Jiddu Krishnamurti, Mesia pe care milioane l-au ratat

me_raul, on 30 septembrie 2014 - 11:51, said:

Doar ma interseaza sa dialoghez tot asa cum il interesa si pe Krishnamurti, dar in plus eu inca am beneficii de pe urma dialogurilor fie si numai pentru faptul ca ma stimuleza creativ si astfel inteleg mai bine.
Am expus "facerea" in postul la care tu pui aceste intrebari.

Quote

Nu, daca esti intru totul de acord cu cele spuse de mine urmarind firul expunerilor lui Krishnamurti.

Quote

Functia emotionala nu as spune tocmai ca e educabila, mai degraba deschisa accesului prin educarea functiei intelectuale (daca admitem ca pana si aspecte de genul celor la care animalele raspund afectiv, tin de o inteligenta totusi) care in aceste conditii ajunge sa fie inteligenta emotionala ce comanda reflexele conditionate.
Corect sau incorect par a tine de intrinsecitatea unui referential admis drept cel la care ne vom raporta, insa da, din interiorul, din perspectiva naturii realitatii in care suntem prinsi, pe care vrem sau nu, o consumam drept viata proprie, ceea ce spune Krisnamurti in dialogurile cu Dr. Allan mie imi pare corect.

Quote

Dar ce eu am spus a nu traieste fiecare sentimentele sale? Am spus numai si repet accentuand din nou, in conditii obisnuite, oamenii bisnuiti (in situatii speciale e alta problematica), nu exista nici o dovada palpabila ca si-ar transmite unul altuia sentimentele proprii sau emotiile, isi transmit doar semnale (vizuale, auditive, tactile, manifestari fizice...) ce reprezinta taririle lor interioare, expun receptorului (receptorilor umani sau nu) de semnale echivalentul in fizicul exterior al trairilor lui psihice; fiecare are propriile trairi pe care le manifesta fizic (inclusiv verbal); individul receptor recepteaza aceste semnale dinspre sursele respective de semnal, dinspre manifestarile in fizic a trairilor celuilalt si le da o decodare; nu e transmisa nici o emotie, doar semnalele manifestarilor fizice ale trairilor psihice; si datorita cunoasterii, educatiei, invataturii acumulate pe parcursul vietii in general toti ne cam manifestam si decodam in acelasi fel (mai ales emotiile si sentimentele).
Asa consider si eu, iubirea (si de altfel orice sentiment sau emotie) nu poate primi o definire intrucat definirea apartine ganditului, nu ai cum sa gandesti un sentiment, gandesti ganduri, iar gandul nu e sentiment.
Inca nu stiu exact ce sustine Krishnamurti despre iubire, o sa urmaresc cat de curand perspectiva lui; iubirea e una cu observarea (starea de observator), nici iubirea fara observare si nici observarea fara iubire nu reprezintsa "unitatea" (unicul) intrucat, o iubire fara observare, e (devine pe nesimtite, treptat, atasament chiar pana la obsesie) deviatie, in ultima instana se va dovedi ceva distructiv (si anume atunci cand "obiectul" atasarii dispare) iar o observare lipsita de iubire, e despotism.

Edited by altnume, 01 October 2014 - 03:03.

altnume, on 01 octombrie 2014 - 02:34, said:

Este util sa dialoghezi, dar trebuie sa pui si in practica. Am citit "facerea" de care vorbesti, insa un om pana a fi capabil sa faca ceva trebuie sa exerseze. Eu m-am folosit de urmatoarele informatii pentru a incepe sa exersez. Le poti gasi si cerceta si tu cand ai timp pe acest blog: www.joculrealitatii.com

Quote

Atata timp cat ai probleme de natura emotionala, esti insensibil sau incapabil sa iti exprimi trairile sentimentele, functia emotionala trebuie educata, concomitent cu cea intelectuala. Nu poti educa functia emotionala fara sa educi si functia intelectuala.
Corect este sensul care duce acolo unde iti propui sa ajungi. Dr. Allan si Krishnamurti au mers corect pe firul lor de discutie pentru ca au ajuns acolo unde si-au propus sa ajunga. Nu cred ca are rost sa definim si altfel corectul. Corect si incorect e limitat la un anumit context. In acest context incorectul ar fi tot ceea te indeparteaza de telul dorit.

