Psiholog și psihiatru: diferențe, asemănări, întrebări, mituri

Există încă nu numai o confuzie între psiholog și psihiatru, ci și diverse mituri sau informații depășite și eronate privind aceste două profesii. Încă nu am vazut un topic special creat pentru a clarifica aceste două profesii, deși despre acestea este vorba pe acest sub-forum, motiv pentru care mi-am propus să deschid un topic, gândind că ar putea fi util să încerc să lămuresc care sunt diferențele și asemenările dintre psiholog și psihiatru; care este specificul fiecăruia; ce tip de patologii tratează; care dintre cei doi este preferabil celuilalt. Menționez că nu voi prezenta această temă în detaliu, ci aș dori mai repede să ofer o imagine de ansamblu coerentă care corespunde realității, o imagine care, sper eu, va fi utilă celor care doresc să apeleze la serviciile psihologului și/sau psihiatrului și celor care nu înțeleg foarte bine ce se întâmplă în aceste două domenii. De asemenea, voi prezenta mai multe lucruri despre psihologie decât despre psihiatrie, fiindcă psihologia este domeniul în care mă specializez, deci cunosc ceva mai mult.

Diferențe
1. Probabil că cea mai importantă diferență este forma de pregătire academică.
Psihiatrul – pentru a deveni psihiatru, este necesară parcurgerea facultății de medicină  (vreo 5 ani), urmată de rezidențiatul în psihiatrie (vreo 4 ani).
Psihologul clinician  – pentru a deveni specialist în psihologie clinică, este necesară parcurgerea facultății de psihologie (licență + masterat).
Astăzi cuvântul „psiholog”, la fel ca și cuvântul „medic”, este mult prea general și vag. Colegiul Psihologilor din România (http://www.copsi.ro/) prevede următoarele comisii aplicative ale psihologiei:
1.   Comisia de Psihologie Clinica si Psihoterapie
2.   Comisia de Psihologia Muncii, Transporturilor si Serviciilor
3.   Comisia de Psihologie Educationala, Consiliere Scolara si Vocationala
4.   Comisia de psihologie pentru aparare, ordine publica si siguranta nationala

Astăzi, ca și majoritatea statelor europene, România funcționează după sistemul de învățământ de tip Bologna. Mai multe despre acest sistem: [ https://www.youtube-nocookie.com/embed/DLtgcBPlf2I?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]
Conform sistemului Bologna, facultatea nu mai înseamnă în primul rând licență, întrucât cunoștințele din diverse domenii s-au dezvolvat atât de mult, încât specializarea nu poate începe la licență, ci trebuie să se mute la nivel de masterat și/sau doctorat, care nu mai sunt nivele utile doar pentru cine dorește să rămână în mediul universitar. La licență, se face doar o introducere în domeniu, cursurile sunt mai nespecializate și se prezintă cam ce se întâmplă în fiecare specializare a domeniul respectiv, astfel încât studentul să știe spre ce specializare să se îndrepte.
Astfel, după cei 3 ani de licență la facultatea de psihologie, absolventul nu are drept de liberă practică și nu este specialist. Specializarea se va face prin programul de master și/sau doctorat, pe acele 4 ramuri enumerate mai sus. De exemplu, o persoană nu poate fi psihoterapeut după numai 3 ani (licență), ci dupa ce termină și un masterat pe această ramură (2 ani). În SUA, o persoană nu poate fi psiholog clinician fără doctorat (graduate school), ceea ce înseamnă cam 9 ani de studii în total. Sper că și în România se va ajunge în această situație, dar tot e bine că aceste specializări sunt condiționate măcar de masterat. Ar fi penibil să poți deveni psiholog specialist după numai 3-4 ani și atât, în condițiile în care, pentru a deveni psihiatru, sunt necesari vreo 9 ani.

