Credeți că va exista cineva care va găsi o idee de milioane împotriva dependenței de zahăr și grăsimi ?

probabil vom scapa de aceste dependente in momentul in care mancarea va ajunge sub forma de pastile, sau daca s-ar gasi o metoda de a anihila rolul papilelor gustative, astfel incat sa mancam de foame si nu de placere.

rosix, on 08 februarie 2017 - 22:43, said:

Poate vrei sa spui ca au mancat toata viata și pita, slana si tzuica, pe langa restul hranei pe care o gasesti la tara, rosii, morcovi, ceapa, usturoi, fructe, struguri, urzici, spanac, etc. In general persoanele de la tara respectau postul religios, post care are importanta lui in nutritie. Nu degeaba exista aceste posturi, de fapt ele au fost concepute pentru sanatatea omului, nu pentru a face "pe placul Domnului". Yoghinii adopta o dieta vegetariana si evita carnea tocmai pentru detoxifierea organismului.

Astfel, oamenii de la tara aveau perioade mari din an in care nu consumau produse de origine animala. Lunea miercurea, vinerea nu se consuma "de dulce" conform postului religios, mai exista apoi:

- Postul Nasterii Domnului (postul craciunului) - 40 de zile
- Postul Pastilor - 40 zile "În acest post nu mâncăm : carne , ouă , brânză . De asemenea postim de peste, vin si untdelemn . Mâncăm deci numai bucate fără unsoare (ULEI) , legume si poame."
- Postul Sfintei Marii - Durează două săptămâni : de la 1 la 15 August. "În acest post untdelemn si vin mâncăm numai Sâmbăta si Duminica ."

"Postim de carne , ouă si brânză . Lunea , Miercurea si Vinerea mâncăm bucate fără unsoare (ulei) si fără vin. Martea si Joia se dezleagă la untdelemn si vin. Sâmbetele si duminicile ,până la 20 decembrie exclusiv , se dezleagă la untdelemn , vin si peste."

Deci daca analizam mai atent, intr-un an, o persoana care respecta postul, mai multe zile posteste decat se infrupta liber. Iar la tara, pe vremuri cam toata lumea respecta randuielile bisericesti.




Pe vremea aia se mancau doar produse "de sezon", asa cum recomanda toti nutritionistii de azi. Nu mai punem la socoteala ca in general erau proaspete, nu stateau cu saptamanile pe vapor.


In plus, tu nu ai spus despre pita si slana, ci ai spus

rosix, on 08 februarie 2017 - 19:54, said:

pita si slana mai ales cele facute acasa nu se compara cu produsele fastfood.

Pe langa asta, fii sigur ca la tara oamenii nu mancau slanina doar cu pita goala, o mancau cu o ceapa, cu o rosie, cu un usturoi proaspat culese din gradina. Adica maximum de beneficii nutritive pe care le poti obtine de la hrana vegetala, o leguma/fruct proaspat culese si consumate. Nemodificate genetic, nestropite, fara ingrasaminte chimice, da? Daca persoanele alea au trait 100 de ani fii sigur ca au crescut, au fost copii pe vremea cand hrana chiar era sanatoasa, nu au ajuns la maturitate crescuti cu chimicale si cu E-uri ca acuma, deci au avut un "bagaj" sanatos in corp pentru o viata buna.

Nici n-ai pomenit de persoane care stau la tara, fara stres, noxe, ci ai zis doar ca ajunge sa faci munca fizica in aer liber.

Deci stai, ca nu-i chiar asa. Sa nu ne comparam cu oamenii aia, ca noi nu mai suntem nici pe departe in situatia lor. Ala dimineata nu merge futut in cur la lucru, si-i vine sa vomite cand vede chipul sefului si cand se gandeste la salar si la facturi, ci ala dimineata tragea un pahar de vin, se scarpina la ceafa privind rasaritul de soare, si singurul "sef" era vaca din ograda.
Iar in loc de claxoane si tramvaie si suduieli in trafic, "muzica" lui era ciripitul pasarelelor pe ramurele si fluierul vântului printre arbori.

Bine, exagerez si eu, normal ca nici aia nu se simteau in paradis, aveau si ei problemele lor, insa s-a inteles ideea.

