Dovezi pentru Adevăr

Eu cred ca Moksha nu este tot una cu "lumea spirituală, (de care vorbesti) care este adevărată, eternă,
adică nu are nici început și nici sfârșit"

 Inspiron, on 29 iulie 2016 - 15:27, said:

Mokșa nu este o lume, ci o stare, și anumea aceea de a nu mai fi în lumea materială,
ci dincolo de aceasta.
Dacă intri în lumina spirituală ce emaneză din Domnul Suprem ,în brahma-jyoti,
ești de asemenea eliberat, chiar dacă nu ai o relație directă cu Acesta.
Această eliberare, numită și eliberarea impersonală, nu este eternă, pentru că-i lipsește o parte esențială,
activitatea, care este o natura intrinsecă a sufletului,
și în momentul în care sufletul dorește să acționeze,
pentru că nu are nici o relație cu una dintre formele Domnului lumii spirituale,
cade în planul material.

De aceea am zis că trebui să ajungi la nivelul realizării corpului spiritual,
care implică o relație de iubire cu Domnul lumii spirituale.

Edited by madhukar, 29 July 2016 - 15:45.

 SOCRATE_MMXII, on 09 august 2016 - 10:44, said:

Ceea ce am prezentat nu sunt dovezile egoului (ale sufletului) și nici ale falsului ego (ale identificării sufletului cu corpul),
ci dovezi ale istoricității personajului Isus, pe bază de documente.
Dovezile sunt însăși înregistrările din cărțile create de creștini despre Isusul lor
și în care se observă afirmațiile lor frauduloase și contradictorii,
și ceea ce s-a înregistrat de către evrei despre un Isus care seamănă frapant în ceea ce-i privește istoria, cu Isusul creștin.

Edited by madhukar, 09 August 2016 - 12:16.

 madhukar, on 08 august 2016 - 11:03, said:

Datele istorice despre Șri Krișna se găsesc în lucrarea istorică Maha-Bharata,
unde nu sunt dați ani pentru evenimentele relatate, unele având loc în ere depărtate de cea actuală,
și care dureză sute de mii de ani;
dar o parte din cele legate de Șri Krișna,
care au avut loc la puțin timp înainte der era actuală - Kali-Yuga, circa 5200-5600 de ani,
ca de exemplu datarea luptei de la Kurukșetra, la care Șri Krișna a luat parte
a fost făcută prin prezentarea poziției astrelor când a a avut loc acel eveniment.

Edited by madhukar, 11 August 2016 - 11:31.

 madhukar, on 11 august 2016 - 11:22, said:

Fii domnule serios! Mahabharata este un poem, nu o lucrare istorică. Mai degrabă Biblia este istorică, decât Mahabharata dumitale.

 mario_bril, on 11 august 2016 - 19:42, said:

Toate lucrările vedice, fie cele relevate, fie cele istorice, ca Puranele, Itihasa sau Maha-bharata sunt scrise în versuri,
Numai comentarii ulterioare recente, a unor personalități realizate spiritual, ce și ele aparțin literaturii vedice, sunt în proză.

Edited by madhukar, 12 August 2016 - 08:45.

 madhukar, on 12 august 2016 - 08:43, said:

Mă bucur că măcar acum recunoști că nu aveți nicio bază istorică pentru religia dumitale. Că nu aveți, este de acceptat, dar să pretindeți la alții chestiunea asta, este de neconceput din punct de vedere logic.

 mario_bril, on 12 august 2016 - 08:56, said:

Probabil că nu ai înțeles, Puranele, Itihasa și Maha-Bharata sunt lucrări istorice; însuși numele Purana înseamnă în sanscrită: ceea ce s-a întâmplat în trecut.

Edited by madhukar, 12 August 2016 - 09:30.

 madhukar, on 12 august 2016 - 09:28, said:

Aha, deci după dumneata ele sunt lucrări istorice, întrucât titlul sugerează acest lucru. Bun așa. Nu știu de ce, dar dumneata reușești să arunci în derizoriu orice discuție purtată.

 mario_bril, on 12 august 2016 - 10:48, said:

Nu numai titlul "sugerează" acest lucru. În Maha-bharata spre exemplul sunt prezentate în mai multe rânduri dinastii de regi, încă de la crearea universului.