Ceea ce vreau să spun este că, pe de o parte, după numai 3 ani, absolventul de psihologie nu are dreptul legal și nici cunoștințele și aptitudinile de a profesa în acele specializări sus menționate, dacă nu are masterat și, pe de altă parte, că există psihologi specializați pe diverse domenii, astfel încât același psiholog nu va ști să facă și psihoterapie, și selecția personalului, și evaluare auto, și consiliere școlară și educațională, și profiling etc, decât dacă a terminat câte un masterat (2 ani) pe fiecare domeniu în parte (foarte puțin probabil să se specializeze pe toate). La fel, aceeași persoană nu este simultan și medic cardiolog, și oftalmolog, și dentist, și neurolog, și urolog etc.
Desigur, confuzia nu apare între un psiholog specialist în trasporturi sau în apărare națională, ci între psihologul clinician și psihiatru.

2. Luând în considerare pregătirea lor: psihologul clinicial studiază mecanismele psiho-sociale implicate în sănătate și boală, iar tratamentul este psiho-social, în timp ce psihiatrul abordează patologia din perspectivă bio-medicală și poate prescrie medicamente, datorită pregătirii sale medicale.

3. Psihologul clinician poate face testare psihologică; psihiatrul, nu, decât dacă are o pregătire suplimentară în domeniu.


Asemănărarea fundamentală este faptul că psihologul clinician și psihiatrul abordează probleme emoționale și de comportament, tulburăi psihologice și psihiatrice, dar din două perspective diferite, cum spuneam mai sus. Și psihologul clinician, și psihiatrul au intervenții specifice pentru depresie majoră, schizofrenie, anxietate etc, așadar, ideea că psihiatrul tratează tulburări severe, iar psihologul doar pe cele moderate sau ușoare este un mit, nesusținut de literatura de specialitate și de practică.
Sumarizând, deși atât psihologul clinician, cât și psihiatrul tratează cam aceleași boli, abordarea este diferită. Psihologul clinician a terminat facultatea de psihologie (licență + master), în timp ce psihiatrul a terminat facultatea de medicină și a făcut un rezidențiat în psihiatrie. Psihiatrul poate prescrie medicamente, dar psihologul clinician, nu.

Mai mult, și psihologul clinician, și psihiatrul pot practica psihoterapia, dacă au pregătirea specifică prin programul de master. La un masterat pe psihoterapie sunt eligibili să se înscrie atât absolventul de psihologie, cât și medicul. Uneori, același masterat (ex: la Cluj) oferă specializare și pe psihologie clinică, și pe psihoterapie, dar cele mai multe masterate oferă specializare numai pe una singură.

De asemenea, ambii pot lucra în clinici și spitale.

Ambele tipuri de tratamente oferite – cel psihiatric și cel psihologic – influențează atât psihologicul, cât și biologicul. De exemplu, intervenția psihologică pentru depresie, arată literatura de specialitate, nu modifică doar gândurile, emoțiile și comportamentul, ci și metabolismul serotoninei din creier. La fel, tratamentul medicamentos modifică nu doar metabolismul serotoninei, ci și mintea și comportamentul (http://www.ncbi.nlm....les/PMC2566850/ )

Ambele demersuri sunt validate științific prin studii experimentale clinice randomizate pe diverse patologii.


Întrebări
1. Având în vedere faptul că ambele specializări tratează, într-o bună măsură, aceleași patologii, la care vom apela?
Depinde de situație – o vom prefera pe aceea care este cea mai avansată pe patologia respectivă. De exemplu, în cazul tulburării depresive majore la adulți de intensitate mică, moderată sau severă, fără elemente psihotice, intervenția psihologică și farmacoterapia (tratamentul medicamentos), arată meta-analizele, sunt, prin comparație, la fel de eficiente, cu diferența că psihoterapia este mai eficientă pe termen lung – previne recidiva și recăderile (http://archpsyc.jama...rticleid=208460 , http://www.ncbi.nlm....les/PMC2682552/ și http://www.ncbi.nlm....les/PMC3711944/ ). De asemenea, luate individual, sunt la fel de eficiente ca și combinația lor, așadar, din moment ce combinația lor duce la costuri mai mari, fără un câștig clinic, atunci nu este productiv a le combina. Aceste două tipuri de tratament sunt etiopatogenetice, adică vizează direct cauza patologiei, nu doar reducerea sau inhibarea semnelor și simptomelor. Teoria biologică („deficitul de serotonină cauzează o amplitudine redusă a potențialului postsinaptic excitator”) și cea psihologică cognitiv-comportamentală („schemele cognitive negative cauzează trăirea depresivă”) nu sunt explicații contradictorii, ci explicații ale aceluiași fenomen din perspective diferite - aceste scheme cognitive nu există în aer, ci le corespune o realitate neurobiologică. Dacă, însă, depresia implică elemente psihotice, atunci o intervenție combinată este mai eficientă decât fiecare luată separat (David, 2006). De asemenea, eficiența este moderată și de caracteristici ale clientului, precum tulburărăile de personalitate – cei care au tulburare de personalitate răspund mai bine la tratamentul medicamentos (http://www.ncbi.nlm....les/PMC2682552/ ).