Quote

Eu am spus ca ceea ce se transmite de la o persoana la alta are si o latura emotionala. De asta e nevoie de educarea functiei emotionale si a celei intelectuale pentru ca decodarea sa se faca corect, si implicit emotia traita de respectivii sa fie in concordanta cu realitatea si nu cu imaginatia lor.

Edited by me_raul, 01 October 2014 - 09:12.

me_raul, on 01 octombrie 2014 - 09:09, said:

Si eu de-a lungul foartor multor ani m-am folosit de informatii si am exersat, dar de la o vreme am aceeasi lucrare in relatia cu realitatea pe care (cititndu-l) am constatat ca a avut- si Krishnamurti (numita de el: observatia, atentia, ..); a nu se intelege ca am acelasi masuri.
Multumesc.

Quote

Mie problematica emotional-intelectual-…, imi pare putin mai complexa si inseparabila, nu consider ca poate fi tratat separat subietul intelect si separat subiectul afectivitate, separat subiectul senzatii si tot asa, totul e un mix, avem de-a face cu un tot, asadar: orice emotie sau sentiment se manifesta in conditii obisnuite la oameni obisnuiti, numai daca un stimul dinspre o sursa de semnal, manifesta un semnal receptabil de catre cel in cauza (indiferent daca noi consideram sau nu ca exista surse interne de semnale si surse externe de semnale), semnal ce reprezinta, e recunoscut prin decodare ca si comanda, cheia (deschiderii usii) accesului in dimensiunea afectiva respectiva (sau, a accesului ei in noi, daca ne consideram a avea un inauntru).
Pentru asta insa noi in permanenta ne-am lucrat, in general fara a ne da seama (am fost educati de catre oameni si intregul mediu realitate si ne-am auto-educat) am raspuns functional, si aceste raspunsuri treptat au ajuns simbolistica functionala a reactiilor, a manifeatarilor reflex.
Daca vrei luam un exempu concret sa il analizam impreuna pas cu pas si sa observam ce descoperim.
Da, numai ca mereu si mereu cadem in a fi prizonierii cotextului, uitam, nu vrem (din diferite considerente) sau nu stim sa mai fim observatorul de dinafara contextulu, asta e problema.

Quote

Ceea ce se transmite de la o persoana obisnuita la alta persoana obisnuita ca semnale receptabile, are si o latura emotionala doar ca manifestari-semnal: vizuale, auditive, proprioceptive, … (cel putin deocamdata nu sa acceptat in mediul stiintific si nici oamenii obisnuiti nu constata practic ca reala, transmiterea efectiva a emotiei si sentimentului), ce au fost insusite din experienta acumulata de catre ambele persoane ca reprezentand modul in care se manifesta cineva care traieste o anumita stare afectiva, aceste manifestari-semnal au fost insusite ca fiind codarile unor trairi afective si in consecinta asa vor fi decodate de catre receptor.

altnume, on 02 octombrie 2014 - 06:49, said:

Ce anume ai exersat?

Quote

Nu conteaza cum sunt tratate subiectele intelect si emotional. Ideea e sa ajungi sa poti sa le deosebesti in practica (in realitatea de zi cu zi). Pentru ca asa cum am zis, a gandi un sentiment e gresit. El trebuie trait.

Quote

Noi ne-am educat sau am fost educati intr-un fel sau altul, insa asta nu inseamna ca am avut parte de o educatie corecta. Daca era asa scapam de multe probleme pe care le intampinam si care majoritatea sunt legate de noi insine si de relationearea cu cei din jur.
Nu stiu ce exemplu concret sa iau. Pana acum am mai dat cateva exemple, daca ai unul in minte poti sa il aduci tu.

