Fagofobie

PantherOne, on 04 aprilie 2017 - 23:03, said:

Adica are o fobie civilizata?

Sfatul meu: incearca sa nu dai prea multa importanta. Gindeste-te mai putin la chestia asta. Eventual minca putin si gindeste-te putin. Pas cu pas.

Stai liniștit că trece.
Doar să nu te mai "agiți" atât de mult de problemă,și,în timp,se va rezolva de la sine.

Sau poți face cum recomandă "unii" în filme:
"Înfruntă-ți teama!"

Velaxa, on 04 aprilie 2017 - 22:59, said:

Daca-ti stii acele momente,este foarte simplu,adica le eviti si nu mananci in acele momente,mananci in celelalte momente.
De ce ar trebui consult medical sau tratament medicamentos,cand problema nu-i de natura medicala?N-ai ce face cu banii?Da' vointa ai?
Evita orice situatie care te face sa te simti rau,penibil sau iritat.In asa fel elimini sursele de enervare inutila.

Mănâncă raw vegan. Alimentaţia bogată în hrană vie ajută oamenii să fie mai tineri, mai frumoşi şi mai sănătoşi!
Te va elibera de fobie. Vei trai aventura eliberării.

Program strict in care sa iei mesele  ferit de ochii lumii. Dimineata acasa, sa fie masa principala, bagi ce-ti vine sub nas, la pranz iti rezervi o fereastra intre 11-14 cand poti sa iti iei undeva pranzul in liniste, iar seara cand ajungi acasa te bagi in frigider (acolo nu chiar nu te vede nimeni) si il golesti.
Intre mese rontaie si tu niste alune sau manca un mar.

De fobia asta nu am mai auzit . Rezolvarea insa e simpla de tot : in public nu manca nimic , bea doar lichide ! Ideal e sa bei alcool , astfel te vei imbata putin si-o sa uiti de orice fobie si-o sa manci mai ceva ca un porc la troaca , fara jena ...

Baxon, on 05 aprilie 2017 - 08:56, said:

Tot așa am făcut șmecheria, hai că bag vreo 2 beri nefiltrate și mă amețesc puțin și uit de tot și toate.
Nu tot timpul merge, devin anxios în anumite momente de genul. Asta mă deranjează foarte tare, nu neapărat că trebuie să mă abțin tot timpul când mâncăm în oraș, dar apare și o stare de anxietate.

Bursul, on 05 aprilie 2017 - 08:48, said:

Aha. Si in 2 ani deschide un topic: "Cum sa slabesti de la 150 kg?"

Baxon, on 05 aprilie 2017 - 08:56, said:

Parerea mea e ca tine mai mult de "atac de panica" ... nu mancatul in sine este problema ci starea.

superm, on 05 aprilie 2017 - 09:07, said:

Da mă ia cu panică foarte random.
Dar e ciudat, de exemplu nu am probleme să prezint un proiect în fața unor colegi noi, dar dacă mă pui să stau la o masă cu ceva lume nouă ,cu mâncare, unde să-mi umble oamenii în cap, mă ia cu transpirații.

Edited by Velaxa, 05 April 2017 - 09:12.

PantherOne, on 04 aprilie 2017 - 23:32, said:

Sau cum manca unii in compartiment in tren. Isi insira slana, branza, rosiile si taie cu brisca.

cel mai probabil ai o fobie.
ai nevoie de psiholog si psihoterapie, pentru a determina cauza declansarii acestei fobii si pentru a afla ce poti sa faci pentru a-ti depasi aceasta stare.
de unul singur putin probabil sa reusesti, adica fara ajutor medical. nu medicamentos :-))). sau cel putin nu deocamdata.

am o colega care a trecut prin ceva oarecum asemanator (disfagie psihogena), nu mai putea inghiti absolut nimic, nici lichide (cu greu cateva picaturi, cu paiul), nici alimente solide sau pasate, cauza a fost o lipsa accentuata de calciu in organism, suprapusa peste dereglarea glandelor suprarenale, pe fondul stresului de la locul de munca.
i-a fost de mare ajutor medicamentul  AT 10, recomandat de un medic din Baicoi, dupa ce biata fata a colindat pe la nu stiu cati medici, a facut RMN, endoscopie, ecografii, analize, etc.

poate ca si la tine anxietatea a aparut pe fondul unui dezechilibru din organism, n-ar fi rau sa investighezi si acest aspect, nivelul calciului din organism si functionarea glandelor suprarenale.

de fapt, care este temerea ta cea mai mare sau ce crezi ca ti se poate intampla rau/neplacut, atunci cand esti nevoit sa mananci in public ?

că mi se face rău și vomit. Mai detaliat spus, că de la agitația, nebunia aia, emoții s-au ce or fi, asta o să facă ca mâncarea să intre ca dracu în burtă și astfel o să mi se facă rău, pentru că nu tot timpul te ajută vorbele de tipul " îți spui singur că nu ai de ce să ai emoții". Când îți spui singur că nu trebuie să ai acele emoții când mânci în oraș cu un grup, fix atunci ele devin și mai puternice, îți mai face una cu ochiul din celălalt capăt al mesei, te ia și mai urât. Deci nu este chiar așa, că nu mai mânc în oraș și gata, toată problema e rezolvată. Atacurile de panică sunt probabil cele mai urâte chestii pe care le-am întâlnit vreodată, dacă nu le-ai trăit, nu ai cum să știi cât de urât poate să fie.
Probleme cu calciu am și am avut, dar am tot luat, o să mă pun să mai iau, dar nu cred că o să rezolve mare chestie, când luam calciu nu simțeam eu mare diferență

Edited by Velaxa, 05 April 2017 - 09:34.