Edited by Phobos, 09 February 2017 - 10:36.

Da mai @Phobos ai dreptate. Eu, printre altele, imi fac painea in casa, folosind, e drept, faina din comert, ca n-am moara personala, Fac dintr-un amestec de faina integrala si faina alba. Painea mea rezista o luna, tinuta la rece, fara sa mucegaiasca sa se faca bolovan sau altele similare. Apoi am taiat zaharul adaugat cam din tot - nu pun in cafea, in ceai in nimic... Uneori mai folosesc miere de albine dar si aia cu grija.

Adevarul crud este ca, daca nu ai o gospodarie a ta, sa te poti alimenta din ea, cam tot ce iei din hipermarket e daunator la sanatate... tot felul de combinatii nefiresti.
Cel mai tare ma uimesc fructele si legumele de hipermarket care sunt adevarate bombe glicemice.

rosix, on 09 februarie 2017 - 11:18, said:

Exact asa spune si la finalul acestui articol:



Alimentaţia românilor de-a lungul timpului: cum am evoluat de la “un popor mâncător de lapte” şi cum porumbul ne-a influenţat decisiv destinul

Trăim într-o societate consumeristă în care „ofertele” şi „promoţiile” sunt la tot pasul. Înainte de ’90, pentru un kilogram de carne trebuia să stai ore întregi la coadă, şi asta numai de sărbători, pentru că în rest „adidaşii de porc” erau la putere. În prezent, ne bucurăm de o gamă variată de alimente, proaspete sau procesate, foarte multe pline de E-uri. Specialiştii atrag atenţia că în ciuda diversităţii, ne hrănim în continuare prost. Ce mâncau, însă, românii de altădată?
Medicul Ion Claudian afirma, în lucrarea „Alimentaţia poporului român” (1939), că românii au fost dintotdeauna un „popor mâncător de lapte”, lucru demonstrat şi de ocupaţia sa de bază: creşterea animalelor, alături de agricultură.
De unde provine imaginea românului – cioban? „Odată cu năvălirea romanilor, populaţia s-a retras în munţi şi în dealurile submuntoase pentru a nu fi subjugată. De la grâul lui Burebista, trecem la alt sistem de alimentaţie”, declară pentru adevarul.ro prof. univ. dr. Iulian Mincu, din cadrul Institutului Naţional de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice “Nicolae Paulescu”.
Ce animale puteau fi crescute în regiunile montane? Oile. Aşa s-au născut marii ciobani şi marii crescatori de oi. Dar nu se putea trăi numai din laptele şi carnea de oaie, era nevoie şi de cereale. „Strămoşii noştri au fost nevoiţi să găsească o alternativă la grâu, pentru că acesta nu se putea cultiva nici în munţi, nici pe dealuri. Aşadar, au trecut la mei. După anul 400-500 a apărut cultura de mei, care s-a menţinut până la introducerea porumbului adus din America (secolul al XVII-lea)”, adaugă prof. dr. Iulian Mincu, fost ministru al Sănătăţii în perioada 1992 – 1996.
Medicul Ion Claudian, fost expert în nutriţie al ONU, preciza în lucrarea sa că, deşi românii creşteau multe animale, ei erau vegetarieni. Păstorul „nu era dispus să-şi împuţineze turma”, care era „propriul său capital”, ci se mulţumea „cu dobânda – laptele, lâna”. Ciobanul român sacrifica doar animalele bolnave.

„Ştefan cel Mare nu era mămăligar”
Pe lângă lapte şi produsele derivate, românul de altădată îşi completa hrana cu turte coapte din mei, „care jucau un rol de căpetenie în alimentaţia masei mari a populaţiei”. Carnea de porc, şi rar de oaie, capră sau vită mare, era „o hrană ocazională, excepţională, sau un aliment de conservă pentru iarnă (slănină, pastramă)”.
Prof. univ. dr. Gheorghe Mencinicopshi (foto), directorul Institutului de Cercetări Alimentare, afirmă că soiurile vechi de grâu şi mei de acum câteva secole erau mult mai hrănitoare decât cele de astăzi. “Ştefan cel Mare nu era mămăligar. Pe vremea lui nu se mânca porumb şi cartofi. Mâncarea era bazată în special pe mei. Toate erau preparate natural, nu erau industrializate ca acum, iar compoziţia cărnii şi a laptelui era apropiată de starea naturală”.
Potrivit acestuia, untul de primăvară pe care îl preparau păstorii din zonele subalpine “era medicament, pentru că vegetaţia pe care o mâncau oile era alcătuită, în mare parte, din plante medicinale”.