Maha-Bharata Cartea 1
Sambhava din Adi parva 1.68
Regele Puru, întemeietorul liniei Paurava

Janamejaya spuse, 'O Brahmana, am ascultat relatarea ta despre manifestarea zeilor, danavilor, rakshasilor, gandharvilor și apsara.
Totuși aș vrea să mai aud încă o dată despre dinastia Kauravilor (a lui Kuru) de la început. De aceea o Brahmana vorbește despre aceasta
în fața acestor regenerați Rishi.'
"Vaisampayana spuse, 'O cel exaltat din dinastia Bharata, întemeietorul liniei lui Puru (Paurava) a fost Dușmanta dotat cu mare energie.
Iar el a fost protectorul pământului, legat de cele patru oceane. Iar regele a abut deplin control asupra celor patru părți ale lumii. El a fost
Domnul diferitelor regiuni din mijlocul mării. Acel opresor al dușmanilor a trecut peste țări până la cele ale popoarelor Mlecea.

"În timpul conducerii sale nu existau oameni a căror clasă să fie mixtă, nici lucrători ai pământului (desorece pământul producea
de la sine tot ceea ce era nevoie), nici lucrători în mină (pentru că totul se afla la suprafață), și nici oameni păcătoși.
Toți erau virtuoși și făceau totul din motive virtuoase, O tigru printre oameni. Nu exista frică de hoți, O dragule, nici de
foamete și nici de boală. Iar cel patru ordine dharmice găseau plăcere în urmarea datoriilor prescrise și nu executau ritualurile
pentru a obține ceva din lumea aceasta.

Supușii săi, depinzând de el, nu aveau nici un fel de frică. Iar Pargeanya (Indra) a lăsat ploaie la timpul potrivit și produsele
câmpului erau tot timpul cărnoase și zemoase. Iar pământul era plin de tot felul de bogății și tot felul de animale. Iar Brahmanii
erau tot timpul angajați executând propriile datorii și tot timpul spuneau adevărul. Tânărul monarh era dotat cu minunate capacități
și un corp tare ca un fulger, că ar fi putut să ia muntele Mandara cu pădurile și tufișurile sale și să le țină pe brațe.

Și era foarte priceput în patru felul de atacuri cu buzduganul (să o arunce de la distanță cu precizie, să lovească cu el de aproape,
să o arunce în mijlocul mai multor dușmani și să-și îndepărteze dușmanul înainte). De asemenea era priceput în folosirea a tot felul
de arme, în călărirea elefanților și cailor. Iar puterea sa era asemenea lui Vișnu, splendoarea sa era asemenea Celul ce face ziua
(Zeul Soare), în gravitate era asemnea oceanului iar în răbdare era asemenea pământului. Iar monarhul era iubit de supușii săi,
și a condus oamenii săi mulțumiți cu virtute.'

Edited by madhukar, 12 August 2016 - 11:14.

Este o epopee și nimic mai mult, oricât ai încerca dumneata să ne convingi de contrariu.

Toate marile culturi ale antichității au cărți „fondatoare“ investite cu prestigiul primordialității, cărți la care aceste culturi se vor fi raportat mai apoi in mod constant. Mahabharata - Marea poveste/batalie a urmasilor lui Bharata - va fi fost compusa intre secolele al IV-lea i.Hr. si al IV-lea d.Hr., având însă la origine evenimente mult anterioare. Este, probabil, cea mai ampla epopee din literatura universala, alcatuita din optsprezece carti, cuprinzand nu mai putin de 90.000 de strofe, majoritatea fiind distihuri a 216 silabe. Autorul sau, pe nume Vyasa, nu este un personaj istoric, ci o figura intru totul legendara. Mahabharata este de asemenea, cea mai stufoasa epopee din lume, cu genealogii extrem de complicate, cu actiune luxurianta, culminand cu o batalie de proportii universale, cu interventii ale zeitatilor in mijlocul zbaterilor omenesti, cu frecvente elemente miraculoase.

