din Austro-Ungaria. La Zagreb a fost proclamat Statul slovenilor, croaților și sârbilor, căruia ar fi trebuit să-i aparțină toate teritoriile slavilor de sud care făcuseră anterior parte din Dubla Monarhie. Consiliul Național Sloven a declarat la Ljubljana că toate teritoriile austriece locuite de sloveni sunt independente.
    30 octombrie: Împăratul și regele Carol I/IV dă ordinul ca Marina Militară Imperială și Regală să fie predată noului stat al slovenilor, croaților și sârbilor. Adunarea Națională Provizorie pentru Austria Germană instituie primul cabinet, act prin care Austria Germană se constituie ca stat; Karl Renner devine cancelar de stat. Comitetul Național Cehoslovac preia Comandamentul militar k.u.k. din Praga, Plzeň și Litoměřice.
    31 octombrie: Consiliul Național din Ljubljana declară intrarea Sloveniei în Statul slovenilor, croaților și sârbilor. Ofițerii statului slavilor de sud preiau comanda Marinei Militare Imperiale și Regale. La Budapesta ia ființă Consiliul Național Român Central. Fostul ministru-prezident István Tisza este omorît la Budapesta în prima zi a Revoluției Crizantemelor.
    1 noiembrie: Cabinetul k. k. Lammasch a început în Viena să predea afacerile statului noului cabinet austro-german condus de Renner. Administrarea Bosniei a fost predată Comitetului Național Bosniac. Conducerea Direcției Poliției k. k. din Viena a jurat credință Staatsrat-ului.
    2 noiembrie: Ordinul deja dat de Béla Linder, noul ministru al apărării în guvernul revoluționar maghiar condus de Mihály Károlyi, regimentelor maghiare de pe frontul italian cu scopul încetării luptelor și depunerii armelor, a fost transmis în mod oficial trupelor de către Înaltul Comandament al Armatei Austro-Ungare. S-a retras ultimul ministru de externe k. u. k., Gyula Andrássy cel Tânăr.
    3/4 noiembrie: Armistițiul de la Villa Giusti, semnat lîngă Padova între forțele armate austro-ungare și Antanta. Termenul intrării în vigoare a armistițiului, care potrivit așteptărilor armatei k.u.k. ar fi fost „imediat”, a fost interpretat în mod diferit de părțile implicate în conflict; aceasta a permis forțelor italiene să ia prizonieri peste o sută de mii de soldați k.u.k. în ultimele 24 de ore. Italia a ocupat Tirolul la sud de Pasul Brenner, Triest și Litoralul austriac. S-a retras ultimul ministru de finanțe comun, Alexander Spitzmüller.
    6 noiembrie: Carol I/IV a ordonat demobilizarea unităților rămase din armată. Trupe germane ocupă între 6 și 10 noiembrie părți din Tirol și Salzburg.[20]
    9 noiembrie: Consiliul Național Român Central cere noului guvern revoluționar maghiar condus de Mihály Károlyi să i se acorde o deplină putere de guvernare asupra teritoriilor locuite de români în Ardeal și Țara Ungurească
    10 noiembrie: Regatul României declară din nou război Puterilor Centrale și trupele române trec încă o dată Carpații.
    11 noiembrie: Retragerea împăratului Carol I în Austria Germană, dizolvarea guvernului k. k. Lammasch, eliberarea tuturor funcționarilor publici de jurământul de credință făcut împăratului. Se retrage ultimul ministru de război k. u. k., Rudolf Stöger-Steiner von Steinstätten.
    12 noiembrie: Prin hotărârea Adunării Naționale Provizorii, statul Austria Germană s-a declarat republică aparținătoare de Republica de la Weimar. Delegațiile și Camera Domnilor din Consiliul Imperial precum și ministerele k. u. k. și k. k. au fost desființate.
    13 noiembrie: Se retrage regele Carol al IV-lea al Ungariei. Guvernul maghiar, care nu se considera angrenat de armistițiul în vigoare din 3 / 4 noiembrie dat fiind că Ungaria ieșise din uniunea reală cu Austria la sfârșitul lui octombrie, încheie o convenție militară cu Antanta la Belgrad, prin care e nevoit să accepte condiții chiar mai rele decât cele impuse la Villa Giusti.
    14 noiembrie: Tomáš Garrigue Masaryk, încă în exil, a fost ales ca președinte al Republicii Cehoslovace. Desemnarea sa prin intermdiul politicienilor cehi din exil a fost încununată de succes încă din 24 octombrie în Paris.
    15 noiembrie: Consiliul Național Român Central decide unirea românilor din Transilvania și din Țara Ungurească cu Regatul României.
    16 noiembrie: Ungaria se declară republică, primul președinte fiind Mihály Károlyi

Nu e niciun simptom Stockholm. Capitalismul i-a pus pe românii ardeleni pe picior de egalitate cu ungurii. Moșiile feudale ale grofilor au ajuns în mâinile chiaburilor români. Și asta s-a întâmplat înainte de 1918. Militarii năsăudeni i-au scos ca pe șobolani pe unguri din parlamentul din Budapesta când împăratul a dizolvat parlamentul. Ăsta nu e simptom Stockholm. Planurile lui Franz Ferdinand ca viitor împărat preconizau scoaterea Transilvaniei din Ungaria. De ce numai planul lui Brătianu de-a lua Ardealul "fără ardeleni" era bun?

O incercare nefericita (oare a cata ?) de a-l convinge pe romanul ardelean sa intre in conflict cu vecinul maghiar cu care se intelege perfect, de generatii.

Mi-a plăcut cum stătea Iohanis în poziție de drepți când i se cânta imnul secuiesc. A fost amuzant.