Mihai Viteazul, poreclit „Mălai-Vodă”

Prof. dr. Iulian Mincu (foto) notează, în lucrarea sa „Universalitatea alimentaţiei. Istoria şi particularităţile alimentaţiei la români” (2000), impresiile unui călător străin din anul 1576: „Pe când (Ştefan) Bathory (Principele Transilvaniei, n.r.) călătorea prin Moldova cea devastată de turci şi tătari, Voevodul, care ştia lipsa generală, îi trimise ca un dar preţios – o pâine de secară!”.
O sută de ani mai târziu, un misionar catolic ce a vizitat Muntenia spunea, în 1670 , că „tot acel popor se hrăneşte cu pâine de mei, iar Mihai Viteazul era poreclit de saşi, în bătaie de joc, Mălai-Vodă”.

Porumbul şi cartoful schimbă ordinea alimentară

Apariţia porumbului (sec. XVII-XVIII) şi ulterior a cartofului (sec. XIX) a reprezentat un punct de cotitură în alimentaţia românilor, în special a ţăranilor.
„Porumbul a scăpat ţărănimea de la noi şi din alte ţări de foamete şi a evitat o criză economică gravă”, afirmă fostul ministru al Sănătăţii, Iulian Mincu. În alimentaţia ţăranului, meiul a fost înlocuit de porumb, pentru că avea un gust mai bun, iar productivitatea era mare. Totuşi, consumul excesiv de porumb, fără alte alimente, a generat pelagră – boală caracteristică populaţiilor sărace.
“În secolul al XIX-lea, alimentul de bază al ţăranului era mămăliga din făina de porumb, la care se mai adăuga fasole, varză, lapte, ceapă şi usturoi. El mânca foarte rar carne sau ouă pentru că, în general, acestea erau produse destinate pieţei, el le vindea, nu le consuma. Porumbul a provocat mari epidemii de pelagră”, afirmă istoricul Alin Ciupală.

După 1829, cultivarea cerealelor a luat avânt în detrimentul creşterii animalelor. Boierii români au fost obligaţi, până în 1829, să vândă turcilor grâu ieftin. Schimbările în plan economic au loc după ocupaţia militară rusă a Ţărilor Române, împusă în anul 1829. Atunci au luat amploare cultivarea cerealelor (grâu, porumb, mei, orz), care erau însă destinate exportului.

Laptele, folosit ca medicament

Micşorarea păşunilor şi sărăcirea populaţiei, în special din Muntenia şi Moldova, au scăzut şi mai mult consumul de lactate.
„Laptele este aşa de puţin, că nu se întrebuinţează ca aliment, ci ca medicament!”, nota doctorul Nicolae Lupu, într-un studiu igienico-sanitar de la sfârşitul secolului al XIX-lea.
Deşi transilvănenii consumă, în cursul secolului, lapte acru, smântână, caş, brânză şi unt, istoricul George Bariţiu aminteşte de marea foamete din Ardeal. “Între 1815-1817 a căzut peste Transilvania o foamete dintre cele mai înfricoşătoare. Până şi cocenii de păpuşoi se tăiau, se măcinau, folosind la prepararea mămăligii”, scria Bariţiu în lucrarea sa intitulată „Părţi alese din istoria Transilvaniei pre două sute de ani în urmă” (1891).