2. La ce mai este intervenția psihoterapeutică eficientă, în afară de depresie?
a) atacurile de panică
b ) tulburări anxioase
c) tulburări alimentare
d) tulburări ale somnului
e) tulburări de personalitate
f) tulburări psihotice
g) furie/agresivitate
h) tulburare bipolară
i) oncologie
j) fobii
k) adicții
l) stres post-traumatic
m) tulburări somatoforme
n) durere cronică și oboseală
o) comportamentul criminal
etc.

• The Efficacy of Cognitive Behavioral Therapy: A Review of [269] Meta-analyses - http://www.ncbi.nlm....les/PMC3584580/

• Cognitive Behavioral Therapy for Mood Disorders - Efficacy, Moderators and Mediators - http://www.ncbi.nlm....les/PMC2933381/

• Cognitive-Behavioral Therapies - Achievements and Challenges - http://www.ncbi.nlm....les/PMC3673298/

• Current Diagnosis and Treatment of Anxiety Disorders - http://www.ncbi.nlm....les/PMC3628173/

• Cognitive behavioral therapy in anxiety disorders - current state of the evidence - http://www.ncbi.nlm....les/PMC3263389/

• The Role of Maladaptive Beliefs in Cognitive Behavioral Therapy - Evidence from Social Anxiety Disorder - http://www.ncbi.nlm....les/PMC3327793/

• Cognitive Behavioral Therapy for Psychosis – Training Practices and Dissemination in the United States - http://www.ncbi.nlm....les/PMC3811971/

• Adjunctive Psychotherapy for Bipolar Disorder - State of the Evidence http://www.ncbi.nlm....les/PMC2613162/

• Behavioral interventions for insomnia: Theory and practice http://www.ncbi.nlm....les/PMC3554970/

• Sleeping well with cancer: a systematic review of cognitive behavioral therapy for insomnia in cancer patients http://www.ncbi.nlm....les/PMC4069142/

• A randomized trial of a cognitive-behavioral therapy and hypnosis intervention on positive and negative affect during breast cancer radiotherapy http://www.ncbi.nlm....les/PMC2756503/

Nu în toate patologiile sus-menționate este psihoterapia suficientă; de exemplu, în cazul cancerului, tulburărilor psihotice și al tulburării bipolare, psihoterapia este adjuvantă tratamentului medicamentos, neînsemnând, însă, că este inutilă, fiindcă eficientizează tratamentul, crește complianța la tratament și sporește calitatea vieții (atât cât este posibil, de pildă, în cazul cancerului).