Quote

Observatorul asta trebuie exersat. Problema ar fi deci de vointa.

Quote

Ce se transmite intre doua persoane putem considera informatie. Ne intereseaza ca aceasta sa fie receptionata corect, spuneam decodata corect pentru a putea intelege ce gandeste celalalt dar si ceea ce simte. Cum se realizeaza aceasta intelegere? Prin propria noastra traire, sensibilitate si gandire, pentru ca functia intelectuala si cea emotionala trebuie sa lucreze in paralel, fiecare sa isi faca munca ei si nu sa faca una munca alteia. De asemenea acel decodor de care am vorbit trebuie sa fie ca mai sensibil pentru a putea receptiona cat mai multa informatie, si cand spun multa ma refer la calitate mai mult decat la cantitate. De asta de exemplu, un om insensibil nu poate empatiza cu trairea altora, chiar daca intelege cat de cat la nivel rational ce se intampla cu acestia.
Legat de ce a demonstrat stiinta, oricum au ramas multe necunoscute. Uite si gravitatia exista, nimenu nu se indoieste de ea, si totusi nu s-a gasit o explicatie acceptata la nivelul stiintific a naturii ei.

Edited by me_raul, 02 October 2014 - 10:11.

Din perspectiva mea ceea ce spune Krishnamurti despre iubire e deosebit si demn de inteles, e necesara insa foarte multa bunavointa intrucat numai astfel reusim sa trecem peste barierea interpretarii termenilor si ai exprimarilor; daca nu reusim sa intelegem sensul pe care el il da atunci termenului, exprimarii, degeaba; de exemplu: probabil "exasperat fiind de mistificarea" iubirii, o scoate din domeniul afectiv considerand ca nu e sentiment sau emotie, dar, cu alta ocazie el o numeste sentiment; la fel si referitor la minte, daca nu suntem atenti si receptivi la bunavointa, nu facem distinctia intre exprimarile in care vorbeste despre o minte ganditoare sau despre o minte "sacra", "religioasa".
Iubirea in spiritul celor spuse de catre Krishnamurti (si a celor pe care eu le agreez), nu e ceva ce poate fi inteles intrucat ne gandim sau vorbim despre ea, poate fi inteleasa doar daca o consumam, daca o traim, insa chiar si cunoasterea de tip gandire, dialogurile, ... potrivite pot sa ne permita iluminarea personala a intelesurilor necesare pentru a ajunge la a consuma iubire.
Una e un inteles provenit prin intermediul deductiei, ganditului si alta e un inteles provenit in gandire prin intermediul, prin interfata unui sentiment, emotie, iubire sau altceva de genul.
Alte intelesuri ruminam cand suntem enervati, fata de o situatie in care suntem calmi sau bucurosi, desi evenimentul e acelasi; tocmai de aceea iubirea e speciala, ne permite sa fim "lumina care lumineaza" peste tot si peste toti, fara a tine sema, fara a neglija, fara a face deosebire, fara resentiment, fara criterii, fara valorizare, fara rabdare sau nerabdare, fara nimic dintre cele ce am cunoscut noi, ea doar e iubire si atat, indescribtibila ca orice din domeniul efectiv, dar mai presus de asta in sensul de a nu o murdari cu definire asa cum se obisnuieste.
"Lumina" iubirii ca si a intelesurilor de orice fel, nu mai e "lumina" din momentul care nu mai se afla in domeniul intelesurilor intuitive (sa le spun asa, desi chiar si acest termen e devalorizat si poate fi interpretabil).
La iubire consider eu, nu ajungem neaparat daca reusim sa atingem starea unei taceri, linisti, paci profunde, chiar daca zilnic atingem asta (minute si ore in sir), ajungem numai intrucat pe acest fond, e posibl a se deschide usa intelesurilor (posibile atunci) referitor la natura realitatii si astfel intelegand natura lucrurilor cadem in pace vizavi de ele, intelegem tot mai mult, si referitor la tot mai multe, perspectiva de a fi si de a se maifesta a oricui si orice, iar asta trezeste in noi smerenia iubiri (de fapt, nu trezeste nimic, doar in sfarsit o lasa sa se manifeste pe ea smerenia aceasta si odata cu ea pe mama ei iubirea); desigur sunt si alte posibilitati dar in general acele implica cumva o libertate prin pierdere de libertate, ramai prizonierul sistemului.

