Jiddu Krishnamurti, Mesia pe care milioane l-au ratat

 me_raul, on 24 septembrie 2014 - 10:43, said:

Da, fiecare poate avea senzatia, ca ar investiga adevarul sau falsitatea intrucat fiecare pare a beneficia de senzatia de liber arbitru.
In exemplul dat evidentiam relativitatea adevarurilor si totodata certitudinea lor pentru cei ce le traiesc intrinsec, asta e valabil in cazul oricarui adevar si pentru oricine.
Realitate exterioara ca si cea interioara sunt doar concepte si conventii ridicate la rang de adevar datorita senzatiilor pe care fiecare le consuma ca trairi; o realitatea interiora si exterioara e desigur posibile dar nu indubitabila.

Quote

De acord cu tine, (de exemplu) una e sa gandesti la frumusete si alta e sa traiesti emotia estetica insa, nu asta intreb!
Iata in exemplul tau, consideri ca neexperimentatul, daca nu era dotat cu "capacitatea de fabricat ideii", cu oarece intelect (daca nu ma insel asa ai numit tu acesta capacitate, intelect) datorita caruia sa aiba idee despre fumat, intelegea ceva din actul fumatului, numai datorita senzatiilor (celor recunoascute ca fiind acte de realitate de tip senzatii)?
Iubirea pe care altcineva o are pentru tine, reiese (probabil) strict din trairile tale referitor la acea persoana, bazat pe interpretarile proprii tie referitor la actiunile, la comportamentul, la manifestarile ei.

Quote

Tu pui problema din punct de vedere etic, dar nu asta incercam a evidentia, vroiam sa ne dam sema ca, daca ajungem sa intelegem pe cineva, sa-i intelegem perspectiva, nu avem cum sa nu fim de acord cu el, indiferent daca vorbim despre cineva de genul lui Krishnamurti sau despre cineva de genul unui criminal in serie; daca nu suntem de acord insemna ca nu l-am inteles; repet, nu spunsa fim de acord cu ceea ce a facut, nu dintr-o perspectiva etica ci dintr-una a intelesurilor "pure" in contextul fiintial ce e el, acela a carui perspectiva nu ne e posibil a o analiza decat daca atingem acel context de a aintelege realitatea, acea perspectiva proprie individului in cauza atunci cand ( a facut, a zis, a gandit, s-a comportat etc.)
Asa cum zici tu despre acela ca nu "vede" din perspectiva noastra, tot asa si noi, oare i-am inteles vreodata perspectiva (fie ea si una de psihopat)? Repet, nu pun problema etic, e o problema de a trai intrinsec o perspectiva si e valabla pentru oricine referitor la oricine si pentru oricine referitor la orice.

Quote

Eu nu am emis in acest dialog aprecieri (calitative) referitor la starea de a fi a cuiva anume si nici referitor la tehica.

Quote

Si iluminarea (lui) este un inteles inainte de a fi transpus in idei? Orice idee poarta in sine un inteles, intelesul poate parveni individului fara a fi o idee ci, prin a fi o iluminare?

Quote

Fiecare face asta practic de cand e, dar nu isi da sema ca o face si nu o face in spiritul unei cunoasteri si lucrari de sine asa de aprofundate cum a realizat-o Krishnamurti (de exemplu).

Quote

Asta incercam si eu a evidentia, tipul de observator cu care te identifici depinde de valorizarile pe care le acorzi in prealabil diferitelor forme de realitate, pe unele le calificam ca fiind rele, negative, pe altele bune, pozitive si in functie de a sta dezvoltam un oservator de tip K. sau un observator poficios (sa zicem ca exemplu).