3. Există sute de forme de psihoterapii, cum ar fi: cognitiv-comportamentală, interpersonală, psihanalitică, dinamică de scurtă durată, experiențială, psihodrama, analiza tranzacțională, rogersiană, gestaltistă, ericksoniană, logoterapia, programarea neurolingvistică (NLP) etc. Pe care o vom alege?
Există asa-numitul mit „verdictul pasărea Dodo”, potrivit căruia toate formele de psihoterapie sunt eficiente și funcționează la fel. Realitatea, însă, arată altfel. Studiile clinice randomizate din literatura de specialitate și, prin extensie, meta-analizele arată cu totul altceva. Paradigma dinamic-analitică (ex: psihanaliza freudiană, jungiană, adleriană etc.) este depășită în cea mai mare parte (excepție făcând terapiile dinamice de scurtă durată, care sunt validate științific pe diverse patologii). Această teorie psihanalitică clasică a fost onorabilă la vremea ei, însă aparține istoriei psihologiei. A mai face astăzi psihanaliză clasică (ex: freudiană, jungiană etc.) este la fel de barbar ca și folosirea trepanației pentru a trata migrenele. Din păcate, însă, psihanaliza clasică încă se mai practică, deși nu a supraviețuit cercetărilor.

Paradigma umanist-existențial-experiențială (terapia experiențială, rogersiană, gestaltistă, logoterapia, NLP etc.) are un suport științific foarte slab, iar unele (ex: programarea neurolingvistică/NLP) sunt chiar invalidate științific.

În momentul de față, paradigma validată științific în măsura cea mai mare este cea cognitiv-comportamentală. Există dovezi robuste, pentru mai multe psihopatologii, provenite din cel puțin două cercetări independente, în care s-a demonstrat că psihoterapia este superioară placebo-ului medicamentos ori psihologic și/sau cel puțin la fel de eficient ca intervenții deja validate științific. Faptul că este o intervenție validat științific înseamnă că funcționeaza, este „evidence-based”, așadar, este un tratament etiopatogenetic, nu simptomatic, însemnând că nu vizează doar reducerea și inhibarea semnelor și simptomelor (manifestările patologiei), ci vizează direct mecanismele psihologice implicate (cauza bolii).
• The Efficacy of Cognitive Behavioral Therapy: A Review of [269] Meta-analyses - http://www.ncbi.nlm....les/PMC3584580/
• The empirical status of cognitive-behavioral therapy: A review of meta-analyses - http://stantatkin.co...py-Butler06.pdf

Mituri în psihologie

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/YNQ21mv8mqc?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

https://notendur.hi.......46;Ă°i.pdf


În concluzie, vă încurajez, în virtutea cercetărilor de specialitate din bazele de date internaționale (ex: http://www.bcub.ro/r...ate-stiintifice ; http://www.ncbi.nlm.nih.gov/) să optați pentru acele forme de psihoterapie pentru care există dovezi robuste că într-adevăr funcționează (ex: cognitiv-comportamentală, interpersonală, dinamică de scurtă durată etc.) și să renunțați la mituri, cum ar fi cel conform căruia toate terapiile sunt la fel. Literatura de specialitate științifică cea mai robustă se scrie în jurnale/reviste virtuale de specialitate, cu factor de impact ISI supraunitar. De exemplu, o revistă cu factor de impact = 40 conține 40 de articole care au fost citate (fiecare) în medie de 40 de ori în literatura de specialitate. În asemenea jurnale de specialitate cu factor de impact ajung, în principiu, articolele foarte bune, care au trecut prin procesul de "peer review" de către experți și care, deci, contează din punctul de vedere al cunoașterii științifice. Nu articolul în sine are factor de impact ISI, ci jurnalul/revista virtuală are factor de impact. Ceea ce nu este publicat în asemenea jurnale/reviste nu este neapărat pseudoștiințific sau nonștiințifice, ci pur și simplu nu știm încă dacă este științific, pseudoștiințific sau nonștiințific, pentru că n-a fost examinate de experți.
[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/nqxUDB92FyM?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Edited by Victor2311, 02 August 2014 - 18:45.

pentru cine nu are chef sa citeasca toata polologhia, rezum eu:  mai bine plangi la psiholog decat sa razi la psihiatru.

 slai, on 02 august 2014 - 18:36, said:

de ce sa plang cand pot rade cu gura pana la urechi ?

O alta definitie: psihiatrul se ocupa de hardware pe cand psihologul de software.

 slai, on 02 august 2014 - 18:36, said:

Adica, pentru toti.