As mai adauga doar; m-a frapat initial afirmatia lui K: "Mintea ca observator trebuie sa inceteze pentru ca iubirea sa se manifeste"; asta intrucat am interpretat gresit spusele sale; el nu spune sa incetezi a fi minte ci, sa incetezi a mai fi o minte de tip observator care "ofileste" dorinta si sa fii o minte "sacra", iubirea (care nu e nimic dintre cele la care noi ne gandim si pe care in general le experimentam, le traim) devenita una cu mintea, e asa de speciala (e insasi mama observatorului) incat observatorul nu mai e necesar, s-a iesit din orice dimensiune ce necesita vigilenta observatorului.
Dar, intrucat noi interpretam iuirea sau primim in mod "special" acces la ea (inainte de a avea acces la intelesurile unei perspecive libere de cunostinte, de interpretari, de opinii, de mentalitate, de prejudecata, de parerea de sine si  referitor la altii etc; cadem in extrema cealalta, ajungem in servitute fata de straini si neglijam iubirea fata de sot (sotie) familie!!!

me_raul, on 02 octombrie 2014 - 10:10, said:

Consider irelevant dar fie.
De exemplu la un moment dat exersam "calatoria emotionala" (Calatoria, de Brandon Bays).

Quote

Asta am spus si eu, sunt de acord.

Quote

De exemlu un individ careuia ii plac dulciurile sau un tip obisnuit care se enerveaza si el asa ca fiecare, ori chiar un fumator; de ce nu se comporta el ca un computer in privinta mancatului (respectiv de dulcuri), enervatului, fumatului? Nu vreau sa spun ca a ajunge ca un computer e ceva potrivit, asta e intru a fi cat mai pe inteles.
Adica acuma mananci dulciuri, te enervezi, fumezi daca asa vrei, iar acuma sau pentru totdeauna nu o mai faci daca nu mai vrei; de ce nu poate?
Intrucat fiind ceea ce e, beneficieaza de acces de a constata efectele unei dimensiuni afective.
Dar accesul cuiva la efectele dimensiuni afective, in conditii clasice, se face numai daca dinspre una sau mai multe dintre sursele de semnal recepteaza, constata semnale care ii dau aceasta comanda, numai daca e stimulat, excitat, de un stimul, excitant propriu sau nu (semnale, excitatii, numite de noi ca fiind dinspre interior sau exterioar).
Iar clasic, accesul se face numai si mumai intrucat individul si-a insusit o cunostere ce treptat a fost integrata intr-un mai larg tipar functional reflex, impreuna cu tipul de comanda referitor la care se decodifica drept potrivit acel tip de raspuns (mancat, fumat, enervat).
Individul si-a insusit si integrat functional reflex mai mult fara sa isi dea seama, cunoasterea conform careia el e cel ce poate experimenta in acel fel (intru atasare) mancatul, enervatul, fumatul, iar aceasta e ceva ce corespunde stari sale, ceva convenabil, util, de dorit, potrivit, ...
Ce anume contribuie substantial?
Doritul.
Doritul cui?
Al placerii, al satisfactiei; sartisfactia pe care ti-o ofera mancatul si mancatul de dulce, satisfactia manifestarii intr-un anumit fel fata de ceva sau cineva facilitata de emotia enervarii, satisfactia de a fuma si de a beneficia de facilitatile oferite de statutul de fumator.
Educatia corecta de care spui, consider eu, e potrivit a se face prin a ne edifica in privinta faptului ca fiecare se afla prizonier al propriei traume generale si a traumelor particulare ce o compun (gresitei raportari la realitate ajunsa tipare functionale in diferite stadii de atasament, de conditionare, chiar devenite obsesii; vezi trauma fumatului, enervatului, cea a mancatului si a mancatului de dulce sau altceva etc.)

