Fagofobie

A trecut cineva prin problema asta?
Am momente în viață când pur și simplu nu pot mânca în public ( în special pe lângă oameni pe care de-abia îi cunosc) stresul, ba chiar buna dispoziție exagerată pentru că mă întâlnescu cu cineva cu care abia aștept, sau că vizitez un oraș nou, mă facă să mă gândesc la fiecare înghițitură și încep să am un nod în gât și o senzație de greață.
Toate astea au apărut acuma mulți ani de zile, înainte de prima zi de liceu, când de la agitația din prima zi, m-o luat o senzație de rău. Jumate de an de zile am mers pe la doctori să văd ce am la stomac (da am crezut că am probleme digestive) dar nu e așa, problema e la fobia mea, că în anumite momente ale zile (dimineața) sau în public, nu pot mânca decât cu frică și foarte greu.

Ce recomandați, psihoterapeut, psiholog sau psihiatru? Parcă nu aș merge pe medicamente, am luat ceva chestii și efectul e pe termen scurt, nu rezolvă problema.

Autocontrol

Păi lucrez la asta, acuma sunt mult mai bine decât în trecut.
Acuma deja e joacă de copii,față de cum era acuma ceva ani. Am scăpat de senzații pentru o vreme, prin sport, prin dorința de a face mușchi (mâncat echilibrat) și prin a mânca mult acasă, mâncam acasă înainte de întâlnire, cu ceva ore înainte, ca să mânc liniștit și nu mai aveam probleme în oraș, mai o berică și gata, eram fericit.
Dar problemele mai reapar, dai de tot felul de oameni, situații, zile în care trebuie să stau cu turiști mai non stop, astea mă stresează dar îmi dau și un entuziasm care mă fac să  nu pot mânca, dacă nu ați trecut prin problema asta, poate nici nu mă puteți lua în serios, ba poate faceți mișto, dar e o problemă cât se poate de reală și întâlnită la multe persoane.
Gândiți-vă cum ați fost voi la prima întâlnire, cum aveați acel nod în gât și vă chinuiați să beți apă, ei uite cam asta simt eu și la întâlniri mai puțin importante, sau nici nu trebuie să fie întâliniri, pur și simplu merg într-o excursie cu ceva colegi, mergem la un restaurant și eu de-abia mânc, deși acasă mânc ca nebunul, la restaurant mânc cartofi pai, 100 de grame în jumate de oră.

Edited by Velaxa, 04 April 2017 - 23:22.

 PantherOne, on 04 aprilie 2017 - 23:03, said:

Aia de la restaurant sint niste neciopliti.

 Velaxa, on 04 aprilie 2017 - 23:12, said:

Problemele voastre este de alta natura

 rid, on 04 aprilie 2017 - 23:20, said:

Da, păi la ce feeling-uri am câteodată, de zici că-s însărcinat.
Acuma sunt obosit din acest motiv, am avut de stat toată ziua prin oraș cu ceva lume nouă și am ciupit niște pizza și acuma aștept să mă liniștesc ca să pot mânca.

Ai incercat sa mananci DOAR cand ti-e foame? Poate nu esti suficient de motivat/a.

Da, când îmi e ste foarte foame și sunt gen în pauză de la lucru, ore, primele înghițituri intră calumea, dar după ce dispare foamea puternciă se întâmplă să apară iarăși feeling-ul ăsta.
Adică, de exemplu, când îmi luam șaorma la lucru (acuma 2 ani) , mâncam prima jumătate de șaorma, trecea foamea nebună și apărea senzația de nod în gât.
În locuri publice, am obsesia de a mai lăsa în farfurie, e un fel de obsesie că nu e okay să mânc până nu mai pot, și dacă mânc tot din farfurie înseamnă că mânc până nu mai pot. Acasă nu am chestia asta.

Edited by Velaxa, 04 April 2017 - 23:37.

Mda, inseamna ca nu ai fost student.

Ai o fobie,la fel cum am si eu,bine a mea e diferita,dar cam tot aia e,incearca sa gasesti cauza care cauzeaza acea fobie,de exemplu la mine,stand prea mult timp la PC,mi sa creat o fobie/anexitate sociala,de habar n-am cum o  sa mai scap de ea,dar macar ii stiu cauza (radacina),odata ce ai aflat cauza,incearca sa te gandesti cum poti improviza,cand mananci cu prieteni,colegi..etc,incearca sa te concentrezi la masa mai mult,te mai uiti la paine,la cartof -> acorzi atentie la mici detalii,care te vor ajuta sa depasesti anumite momente de tensiune.
Eu cred ca cea mai mare problema e ca multi oameni au prostul obicei de a socializa in timp ce mananca,de parca n-au timp tot restul zilei sa vorbeasca,acest lucru si pe mine ma deranjeaza,cand ii de mancat mananci nu toti bati din gura .