Pâinea albă, prăjitură pentru copii

Grâul, principala cereală exportată, era folosit doar de orăşeni şi de românii avuţi.
“Pâinea albă figurează ca un fel de prăjitură pentru copii, când sunt bolnavi. Cozonacii, plăcintele se fac numai la zile mari ca Paştele şi Crăciunul”, nota dr. Grigore Benetato, la începutul secolului XX.
Medicul Gheorghe Crăiniceanu afirma în lucrarea sa “Igiena Ţăranului Român” (1895), că mămăliga era “stâlpul casei”, iar legumele erau “cel mai uzitat şi mai plăcut adaos”. Pe lângă mămăliga fiartă sau pripită, cu cartofi sau cu lapte, ţăranii mai mâncau fasole păstai sau boabe, în special în vremea posturilor, varză, castraveţi, ambele proaspete sau murate, lăptuci, ştevie, urzici sau susai. Dovleacul se consuma, în special, în postul Crăciunului.

Ca şi în prezent, în secolul al XIX-lea ei dregeau mâncărurile cu ceapă, praz, ardei, pătrunjel, hrean, usturoi, mărar, leuştean, oţet, zeamă de varză sau borş. În zilele de sărbătoare, ţăranii mai mâncau şi peşte, provenit în special din Dunăre, pentru care dădeau la schimb mălai.
Orăşenii, în special cei cu „dare de mână” din Bucureşti, mâncau carne de purcel şi mititei, serveau la cafenele prăjituri, şerbet, cafea şi chiar „mezelicuri”.
În privinţa tehnicii de preparare a alimentelor, medicul Ion Claudian afirma, în lucrarea sa apărută în 1939, că „prăjirea” alimentelor este relativ recentă, de bază fiind fierberea sau frigarea. În perioada postului, grăsimea animală, în special de porc, era înlocuită de uleiul de in, rapiţă sau cânepă.
“Ne mureau satele de foame”, în 1919

Şi la începutul secolului XX, alimentaţia românului era deficitară, pe fondul unei sărăcii crunte.
În aprilie 1919, în publicaţia „Muncitorimea nouă”, apărea un articol referitor la nivelul de trai al muncitorului român: „Leafa noastră dintr-o zi nu ne ajunge să luăm un kilogram şi jumătate de mălai care îndestulează masa de prânz. Ca să mai cumpărăm fasole sau alte alimente nu mai avem cu ce, iar seara ni se culcă copiii morţi de foame”.

Situaţia sumbră era descrisă şi într-un articol publicat în „Adevărul”, sub titul semnificativ „Ne mor satele de foame”, toate acestea în contextul în care România ajunsese cel mai important exportator de porumb, grâu şi orz dintre statele agricole de pe cursul Dunării.
Mămăliga, deseori unic fel
În gospodăriile româneşti de după Primul Război Mondial, pâinea dospită, mălaiul, turta din făină de porumb nedospită şi mămăliga erau principalele preparate din cereale. În majoritatea caselor româneşti se serveau ca fel principal, de multe ori unic.
În Oltenia, Muntenia, Ardeal şi Basarabia se prepara o mâncare scăzută numită „chisăliţă”, o simplă fiertură din fructe mai puţin coapte ce se serveau cu nelipsita mămăligă. În Banat, aceasta poartă numele de „brusceală”. Mâncarea tipică era „tocată”, pregătită cu ceapă tăiată grosolan.

Grâul ia locul porumbului, după ’40

Situaţia alimentară a populaţiei din România a continuat să fie precară şi în primii ani după cel de-al Doilea Război Mondial. Cauzele au fost: seceta, lipsurilor din 1946-1947, industrializarea şi urbanizarea rapidă prin mutarea a 55% din populaţia României la oraş. De acum, cartofii apăruţi în secolul al XIX-lea completează regimul bazat pe preparate din porumb şi grâu. Abia după 1940, consumul de făină din porumb scade, în favoarea celui din grâu. Totodată, consumulul de carne şi produse lactate creşte, eliminându-se astfel cazurile de pelagră.
Alimentaţia românilor se îmbunătăţeşte în anii ’60 – ’70, potrivit profesorului Iulian Mincu. La rândul ei, medicul nutriţionist, Mihaela Bilic face o uşoară comparaţie între obiceiurile alimentare ale românilor din prezent şi a celor de acum 30 – 40 de ani. „În anii ’70 -’80, mâncam mai sănătos pentru că aproape totul era gătit în casă, folosind produse alimentare de bază, mai puţin procesate. Viaţa de zi cu zi era alta. Aveai timp să mănânci acasă, în familie, cele trei mese zilnice.”