Quote

E si o prblema de vointa, e si una de cunoastere, e si una de motivatie (in sens de pasiune, asa cum ii zice la un moment dat K.), si desigur una de inteles provenit dintr-o cunoastere pasionala dar cu mentiunea de a ramane mereu deschisi, liberi de ele, liberi sa avem acces la noi intelesuri (superioare poate).
Conflictul dintre noi apare intrucat traim intrinsec un inteles anume si ramanem prizonieri ai intrinsecitatii acelui inteles, uitam, nu stim sau nu reusim sa fim un observator deschis la minte, cu o perspectiva deschisa mereu pentru a veda nu numai din intrinsecitatea acelui inteles ci, si din afara lui.

Quote

Da, asa ii spun si eu in general, numai ca e interpretata altfel daca unui semnal ce ajunge prin decodare senzatie, emotie, ii spui informatie.
Consider ca acesta tema poate fi tratata acolo unde am dat exemplul cu fumatul, enervatul, ...

Edited by altnume, 04 October 2014 - 05:52.

altnume, on 04 octombrie 2014 - 05:22, said:

Nu te supara, dar cred ca am tot cascat in timp ce am citit ce ai scris aici. Asta nu inseamna ca nu apreciez efortul tau de a scrie.
Pe mine m-ar fi interesat sa stiu urmatorul lucru. Iubesti sau ai iubit pe cineva? Mi-ar sa cunosc oameni care stiu ce e iubirea si nu doar vorbesc despre ea.

Quote

Tu ai trait lucrurile astea sau doar iti place sa filosofezi pe seama lor? Ce e aia: sa nu mai fii minte? Ce e aia minte sacra? Ce inseamna iubirea devenita una cu mintea, care e mama observatorului? Ai ajuns sa iesi din orice dimensiune, asa cum te exprimi?
Stiu ca suntem pe un topic despre Krishnamurti, dar pe mine nu ma intereseaza el decat in masura in care ma pot descurca fara el, adica sa il arunc la gunoi. Stiu pare o aberatie asta, dar e adevarat.
Tu te consideri un tip inteligent. Asa cred, deoarece analizezi, concluzionezi, cercetezi si cauti sa porti discutii cu alti oameni in legatura cu subiecte problematice. Fiind un om inteligent cred ca poti afla chiar tu ce e iubirea. Nu te opri la ce spune Krishnamurti. Citeste ce a zis, insa si traieste-ti propria viata. Daca nu iubesti cauta sa iubesti si daca nu reusesti vezi ceea ce te opreste.

Quote

In primul rand nu prea inteleg ce ai vrut sa spui aici cu servitutea fata de straini.
In al doirea rand atata timp cat nu iubim nu avem ce interpreta, deci nu interpretam nimic pentru ca ea (iubirea) nu exista. Si e de-a dreptul hilar, pentru ca astfel iti dai seama ca purtam discutii pompoase despre nimic, la urma urmei.

Quote

Nu cunosc.

Edited by me_raul, 06 October 2014 - 10:24.

me_raul, on 06 octombrie 2014 - 10:21, said:

Daca tu ai cascat la ceea ce spune Krishnamurti (intrucat doar am exprimat ceea ce si el spune) insemna ca nu il intelegi si orice discutie pe tema K. devine pierdere de timp pentru tine.

Quote

Daca ai fi vizionat si inteles dialogul la care am facut trimitere ai sti ce insemna; una e sa stai cu burta pe carte si alta e sa intelegi spiritul expresiei a te pune cu burta pe carte.
Nu poti sa iti traiesti propria viata in spiritul celor despre care vorbeste K, daca habar nu ai ce spune.
Nu sunt un "sfant", daca asta insinuezi dar stiu in buna masura despre ce vorbeste el (si vorbesc eu), intrucat am trait, insa, niciodata in mod normal (clasic) nu ajungi sa traiesti asa ceva si deabia dupa aia sa cunosti si sa intelegi!
Tu pari a-l da la gunoi pe K. inainte de intelege ce spune!

