Am putea explora si coloniza Caleea Lactee? Dar Andromeda?

Lenevo, on 04 iunie 2017 - 07:11, said:

pai de unde forta de munca cand toti stau in canapeli cu telecomandele in manuri?

Hai sa o luam pe bucati.Inca nu avem o guvernare globala care sa aiba o viziune dincolo de stele tot se incearca UE,SUA,Uniunea africana etc pana nu avem un gol si o viziune comuna o sa tot ne invartim in cerc.Odata aliata pentru un bine comun atunci vorbim de ceva mare.
[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/XQQYbKT_rMg?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Ce zice batranul asta ar trebui sa fie minimul de technologie pentru inceput.
[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/_EkMjTnWk14?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Edited by ZIGZAG20, 04 June 2017 - 09:55.

Eu chiar nu inteleg de ce sa ne oprim atat de aproape ? "Decat " Calea Lactee si Andromeda ? WTF ?

Parerea mea e ca filmul ''Passengers'' se va apropia de ce va face omenirea in viitor.
Vorbim de colonizarea planetelor.
Stiu ca-i doar un film SF, dar mi se pare plauzibil...

...."decat " ti se pare

Mai degraba, omul, sau ce va mai ramane din el, va coloniza copacii din Africa de sud si din america de sud, ramasi netaiati.

Pana la Andromeda, poate vor reusi in urmatoarea 100 de ani sa mute deseurile de tot felul pe luna.

Problema este ca galaxia e mare. Atat de mare ca nici nu poti sa iti imaginezi cat de mare. La scara galaxiei, viteza luminii e mica. Gandeste-te ca cea mai apropiata stea (Proxima Centauri) e la 4,25 ani lumina - deci daca o vom coloniza, si vrem sa-i intrebam ceva pe oamenii aceia, vom primi raspunsul dupa 8 ani jumate. Centrul galaxiei e la 25.000 de ani-lumina.

Luand in considerare ca, in mod realist, nu ne putem deplasa cu mai mult de 10% din viteza luminii (la o viteza mai mare atomii de hidrogen din spatiu actioneaza ca un accelerator de particule asupra navei, determinand radiatii secundare puternice), probabil ca nu vom coloniza nici macar o alta stea, necum galaxia.

Acest tip de aspiratii mi se par copilaresti, ceva in genul unui copil care vede prima data soarele sau luna si intinde manile cu intentia de a si le insusi sau sa se joace cu ele.
Si nu ma refer neaparat la initiatorul topicului ci la oricine cocheteaza cu astfel de idei.

Din punctul meu de vedere, realist vorbind:
- motorul civilizatiei se schimba la cateva mii de ani, la fel si valorile, acum e mai mult un motor economic care nu are decat un interes foarte limitat de a explora spatiul in afara de a fi primul in cutare loc sau cutare cursa. Chiar daca in viitor civilizatia umana va progresa din punctul meu ea va fi in continua schimbare si asta nu garanteaza ca intentiile de azi sa continue sau sa continue pe o perioada destul de lunga de timp incat sa aiba un impact macar minor in directia unei explorari pe scara larga a cosmosului.
Explorarea spatiului cosmic cu nave sau personal uman este un moft al civilizatiei actuale, nu este nici o certitudine ca peste alte 5 clipe (sute de ani) acest moft va mai exista macar. Cine are astfel de aspiratii ar trebui sa-si puna sincer intrebarea "de ce sa colonizam alte planete? sau galaxia?". Va asigur ca raspunsul nu e curiozitatea, curiozitatea nu necesita colonizare.

- nu vad cine ar dori in afara de o mana de temerari si curiosi sa locuiasca (nu doar sa viziteze) intr-un mediu nu ospitalier ci ucigas la cea ma mica greseala personala sau de proiectare a echipamentelor sau de cunoastere prealabila a mediului sau a fenomenelor de pe o lume departata de a noastra. A incerca sa replici conditiile de pe pamant in alte locuri este ceva foarte nerealist, noi trebuie sa ne ducem bucatica de pamant cu noi oriunde am merge (aer, apa, mancare, samd); deocamdata abia am reusit sa le ducem pana pe corpul care orbiteaza in jurul pamantului daramite pe alta planeta, iar in afara sistemului solar nici o sansa din punctul meu de vedere.
E prea bine pe pamant? Suntem o bucata a acestui pamant si a vietii de pe acesta, am crescut impreuna cu el, chiar daca suntem ca niste copii care deschid ochii mai avem foarte mult pana sa mergem si sa ajungem in locurile pe care vedem, daramite sa fim si independenti de parinti.

- realitatea este mult mai crunta decat pare. In sci-fi e foarte simplu sa inventezi nave spatiale ce depasesc viteza luminii, in realitate ne ia cativa ani pana la urmatoarea planeta. Iar acest timp nu se va putea imbunatati considerabil din considerente biologice, nu putem suporta acceleratii si deceleratii mare si mai ales continue. Probabil un om ar trebui sa traiasca milioane de ani ca sa calatoreaca si sa vada cu ochii lui un alt sistem solar.
Criogenizarea nici nu o iau in considerare, este nerealista din foarte multe puncte de vedere si pe de alta parte mi se pare o practica sub-umana.