Quote

Asadar consideri ca sarguinta si perseverenta in lucrarea de sine sunt aripile reusitei.
Si totusi uneori, anumite constientizari sunt imediat eliberatoare, sau, alteori, eliberarea vine fara nici un efort de nici un fel in nici o directie, asa ca un dar de la realitatea numita existenta (sau poate mai stii, eliberarea vine de fapt fara ca tu sa stii asta, sau poate stiind-o, prin unele dintre componentele realitatii, de exmplu printr-o componenta umana).

Quote

Nici nu am spus asta.
A vroi repede e o doritna, insasi a vrea ceva inclusiv o realizare in privinta modelarii de sine, e o dorinta si cu dorintele, sperantele, asteptarile se cade a fi rezervati.
Asa e, o viata intreaga noi cam asta facem construim mecanisme reflex de functionare si in gneral le construim fara sa intelegem ca facem asta, iar atunci cand intelegem (daca intelegem vreodata) e prea tarziu, suntem deja prizonierii aceluji mod de a functiona, dar, asa cum spune si K. prin acest gen de cunoastere de tip observator, ca si prin meditatia de novice, cea de tip studiu, avem sansa de a ne remodela, de a rescrie, reflexele functionale conditionate.
La asta ma si refeream cand am dat exemplul cu soferul si am facut abstractie de convorbirile telefonice,  dialogurile cu partenerii de drum etc.

Edited by altnume, 25 September 2014 - 05:20.

 AHDUB, on 24 septembrie 2014 - 19:24, said:

Mai exact, imi poti spune la ce chestii te referi?

Quote

13 zile. Da, extraordinara performanta. Ma intreb ce s-ar fi facut daca avea familie de intretinut, copii care cereau de mancare, mers la serviciu, ca daca nu te duci te dau absent si e mai rau apoi. Chestii din astea banale pe care noi ceilalti le facem in fiecare zi, dar povestea noastra nu are nimic deosebit.

Quote

Deseori cand te-am citit m-ai facut sa zambesc, ca si acum de-altfel. Hai sa te fac si eu sa zambesti. La ce ai spus mai sus, chiar daca nu imi era mie adresat cred ca se potriveste bancul asta:

Ursul si iepurasul, intr-un bar, discutau. Zice iepurasul:
- Ursule, daca-ti trag un pumn in bot, iti inghiti dintii. Esti tu mare, dar n-ai forta cata am eu. Nu te uita la mine ca sunt mic, tu stii cat sunt de puternic?
Toti cei prezenti de fata la discutie rideau de urs. Ursul i-a lasat pe toti sa rida pe saturate, apoi a zis:
- Iepurasule, daca ai curaj, hai sa ne luptam. Cu ocazia asta vom vedea si daca ai dreptate, apoi toata lumea va fi multumita.
Zis si facut: ies iei afara si incep lupta. Dupa nici doua secunde, iepurasul primeste un pumn de la urs si cade lat.
Dupa cativa ani de la eveniment, din nou in bar, ursul si iepurasul. Iepurasul spune:
- Mai tii minte, ursule, acum cativa ani, cand ne-am luptat noi? Mai stii cand mi-ai tras un pumn de-am ramas lat si n-am putut sa ma mai misc bine vreo sase luni?
- Da, zice ursul, dar ce-ti veni sa pomenesti despre asta?
La care iepurasul raspunde:
- Pai ma gandeam cum de a fost posibil asa ceva. Stii, eu eram si destul de bolnav in perioada aia!

LE: Si cum scoti pe cineva din schema? Il pui pe lista de ignore? Sau ii "dai" in cap cu un reply de il lasi speachless?

Quote

Pana acuma, slava Domnului la noi nu s-a intamplat ca in America atatea masacre, atentate armate, oameni nemultumiti (chiar si adolescenti) care intra in scoli sau alte locuri publice si impusca pe oricine are nesansa sa fie de fata. Vreau sa spun ca ura si rautate e peste tot, si America nu cred ca e ferita nici ea.

Edited by me_raul, 25 September 2014 - 09:31.

