Ajutor - anxietate sociala si depresie

Am nevoie de un sfat, de o parere obiectiva din exterior... si mai ales, am nevoie sa ma descarc. Simt ca pur si simplu nu mai pot sa tin in mine ceea ce simt. Imi vine sa ma duc sa imi pun streangul de gat.
O sa incerc sa comprim cat de mult pot toata povestea mea ca sa nu va plictisesc.




[primii ani]
In casa era mereu scandal sau cel putin o atmosfera tensionata. Tata era destul de betiv iar mama incerca sa duca in spate toata familia. Din cauza asta nu prea a avut nimeni grija de nevoile mele - afectiune, siguranta, confortul meu emotional imi erau lucruri total straine.
Nici la capitolul educatie nu pot sa zic ca am stat prea bine - nimeni nu mi-a spus cum ar trebui sa ma comport in diferite situatii... sau cu oamenii.
In general grija mea principala era ca parintii sa nu se certe... aveam mereu senzatia aia de nod in gat cand eram mic.




[scoala generala]
Am fost primul sau printre primii la invatatura in toti cei 4 ani.
Tata s-a lasat de bautura. Tensiunea a mai scazut un pic in casa.
Insa parintii nu au avut in continuare grija de mine... in adevaratul sens al cuvantului.



[gimnaziu]
Cam de aici au inceput belele pentru mine.
Parintii mei erau saraci iar clasa unde am nimerit era plina de copii de bani gata. Cred ca eram cel mai amarat din clasa.
Toti isi bateau joc de mine... iar acasa degeaba le ziceam alor mei ce mi se intampla. Nu m-a invatat nimeni cum sa ma descurc intr-un conflict... nu faceam altceva decat sa plang sau sa ii injur pe cei care isi bateau joc de mine.

Ai mei ma lasau ore in sir sa ma joc la calculator si cam aia a fost perioada gimanziului. Jucatul pe calculator era foarte addictive pentru ca na... la scoala eram mereu umilit iar jucatul pe pc imi inducea senzatia de bine... ca la droguri.

Notele mele erau foarte proaste din cauza asta si din cauza faptului ca la scoala nu ma simteam in siguranta.
Cred ca aia au fost primii ani in care m-am simtit ca ultimul om...





[prima data cand m-am indragostit]
Tot prin gimnaziu m-am indragostit pentru prima data... am fost respins atat de urat inca nu am mai avut curajul sa mai invit o fata in oras niciodata. Tipa de care imi placea foarte mult m-a chemat intr-un bar/club... ce dracu o fi fost unde erau vreo 8-9 amici/cunostiinte de varsta noastra. Tipa aflase cumva ca imi place de ea... si ma facuse sa ii zic asta de fata cu ceilalti. Deodata toti de la masa au inceput sa rada... iar apoi au urmat fel de fel de umilinte pe la scoala si pe afara(cand ma intalneam cu cineva care ma cunostea).
Iar la vreo cateva saptamani(2-3) dupa episodul asta o vazusem cum se saruta cu un tip pe care il uram(isi batuse in mod repetat joc de mine).
Vazand ca in trecut parintii nu m-au ajutat nici nu le-am mai povestit.
In fine, ma simteam ca ultimul ratat, looser whatever.... si cred ca lucrurile astea m-au marcat foarte mult.






Scuze ca am scris atat pana aici.




[liceu]
Primii doi ani au fost in regula - m-am inteles cat de cat bine cu colegii desi ma simteam foarte nesigur pe mine si eram cam singuratic in continuare.
Ca observatie: reusisem totusi sa imi fac niste prieteni. Ma simteam acceptat si respectat printre ei.