În ciuda alimentaţiei monotone din trecut, specialiştii susţin că varietatea produselor de astăzi poate fi nocivă. “Deschiderea către vest a facilitat accesul pe piaţa din România a alimentelor nesănătoase, tip junk food sau fast food, dar şi a celor procesate artificial. În prezent, pe rafturile magazinelor din ţară există mai multe produse nocive pentru organism, decât alimente sănătoase”, este de părere directorul INCA, prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi.

Un documentar care merita vazut de cei ce n-au apucat este urmatorul:

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/koo5OjUWHxY?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

In prezent coruptia guvernelor si a corporatiilor impiedica stiinta sa se pronunte public asupra nocivitatii alimentelor moderne.
Exista tehnologii de laborator care pot identifica in alimente factorii alergeni. Daca s-ar dori efectuarea unor teste serioase, cu publicarea rezultatelor, am constata cu stupoare ca peste 80% din constituentii alimentari provoaca la nivelul corpului diverse alergii alimentare, reactii de respingere, intoxicatii si boli.  Baza bolilor moderne pleaca de la o stare toxica existenta in organism. Corpul nu poate elimina eficient constituentii toxici de toate felurile, existenti in alimente si care ajung in corp. Va puteti educa si singuri sa stiti cand aveti o stare toxica in corp (peste 90% din oameni o au).

Mancarea traditionala a romanului desi e mult mai sanatoasa decat contrafacerile de hipermarket, nu e facut sa hraneasca ci, mai mult sa umple stomacul, sa sature foamea pantecelor.
Spre exemplu: Ce sunt sarmalele, micii, carnatzii, placinta cu branza, pizza (de ce ar manca cineva coca amestecata cu altele?), salata de beoeuf etc? Combinatii nefiresti de proteina putina si adaosuriu multe, menite sa stimuleze organoleptic si sa potoleasca foamea, umpland stomacul.

Edited by rosix, 09 February 2017 - 12:03.

De fapt , sa stiti ca postul este o chestie absolut naturala. Inaintasii nostri preistorici il tineau cu regularitate ....nu din considerente religioase sau medicinale ci pentru ca pur si simplu nu gaseau mancare zilnic . Cand vanau , pescuiau sau aveau ce sa culeaga , mancau , cand nu ...tineau post . Mancarea era greu de procurat la inceputul evolutiei omului ca si specie distincta , stramosilor nostri nu le era la indemana  pentru ca ei nu se gaseau in varful lantului trofic . Erau doar o veriga a acestuia . Subnutritia era un fenomen des intalnit iar in culturile  tribale existau chiar reguli stricte cu privire la impartirea hranei procurate de trib . Milioane de ani s-a consumat hrana neprocesata si netratata termic . Asa a evoluat sistemul nostru digestiv .

Edited by JurasikMan, 09 February 2017 - 12:15.

PuertoRicaneHurricane, on 08 februarie 2017 - 19:16, said:

Presupui că 50% dintre oameni nu au autocontrol din cauza felului în care produsele alimentare moderne au fost concepute. Deci presupui premeditarea unei fapte reprobabile.
Presupui că toate aceste produse nu sunt hrănitoare, că nu au valoare nutritivă. Ceea ce este fals, citește eticheta.
Da, mâncatul nu mai este doar satisfacerea unei necesități fiziologice așa cum este respiratul. Alimentația este o plăcere pentru cei mai mulți oameni iar pentru unii a devenit chiar o artă.
Alimentele bogate caloric și accesibile sunt o necesitate pentru o populație în creștere. Crezi că o pizza este mai puțin hrănitoare decât o salată de crudități? Crezi că este mai puțin valoroasă nutritiv? Te înșeli, pizza e mai valoroasă - are mai multe calorii pentru că are mai multe proteine, carbohidrați și grăsimi.