 AHDUB, on 25 septembrie 2014 - 04:07, said:

Aha. Și bănuiesc că ai mai mult decât niște povești, despre acesta. Respectiv ceva dovezi irefutabile, nu? Aș fi curios cum de exemplu se poate verifica ceea ce el spune despre reîncarnările trecute sau cele viitoare.

 AHDUB, on 25 septembrie 2014 - 04:07, said:

De fapt nu te-ai lămurit, lucru pe care l-ai recunoscut singur.

 AHDUB, on 23 septembrie 2014 - 15:12, said:

 AHDUB, on 25 septembrie 2014 - 04:07, said:

Scuze, am uitat că ești dislexic. Era vorba despre ani. Miliardele de ani ce vor fi până la sfârșitul sistemului nostru solar, lucru anunțat în Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul.

 AHDUB, on 25 septembrie 2014 - 04:07, said:

După cum răspunzi pe forum, nu prea pari, să știi.

 AHDUB, on 25 septembrie 2014 - 04:07, said:

Serios? Cum?

 AHDUB, on 25 septembrie 2014 - 04:07, said:

De fapt nu ai vrut asta, după cum ai declarat chiar tu.

 AHDUB, on 14 septembrie 2014 - 06:55, said:

Eu îți propun să ne întoarcem la tema acestei discuții, care este legată de Jiddu Krishnamurti. În acest context, ai avea ceva interesant să ne spui despre Krishnamurti?

Edited by mario_bril, 25 September 2014 - 10:28.

 altnume, on 25 septembrie 2014 - 05:15, said:

Realitatea exterioara si cea interioara nu sunt numai concepte. That's the point. In capul nostru traim o realitate interioara care este doar o imagine a realitatii exterioare, o proiectie, as spune a acesteia din urma. Tocmai pentru ca exista o realitate exterioara, obiectiva discutam aici. Altfel ne-am petrece timpul altfel stiind ca oricum nu avem ce adevar sa aflam, totul fiind relativ. Fiecare traind in lumea lui.

Quote

Fara intelect nici nu putea sa inteleaga ce face, adica ca fumeaza si nici sa inteleaga ce se petrece cu el, sa inteleaga senzatiile. Iar fara senzatii nu ar fi inteles in totalitate ce inseamna sa fumezi.
Vreau sa spun ca ideea de a fuma nu este totuna cu actiunea efectiva de a fuma.

Quote

Deci daca mergi pe fir sursa ai gasit-o la actiunile, comportamentul si manifestarile acelei persoane care te iubeste. Asta ai la dispozitie din partea ei, apoi tu simti, si in cele din urma vii cu interpretari. Procesul interpretarii e de abia la sfarsit. Procesul anterior interpretarii, adica cel al trairilor este cel care vine dupa ceea ce primesti ce iti transmite ea (prin actiuni, comportament si manifestari). Deci intelesul se transmite nu numai prin intelect ci si altfel, prin traire, simtire.
Acuma problema e urmatoarea.Tu simti si apoi intepretezi, cu intelectul, ceea ce simti. Bun.
Si daca interpretezi gresit? Asta inseamna ca acea persoana nu te iubeste? Poate ca da, poate ca nu. Aici e limitarea intelectului: indoiala. Ramane sa aflam solutia acestei probleme.

