Depresie & Apatie ... suplimente alimentare

Studiam recent problema procrastinarii excesive, care combinata cu anumiti factori, se poate traduce in boala pshica numita depresie.

Veti spune, ca uite dom'le un nou thread despre depresie, dar propun o alta abordare: tratarea sau, macar diminuarea simptomelor depresiei cu ajutorul suplimentelor alimentare.

Lipsa de motivatie la modul excesiv se traduce prin lipsa sau concentratie scazuta de dopamina. Dopamina scazuta se poate remedia cu un supliment L-Tyrosina.


Cateva suplimente alimentare:

Complex de vitamine B
Biotina
Acid Folic

MagneB6 / Magnerot

5 HTP

Extract de sunatoare

L-Triptofan
L- Tyrosine

Am gasit o carte  "Vindecarea Emotionala in 7 saptamani"  care sustine ideea ca suplimentele alimentare pot contribui la tratarea problemelor psihologice / psihiatrice.

De asemenea exista o ramura a medicinei nutritia / medicina ortomoleculara care permite tratarea bolilor cu ajutorul suplimentelor alimentare, vitamine, minerale, hormoni, etc.

As propune o dezbatere in acest sens!

yos90, on 08 septembrie 2014 - 20:31, said:

Mi se pare interesantă discuția. Totuși, în sine faptul că există o anumită ramură a medicinei (+ cărți) care pretinde că poate trata tulburări mentale nu este un argument/o dovadă că într-adevăr funcționează. E necesar să adoptăm o atitudine critică și rațională, astfel încât să nu ne încredem în orice exită pe net și pe piață. Și legat de astrologie există o multitudine de cărți/manuale/articole etc, iar acest demers uneori chiar se prezintă pe sine ca fiind științific, ceea ce este în defavoarea sa și o transformă într-o pseudoștiință, fiindcă este o non-știință care se autoproclamă știință.

Este util să diferențiem între presupuneri, ipoteze și cunoaștere științifică. Simplu spus, ipotezele sunt mai mult decât simple presupuneri, dar mai puțin decât cunoaștere științifică. Unde vom încadra demersul de tratare a tulburărilor mentale de câtre aceste ramuri ale medicinii? Nu cunosc domeniu, așadar nu pot răspunde la întrebare. Ceea ce diferențiază între presupuneri, ipoteze și cunoaștere științifică sunt studiile empirice bine controlate cu o metodologie robustă.

Ca un tratament (de orice tip) să se considere că funcționează, trebuie să aibă un efect superior grupului de control în cadrul unor studii clinice randomizate. Există astfel de studii riguroase? Au fost studiile publicate sub forma unor articole de specialitate în reviste cu factor de impact în bazele de date internaționale (cum ar fi: http://www.ncbi.nlm.nih.gov/)? Dacă nu, atunci nu este un demers pe care să merite să-l luăm în serios, pentru că nu s-ar baza pe niște dovezi reale, consistente că funcționează, ci s-ar baza doar pe impresii, opinii personale, iluzii, intuiții, probabil placebo și atât. Cu alte cuvinte, în acest caz, s-ar baza pe "crede și nu cerceta". Bineînțeles, dacă momentan, să presupunem, nu există studii robuste, asta nu înseamnă că niciodată nu vor exista - înseamnă doar că, cel puțin deocamdată, trebuie să privim acest tip de intervenție cu rezervă și suspiciune, pentru că încă nu a reușit să demonstreze că funcționează.

Repet că ceea ce spun nu este că această intervenție nu funcționează, ci că nu știu dacă funcționează sau nu. Atrag atenția asupra faptului că nu ar fi indicat să discutăm despre el ca și cum ar fi ceva serios, dacă nu există studii clinice randomizate ce dovedesc eficiența. Dacă există și studiile sunt bine concepute (și publicate în reviste cu factor de impact), atunci sunt sigur că merită să ne raportăm la acest tratament ca la unul credibil.

Momentan, intervențiile care funcționează în măsura cea mai mare în cazul depresiei s-au dovedit a fi farmacoterapia (medicația antidepresivă) și psihoterapia (în special cea cognitiv-comportamentală și cea interpersonală). Am postat articole privind cercetări care demonstrează acest fapt atât pe profilul meu softpedia, cât și pe câteva topicuri, precum: http://forum.softped.../#entry15787321

Edited by Victor2311, 08 September 2014 - 21:08.