Vrei soluție? Există, se numește înlocuitor de mâncare și se vinde sub formă de pulbere pe care o amesteci cu apă. Conține exact ce are nevoie organismul pentru a funcționa dar și o țâră de aromă pentru că nici cei mai fervenți anti-mâncăriști nu sunt dispuși să trăiască mult timp doar cu ceea ce este necesar.

rosix, on 08 februarie 2017 - 20:42, said:

Glutamatul nu este o invenție. Glutamatul se găsește în mod natural în alimente precum roșiile. Folosirea glutamatului nu este o conspirație a corporațiilor ci este o metodă prin care niște produse devin mai gustoase fără să le pună la fel de multă sare care poate avea efecte nasoale asupra sănătății pe când glutamatul este inofensiv. S-a mai scris despre glutamat, caută pe forum.

rosix, on 09 februarie 2017 - 03:09, said:

Te referi la carbohidrați când zici zahăr, așa-i? Nici un zahăr nu este toxină și nu distruge organismul. Avertismentul medicilor se referă strict la zahărul - îndulcitor pe care oamenii nu prea îl iau în seamă când analizează aportul caloric. Ei cred că au băut doar un ceai sau o cafea, fără să se gândească la caloriile provenite din zahăr. Consumat în exces poate afecta sănătatea dar este o prostie să te ferești de fructele și legumele dulci. Singurul avertisment din partea vreunei autorități cu privire la fructe și legume se referă la faptul ca lumea nu mănâncă destule.
Nici margarina nu e toxică, nici amidonul, scrii aiureli non științifice.

rosix, on 09 februarie 2017 - 08:17, said:

Ideea asta ar fi foarte periculoasă și un asemenea tratament s-ar putea administra doar sub strictă supraveghere medicală. Ar trebui să semene cu procedura prin care se administrează chimioterapia. Reglarea zahărului este un mecanism bine pus la punct în organism și de el depinde supraviețuirea.
Surplusul de zahăr/carbohidrați se stochează în ficat și mușchi sub formă de glicogen, chiar sute de grame pe când grăsimile se pot stoca doar ca țesut adipos. Deci de nu o pastilă pentru grăsime?

rosix, on 09 februarie 2017 - 12:02, said:

Machea?
Presimt că urmează prezentarea unui produs inovator care reduce toxicitatea din organism.

Nu am citit încă răspunsurile venite de la ultima mea comentare, le voi citi, dar până atunci voi scrie aici o idee : dopamina.
Discutam cu un prieten care este la Medicină, dar se va specializa mai ales pe partea de nutriție, mișcare și tratament prin schimbarea stilului de viață. Vorbeam despre faptul că oamenii sunt atât de dependenți de consum în principal din cauza efectului de dopamină pe care un produs îl declanșează în creier.
S-a dovedit științific că mâncarea este similară ca și efect cu heroina, doar amplitudinea diferă. Atunci când mâncăm un aliment foarte gustos, centrul de dopamină se aprinde, dar acest lucru nu este o problemă atâta timp cât avem alte activități și modalități prin a ajunge la același efect, în schimb mâncatul este calea rapidă, ușoară și relativ accesibilă oricui.

De exemplu, medicamentele pe bază de amfetamină se vând ca pâinea albă pentru cei dependenți de mâncare și le taie apetitul 80% - de ce ? Pentru că acționează asupra receptorilor de dopamină.

Nu este vorba de dependență de mâncare, ci de dependența de dopamină -> Orice produce același efect poate înlocui pofta de a mânca în exces, pentru că dependența nu este predominant fiziologică, ci psihologică.

Edited by PuertoRicaneHurricane, 09 February 2017 - 12:53.

Cică și aerul de munte crește dopamina dar din fericire avem deja antidotul: aerul cu noxe din restul țării.
Breaking news: oamenii caută plăceri!