Quote

Unii primesc in “dar” de la natura realitatii (direct sau nu) acces la potentialul de a iubi neconditionat, dar intrucat ei nu au inteles inca natura realitatii ci, se ghideaza dupa tipare inventate de catre oameni, utilizeaza arbitrar si in necunostinta de cauza aceasta facilitate (in masura in care au acces mai mult sau mai putin la a iubi neconditionat), motiv pentru care ajung in servitute fata de straini dar nu sunt capabili sa ii iubeasca pe cei de langa ei suficient, ba din contra, ruptura se adanceste.
Cum nu interpretam?
Nu e iubirea pe buzele tuturor exprimand ceea ce simt ei fata de cei pe care considera ca ii iubesc sau fata de ceea ce considera ei ca iubesc?
E iubire sau interpretare? Daca se ia de la ei (noi), daca pierd(em) in vreun fel “obiectul” iubirii, cad(em) in dureri,  in suferinte? Da sau nu?
Daca cad(em), acela e atasament, nu e iubire.
Ai vazut vreun “sfant” (minte sacra) pe undeva? Ai trait zile, luni si chiar ani alaturi de el zilnic ca sa constati daca real e minte sacra, minte-iubire?

Quote

Si ce relevanta a avut intrebarea daca de fapt nu te interesa?

Edited by altnume, 09 October 2014 - 05:13.

altnume, on 09 octombrie 2014 - 04:59, said:

Eu vreau sa imi traiesc viata in prorpiul spirit. Sunt sigur ca si Krishnamurti si-a trait-o la fel.
Esti vadit deranjat de ce am spus. Nu fii. E foarte bine ca citesti ce spune. Dar trebuie si practica. Partea cu practica e mai grea.
Eu spun asa: ca pentru a intelege ce spune Krishnamurti trebuie sa iti traiesti viata in propriul spirit.
Prin a-l arunca pe K. la gunoi am vrut sa spun ca nu vreau sa ma incarc cu informatie inutila si atat. Tot ce spune trebuie verificat, trebuie venit cu experienta ta proprie.

Quote

Noi nu interpretam iubirea ci interpretam ceea ce consideram ca e sau nu e iubirea. Chiar tu spui asta mai sus.

Quote

Eu zic sa nu ne certam. Nu fii suparat pe mine daca am fost mai tendetios in postarea trecuta.
Si.. Nu, nu am vazut si nici nu am trait zile, luni sau ani cu vreun "sfant" pe undeva. Traiesc intr-un oras, probabil ca si tine, printre oameni obisnuiti cu minti obisnuite, implicati in relatii obisnuite.
Nu am plecat de la ce e realul, pentru nu ca il cunosc. Mi-am zis ca e mai bine sa plec de la ceea ce cunosc. Si de atunci incerc sa deschid ochii cat mai bine. Nu pot spune ca asta imi reuseste mereu, dar macar incerc. Nu pot spune nici ca K. m-a ajutat foarte mult in practica. El mi-a dat un exemplu de gandire corecta. Dar stiam ca am nevoie de mai mult. Si la un moment dat am gasit acel ajutor.

Quote

Eram curios ce ai practicat tu.
Nu am spus ca nu ma intereseaza. Am spus ca nu cunosc, eu nu am practicat asa ceva.
Din contra pot sa spun ca sunt aici pentru a vorbi cu oamenii, sa aflu cum si ce gandesc ei. Asta ma intereseaza. Mai putin ce a spus K. pentru ca daca vreau sa stiu deschid o carte, il citesc si gata. Punct. Insa stiu ca e nevoie de mai mult. Daca el si-a folosit proprii lui ochi si propria minte pentru a intelege ce se intampla in jurul lui vreau sa vad si eu de ce sunt capabil. Cu alte cuvinte, l-am luat pe K. ca o pista de lansare, de pe care decolez. Nu pot sa imi permit sa raman pe pista. Nu voi vedea niciodata imaginea de ansamblu pe care el la un moment a vazut-o, ci voi ramane doar cu imaginea despre realitate ce mi-a ramas intiparita din cuvintele lui.

