Fagofobie

hm, pari genul de om care pune la suflet toate nimicurile si isi face o mie de griji din cauza ce-ar putea gandi altii despre tine.
constientizeaza faptul ca acei straini au acest obicei, le este caracteristic, nu te mai supara din cauza salutului, repeta-ti "asa sunt ei obisnuiti, asa au crescut, asa ii saluta si pe altii, nu au ceva personal cu mine".
e absurd sa crezi ca ei s-ar apuca sa te salute exact cum o faci sau esti tu obisnuit.
pentru ca tocmai despre asta este vorba, despre obisnuinte si medii diferite in care ati crescut si v-ati format deprinderi si obiceiuri, atat tu cat si strainii cu care interactionezi.

crede-ma, este cazul sa devii oleaca mai nesimtit si sa nu te mai preocupe ce-ar putea gandi/crede altii despre tine. majoritatea oamenilor nu-si bat capul sa observe in detaliu ce fac/cum arata/cum se comporta cei din jur, sau sa-i judece, sau sa se mire de-o ciudatenie a cuiva.
in plus, fiind vorba despre medii si tari/culturi diferite, e si normal sa existe diferente intre ce stii si faci tu, si ce fac acei straini.

un psiholog ti-ar fi de mare ajutor, pe toate planurile. nu numai cu fobia, cat si cu despicatul firului in paispe, si "angoasele astea existentiale" pornite din nimicuri.

Da, pentru că sunt un tip extrovertit și foarte prietenos, pun destul de mult la suflet.
Eu în general ajut foarte mult, am momente când sunt cel mai mare egoist și nesimțit, o țin pe a mea, dar în general sunt un tip de gașcă și mint foarte rar.

Stai liniștit,că va trece în timp.
Cât despre greutate:Ești tânăr,ai timp să te îngrași.
La faza cu vomitatul(cele din trecut),eu aș pune-o pe seama emoțiilor.

În trecut,armata rezolva astfel de probleme.

Acum,cred că cel mai bine ar fi să mergi la un doctor din ăia de te pune să stai întins pe canapea și să povestești.

Și mai poate fi o cauză:tu de fapt să fii și un pic introvertit.
Din construcție.

Unii oameni "se pierd"(se emoționează/au "trac") când sunt în centrul atenției unui public străin.

Ce mai poți face:
Să te îmbărbătezi.

 Velaxa, on 05 aprilie 2017 - 09:10, said:

Incearca sa nu mai ai pofte in public macar asa vreo 3 luni ; manca acasa sau ( ascuns ) si vezi daca scapi de fobie / atac de panica .
Inghetata poti manca in public ? Sau un biscuite , bomboana ? Daca da , problema e sus la mansarda si de cele mai multe ori nu se rezolva decat cu tratament medicamentos si drumuri la psiholog .
De fumat ,fumezi ?

Edited by Baxon, 05 April 2017 - 12:15.

 Ion_de_la_Raion, on 05 aprilie 2017 - 09:22, said:

Pai asa se minca civilizat. Nu ca in filmul ala. Mai intii tai cu brisca, apoi imbuci. Suntem oameni, nu animale.

Nu fumez, nu cred că sunt introvertit, vorbesc destul de mult și nu am probleme să spun chestii.
Eventual la început, sunt mai tăcut, dar cum mă obișnuesc puțin cu oamenii cum nu mai am probleme.

 Baxon, on 05 aprilie 2017 - 12:14, said:

totuși mă gândeam acuma, și îmi dau seama că fobia asta nu ține neapărat de mâncare.
De exemplu, a început să mi se facă rău pe autocar, tren sau orice transport în care suntem multă lume la un loc.
Înainte nu aveam probleme, de mic sunt obișnuit să mergî ntr-o săptămână și 2.000 de km.
Acuma mă ia cu aiurea și prin tren, nu pot mânca, mi se face rău și fără să mânc.
De exemplu eram cu colegii, și băgam bagajele în autocar, trebuia să plecăm de la pensiune, urc în autocar și mă ia cu transpirații și cu panică, mă dau repede jos (autocarul stătea) iau niște aer, mă strâmb puțin la ăia de se uitau de pe geam la mine, uit de problemă, urc înapoi, nu mai aveam nici pe dracu.
În primele zile în care mergeam cu autocarul prin țară, mi se făcea rău în autocar una două, ultimele zile, după ce mă obișnuisem, nu mai aveam nici pe dracu, mergeam în spatele autocarului la o vorbă și stăteam în picioare.

Așadar, în concluzie ar fi că orice mediu care știu că îmi poate produce greață (autocar,restaurant unde se mâncă mâncare multă) mă face să nu mă simt bine.

Dar sa stii ca nu e chiar asa de rau daca vomiti. Ia citeva pungi cu tine pentru orice eventualitate si incearca sa te relaxezi. Cind te apuca starile astea poti incerca relaxarea prin respiratie: respira incet si profund de 3-4 ori. Spune-ti in minte: "E bine, sunt linistit, ma simt bine". Poti sa te antrenezi un pic inainte. Nu exagera, nu respira profund de 10 ori ca poate avea efectul contrar (te hiperventilezi). 3-4, maxim 5 ori ar trebui sa ajunga.

ce descrii tu acolo seamana nitel si a atac de panica...sau o a doua fobie, aceea de multime, aglomeratie (ochlofobie)

Un psiholog s-ar putea sa fie sub-calificat pentru a lucra cu asa ceva. Psiholog este orice absolvent de facultate. Pentru a intelege mecanismul tulburarilor psihice un psiholog are nevoie sa se specializeze in psihoterapie sau consiliere psihologica (sa faca master in acest domeniu sau sa termine un program de formare special, echivalent cu masterul). Psihiatru nu recomand din principiu, pentru ca se lucreaza pe ideea ca un picior rupt se vindeca cu analgezice. Deci ramane varianta cu psihoterapeutul sau consilierul psihologic care te pot ajuta sa intelegi sursa stresului si sa controlezi nivelul de stres prin mijloacele propriei personalitati, fara ajutor medicamentos.

Edited by Psiholog_Marius_Iftimie, 14 April 2017 - 10:49.