PuertoRicaneHurricane, on 09 februarie 2017 - 12:52, said:

Deci, mancam ca sa combatem stresul, cam asta e ideea, nu? Nu putem umbla la cauzele stresului dar putem ameliora simptomele, lucrand cu imputuri la nivel neuronal, bazate pe mancare.
Asta inseamna ca majoritatea oamenilor (peste 90%) muncesc de foame sau, mai bine zis ca sa-si procure placei marunte la nivel gustativ sau neuronal.

rosix, on 09 februarie 2017 - 13:11, said:

Într-un fel, chiar dacă nu te gândești conștient ” Eu acum lucrez ca să-mi pot lua ciocolata aia, untul acela de arahide, sucurile alea, etc. ” , dar asta faci.
Câte persoane știi care așteaptă weekend-ul să meargă din nou la hypermarket, să-și umple coșul cu tot felul de ”bunătățuri” ? Eu știu destui, de fapt majoritatea așa sunt.
Stresul nu este combatat de mâncare mai mult decât este combatat de fumat sau de băut să zicem - fiecare este doar o percepere personală , o iluzie pe care fiecare o percepe ca pe o realitate.
Da , la aspectul acesta am avea mult de lucrat și da, ar merita.

Nu cred că ar trebui inventată o pilulă minune, un produs nou care să ”vindece” dependența, doar ca să devii dependent de produsul acela nou.
Ce să vindeci oricum ? Ceva ce îți creezi cu propria ta minte ?
De asta zic, că în loc să privim în exterior, soluția stă în a schimba interiorul. Modul în care percepem lucrurile determină acțiunile și dependența este bazată pe o percepție eronată că parțial este bine ceea ce facem ,altfel nu am face-o.
Chiar și cel mai înrăit fumător, cea mai gurmandă persoană, cel mai mare băutor, crede undeva că există avantaj de a face acel lucru, aici este problema percepției.
Societatea într-un fel este mai vigilentă cu privire la alcoolism, dar mai îngăduitoare când vine vorba de intoxicarea cu mâncare, dar asta nu înseamnă că problema ar fi mai minoră. Substanțele din alimente atacă tot : inima, ficatul, ochii, rinichii, colonul, stomacul, creierul - ce mai trebuie ca să fie o problemă destul de alarmantă ?

Edited by PuertoRicaneHurricane, 09 February 2017 - 13:29.

PuertoRicaneHurricane, on 09 februarie 2017 - 13:23, said:

Interesant este că pe lista alimentelor incriminate de autoritățile medicale sunt și unele pe care cel mai probabil tu le consideri de calitate, hrănitoare: carnea și produsele din carne.

EXIT, on 09 februarie 2017 - 13:50, said:

De ce eu probabil ?

PuertoRicaneHurricane, on 08 februarie 2017 - 19:16, said:

Cum credeţi că s-ar putea schimba situaţia ? Cu multa vointa, ca doar suntem fiinte rationale, nu suferim de reflexul lui Pavlov!

JurasikMan, on 09 februarie 2017 - 12:13, said:

Da, dar in circumstantele respective, ei posteau de nevoie, nu de bunavoie, cum indeamna biserica.

Phobos, on 08 februarie 2017 - 21:40, said:

Si incheiau cu femeile!

all41, on 09 februarie 2017 - 14:13, said:

Asta o crezi tu.

Vorbesc din convingere si din propria experienta. Daca ne contrazicem doar de dragul replicilor...

all41, on 09 februarie 2017 - 14:25, said:

Experiențele sunt una, convingerile sunt alta. Când vine vorba de convingeri, vorbim despre opinii rigide care deformează realitatea s-o vedem doar cum ne place nouă.

Experiențele ( și nu convingerile ) mele mi-au arătat că ba da, suntem câinii lui Pavlov și doar puțini dintre noi reușim să ne rupem din lesă, majoritatea rămân câinii lui Pavlov până la moarte. Nu este ușor să rupi lesa, și dacă o rupi o dată nu înseamnă că nu va trebui s-o mai rupi de multe ori, pentru că natura ta va fi mereu cel mai mare dușman al tău. În momentul în care crezi că totul e ok și ești stăpân pe tine fără probleme, exact atunci ești cel mai mare câine al lui Pavlov.

Si totusi  determinarea sa faci un lucru sau sa nu-l faci iti apartine ca om. Când de exemplu ajunge unul pe masa de operatie sau intr-o situatie similara, de a fi sau a nu mai fi, sa vezi ce repede renunta individul la reflexul pavlovian si devine baiat cuminte, cumpatat de nu-l mai recunosti.