Quote

Nu am pus nici eu problema etic. Pe tine cand te-am intrebat ce simti la gandul de a ucide pe cineva crezi ca m-am gandit la simtul etic? Nu. Era o intrebare pe bune, care nu are nicio legatura cu morala. Uita de tot ce e etic si tot ce ne-au invatat astia pe la scoala ca e moral si vezi ce simti la acel gand.
Tu ma intrebi pe mine de exemplu daca as putea sa inteleg perspectiva unui psihopat. Pai hai sa o luam altfel. Eu nu sunt un criminal in serie, un psihipat. OK. Deci asta e premisa. Bun. Intrebarea e: un psihopat ar putea sa ma inteleaga pe mine, eu cel care nu omor oameni? Ar putea sa inteleaga de ce nu omor si eu oameni? Ca daca ar putea eu zic ca si-ar da seama de ceea ce face si s-ar opri. Insa stim ca asa ceva nu prea e posibil. Acum, observi diferenta? Eu pot intelege ca el are o problema nerezolvata, una psihica. E adevarat, poate nu stiu cu exactitate natura acestei probleme, buba cum s-ar spune. Insa stiu ca e gresit ce face, pentru ca eu asa simt. E gresit sa ucid oameni. Ceva pe mine ma impiedica sa fac asta. Pe el nu.
Deci pot sa inteleg pe cineva si fara sa fiu de acord. Singurul lucru care m-ar impiedica sa inteleg un criminal e natura problemei lui psihice, de la ce i se trage. Stiu ca si el e om, insa e unul bolnav la cap.

Quote

Eu ti-am completat cu niste chestii. Daca te-am ajutat bine, daca nu, nu.

Quote

Iluminarea e un proces continuu care odata inceput aduce intelesuri. Nu neaparat prin idei, cat mai degraba prin traire. Apoi aceste intelesuri capata contur sub forma unor idei.

Quote

Nu, nu fiecare face acest lucru. Aici gresesti. Trebuie depus efort. Nu oricine doreste sau e capabil sa depuna acest tip de efort. Ca sa mentii starea de observator trebuie depus efort constient, altfel te lasi purtat de ceea ce observi. Cu alte cuvinte trebuie sa fii mai constient decat esti in mod normal.

Quote

Consider ca sarguinta si perseverenta sunt aripile reusitei cam in orice iti propui, nu? E normal sa fie si in practica amintirii de sine. Nu cred ca avem nevoie de o demonstratie sofisticata pentru asa ceva.
Daca te simti prizonier vei stii cand va veni eliberarea.

Quote

Altnume, nu putem elimina toate dorintele. Nu e nevoie de acest lucru. Ideea e sa eliminam ce nu avem nevoie. E ca si cum am avea multe lucruri de carat, cea mai mare parte nefolositoare si am strange intr-un mic bagajel doar ce avem nevoie pentru calatoria pe care o avem de facut. Ei bine, in acest mic bagajel putem pune dorinta de a reusi in amintirea de sine, si de a reusi sa fim observatori cat mai constienti atunci cand ne propunem asta. Aceasta dorinta nu ne face rau.

Quote

Inainte sa te apuci remodelezi, sa schimbi sau sa renunti la ceva trebuie sa cunosti bine ceea ce ai in momentul de fata. De asta cand vorbim de cunoastere de sine, ne referim la toate mecanismele pe care le avem chiar daca ne plac sau nu le plac. Nu te contrazic, vreau sa completez la ceea ce ai spus tu.

Edited by me_raul, 25 September 2014 - 10:47.

 me_raul, on 25 septembrie 2014 - 09:27, said:

Inexistenta acelei iluzii pe care voi o numiti dumnezeu, realitatea asta iluzorie (bine-nteles) doar pt cei care au un IQ pe masura si pot intelege problema, fizica cuantica, experimentul de la Philadelphia (teleportarea), si multe alte chestii care sunt legate de Aria 51 (OZN-uri), insa guvernul american nu le face publice, pentu ca nu tre sa stie muritorul de rand care este realitatea, el tre sa fie controlat ca un maimutoi, de propriile dorinte, placeri, vicii, etc indepartandu-se pe zii ce trece de natura existentei sale si devenind din ce in ce mai controlabil si mai neputincios in fata propriei vieti.
Eu aici mi-am propus sa vorbesc la un anumit nivel, sa pot fii inteles de fiecare dintre voi si sa nu trec dincolo, pentru ca mare ar fii dezamagirea pentru unii dintre voi sa accesati acele informatii. Am mai explicat eu pe aici, faza cu sinucisul, schitofrenia, nebunia dar nu multi imi dau crezare. Intrun fel mai bine, caci nu toata lumea este pregatita pentru asa ceva.