Am citit, dar am obosit la sfarsit. Daca nu te poti ajuta singur sau cu cei din jur, nici psihologul nici psihiatrul nu vor reusi nimic.
Stie cineva un psiholog/psihiatru bun, ca sa imi revin dupa atata citit ?

Edited by tibi346, 02 August 2014 - 18:48.

 slai, on 02 august 2014 - 18:36, said:

O știu, e bună. )
Îmi cer scuze dacă postarea epuizează, dar am vrut să tratez această temă, acoperind mai multe aspecte, oferind și argumente pentru ce am scris.
Repet, însă, că diferența dintre ei nu este că psihologul ar trata tulburări mai ușoare, iar psihiatrul, pe cele mai grave. Probabil nu asta doreai să insinuezi, dar n-aș vrea să apară confuzii.

 neagu_laurentiu, on 02 august 2014 - 18:40, said:

Într-o oarecare măsură ai dreptate, dar, cum am scris mai sus, intervenția psihologică are implicații nu doar comportamentale, afective și cognitive, ci și neurobiologice. Dădeam acel exemplu că psihoterapia pentru depresie modifică inclusiv metabolismul serotoninei (și am și oferit o sursă bibliografică, nefiind, desigur, unicul articol care demonstrează acest fapt).

Edited by Victor2311, 02 August 2014 - 19:12.

 tibi346, on 02 august 2014 - 18:47, said:

Tot tu, dupa ce faci ca paznicul din Roscovanul cu galeatea cu apa.

@Victor2311, tu care dintre ei esti? Psihologul sau psihiatrul?

 Ann0nyym0us, on 02 august 2014 - 19:14, said:

Deocamdată, niciunul. Am precizat că „psihologia este domeniul în care mă specializez”. Sunt încă student.

Edited by Victor2311, 02 August 2014 - 19:19.

Psiholog: dai 100 de lei pe care ii muncesti din greu pe 50 de minute de vrajeala.

si ca bolnav de schizofrenie ce sunt ce aleg?

 potae, on 02 august 2014 - 19:34, said:

Arătă-mi dovezile. Știu că există și psihologi inapți, la fel cum nu toți medicii sunt profesioniști. Există acest mit cum că psihologul nu folosește o tehnică anume și o teorie care să stea la baza practicii, atunci când diagnostichează, conceptualizează cazul, tratează etc, însă incompetența unor psihologi și mituri de acest gen nu invalidează psihologia. Îți recomand să citești măcar o parte din bibliografia de mai sus. Dacă ar fi o vrăjeală, atunci n-ar avea efect. Poți citi diverse articole despre ce presupune, de pildă, intervenția cognitiv-comportamentală - care este anatomia ei. Simple discuții libere nu sunt deloc parte a intervenției.

 vyctoras1985, on 02 august 2014 - 19:38, said:

Schizofrenia este, după cum probabil știi, o tulburare psihotică. În studiile de mai sus, vei vedea că medicația este cel mai eficient tratament, iar psihoterapia este un adjuvant promițător, de exemplu, asupra simtpomelor specifice pozitive, cum ar fi ideile delirante și halucinațiile.

Edited by Victor2311, 02 August 2014 - 19:57.

psihiatrii considera ca totul se trage de la un neuron care nu mai functioneaza bine. ce fac psihologii este sa ajunga incet incet la gandurile determinate de acel neuron si prin stimularea procesului de gandire sa faca  creierul sa rezolve problema acelui neuron. chestia e ca la psihiatru iei medicamente care eu unul nu stiu sigur daca nu cumva fac si ceva rau

 Victor2311, on 02 august 2014 - 19:43, said:

din cate stiu eu psihoza inseamna delir ori eu n-am avut niciodata asa ceva

 vyctoras1985, on 02 august 2014 - 19:46, said:

Îmi pare rău, însă nu cunosc etiopatogeneza schizofreniei - nu cunosc mecanismele care o declanșează. Sunt destul de sigur că sunt factori genetici implicați, astfel încât, dacă există antecedente în familie, este mai crescut riscul de a dezvolta schizofrenie. Cercetările arată că tratamentul medical funcționează. Desigur, asta nu înseamnă că absolut fiecare psihiatru în parte este profesionist, așadar, există teoretic riscul să nu prescrie ceea ce este indicat. Nu cunosc numele substanțelor active potrivite pentru schizofrenie. Va trebui să te documentezi suplimentar din literatura de specialitate.