Autoarea cartii "Vindecarea emotionala in 7 saptamani" are un doctorat, iar teza de doctorat a fost facuta pe aceasta tema.
Se ocupa de un centru pentru cei cu probleme psihice, unde aplica aceste principii, iar centrul respectiv, functioneaza de mai bine de 20 de ani ... deci exista un oarecare background.

yos90, on 08 septembrie 2014 - 21:07, said:

Doctoratul în sistemul actual de educație predominant în Europa (sistemul Bologna) și sistemul de educație american nu implică un doctorat atât de pretențios și ambițios cum era el conceput în România comunistă. Cu alte cuvinte, astăzi, în multe țări civilizate, doctoratul nu-l mai faci la 50 de ani, ci chiar până la 30 de ani, cum și este normal (sigur că nu va fi la fel de desfășurat ca în perioada comunistă) - zic "normal", pentru că ritmul alert în care se dezvoltă știința nu-ți mai permite să lucrezi 20-30 de ani la una și aceeași lucrare, plus că, până o închei, deja devin anacronice unele noțiuni. Asta nu înseamnă că doctoratele nu mai au valoare, ci doar că nu mai sunt un trofeu exclusivist pe care îl obțin doar câțiva elitiști. Mai mult, am văzut doctorate și pe diverse pseudoștiințe, cum ar fi reiki. Așadar, doctoratul nu garantează că acea intervenție funcționează (nu poate oricum garanta, fie că ar fi fost făcut în sistemul pre-Bologna sau nu). Niciodată nu poți valida o intervenție prin doctorat.

Repet: o intervenție (oricare ar fi ea), pentru a se putea considera pe bună dreptate că funcționează, trebuie să treacă testul unor studii clinice randomizate bine controlate și publicate într-o revistă cu factor de impact. De asemenea, faptul că există de mult timp nu este deloc un predictor la eficienței:

"Alții utilizează metode de psihoterapie care amintesc de ritualuri barbare (cum ar fi proiecția în foc) sau de practicile unei babe cu bogată experiență de viață. Modelul «guru» este dominant și mulți studenți, privați informațional din cauza stilului propriu (pentru unii, cursul este încă mai important decât sursa bibliografică) sau a unui blocaj informațional obiectiv, au fost racolați în «culte psihoterapeutice». [...] Mi-am încurajat mereu pacienții și studenții să-și dezvolte simțul rațional critic, iar atunci când li se oferă un serviciu, înainte de a-l cumpăra, să întrebe ce dovezi sunt că acesta funcționează. Faptul că există și se practică de sute de ani, că sunt institute în Europa sau SUA care îl promovează, faptul că este bine organizat etc. nu este un argument sau o garanție că funcționează." (http://www.polirom.r...fundament-2232/)

Dacă nu există dovezi provenite din studii clinice randomizate, atunci riscăm să promovăm intervenții precum mesmerismul - pseudoștiine care nu merită atenția noastră, decât în măsura în care le putem studia în cadrul manualelor de istorie a domeniului respectiv. Cum spuneam anterior, poate că, la un moment dat, astfel de intervenții vor reuși, totuși, să se valideze științific; până atunci, însă, ele nu merită a fi luate în serios.

Edited by Victor2311, 08 September 2014 - 21:30.

yos90, on 08 septembrie 2014 - 20:31, said:

Procrastinare excesiva e un termen pretentios pentru lene?

Nu prea cred in vindecari miraculoase, mai ales in 7 saptamani, dar probabil ca ajuta suplimentele pe care le-ai enumerat.
Daca totusi e depresie diagnosticata, nu cred ca sunt totusi suficiente. Nu fac parte dintre cei care cred ca depresia e o chesiune de vointa.

Dacã nu are nici o lipsã de vitamine, minerale, etc, ce faci ?!

Existã depresii datorate neâmplinirilor de zi cu zi.

E usor sa arunci un stigmat general ... ca e "lene" ... asta nu rezolva problema celui care stagneaza de ani de zile in rezolvarea unei probleme, desi cu ani in urma era foarte muncitor, ambitios si perseverent.