 me_raul, on 25 septembrie 2014 - 09:27, said:

Culmea cand se intampla asta avea si familie (nevasta si copil mic). Cand ai sa intelegi ca NIMIC absolut NIMIC nu iti apartine, abia atunci ai sa poti sa intri in problema cu adevarat. Pana atunci intelegi doar la nivel intelectual aceste chestii, iar asta NU te ajuta cu nimic, absolut nimic. Cand ai sa practici o metoda cu adevarat ai sa intelegi mai bine treburile astea.

 me_raul, on 25 septembrie 2014 - 09:27, said:

Crede-ma ca stiu ce vorbesc. In romania saraci sunt invidiosi si mor de ciuda ca tu sau altu aveti (mai mult sau mai putin -- dupa caz) si ei nu au, aici cei saraci sunt cu totul altfel. De ex. cersetori americani (nativi) sunt mai politicosi decat orice persoana cu care am discutat eu vreodata in tara. Si am discutat personal cu rectorul Politehnicii din Bucuresti, cu inalte cadre didactice, cu oameni inteligenti insa le cam lipseste politetea si MODESTIA. Daca acestor cersetori le spui ca nu ai, te saluta respectuos iti ureaza o zi buna si te lasa in pace. Acolo, daca nu le dai, ori te injura, ori te asteapta dupa colt si-ti fura ce iti poate fura. Crede-ma am crescut in buricul bucurestiului si stiu bine cum stau lucrurile pe acolo, chiar foarte bine.
Nu neg, fiecare padure are vreascurile sale insa doar am punctat ca romanii sunt mai rai, si mult mai critici. Am mai spus-o romanul s-a nascut critic, ei le stiu pe toate, toti sunt niste prosti, ele sunt cele mai frumoase, restul sunt urate, si lista poate continua la nesfarsit, dar vezi si tu de fapt cam care-i realitatea si unde se afla ca tara si ce nivel de trai are romanul de rand. Oare de ce?....sa fie altu de vina (asa cum se face in spiritualitate cand toti il asteapta pe Iisus sa-i salveze) sau sa fie insusi el de vina? Si sa nu zici ca au furat politicienii tara, caci acestia tot romani sunt, practic romanu si-a furat singur caciula si acu se plange ca ii ingheata teasta.
Faza cu pistoalele de care ai mentionat nu vine de la saraci, vine de la cei care-si permit (bogati) sa aibe pistol, iar copii lor, probabil de atata bine si confort o i-au razna si comit astfel de acte violente. De fapt e mai mult o scapare de moment, iar in acel moment de nebunie se comite o crima, doua..etc.Sa nu crezi ca le i-au apararea, caci n-am eu treaba cu americanul sau cu romanul, eu am trecut de mult de faza cu "sa-mi dau viata pentru patrie", ce mai intereseaza pe mine este OMUL si atata tot. Daca toti in romania ar putea avea pistoale eu fac pariu ca ar fi de doua ori mai grava situatia ca in Mexic, dar na, e doar o parere.

Edited by AHDUB, 25 September 2014 - 14:58.

 AHDUB, on 25 septembrie 2014 - 14:54, said:

Dar ce se intampla in Aria 51? Chiar se intampla ceva secret sau sunt doar supozitii?