Citește DSM-IV pentru a cunoaște semnele și simptomele schizofreniei. Le-am enumerat pe unele dintre ele aici, mai pe la mijloc: http://forum.softped...9-schizofrenic/

Edited by Victor2311, 02 August 2014 - 19:58.

 Victor2311, on 02 august 2014 - 18:30, said:

Bravo natiune , (singur , singurel ,)  ai recunoscut ca pshihoterapia este "superioara "  placebo-ului medicamentos .
Iar placebo-ul medicamentos este fix frectia cu spirt la piciorul de lemn . Ce inseamna de fapt o "chestie " superioara frectiei respective ? Probabil psihologii freaca piciorul respectiv cu pasiune ?
Da ' macar  aveti o grlia de tarife mai ceva decat notarii publici.

Edited by alexman6x6, 02 August 2014 - 21:57.

 alexman6x6, on 02 august 2014 - 21:55, said:

În comunitatea științifică, un studiu clinic randomizat este procedura standard și cel mai robust, riguros design experimental, în care un grup experimental, căruia i se oferă tratamentul X, este comparat cu cel puțin un grup de control. Un grup de control primște placebo, altul, tratamente deja validate științific, altul este pus pe liste de așteptare etc. La sfârșit, se verifică prin statistică dacă tratamentul X bate placebo-ul medical și/sau psihologic, alte tratamente deja validate. Astfel se procedează și în cazul tratamentului medicamentos, și în cazul intervenției psihologice. Exemple de placebo psihologic sunt discuțiile libere, terapia suportivă etc. Cu ajutorul grupului placebo, putem verifica simultan atât eficiența tratamentului X, cât și teoria care stă în stapele său. Fără grupul placebo, se poate spune (eventual) că intervenția funcționează, dar nu se știe care sunt cauzele. Placebo-ul sigur că poate oferi o oarecare ameliorare a tabloului clinic, dar nu tratează patologia, în timp ce tratamentele psihologice și medicamentoase, în bună măsură, da. Mai mult, odată verificată superioritatea tratamentului X față de placebo, se testează și superioritatea sa față de alte tratamente, deci nu se limitează doar la comparația cu placebo, care este doar primul pas.

Randomizarea presupune asignarea participanților în grupuri pe baza unei tabele de randomizare, nu în funcție de bunul plac al cercetătorului, cu scopul de a asigura o oarecare uniformitate a grupurilor, deci, de a evita plauzibilitatea unor explicații alternative ale rezultatelor, prin reducerea erorilor sistematice, ceea ce asigură validitatea internă a studiului.

Acest tip de design experimental este folosit în cea mai mare măsură în literatura de specialitate, pentru a verifica dacă un tratament este valid științific sau nu. Dacă ai fi citit ceea ce am atașat mai sus, ai fi înțeles mai bine mecanismul folosit în cercetarea științifică. O asemenea ignoranță privind metodologia conduce la comentarii ca cel pe care l-ai scris mai sus...

Îți recomand să citești câteva din materialele pe care le-am oferit mai sus și șă te documentezi cu privire la metodologie și design-uri experimentale, până să putem purta pe bune o discuție pe această tema.
Ar putea fi util: http://www.ncbi.nlm....les/PMC2409267/

Edited by Victor2311, 02 August 2014 - 22:34.

Psihologia e doar o gargara ieftina pentru inchipuita boala numita depresie
Da exista depresie si a existat decand e lumea dar e o chestie de moment care trece
Din pacate in lumea moderna cu cat te vaiti ca esti in depresie cu atat mai mult toti iti plang de mila ceea ce duce la o depresie si mai mare
Si uite asa te vaiti ce cat de depresat esti si ajungi sa mai si platesti pentru prostia ta