Edited by mario_bril, 12 August 2016 - 14:58.

 mario_bril, on 12 august 2016 - 14:57, said:

Faptul că este o epopee, nu înseamnă că nu are un caracter istoric... prezentând genealogii extrem de complicate
care trec și dincolo de istoria omenirii, pe care însă o prezintă cu detalii necunoscute nici unei alte civilizații,
civilizații care sunt evident ulterioare celei vedice, și a căror cunoaștere este foarte slabă și ... distorsionată.
În plus zeii sunt o realitate, așa cum sunt și lumile paradisiace și cele spirituale, chiar dacă în această eră degradată zeii nu-și mai fac apariția pe pământ.
Atât zeii din lumile paradisiace de sus (sura sau deva) cât și cei din lumile paradisiace inferioare și ateiste (ce nu recunosc un Domn Suprem) - asurii și danavii,
în erele anterioare au fost activi și în lumile pământene; lucruri pe care ateiștii pământeni le privesc ca legende.

Creștinii i-au înlocuit pe zei, cunoscuți întregii lumi antice, cu demoni sau îngeri, copiind în parte modelul evreisc târziu al existenței unui singur zeu - Zeul evreilor amărâți - Yahve...
împrumutat de la canaaneni, fiul zeului El și al zeiței Așera, și care un timp i-a fost dată de către evrei ca soție (până ce Yahve a fost declarat singurul zeu existent).

 mario_bril, on 12 august 2016 - 14:57, said:

manuscriptele se poate să corespundă acelor datări, însă nu înseamnă că Maha-bharata a fost scrisă în acea perioadă,
cum și autorul articolului pe care l-ai citat spune prin remarca sa pertinentă privind datarea.
Iar acele evenimente povestite sunt atât de anterioare, încât ajung până la crearea universului.

Edited by madhukar, 12 August 2016 - 15:41.

 madhukar, on 12 august 2016 - 15:24, said:

Nenea, genealogiile istorice nu fac ca respectiva epopee să aibă caracter istoric. Pricepi mata'? Cu alte cuvinte, nu orice carte care face referire la un eveniment istoric, este o carte istorică. De exemplu, Cei trei mușchetari face referire la anumite evenimente istorice dar este un roman pur ficțional. La fel și Mahabharata.
Mai mult, dumneata afirmi că zeii au existat, bazându-te pe niște povești. Tot la fel de bine am putea spune că și zmeii au existat, întrucât poveștile lui Ispirescu afirmă acest lucru.

Cât privește creștinismul, el nu a copiat nimic, a preluat doar religia iudaică, modificând-o pe alocuri, în anumite puncte, considerate ca fiind esențiale.

 madhukar, on 12 august 2016 - 15:24, said:

În realitate este o poveste și nimic mai mult.

 mario_bril, on 12 august 2016 - 21:32, said:

Încercarea de a face o comparție între Cei trei mușchetari și Maha-bharata este inadecvată.
Pe de o parte Cei trei mușchetari nu are pretenția de fi o carte istorică, fiind o carte mincinoasă din inventata categorie a ateiștilor din această vreme a lui Kali, numită beltristică; ea nici nu are pretenția de a prezenta genealogia nici unei case regale, cum este cazul în Maha-bharata.
În plus Literatura Vedică nu cunoaște decât două feluri de categorii: Șruti (cunoaștere relevată - pe care ai ascultat-o de la o personalitate transcendentală, de obicei o formă a Domnului Suprem) și Smrti (ceea ce s-a petrecut în trecut - amintiri). Din acest punct de vedere cărțile din această categorie sunt privite ca scrieri istorice, care însă nu pun în prim plan întâmplările din această lume, decât pentru a înțelege și a ne apropria de jocurile și personalitatea Domnului Suprem. La fel și Maha-bharata face parte din această categorie: smriti.

 mario_bril, on 12 august 2016 - 21:32, said:

Nu, este vorba de toate culturile antice, care venerau aceste persoane,
iar cultura Vedică prezintă multe detalii despre lumile paradisiace ale zeilor.

Mai mult, chiar și acum, orice yoghin care trece de pratyahara,
în care așa cum spune Vyasa, cel ce a hotărât că datorită începerii erei Kali, Cunoașterea vedică trebuie scriscă,
pentru că memoria oamenilor se va degrada rapid, și care este cel care a dictat Maha-Bharata,
mintea fiind pe deplin controlată, datorită practicii prana-yama, controlează simțurile,
și se poate trece la următoarea treaptă dharana - concentrarea și apoi dhyana - meditația,
prin care poți pătrunde ușor în planul superior al lumilor paradisiace și să ai contact cu persoane zeifice.