Quote

Pai si cine intretine familia in cazul lui? Nevasta? Si daca nevasta munceste cat timp el mediteaza cine are grija de copilul mic?
Intreb asta pentru ca chiar si dupa ce intelegi ca "NIMIC absolut NIMIC nu iti apartine" copilul tot tipa de foame, tot trebuie sa ai grija de familie, tot trebuie sa te ingrijesti de lucruri pe lumea asta, de familie, munca, etc.

 me_raul, on 25 septembrie 2014 - 15:22, said:

Se intampla multe, foarte multe chestii insa nu oricine are acces la aceste informatii. Nici eu nu am, desi am auzit fara sa vreau niste treburi cu impact emotional puternic si din acest motiv si multe altele n-am sa le expun niciodata aici, caci nu e treaba mea sa ma bag unde nu-mi fierbe oala. Hai mai bine sa revenim la Krishnamurti.

 me_raul, on 25 septembrie 2014 - 15:22, said:

Nevasta, rudele se gasesc alti care sa aibe grija. Copilu creste si daca tipa si daca nu tipa, iar cand vine vorba de munca, tu muncesti ca sa traiesti sau traiesti ca sa muncesti?

 AHDUB, on 25 septembrie 2014 - 16:20, said:

Copilul creste daca ai grija de el si ii astamperi foamea, altfel.. nu mai creste deloc.
Inseamna ca Sadhguru are rude intelegatoare si nevasta harnica daca se ocupa si de casa si de copil si de toate cat barbatul ei mediteaza cine stie cat. Nu cred ca intalnesti pe toate drumurile asemenea oameni intelegatori, Sadghuru trebuie ca e un om norocos. Ma intreb acum ce s-ar fi intamplat daca avea o nevasta din aia care nu facea nimic fara sotul ei si era mereu nemultumita? Oare il mai servea cu o mancarica gatita  pe barbatul ei meditator dupa atatea zile cat a fost nevoita sa duca greul fara el?!
Eu daca as merge in vizita la Sadhguru acasa intai as vrea sa ii cunosc familia, ca sunt niste oameni deosebiti.

Quote

Exact. Eu traiesc ca sa muncesc SI muncesc ca sa traiesc.

Edited by me_raul, 25 September 2014 - 20:22.

 me_raul, on 25 septembrie 2014 - 20:19, said:

Nevasta-sa nu mai traieste de mult, a murit, caci s-a aventurat prea mult in aceste chestii. De fapt nevasta sa era si ea un budha si a spus ca ea si-a facut datoria si e timpul sa plece si si-a parasit trupul de fata cu cateva sute de oameni intrun ashram unde era prezent si Sadhguru. Tot el a explicat aceste lucruri.
El este norocos, caci el si-a ales firul vietii inca din viata trecuta, dar nu vreau sa intru in astea aici, caci oricum nu as fii inteles.

Vezi, mi-am dat seama ca sunt niste oameni deosebiti cei din familia lui.

 AHDUB, on 25 septembrie 2014 - 20:26, said:

Pai nu mai intra .
Ne-ai spus de atatea ori ca nu vrei.
Daca nu vrei nu mai mentiona de atatea ori ca nu vrei.
Caci nu ti-o cere nimeni.
Sau tie iti place sa ne amintesti la fiecare pas ca tu ai acces la lucruri nemaiuazite nemaipomenite spre deosebire de noi ceilalati care ca nu avem ?

Edited by tashinorbu, 25 September 2014 - 20:38.

 tashinorbu, on 25 septembrie 2014 - 20:34, said:

Asa crezi tu? Nu vezi ca sunt intrebat...sau nu sesizezi acest lucru. Eu explic un lucru dupa care pun punct si spun omului ca mai mult nu pot oferi aici pe forum. Asta ca sa inteleaga ca asta e doar inceputul, caci altul poate intelege ca asta este totul si nu mai e nimic altceva de stiut.
In cazul de fata acest topic este destinat lui Krishnamurti nu lui Sadhguru, dasta incerc sa fac interlocutorul sa inteleaga ca se indreapta in directie gresita cu aceste intrebari offtopic, atata tot.

 me_raul, on 25 septembrie 2014 - 10:38, said:

Am specificat, e (foarte) posibil ca realitatea exterioara sa fie exact ceea ce pare dar as intreba: Cum anume constatam o realitate pe care o consideram exterioara? Si cine este cel ce constata, cine esti “tu” cel ce o constata (atentie la acest: tu)?