Titlul cartii e ales doar mai mult, din ratiuni de marketing, in realitate cartea e structurata pe 7 capitole, fiecare capitol ocupandu-se de o clasa anume de probleme de natura psihica.

yos90, on 08 septembrie 2014 - 21:37, said:

Eviți întrebarea fundamentală și, simultan, tratezi acea intervenție ca și cum ar fi serioasă. Care sunt dovezile reale, robuste ce demonstrează că funcționează? Oferă respectiva doamnă articole ce prezintă studii clinice randomizate, cu o metodologie serioasă? Sunt mutle rigori de care trebuie ținut cont, pentru a concluziona că acel tratament este eficient. Se bazează pe studiile de care am tot pomenit? Studiile au și fost publicate și avem acces la ele? Dacă, da, au fost publicate în reviste cu factor de impact? Se bazează pe o clasificare modernă a tulburărilor mentale (ex: DSM-5, din mai 2013)? Iată doar câteva întrebări la care trebuie să răspundă cine propune acel tratament, înainte să tratăm cu seriozitate acea intervenție.

Nu mă înțelege greșit - n-am nimic împotriva acestui tip de intervenție sau împotriva femeii aceleia. Atâta tot că nu putem să ne încredem legitim în ceva care nu are dovezi consistente (sau are? - asta încerc să aflu).

Edited by Victor2311, 08 September 2014 - 21:55.

La modul real, nici macar nu am dat inca de teza ei de doctorat inca, d'apoi de articole care sa apara pe Elsevier sau alte BDI ... totusi tipa respectiva apare ca speaker la numeroase conferinte in domeniul medical ortomolecular, si asa mai departe.

Totusi ... nu stiu daca exista sudii clinice foarte bine inchegate la nivel stiintific despre homeopatie, si totusi exista medici homeopati care trateaza foarte bine multe afectiuni.

Edited by yos90, 08 September 2014 - 22:06.

Ok, deci existã o oarecare șansã cã ceea ce face este eficient. Pe de altã parte, cel mai prudent este, momentan, sã lãsãm acest demers la stadiul de presupunere.

A participa la conferințe nu poate valida un tratament. Pânã și S. Freud a participat la conferințe, psihanaliza clasicã nefiind o intervenție validatã științific. La fel se organizeazã conferințe și pe astrologie și alte bazaconii.

Înțeleg cã ai o oarcare încredere cã acel demers este credibil - aș sugera totuși sa fii mai sceptic și rezervat pânã la momentul când dai de studii clinice randomizate publicate în reviste cu factor de impact.

Și Mesmer reușea sã trateze afecțiuni într-o anumitã mãsurã. Studii riguroase au demonstrat cã tratamentul lui era comparabil cu efectul placebo. Dincolo de asta, este crucialã diferența dintre a te simți mai bine (tratament simptomatic) și a te face și a rãmâne bine (tr. etiopatogenetic). Cât de bine este validatã teoria care stã la baza practicii? Nu poți concluziona cã teoria este validã, dacã practica funcționeazã (vezi malaria în Evul Mediu).

Edited by Victor2311, 08 September 2014 - 22:10.

Victor2311, on 08 septembrie 2014 - 22:05, said:

N-am stiut faptul asta, mi se pare surpinzator. Cum se explica totusi popularitatea lui Freund? Pentru omul de rand cand zici psihologie iti fuge gandul automat la Freud.

Si ca sa nu fiu total offtopic cu interventia mea, am urmatoarea intrebare pentru tine Victor2311: trec printr-un episod depresiv si iau medicatie (Cipralex), in ultima luna am rarit dozele. La cea mai recenta sedinta psihiatrul mi-a zis ca in 2-3 luni vom opri medicatia ca sa vedem cum ma descurc fara.

Intre timp cautasem un pic pe internet niste solutii naturiste la depresie (aveam in minte ceva in genul a ceea ce descrie yos90) si l-am intrebat pe psihiatru despre ceaiuri care m-ar putea ajuta si i-am dat exemplul extractului de sunatoare. Mi-a zis scurt ca nu-mi recomanda si atat pt ca astepta urmatorul pacient la usa.