Evreii, care reprezentau o clasă de servitori, și ca urmare nu se aflau pe platforma practicării nici unui fel de venerare a zeilor,
când au venit în Canaan, și nu aveau nici un fel de zei, i-au împrumutat de la cei din Canaan.

Evidențele arheologice arată că evreii au copiat aproape tot de la canaaniți,
de la modul de a-și aranja părul și uneltele zilnicie, până la zei.
Descoperirile din Ugarit arată că Yahve era cunoscut ca fiu al zeului El,
sm . bny . yw . ilt (KTU 1.1 IV 14)
“Numele fiului lui El este Yahweh.”

Zeul El este zeul creației care apare și în cartea creației a evreilor sub acest nume, El:
Alți zei (elohim) venerați de canaaniți regăsiți în parte în geneză sunt El Shaddai (Zeul de pe Munte), El Elyon, and El Berith (prezent de asemenea în Geneză).
Clerul evreiesc a încercat la început să asimileze acești zei iar pe alții ca Baal să-i discrediteze.
Deși zei canaaniți ca cel al mării (Yam) și Mot (cel al morții) au dispărut din panteonul evreiesc,
numele lor au rămas ca sinonime pentru mare (yam) resprectiv moarte (mot).

Zeița canaanită Ashera, soția zeului El a fost preluată de evrei de la canaaneni și a fost dată de soție lui ...Yahweh
fiind mult timp venerată împreună cu acesta, acest lucru fiind confirmat și arheologic conform inscripțiilor
de la Kuntllet 'Ajrud (850-750 înainte de num. creșt.):
"Te binecuvântez prin Yahwe din Samaria și prin a sa Asherah"
și de la ‘El Qom (850-750 înainte de num. creșt.):
"Uriyahu, regele, a scris acestea: Binecuväntat să fie Urizahu prin Yahveh,
iar dușmanii săi au fost dovediți prin Așerah lui Yahveh."

Pentru evrei zeul El nu era numai unul ci era ... mai mulți.
Acest fapt este redat de exemplu și în creația evreiască prin pluralul Elohim
und El se adresează mai multor El (Elohim) cerându-le ajutorul pentru a crea ființa umană (adam).
Un alt exemplu:
În Geneză 33:20 Iacob ridică un altar de jertfă dedicat lui El dintre Elohim (zeii) lui Isra-El (al alei shral:s - El of Elohim of Israel)
În Geneză 35:10 Iacob primește de la unul dintre acești Elohim
și anume de la El-Shaddai (El de pe munte) numele Isra-El, care înseamnă: "Prin El perseverezi" sau "Fie ca El! să persevereze!"
În Geneză 31:7 Iacov se adresează lui Rahia și Lia: " Iar tatăl vostru m-a înșelat și de zeci de ori mi-a schimbat simbria, zeii (elohim) însă nu i-au îngăduit să-mi facă rău "
În Geneză 31:13 Zeul lui Isra-El încă mai spune: "Eu sunt El din Beth-El., unde ai făcut altarul ..."
lucru amintit mai târziu în
Geneză 35:7: "Iar el (Iacob) a construit acolo un altar și a numit locut El din Beth-El  pentru că acolo a avut o revelație despre zei (elohim)..."

Aceasta era sursa inițială care a copiat de la canaaniți, numită de specialistul în studii biblice
Dr. Steven DiMattei http://stevendimattei.com/author/ ca fiind sursa elohistă a Torei.
Acesta arată cum surse mai târzii, cea Yahwistă și cea clericală, au încercat să asimileze Elohismul în Yahwism,
introducându-l pe Yahve deja în geneză, adică înainte ca acesta să i se fi revelat lui Moise, omul pe care s-a construit Moza-ismul evreiesc...

 madhukar, on 13 august 2016 - 21:19, said:

Mahabharata nu are nicio pretenție, domnule! Voi, cei care o citiți, ridicați pretenții, să fim serioși. Mahabharata este o epopee, cu personaje fictive și atât. Că mata', ca și alții, aveți pretenția de a o considera o carte istorică, e problema voastră, nu a respectivului poem. Ea nu s-a constituit niciodată ca o carte istorică, nimeni până acum nu a clamat acest aspect. Face referire la niște genealogii și cam atât despre aspectul istoric. Adică, un aspect extrem de firav, de neluat în seamă de către niciun cititor.