[liceu partea a doua]
La inceputul clasei a 11 a m-am transferat la un liceu bun. Umilintele au reinceput. Aici mistoruile se invarteau in jurul aspectului meu fizic, a felului in care mergeam(am probleme cu picioarele si coloana) si in jurul faptului ca nu stiam cum sa ma port cu ceilaltli. Din cauza nesigurantei mele de sine.. paream agresiv/marlan cu ceilalti. Tot ce vroiam era sa nu fiu considerat slab si sa nu mai fiu injosit; exact asta am primit la greu.

Ajunsesem sa chiulesc de la scoala pentru ca nu mai suportam umilintele - pe holurile liceului - prin clase - la bai... oriunde eram toti zambeau cand ma vedeau sau ma injurau/jigneau; de parca eram un caine din ala jegarit si urat.

Pana si singurul meu prieten pe care l-am avut la acest liceu ma tradase... ce ii spuneam lui ajungea si la urechile celor care isi bateau joc de mine.






[facultate]
Aici m-am inteles bine cu toata lumea insa dupa primul an m-am lasat din motive care nu tin de colegi(domeniu fara viitor).
Stau de vreo doi ani in casa... pe primul l-am pierdut pentru ca credeam ca o sa plec in strainatate. Acum astept sa dau admiterea la o alta facultate pe care o consider a fi de viitor. Insa nu stiu cum dracului o sa fac fata la camin...




Problema este ca odata cu anii astia pe care i-am pierdut stand in casa parca mi-am mai pierdut si ultimul gramajor de stima de sine. Am ajuns sa imi fie frica sa mai vorbesc cu cineva fata in fata(nu vreau sa imi observe slabiciunile iar mai apoi sa loveasca in ele) sau chiar la telefon. Ma simt extrem de naspa si cand e sa merg la magazin... iarna asta nici nu mi-am mai scos caciula sau gluga de pe cap cand intram in magazin... vroiam sa par cat mai mic... sa trec neobservat.




Chestia asta mi s-a intamplat pentru ca vara trecuta aveam de fiecare data atacuri de panica cand intram in magazin... tremuram... imi tremurau mainile... eram incordat. Nici macar vanzatoarea de la casa nu imi mai spunea buna ziua.



Aceeasi chestie am patit-o si la sala...
Am facut vreo cateva exercitii si apoi am inceput sa am senzatia ca se uita unul, apoi altul, apoi toata lumea la mine... si am inceput sa tremur. Iar cand am fost sa ma schimb am surprins o discutie in care a zis cineva(cred ca despre mine): ,,l-ai vazut? cred ca are probleme psihice" m-am simtit groaznic si n-am mai fost la sala de atunci.


Am mai patit de asemenea niste faze(diferite) in care vreo cateva fete au incercat sa ma abordeze... au inceput sa imi tremure mainile, vocea... imi venea sa intru in pamant. Cand au vazut cat sunt de akward nu au mai vrut sa discute cu mine... ma ocoleau.





Pur si simplu nu stiu ce dracului sa mai fac:
22 de ani
n-am sarutat niciodata o fata, sunt virgin, sunt urat
ma simt foarte nesigur pe mine
am un mers urat... varza....
am coloana stramba
nu stiu cum sa ma port...
toti si-au batut joc de mine la viata mea...
sunt frustrat.... cred ca extrem de frustrat...
de vreo doua zile ma tot gandesc la sinucidere intr-una




Va rog vorbiti cu mine.... chiar nu am pe nimeni caruia sa ii zic.

Edited by Anonim_22, 18 March 2016 - 12:09.

OFF: mirosi a troll
ON: consulta un psiholog


ps:daca vrei sa te credem,pune o poza cu tine aici pe SF.

Edited by Adi blondu, 18 March 2016 - 12:13.

Mergi la un psiholog !

Orice solutie buna pt. psihicul tau este ori imoral, ori ilegal.

 Adi blondu, on 18 martie 2016 - 12:12, said:

te rog frumos, nu sunt troll... pur si simplu mi-am descris viata fara ocolisuri
chiar crezi ca as sta o ora sau o ora si ceva sa scriu ceva doar ca sa fac misto? si de cine sa fac misto la urma urmei? de mine?