- cunoasterea actuala despre spatiu este superficiala si foarte la inceput, in domeniul macrocosmosului inca emitem teorii extrem de copilaresti si departate de realitate. Din punctul meu de vedere daca spun ca 5% din ce stim despre cosmos este adevarat cred ca este mult. Iar daca spun ca avem o idee cam de 1% despre adevarata cosmologie e exagerat de mult.

- lucrurile sunt intr-o perpetua schimbare, si omenirea dar si sistemul solar. Peste mii sau cateva zeci de mii de ani sistemul solar poate fi un altfel de loc si omenirea poate fi un cu totul alt tip de omenire. La fel cum sunt convins ca a fost privind in urma pe o perioada la fel de scurta.

Insa astfel de lucruri nu traiesc in constienta noastra de azi, azi doar intindem mainile spre stele.
Maine poate ne vom intinde pe noi insine pana la stele.

sylvius, on 04 iunie 2017 - 06:10, said:

Nu ca Romania va trece de la nivelul material, la viata fara trup , asa ca nu mai este necesar autostrazi, drumuri, locuinte etc, toata treaba sta in biserici, astea accelereaza procesul, hi hi hi ...

Savantii au descoperit un nou organ. In trupul uman. Si tu vorbesti de Andromeda..

omenirea nu este in stare sa-si gaseasca locul aici, pe pamant, dapai in afara pamantului !

Este gresita abordarea cu colonizarea altor planete. Am spus-o de multe ori dar lumea nu vrea sa creada.

Model de habitat spatial: Kalpana One.

Avantajul habitatelor spatiale este ca se pot intemeia imperii in jurul fiecarui sistem solar si chiar in spatiul interstelar.

ce spune xorian pare foarte interesant. insa intrebarea ar fi cum vom face rost de energie sa ne autosustinem avand in vedere departarea fata de stele? presupunem ca respectivele colonii sunt predispuse (nu stim in ce masura de mult) spre defectiuni. ce s-ar intampla ca o colonie din asta sa ramana toata fara energie din cauza unei defectiuni si nici macar motoarele sa nu mai mearga?
pana la cea mai apropiata stea e asa de mult....
in rest e fezabil ce zici. roboti vom avea , fuziune si alte forme de energie vom avea, puterea sa construim astfel o colonie in spatiu e foarte fezabila.
mai ales ca intre soare si proxima centauri este atata material de exploatat (gandindu-ne la centura de asteroizi de dincolo de sistemul solar) incat n-ar trebui sa avem probleme.
insa sa facem asta presupune si niste riscuri enorme. una la mana ca mutarea in spatiu la atata populatie cere multa materie si asta inseamna sute mii de rachete pentru iesirea de pe terra. oricand se poate intampla un accident. ar trebui sa totul sa mearga perfect ca sa reuseasca. doi la mana ca o astfel de colonie spatiala ar  fi mare de ordinul unui oras mare. oricand se poate intampla ceva in imensa aparatura de acolo. ca si colonie in spatiu mai intai trebuie sa te asiguri ca iti vine vreun cineva in ajutor altfel....deci trebuie sa gasim si calea unei comunicari foarte rapide. numai de la soare ii ia luminii 8 minute sa ajunga. daramite de la alte distante. ca atare va trebui fi gasita oricum metoda de comunicare cu viteza superluminica. daca nu cumva pur si simplu vom avea colonii izolate una de alta. autosustinerea n-ar fi o problema. insa ce te faci cu excedentul de populatie? caci medicina va evolua imens in urmatorii ani. s-ar putea sa ajungem la situatia in care nu vom mai face copii decat rar. interesant cum va evolua mental o astfel de colonie.
in fine deocamdata sa colonizam marte si sa ridicam cateva colonii in spatiul dintre pamant si marte si vedem pe apoi.

Am mai putea mișca ceva în sensul explorării spațiului, deși tot cu șanse minime de succes, dacă am consuma măcar jumătate din ce producem și resursele omenirii în domeniul ăsta. Dar noi suntem în faza înarmărilor, foametei și epuizării resurselor naturale. Avem aproape sigur neșansa să dispărem ca specie din varii motive fără să fi colonizat măcar luna, ce galaxii visăm?

high_energy, on 06 iunie 2017 - 07:22, said:

Fuziune termonucleara.
Lumina interioara va fi emisa de leduri care imita perfect lumina naturala pana dincolo de pragul subliminal.

high_energy, on 06 iunie 2017 - 07:22, said:

Reparatiile pot fi efectuate de localnici. Evident nu cu ce exista astazi. La acea data trebuie sa fie maturizate nanotehnologia, inteligenta artificiala, roboti avatar inalti de 17m, realitate virtuala, si alte chestii.
Totusi cred ca aceste habitate vor migra in roiuri spre exteriorul sistemului solar astfel incat sa exista comunicare in timp real intre ele.

high_energy, on 06 iunie 2017 - 07:22, said:

Asa este. Nu se mai fac copii. S-ar putea in cazul inventiei uterului artificial, populatia sa creasca iar.
Intr-un univers infinit, nu exista suprapopulare.

caiuscorneliu, on 06 iunie 2017 - 07:42, said:

Din momentul in care am reusit sa evadam de pe Terra, specia este salvata. Poate dainui pana la sfarsitul universului.

Edited by XORIAN_L, 06 June 2017 - 10:50.

Da? Și unde te duci?

Am scris mai sus de habitatele spatiale (daca ai citit).
Materie exista peste tot, chiar si in vidul interstelar. Evident trebuie capturata si procesata.

V-ati saturat de prea mult bine?