 madhukar, on 13 august 2016 - 21:19, said:

Ăsta vrea să fie un argument, cumva?
E ca și cum ai spune că d'Artagnan trebuia să rămână în istorie ca să nu-l uite lumea, de asta a scris Dumas despre el, el fiind totuși de la început un personaj fictiv.

 madhukar, on 13 august 2016 - 21:19, said:

Nu țin minte să fi dezbătut problema religiei mozaice, cu dumneata. Ca atare, te rog să te concentrezi asupra celor discutate, dacă se poate.

Edited by mario_bril, 13 August 2016 - 21:44.

 madhukar, on 13 august 2016 - 21:19, said:

Pretenția Maha-bharatei este de a prezenta o parte din jocurile Domnului Suprem Șri Krișna împreună cu asociații săi
începând cu Jocul Creației - Șriști Lila și până la apariția Sa pe pământ,
înainte de începerea erei lui Kali

Dacă ai fi într-adevăr serios. ai citi cu atenție și această informație,
care este însăși o parte importantü a înțelegerii literaturii Vedice:
"În plus Literatura Vedică nu cunoaște decât două feluri de categorii:
Șruti (cunoaștere relevată - pe care ai ascultat-o de la o personalitate transcendentală, de obicei o formă a Domnului Suprem) și
Smrti (ceea ce s-a petrecut în trecut - amintiri).
Din acest punct de vedere cărțile din această categorie sunt privite ca scrieri istorice,
care însă nu pun în prim plan întâmplările din această lume, decât pentru a înțelege și a ne apropria de jocurile și personalitatea Domnului Suprem.
La fel și Maha-bharata face parte din această categorie: smriti."

Literatura Vedică nu cunoaște minciuna, ea fiind apanajul persoanelor virtuoase,
a persoanelor ce practicau adevărul,
și care ca atare se și adresa unor astfel de persoane virtuose,
dar cum în această eră astfel de persoane au devenit tot mai rare,
ea are tot mai mici șanse de a fi înțeleasă.

Edited by madhukar, 14 August 2016 - 07:06.

 madhukar, on 13 august 2016 - 21:19, said:

După cum am mai spus comparația zeilor cu d'Artagnan nu este de loc adecvată.
El nu a fost niciodată privit ca o persoană reală, toți care au citit despre el știind că este o minciună, eufemistic o ficțiune,
dar zeii, care în erele anterioare și coborau pe pământ, știindu-se faptul că erau persoane foarte puternice
care aparțineau lumilor paradisiace, erau chiar venerați, pentru a obține ceva de la aceștia.
Și chiar și în zilele noastre pentru yoghinii care ating trepte avansate, ei devin o realitate, așa cum am prezentat în citatul de mai sus.

Edited by madhukar, 14 August 2016 - 08:13.

 madhukar, on 13 august 2016 - 21:19, said:

Abordarea așa zisei religii mozaice, am făcut-o pentru a arăta că aceasta
este o impostură, ea fiind o copie distorsionată a religiei canaanite,
în care însă zeii erau inițial prezenți,
și că această așa zisă religie mozaică a inventat monoteismul,
dintr-un puternic sentiment evreisc de inferioritate și din dorința lor de se prezenta evreilor ca aleșii
unui așa zis unic zeu - Yahve, o miniciună;
minciună preluată de creștini și ulterior de musulmani, care au copiat ulterior de la aceștia,
creînd așa zise religii monoteiste ... abrahamice.

Iari creștinismul bazându-se pe această minciună a monoteismului,
în mare parte prin terorare și propagandă de stat, au impus-o lumilor cucerite de statele... în care erau puteri în stat.
Creștinismul a folosit minciuna evreiască a monoteismului, furnizându-i Isusului lor creștin
ca tată un duh ce fusese trimis ... tocmai de acest "unic zeu", zeul evreisc- Yahve, al cărui nume
(care părea prea evreisc pentru expasiunea "universală (catolică)" ce și-o doreau liderii creștini
... ulterior l-au evitat, numindu-l pur și simplu zeu (theos) - zeul necunoscut - marea minciună creștină privind monoteismului.

Edited by madhukar, 14 August 2016 - 08:48.