Edited by me_raul, 09 October 2014 - 09:42.

Pt. cine intelege engleza un video foarte interesant.

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/Ivs6o7M45Es?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Enjoy!

me_raul, on 09 octombrie 2014 - 09:39, said:

Si a zis cineva sau K. insusi, sa il imitam?
Constatarea ta de realitate nu e neaparat aceesi cu ceea ce eu am trait!!!
Tot mereu, in orice, s-a constatat ca practica e mai grea si, cine te opreste sa practici ceva ce ai inteles, daca ai inteles (numai cine nu a inteles nu practica cu rezultate)?
Informatia pe care ne-a transmis-o K. e inutila pentru cel ce se afla in inutilitate vizavi de ea, atat.
Daca nu intelegem, totul e in zadar.

Quote

Daca in sfarsit s-a clarificat asta poate totusi nu o mai luam si pe ea la mana de zece ori.
K, ia spus unui ascultator care a afirmat in cadrul unei intrebari: "nu numai gandirea (ganditul de fapt) e cea care ne produce distructiva, deviatia"; (la care K. i-a raspuns): "Asta era posibil sa iti dai seama si singur si sa nu ma mai intrebi".
De la inceputul dialogului eu am considerat ca tu esti in tema cu intelesurile la care face referire K;  nu am impresionat gresit, nu m-am inselat, nu?
Si in plus, tu nu m-ai etichetat inca de la inceput ca fiind "cineva ce filozofeaza numai intru analiza liniara, fara sansa de a intelege, nu e traitor ca mine (tine) deci numai bun de racolat", nu?

Quote

Ia hai sa nu ne certam; nu sunt suparat.
Fiecare isi urmeaza calea specifica lui; repet, eu nu "ma incarc" (cum ziceai tu referitor la tine) cu informatia dinspre K. pentru simplu motiv ca am inteles singur acelasi sensuri ca si cele despre care vorbeste el; pentru mine revelatia a fost sa intalnesc o exprimare a cuiva care a inteles la vremea sa ceea ce si eu am inteles independent de el si de oricine altcineva.

Quote

Am practicat si aia si alta si ceea ce spune K. despre "observatie", "atentie" (inainte ca sa citesc vreodata pe K.), dar nu e relevant pe acest topic ceea ce am practicat eu sau tu.
Eu consider "observatia tip K." (pe care eu am descoperit-o singur, da? si nu o spun cu emfaza, o spun intrucat insisti pe o tema nula), o modalitate exceptionala, si numai cine nu o intelege suficient, renunta la ea.
Si apropo de asta, intelegi ceea ce spune K. in dilogul XII de la minutul 54'55" pana la 57'02" ?
In special la min. 56'24" -" Iubirea insemna inteligenta, iar aceasta insemna sensibilitate sa sesizezi acea situatie. Si situatia daca esti sensibil iti va spune ce sa faci. Daca insa esti insensibil, daca deja te-ai hotarat ce sa faci, daca esti ranit de ceea ce deja ti s-a facut, atunci are loc o actiune insensibila".
Intelegi frumusetea si puterea inocentei intr-o atentie de tip K?
"Despre iubire si placere":http://documentare.d...artea-xii-1974/

Edited by altnume, 11 October 2014 - 13:22.