Quote

Asa consider si eu, nu avem cum sa renuntam la intelect, la minte intrucat am fi legume, insasi contemplatia fiindu-ne imposibila, nu am fi constienti de ea, am fi doar mobilier; numai daca oferim intelectului, mintii, definitii ridicole atunci da, e posibil sa facem consideratii de acest gen, altfel, de renuntat, renuntam de fapt la anumite aspecte de comportament, de manifestare psihico-fizica, de gandire, de a rationa, la tipare, remodelam tiparele devenite reflexe conditionate etc; cel ce se constata obsevatorul de tip Krishnamurti, nu e lipsit de intelect, altfel nu ar sti ce e cu el, nu ar fi constient nici de el insusi ca observator si nici de natura informatiei provenita dinspre sursa si numita dorinta; binenteles, e posibil sa oferim intelectului o definire diferita si sa il consideram ca pe ceva dispensabil.
Normal ca ideea nu e tot una cu faptul in sine, problema e daca fara idee, faptul mai are semnificatie pentru individ; un animal oare, chiar nu are idei (chiar daca ele, animalele, sa zicem, nu rationeaza ca noi)?
Catelul meu ma "maraie" noapte de cate ori ies din camera si trec prin holul unde doarme el, evident il deranjez.
Normal ca ideea nu e totuna cu actiunea, nu la asta am facut trimitere prin exprimarea respectiva, actiunea e cu mult mai bogata in consumatia de diferite acte de realitate.

Quote

Corect, sursa exista dar receptorul, nu recepteza de la ea iubirea ei pentru el, recepteza informatie, pentru ca apoi sa isi ofere decodarea, impresia si raspunsul sau afectiv, aceasta stare-traire-interpretare proprie ca "il iubeste", interpretare la manifestarea ei ca sursa si stimul pentru el;  raspunsul e al sau, nu al sursei, il declanseaza singur chiar daca in parte nu isi da seama, in urma decodarii si totodata interpretarii (traducerii) acelor informatii, acelor tipare de raspus la anumiti stimuli (iar asta tine strict de asimilarea pe parcursul vietii a unor concepte si conventii ajunse simbolistica, tipare, reflexe functionale; ele se datoreaza tuturor surselor, stimulilor dinspre care ne-au parvinit si ne parvine informatia, excitatia respectiva; se datoreaza si tuturor decodarilor interpretarilor si raspunsurilor pe care ceeea ce suntem le-am oferit pe parcursul vietii, tine de experienta de viata inclusiv de cea a cunoasterii si intelegerii realitatii).
Intelesul “se transmite” numai intrucat am fost educati si ne-am autoeducat sa dam un anumit inteles unui excitant informational parvenit noua informational dinspre surse;  intelesul ii apartine individului in cauza, ceea ce se transmite de la un individ la altul (de la sursa la receptor) e o manifestare-stimul (asimilata de catre fiecare prin educatie ca si comanda declansatoare de interpretare specifica si de raspuns specific) la care oferim singuri acelasi raspuns, acelas inteles de fiecare data, iar in acest caz este: "ma iubeste"; tot asa cum la alta informatie provenita dinspre surse, oferim tiparul, interpretarea : “aceasta e o jignire"; si o facem intrucat pe parcursul vietii am cunoscut, inteles si integrat tiparul: “eu sunt jignibilul si aceasta informatie provenita de la sursa e ceva ce inseamna jignire” (la fel si in cazul iubirii).
Binentels ca interprtarile si raspunsurile noastre pot fi eronate intrucat fiecare traieste doar propria realitate a informatiei povenite dinspre surse (numite interne si externe) pe care o interpreteaza si careia ii raspunde prin trairi proprii transpuse sau nu in raspunsuri externe, asa cum se pricepe el, as cum poate, asa cum ii sunt lui  tiparele functionale de la natura sau dobandite prin stilul de viata.
Suntem dotati cu capacitatea de a intelege, dar intelesurile se invata si atunci cand intelegem ceva, o facem numai intrucat asa am invatat sa dam acel inteles unei anumite excitatii dinspre stimuli (nu ma refer la ceea ce ne-a parvenit neconditionat (dela natura realitatii).