Partenerul meu de viata - care viziteaza psihiatrii si psihologii de mult timp, suferind de anxietate - a sarit in sus cand i-am povestit de sunatoare: "sa nu iei asa ceva, produce halucinatii, e puternica, risti sa intri si mai tare in depresie."

Din cunostintele tale, ce parere ai despre ceaiul sau extractul de sunatoare?

yos90, on 08 septembrie 2014 - 21:59, said:

Joan Mathews Larson e doctor in nutritie. Se pare ca a inceput sa aplice principiile biochimice ale nutritiei ca sa vindece diverse afectiuni relativ tarziu, deci psihologia e cumva a doua ei specializare.

Nu prea reusesc sa inteleg cum vede ea "the holistic approach" in tratarea alcoolismului si a disfunctiilor comportamentale.
Oricum, din ce am gasit pana acum pe net, e directoarea unui centru al carei proprietara e tot ea, iar rezultatele pe care le obtine sunt relativ modeste.
Asta neinsemnand ca o parte din ce povesteste nu poate fi aplicat ca terapie adjuvanta.

casablanca1000, on 08 septembrie 2014 - 22:30, said:

Așa este, pentru persoanele care nu au o pregătire de specialitate (deci pentru majoritatea), termenul "psihologie" este adesea asociat automat cu Freud și psihanaliza (sigur că măcar unii or fi auzit de Bandura, Ellis, Beck, Seligman, Skinner, Watson, James, Zimbardo etc, dar de Freud chiar că multă lumea știe).

Victor2311, on 02 august 2014 - 18:30, said:

Victor2311, on 30 august 2014 - 19:59, said:

M-am autocitat, nu din narcisism, ci pentru că deja mai scrisesem câte ceva despre psihanaliza clasică. Behaviorismul a adus în psihologia clinică ceea ce îi lipsea psihanalizei - știința (sau mai bine zis, cercetare riguroasă bazată pe metoda științifică). Psihanaliza clasică s-a bazat pe imaginație, presupuneri, opinii, simple studii de caz, dar nu și-a validat teoria și practica într-un mod serios. Pe de altă parte, behaviorismul s-a implicat în domeniul clinic după ce deja cercetase riguros în laborator și își fundamentase teoria și practica pe studii exigente și controlate (vezi, de exemplu, cazul "micul Albert": replica behavioristă bazată pe principii anterior validate experimental la cazul "micului Hans" al psihanaliștilor). În concluzie, în timp ce behaviorismul întâi și-a cercetat riguros experimental ideile, a generat teorii și practici pe baza studiilor și abia apoi s-a implicat în domeniul clinic, psihanaliza a pornit de la idei/intuiții, dar nu le-a validat/cercetat serios, ci direct le-a pus în practică. Poate că naivitatea cu care psihanaliza clasică a fost acceptată și practicată intens o perioadă se explică prin faptul că intervenția psihologică/psihoterapia era un lucru nou la vremea respectivă și nici nu exista o alternativă psihoterapeutică, plus că teoria psihanalitică este și foarte interesantă (desigur, asta nu o și validează științific).

Problema este că masa mai larga de oameni este flagrant desincronizată cu privire la progresul științific (cu atât mai mult în România). În literatura de specialitate și în cadrul unor instituții și organizații serioase, psihanaliza clasică nu mai este de mult timp un demers care să merite a fi luat în serios. Sper că nu am divagat excesiv de la scopul topicului.

casablanca1000, on 08 septembrie 2014 - 22:30, said:

Aș începe prin a spune că sunt abia student în anul II la licență la Psihologie, deci nu am suficient de multe cunoștințe și experiență, ca să pot răspunde la diverse întrebări. Din punctul meu de vedere, aceste două categorii - medicină tradițională și medicină alternativă - distrag atenția de la problema reală. Părerea mea este că ar trebui să existe doar medicină validată științific, fie ea tradițională sau "alternativă". Dacă o intervenție generată de medicina "alternativă" se dovedește în urma studiilor clinice randomizate publicate că funcționează, atunci ar trebui să fie promovată drept medicină validată științific. "Bătălia" adevărată ar trebuie să fie strict între știință, pe de o parte, și pseudo- și nonștiință, pe de altă parte.