Probabil ai fost certat când erai copil despre felul cum mănânci în public(poate și "altoit"),la un event care presupune masă încărcată și multe persoane:nuntă,aniversare,masa de revelion,paște,crăciun,sau chiar la restaurant.
Astfel,ți-ai "autoinoculat" fobia asta.
Căci,cred că este ceva făcut de tine.

Părerea mea de nespecialist.

Velaxa, on 05 aprilie 2017 - 09:29, said:

nu lua asa, de capul tau. roaga medicul de familie sa-ti dea trimitere la un specialist sau pentru analize si investigatii, discuta si un un endocrinolog legat de chestiunea cu suprarenalele.
esti stresat in general ? adica exista factori de stres in activitatea ta, la locul de munca, in relatia cu altii ?

corinadaniela, on 05 aprilie 2017 - 09:34, said:

În momentul ăsta da, stau foarte mult cu străini și mă stresează oarecum, eu cum sunt un tip mai extrovertit, mă deranjează anumite chestii, de exemplu ei nu salută până nu ești la câțiva metri de ei.
Eh, medicul de familie a tot încercat să lase de înțeles că stă totul în mine, da stă totul în mine, dar trebuie cineva să mă ajute să găsesc calea, că eu singur am tot încercat și uite că nu am reușit, merge câteva luni, dar apar momente când mai trebuie să ies din monotonie și atunci apar și mai tare chestiile astea.

Edited by Velaxa, 05 April 2017 - 09:41.

PantherOne, on 04 aprilie 2017 - 23:03, said:

Culmea e ca sint niste locuri unde oamenii sint atit de saraci de mincatul in public e un fel de cocalarism, te lauzi ca ai ce minca. Nu e cazul in Romania, unde este o (poetic vorbind) "epidemie" de obezitate si supraponderalitate.

In alta ordine de idei daca problema apare doar cind maninci nu minca. Cum s-a zis, daca esti cu prietenii ia-ti o bere sau un suc dar in rest nu e nici o problema. Fazele ca omul trebuie sa manince de n ori pe zi, plus eventual sa rontaie ceva intre sint aberatiile unor industrii care nu se mai pot extinde (ca de exemplu cei cu telefoanele sa te faca sa-ti schimbi telefonul) pentru ca e o limita totusi cit poate minca omul. Poti foarte bine sa sari nu citeva mese dar citeva zile fara sa maninci.

Dupa cum s-a zis incearca sa maninci doar cind ti-e foame, nu pentru ca a venit ora cutare. E win-win, daca maninci cind ti-e foame ai scapat de fobie, daca nu maninci mai mult timp e foarte probabil sa beneficiezi de singurul mod cunoscut pina acum de a preveni imbatrinrea si de a mari speranta de viata: https://en.wikipedia...rie_restriction

ASCENDED, on 05 aprilie 2017 - 09:34, said:

Da, ai dreptate, dar nu am avut probleme sau frici din chestia asta, ai mei nu au fost încuiați cu chestia asta, înțelegeau foarte bine că nu mânc orice, oricând, oricum.
Mai tare mă deranjau neamurile alea de băgau mâncare cu forța în tine, faptul că eram slăbuț și că tot timpul se rezuma la " păi uite cât mânci acuma la grătar, cum să nu fii slab?" Devenea deja o frustrare, de parcă alimentația se rezuma la grătarul cu neamurile și de parcă faptul că eram slab când eram copil, era o problemă doar din pricina mâncatului, nu și din cauză că sunt un tip înalt și pentru că am alt metabolism.
Mai aud și acuma căcaturi dinastea prin oraș, că sunt slab pentru că nu mânc calumea, deși am pus 10 kg în ultimul an.

Eu zic că am găsit cauza, în două momente din viață (de la începutul liceului) am vomitat de 2 ori, o dată la prima oră cu ai mei colegi noi și o dată mă luase cu urât la una din primele mele întâlniri cu o fată, aveam vreo 15 ani.
De atunci mi-am băgat în cap că trebuie să mânc mai ordonat, nu cu 10 minute înainte de întâlnire, că eu la întâlniri nu pot mânca,  cu colegii în pauză nu pot merge la shaorma (dispare problema asta de-abia după luni de zile, când încep să îmi fie ca frații)