Si inca:
In discutia despre "Trauma" - http://documentare.d...partea-xi-1974/ K. spune undeva intre min. 38'32" si min. 41'15" (de preferat urmarirea completa a acestui interval) : "... Prin intelegerea suferintei, a educatiei primite ..., prin intelegerea acelor lucruri, exact din acea intelegere, apare atentia (desigur vorbeste despre o atentie de tip K, atentia eliberatoare)..."
"Prin insasi studierea istoricului disfunctionalitatii, daca ii acord o atentie deplina, se produce vindecarea traumei" - tot acolo, Dr. Allan - citat din memorie.
Numai ca atentia eliberatoare apare din intelegerea suficienta (care sa atinga necesarul individului intru eliberare; in privinta unei anumite probleme sau in privinta unei eliberare generale).

Edited by altnume, 11 October 2014 - 15:09.

Doua alte videouri pe care le recomand si consider ca merita ascultate din scoarta-n scoarta.

Spre sfarsitul dialogului primului video (minutul 57 pt. cei mai nerabdatori) dar si inceputul celui de-al doilea (de la min 2.35) K. face clar distinctia dintre a fi liber (mantuit/eliberat) si libertate. El spunea ca libertatea (in sensul de mantuire/eliberare) NU, repet NU este nascuta din cunoastere, ci dimpotriva libertatea reiese/rasare din eliminarea poverilor adica din lipsa cunoasterii in modul in care omenirea o percepe acum (de aici si zicala fericiti cei saraci cu duhul).

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/AM_xR9JFYuU?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]
[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/FDX4nH3ym9M?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Enjoy!

Foarte interesant. Nu am citit ascultat inainte Krishnamurti.

Zice o chestie interesanta: sa apuci de realitate proaspat fara sa asculti de nici o conditionare,  prejudecata, schema . Dar in momentul in care ai trait ceva, acel ceva devine o posibila conditionare viitoare. Si are mare dreptate : ceea ce ai simtit intr-un prezent trecut devine un filtru pe care il folosesti pentru a judeca prezentul actual fie incercand sa retraiesti ce ai trait fie comparand ce simti cu ce ai simtit. Mind blowing.

In videoul de mai jos Krishnamurti explica in detaliu cum simpla observare a atasamentului/emotiilor duce la disparitia acestora.

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/5YIwmdXfxe4?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Enjoy!

AHDUB, on 09 decembrie 2014 - 19:05, said:

Te-ai atașat de laci și draci, iar „simpla observare” nu te ajută.

Nu mai răscoli morțiii...  care nu trebuie.
Nu am întrebat nimic, nu-mi răspunde...

Noian, on 09 decembrie 2014 - 19:19, said:

Noiene nici eu nu pusesem nici o intrebare si te-ai gasit vorbind aiurea-n tramvai. Vezi-ti de sectarismul tau si lasa-i tu pe altii in pace, n-avea tu treaba lor.

PS: Ptfuii drace...daca simpla observare nu te ajuta....la ce mai stai de veghe (in stare ta simpla de observator) aici pe topicurile astea? Nu cumva cumva fugi si matale dupa coada cum face pisica ta?

Edited by AHDUB, 09 December 2014 - 20:12.

Recomand urmatoarea serie de dialoguri pentru cei interesati de cum a expus Krishnamurti viziunea sa asupra spiritualitatii in ansamblu. N-am sa fac nici un rezumat despre ce discuta cei doi insa pot sa spun ca dupa parerea mea, este unul din cele mai ample, mai explicite si mai inteligente dialoguri facute de Krishnamurti in viata sa, cu referire in mod special la minte/creier/constiinta. Am tinut sa il postez intrucat nu poate fi gasit asa de usor in cautari si este un dialog care merita ascultat.

Seria contine 8 dialoguri si poate fi gasita in totalitate pe youtube, iar pentru vizionarea tuturor partilor, tot ce trebuie facut este sa copiati titlul " J. Krishnamurti & D. Bohm - The Ending of Time (Dialogue one)" si sa il puneti in bara de cautare a youtube-ului, apoi sa schimbati numarului din titlul dialogului/partii. Ex: din one in two, din two in three si tot asa.

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/1dAyQ6mO6Os?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Enjoy!

Teoriile nu sunt importante, ia spune, Krishnamurti a facut minuni ?