Habar nu am dacă acele ceaiuri cauzează halucinații. Ceea ce mi se pare justificat să ne intereseze este dacă există sau nu dovezi solide (revin la studiile clinice randomizate publicate în reviste cu factor de impact) că funcționează. Dacă nu s-a demonstrat (încă) eficiența, atunci cred ca cel mai bine ar fi să rămânem sceptici și rezervați până la proba contrarie.

Edited by Victor2311, 08 September 2014 - 23:24.

Multumesc pentru clarificari, Victor. Raspunzi atat de documentat incat as fi jurat ca ai cabinetul propriu de psihoterapie, se vede ca esti pasionat de domeniul tau
Din toate numele pe care le-ai enumerat mai sus auzisem doar de Ellis.

casablanca1000, on 08 septembrie 2014 - 23:09, said:

Mulțumesc și eu, pentru aprecieri.

Albert Ellis este un titan în domeniu - a fost declarat (parcă în 2007) cel mai faimos psiholog, depășindu-l pe Freud. Ellis spunea: “Freud had a gene for inefficiency, and I think I have a gene for efficiency.” Într-adevăr, Ellis (spre deosebire de Freud) a produs o intervenție psihologică eficientă de top - REBT (rational emotive behavior therapy), o formă de CBT (cognitive behavior therapy).

P.S 1. @casablanca1000, am mai făcut câteva mici modificări la postarea anterioară (vezi și Is Psychoanalysis Harmful? de Ellis - http://www.sagepub.c.../resources2.htm).
P.S 2: Primul citat al meu este de pe: http://forum.softped.../#entry15618815 și al doilea: http://forum.softped...6#entry15767025 (unde se pot găsi imaginilea despre care spuneam în citat).

Edited by Victor2311, 08 September 2014 - 23:40.

Din punctul meu de vedere, discutia de aici a cam devenit off-topic.

Nu neg faptul ca este bine sa ai o puternica baza stiintifica, dar totusi, eu consider ca abordarea bazata pe alimentatie si suplimente alimentare este de luat in seama. Decat sa iei o serie de medicamente care sa rezolve problemele psihice, este de preferat sa consumi anumite suplimente alimentare pentru a rezolva problemele. Poate ca in stadiile foarte avansate de depresie, abordarea bazata pe suplimente alimentare nu este de preferat, dar in stadii incipiente, poate fi o varianta buna. Vitaminele, mineralele si unii dintre hormoni, cum ar fi melatonina nu au efecte adverse. Ori, din punctul meu de vedere este de preferat o varianta in care nu exista efecte adverse, si totusi poti ajunge la tratament decat varianta in care ai efecte adverse cu duiumul si risti sa ajungi o leguma.

As fi preferat o discutie, in care, daca cineva a utilizat vitamine, minerale, hormoni sau substante cat de cat naturale, sa-si expuna situatia !

@Victor2311

Draga Victor, simpla lipsa a unor studii academice, asta nu inseamna ca varianta respectiva de tratament este pur si simplu de neluat in seama. Eu zic ca merita incercat, mai ales pe cazurile care nu sunt asa severe, tinand cont si de lipsa efectelor adverse.

Eu am inceput sa consum Complex de Vitamine B, Extract de Sunatoare si Magnerot, iar seara inainte de culcare iau melatonina. Ma simt foarte chill, sunt linistit, am o minte foarte clara si mai ales nu ma mai agit ca un spray pentru diferite probleme. Somnul meu este foarte profund, si am reusit performanta dupa ani de zile in care nu se intampla asta, sa-mi aduc aminte dupa ce ma scol ce am visat in timpul noptii. Ce-i adevarat, am mai si citit ceva carti, si sunt impacat cu mine insumi, am reusit sa-mi accept anumite aspecte ale vietii mele cu care eram "in disputa".

casablanca1000, on 08 septembrie 2014 - 22:30, said:

Ma bag si eu ca musca-n....

Daca decizi sa mergi pe sunatoare (habar n-am de efectele halucinogene, trebuie studiata chestiunea) tine cont de o informatie pe care s-ar putea sa n-o cunosti: sunatoarea in cantitate mare reduce efectele anticonceptionalelor. Sigur, nu e treaba mea si nici nu stiu daca folosesti, dar in lumina discutiilor in care a hotarat tot forumul pentru tine ca n-ar trebui sa faci un bebe cu sotul, zic ca poate e o informatie utila.