 Adi blondu, on 18 martie 2016 - 12:12, said:

si daca ma vede cineva care ma cunoaste? chiar crezi ca vreau sa fiu iar tinta batjocurilor?





a mai fost cineva la vreun psiholog? exista vreo diferenta?
sunt dispus sa fac orice doar sa ies din situatia actuala... pur si simplu nu mai am nimic de pierdut

Edited by Anonim_22, 18 March 2016 - 12:28.

Psihologul este Solutia. Dar cauta un psiholog bun. Prieteni ai, partenera ai ? Psihologul poate fi costisitor, dar, daca e bun, atunci poate merita...mai stii ?

Exista cel putin 10 topicuri de acest gen ...numai in ultima perioada !

 Tudor Popescu, on 18 martie 2016 - 12:31, said:

Nu mai am decat vreo 2 prieteni buni + vreo cativa amici. Insa nu imi permit sa le zic lucrurile astea... imi e cam frica sa nu ma izoleze si ei.
Prietena nu am... am scris si mai sus... si partea cea mai nasoala e ca nici n-am sarutat vreo fata pana acum...  si na cam asta-i motivul pentru care nu vreau sa dau poze cu mine. Mi-ar fi foarte rusine de ar afla vreun cunoscut asta.




si inca o intrebare legata de psiholog... cam cat ar putea sa ma coste? cat timp ar trebui sa merg?
exista discretia luata in serios?






Va rog mult de tot scrieti-mi ceva...
Tot topicul asta l-am scris cu lacrimi in ochi.

 tom_1133, on 18 martie 2016 - 12:14, said:

Nu vreau nici un fel de razbunare pe nimeni, vreau doar sa am o viata normala de acum inainte.
Gen sa ma pot integra si eu intr-un grup... sa nu mai am atacurile astea de panica cand sunt intre necunoscuti(dupa ce ma intalnesc cu o persoana de mai multe ori nu am astfel de probleme)... sa am o prietena... lucruri normale pentru varsta mea.. doar atat.

Edited by Anonim_22, 18 March 2016 - 12:54.

mai insoara-te din cand in cand si iti va creste moralul

Daca nu spui in ce zona stai,cum putem sa-ti recomandam un psiholog?
Ca pret de la 80 lei(800.000 lei vechi) pe sedinta.
Daca mergi la psiholog nu inseamna ca esti nebun.Prietenii tai trebuie sa se mai documenteze in privinta asta.

 FAP, on 18 martie 2016 - 12:32, said:

Pai, acum apar/se acutizeaza depresiile, la schimbare de sezon.
Nasol, ce sa zic, mai intii sa iti scoti din cap sinuciderea, abia apoi rezolvi progresiv restul angoaselor.

Edited by crisstonne, 18 March 2016 - 12:58.

 petre69, on 18 martie 2016 - 12:54, said:

te rog frumos, nu mai fa si tu misto de mine... si asa`s vai de capul meu

 Adi blondu, on 18 martie 2016 - 12:54, said:

aproape de Cluj - daca psihologul e din Cluj, am masina

Edited by Anonim_22, 18 March 2016 - 13:00.

Ati vazut ce face bullyingul ? Si unii tot cred ca e ceva normal sa- ti bati joc in continuu si in echipa de unul singur, denumit si clovnul clasei, un joc social care se lasa cu sinucideri.

 crisstonne, on 18 martie 2016 - 12:56, said:

ma gandeam sa merg un pic si la un ortoped... sper sa se mai poata face ceva in privinta mersului meu(am un fel de probleme cu echilibru)
platfus la picioare + coloana stramba de la statul la calculator + umeri nu foarte lati( + ca unul dintre ei mi se pare ca ar fi un pic mai sus decat celalalt)

Edited by Anonim_22, 18 March 2016 - 13:09.

 crisstonne, on 18 martie 2016 - 12:56, said:

Pai e bine sa te "descarci" pe SP ! In 99% din cazuri toti au deschis disperati un subiect , desi au aceleasi probleme pe care le au majoritatea , topicele s-au sfarsit cu chestii de genul :
- mai lasa-ne ca totusi nu suntem asa disperati
- mai...usor ca nu suntem asa prosti
- de fapt eu stiu mult mai bine ca voi
- etc.
Sa fie clar...probleme cu adevarat grave sunt :
- razboiul
- boala grava sau handicapuri severe
- moartea
In rest.....bullshituri !!!
Chestii ca :
- ma simt eu mai trist asaaa...
- sunt urat dar o vreau la pat pe miss...
- sunt arogant si antisocial siiii ...de ce naiba nu ma place lumea
- nu stiu/nu ma pricep la nimic siii ...de ce se rade de mine
- de ce sunt eu asaaaa mai sarac decat unul foarte bogat siii nu pot eu (nefacand nimic) sa-mi iau viloi , Mertan si sa tin niste amante de lux
- parintii / colegii/ primarul/guvernul/ONU si NATO sunt vinovati de toate problemele mele.....eu nu sunt vinovat cu nimic
- de ce naiba nu imi rezolva altii problemele.....auzi tu nesimtire...sa le rezolv singur
- etc. mult

Edited by FAP, 18 March 2016 - 13:15.

 FAP, on 18 martie 2016 - 13:09, said:

uite cam din motivul asta nu vorbeam cu parintii mei, asa considerau si ei
sa isi bata toti colegii joc de tine la scoala = bullshit

 FAP, on 18 martie 2016 - 13:09, said:

dar n-am zis asta, cu siguranta vinovatul principal pentru situatia mea actuala sunt eu
insa vreau sa fac naibii ceva sa ies din situatia asta, ca am ajuns la un punct in care m-am trezit la realitate si am realizat ca daca nu ies de aici n-are sens sa mai traiesc... decat ultimul ratat forever mai bine mort

 Anonim_22, on 18 martie 2016 - 13:15, said:

Pai din cate stiu eu , acum in scoli toti fac misto de toti ceilalti dar sunt tristi ca ...de ei sa nu se faca ! Si nu esti primul care sufera de misto la scoala ! Pe vremuri , la scoala se facea "prostia" aia ...cum ii zice...aaa invatatul , dar acum oamenii sunt moderni si merg acolo sa faca misto unii de altii !
Solutiile sunt simple dar voi asteptati sa se coboare Sfantul Duh sa vi le rezolve !
Daca mistoul e ca esti slab...mergi la sala , daca e ca esti mai 'saracut in cap"(sa nu zic altfel) ...demonstreaza ca nu esti , daca mistoul e ca nu ai Hugo Boss...te imbraci serios si curat si zici ca parintii tai nu au bani...oricum telefoanele,hainele,etc. sunt luate de parinti asa ca un copil nu prea are motiv sa se laude cu munca altuia , daca ...ORICE ...te apuci si rezolvi problema respectiva !
PS - Foarte multi sunt "distrusi" atunci cand vad ca viata reala nu seamana deloc cu jocurile de pe calculator !!!

Edited by FAP, 18 March 2016 - 13:29.

 FAP, on 18 martie 2016 - 13:09, said:

de cele mai multe ori am incercat sa mi le rezolv singur... si oricum n-am avut aproape niciodata cui sa ii spun ce simteam sau pe cine sa rog sa ma ajute

 FAP, on 18 martie 2016 - 13:24, said:

una e o gluma
alta-i cand isi bat toti joc de tine ca te vad slab

 FAP, on 18 martie 2016 - 13:24, said:

Zi drept, cate miliarde de tone de materiale motivationale ai halit pana acum?
Nasoale materialele astea. Ar trebui interzise, pentru ca te rup de realitate, in anumite contexte sociale te transforma intr-un schizofrenic functional.