Sunt student, dar am mai și lucrat.
deși viața de student mă obligă în a merge în multe locuri, a vedea mulți oameni din toate colțurile lumii, asta nu mă face să scap de această problemă.
Acuma 1 an, doi, îmi ziceam în cap că dacă o să mă văd cu cât mai multă lume, o să mă aflu în cât mai multe situații o să dispară totul de la sine, ei, nu e așa.
În general sunt un tip tupeist, cam extrovertit (povestesc orice, nu prea am lucruri de ascusn), nu am probleme să prezint proiecte în fața tuturor, să țin discursuri, dar uite că am o problemă care are cauză o traumă emoțională din liceu.

 Petran_Marius, on 04 aprilie 2017 - 23:44, said:

Dimpotrivă, cu cât analizez mâncarea mia mult, și simt mirosul mai tare, cu atâta mă deranjează mai mult.
Am avut momente unde mi se atrăgea atenția să nu mai stau pe telefon, să nu mai vorbesc să mânc liniștit și pe mine asta mă face neliniștit, mă concetrez pe mâncare și pe înghițit și uite că așa mi se duce toat bunadispoziție pe ....
Când mânc acasă la pc cu muzica la maxim mă doare la bască, pot să și dansez și tot nu mi se face rău, în oraș dacă mă pui să fac asta, în 5 minute sunt cu capul în WC.
Cauza fobiei o cunosc, de când am vomitat acuma ceva ani într-o dimineață, de atunci am început să fiu atent obsesiv la ce mânc, când, unde, cum și asta îmi face rău

Gandeste-te ce si daca a declansat ceva anume starea asta. Daca o ai doar in public poate ti-e teama sa nu dai pe tine, sa patesti ceva, sa nu pari ca mananci prea mult si daca o faci ce parere oare vor avea altii etc, sa fie o forma de anxietate. Daca patesti si acasa poate e frica de nu te ineca (poate ai citit sau ai auzit ceva si ti-a ramas in subconstient etc.). E bine sa mananci chestii usor de inghitit, portii mici,  sa te relaxezi si sa nu overthink tot procesul.

 Velaxa, on 04 aprilie 2017 - 23:48, said:

Acum am vazut si mesaul tau. Unii nu pot lua pastile din cauza asta (o teama inconstienta de a nu se ineca), altii nu pot manca in public (mai ales daca nu sunt cei apropiati) - in cazul asta rezolvi cu portiile mici si feluri de mancare unde nu exista riscuri (evitarea chestiilor cu sos, de ex.)

Edited by Arianna-D, 05 April 2017 - 00:09.

 Velaxa, on 04 aprilie 2017 - 22:59, said:

De o fobie scapi doar cu alta. Îți dau direct și rezolvarea.
Dezbracă-ți prietena în public, dezbracă-te și tu trage-i o "măciucă" cu strigături, sănătoasă, în văzul lumii, și apoi vei râde de inhibiția ta legată de haplitul în public. Nu mai zic că te vei alege cu o experiență de neuitat, cu ceva cu care te vei putea mândri când le vei spune nepoților pe genunchi, peste țșpe ani. Orice cui mai mic se scoate cu un cui mai mare. Așa că scoate cuiul și bagă-l tare.

 PantherOne, on 04 aprilie 2017 - 23:03, said:

Ups, am citit bine? Sper că nu am nimerit pe rețeaua ăstuia....
Ce nu mai e permis în public. De pildă, respiratul e permis în public?
 140116003943-kim-jong-un-north-korea-profile-dictator-horizontal-large-gallery.jpg   76.91K   1 downloads

 PantherOne, on 04 aprilie 2017 - 23:03, said:

 140116003943-kim-jong-un-north-korea-profile-dictator-horizontal-large-gallery.jpg   76.91K   1 downloads

Eu nu înțeleg care-i problema, e foarte sănătos să mănânci mai puțin...

nici mie nu-mi place sa mananc in public, evit cat pot. si chiar si la restaurant un pic, ma asez strategic.

nu vreau sa se uite cineva in farfuria mea si nici sa ma uit, oamenii sunt cam scarbosi cand mananca, femeile devin naspa...doar la animale le sta bine.

 rickysyv, on 05 aprilie 2017 - 00:26, said:

Problema este că nu mă simt relaxat, pur și simplu mă ia cu stări de anxietate, îmi vine să vomit, nu mă pot concetra la ce trebuie.
Nu este chiar așa de simplu, gen, nu mânc și gata. În scris îmi este greu să explic, dar este o problemă enervantă și de nesuportat câteodată, chiar frustrantă.

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/fxOjfHFe1xY?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Nu cauta singur cauza...n-ai nicio sansa sa afli de ce ai fobia asta.

Daca vrei putin ajutor incearca la psihiatru. Nu de alta, da ala macar e MEDIC. Psiholog poate sa fie orice tampit care a facut 3-4 ani de scoala la apelul de seara..

Psihiatrul este MEDIC cu specializare ( scoala multa ).  Un psiholog nici macar medicamente n-are cum sa-ti prescrie.. e si normal..

Sper ca nu esti din aia din secolul trecut, care considera ca la psihiatru merg ''nebunii''...