Pentru exemplificare să luăm depresia şi tendinţa către aceasta şi să vedem care sunt compuşii ortomoleculari indicaţi pentru completarea dietei persoanelor predispuse sau afectate de această patologie.

… desigur!În cuvântul ortomolecular se găseşte elementul lingvistic grec „orto” care înseamnă „corect”. Deci, nutriţia ortomoleculară este o ramură medicală bazată pe „moleculele corecte”, pe moleculele naturale cu care organismul este obişnuit să lucreze şi care sunt aproape cu totul lipsite de nocivitate.

Geneza medicinei ortomoleculare (reîntoarcere la natură a medicinei alopate) porneşte la Universitatea Stanford unde Prof. Dr. Linus Pauling (Laureat Nobel pentru chimie în 1954) a definit conceptul de ortomolecularitate:„…medicina ortomoleculară constă în proporţioarea corectă, pentru fiecare persoană în parte, a concentraţiei optime de substanţe prezente în mod normal în organismul nostru, cu finalitatea de a corecta lipsurile, de a ne însănătoşi şi de a ne menţine sănătoşi…”. Substanţele la care se referea Dr. Pauling sunt aminoacizii, vitaminele, mineralele, oligoelementele, enzimele, acizii graşi, fitohormonii, extractele vegetale din plante uzual consumate de om etc. Într-un cuvânt, ortomoleculele sunt acele molecule pe care le ingerăm, sau ar trebui s-o facem, prin alimentaţia zilnică.

În esenţă, medicina ortomoleculară caută să echilibreze nutriţional organismul, pe cale orală, completând şi modificând concentraţiile de micronutrienţi esenţiali. Îndeplinind acest deziderat, ea face ca organismul să fie mai rezistent împotriva agenţilor nocivi interni şi externi, să funcţioneze mai bine şi să trăiască mai mult, deoarece fiecare dintre miliardele de celule care îl compun va avea un mediu de funcţionare mai bun, mai apropiat de cel pentru care a fost „programată” de natură!

Noi, cât şi colegii noştri medici din Occident (unde medicina ortomoleculară este utilizată mai mult în completarea celei convenţionale) reuşim să obţinem foarte bune rezultate în complementarea nutriţională a tratamentelor medicale al afecţiunilor care necesită regim igieno-dietetic precum ar fi: depresia şi tendinţa la depresie, îmbatrânirea cerebrală precoce, sindromul oboselii cronice, maladie Alzheimer, reumatism, osteopenie, osteoporoză, artrite, cancere, limfoame, leucemii, infertilitate masculină, adenom prostatic, astm, infecţii respiratorii şi urinare recidivante, diabet, sindrom X metabolic, obezitate, psoriazis, dermatite seboreice, hepatite cronice, ciroze, herpes recidivant, infecţii genitale cu virusul papilloma, litiază renală, îmbătrânire, infecţie HIV/SIDA (rezultate chiar spectaculoase), etc.

Pentru exemplificare să luăm depresia şi tendinţa către aceasta şi să vedem care sunt compuşii ortomoleculari indicaţi pentru completarea dietei persoanelor predispuse sau afectate de această patologie.

Astfel:

• Aminoacizi:

                 - Arginina şi Carnitina – cresc răspunsul imun, reduc ureea sangvină, sunt precursori ai oxidului nitric, gaz puternic antioxidant şi vasodilatator.
                 – Glutamina, Serotonina şi Triptofanul – participă la echilibrarea fenomenelor excitatorii cu cele de relaxare cerebrală şi la stabilizarea statusului emoţional.
                 - Tirozina (sintetizată uşor în organism din Fenil-alanină) – este precursorul unor neurotransmiţători cerebrali.
                 - Acidul Gamma-Aminobutiric (GABA) – neurotransmitătorul inhibitor cel mai important al creierului. Induce relaxare, analgezie, somn şi o stare de bine a ţesutului cerebral printr-o                        îndepărtare a excesului de catecolamine şi de alţi compuşi toxici relaţionaţi cu stressul psihic excesiv.

• Vitamine:

              - B6 şi B9 – sunt esenţiale în sinteza neurotransmiţătorilor iar asociate vitaminei B3 şi C precum şi Cuprului stimulează procesele metabolice derivate din calea Tirozinei..
              – Vitaminele B1 şi B12 – combat agitaţia psihică, iritabilitatea, anxietatea, confuzia, alterările stării sufleteşti şi tendinţa la manii.

• Mineralele:

                  - Carenţele de Seleniu şi Zinc (după publicaţii recente) – pot conduce la depresie, iritabilitate şi tulburări emoţionale. Prin acţiunea lor antioxidantă participă la scăderea velocităţii                            proceselor de îmbătrânire cerebrală.
                   – Magneziul – participă în metabolismul neurotransmiţătorilor iar Calciul combate stressul şi anxietatea.

• Extracte vegetalele:

               - Extractul se sunătoare – conţine hipericina, compus farmacologic activ cu acţiune andidepresivă cunoscută dar a cărui nesiguranţă în administrare îl face mai puţin utilizabil.
               - Extractul de lăptucă – are o activitate uşor sedativă produsă prin relaxarea sistemului nervos în urma diminuării excitaţiei nervoase.
               – Extractul de Ginseng – are unele proprietăţi adaptogene.
               - Extractele înalt standardizate de Gingko Biloba (EGB-761 sau Extract – 24/6) – ameliorează mult fluxul sanguin cerebral şi au puternic efect antioxidant şi de îmbunătăţire a                                  transmiterii nervoase neuro-neuronale. Totodată participă la contracararea disfuncţiilor neurologice relaţionate cu vîrsta, precum şi a deteriorărilor de memorie asociate cu scăderea                    din diverse motive a activităţii intelectuale.

• Acizii graşi polinesaturaţi Omega-3 scad manifestările depresive şi participă la imbunătăţirea stării sufleteşti. Carenţele sunt relaţionate cu o rată mai mare de depresii şi mai ales cu cea post-partum.
  
• Acidul a-Lipoic – este un puternic antioxidant neuronal cu acţiune atât la nivel membranar şi intracelular. El neutralizează mulţi radicali liberi, reciclează unele vitamine hidrosolubile antioxidante, creşte încorporarea cisteinei în glutation (antioxidant major, propriu organismului) şi îmbunătăţeşte energetica neuronală.

Astfel, dieta completată optim cu aceşti micronutrienţi poate:
- aduce îmbunătăţiri rezultatelor terapiei farmacologice antidepresive;
- participa la prevenirea multor tipuri de depresie;
- întregi rezultatele tratamentului psihologic propus depresiei în absenţa terapiei farmacologice;
- neutraliza radicalii liberi specifici formaţi la nivelul neuronilor, protejându-i împotriva degenerării precoce;\
- îmbunătăţi starea psihică, statusul emoţional şi succesiunea naturală a ciclului somn-veghe;
- preveni, micşora, stopa şi chiar remite pierderile de masă osoasă caracteristice osteopeniei şi osteoporozei;
- contracara formarea de radiali liberi, diminuând probabilitatea apariţiei proceselor degenerative osteoarticulare;
- avea rol antiinflamator şi antidureros, conducând la ameliorarea în mare măsură a durerilor articulare de tip artritic;
- avea efect antioxidant şi imunomodulant general, ajutând mult în menţinerea unei bune funcţionalităţi a organismului la vârstele medii şi înaintate.

În esenţă, din punctul de vedere al nutriţiei ortomoleculare, pentru succese cât mai mari în prevenirea şi tratamentul depresiilor şi mai ales a acelora relaţionate cu vîrsta (avansare în etate, menopauza, pensionarea, traume psihice, etc.) este necesară şi echilibrarea micronutriţională. O considerăm de mare importanţă! Astfel, pentru fiecare pacient cu depresie sau cu tendinţă la depresie, este necesară o oarecare selecţie a alimentelor ce vor fi consumate şi mai ales o asociere la regimul dietetic a unor complexe de micronutrienţi ortomoleculari specifici.


Sursa: http://www.magazin-n...oleculara--5682

Edited by yos90, 09 September 2014 - 09:59.