Quote

Stai putin, nu o sa interpretezi acuma ca eu nu as intelege deviatia de acest gen!
Insa hai sa nu ne pierdem de a fi observatorul de tip Krshnamurti (pe cat posibil) si sa fim inghititi emotional!
Sa o luam putin mai pe ocolite.
Total inocenti nu ne permitem sa fim intrucat nu am mai fi oameni si poate nici cel putin animale ci, legume.
Canibalismul era o deviatie?
Dar daca aceasta actiune era motivata in acelasi spirit in care toate religiile (probabil), toti reprezentanii lor de fapt, au purces la salvarea “paganilor”? Daca era doar o forma de a le salva sufetele acelor “necredinciosi”?
Care e diferenta dintre “baietii buni” si “baietii rai” acum si de-a lungul istoriei noastre?
Nu e una de a interpreta realitatea?
Oare cei pe care cineva, o comunitate ii califica ca fiind “cei rai”, se considra si ei ca fiind “aia raii”? Oare care e impresia lor la randu-le despre cei ce ii considera pe ei “aia raii”, nu cumva si ei, aceasta comunitate la randu-I, ii califica ca “aia raii”, pe cei ce ii considera pe ei rai?
Pe ce se bazeaza acesta divergenta de perspectiva?
Pe cunoasterea asimilata in intelesuri proprii, la care sa dat valoare de adevar.
Asa e si cu psihopatul ucigas, cunoasterea, adica modul in care el a tot luat la cunostinta si cum si-a tot valorizat realitatea proprie (nu ma refer la deviatii provenite de la natura, din nastere) si pe cea dinspre surse externe, au dus la asemenea reactii si numai cineva care ar fi capabil sa inteleaga in detaliu cum de a ajuns la o asemenea functionare, poate sa ii inteleaga perspectiva, nu intru a fi de acord cu ceea ce a facut el ci, intru a evidentia ca orice “mecanism uman”, in conditii similare de dezvoltare si contact cu realitatea ar functiona la fel.

Edited by altnume, 26 September 2014 - 09:15.

 altnume, on 26 septembrie 2014 - 08:59, said:

La acea realitate exterioara ajungi cand dai un stop mecanismelor care te tin captiv in realitatea interioara, aia pe care o gandesti tu si care nu exista defapt.  De exemplu tu poti sa ai impresii si pareri despre orice lucru, insa te poti insela, impresiile si parerile tale sa nu se gaseasca in categoria de atribute pe care o are acel lucru ce are o existenta de sine statoare. Un alt exemplu: privesc un copac. In minte am imaginea lui vizuala pe care se pot suprapune alte imagini din trecut cand ma cataram intr-un astfel de copac, ori alta data cand l-am mai privit, etc. Insa copacul ala exista de sine statator acolo in parc si poate fi vazut de orice trecator. Deci imaginea copacului din capul meu nu e chiar copacul, eu il privesc in felul meu, altul il priveste in felul lui, insa copacul ala e unic. A ajunge la realitate exterioara este sa vezi copacul ala asa cum este el unic.
Tu esti cel care o constata, nimeni altcineva. Tu cel care te cunosti pe tine. E necesara deci munca pentru cunoasterea de sine.

Quote

Nu trebuie sa renuntam la intelect. Intelectul este o unealta de care ne folosim.
Faptul are semnificatie pentru individ daca acesta are intelect (si am stabilit ca are pentru ca nu e nevoie sa renunte la el) si pe langa intelect mai trebuie sa aiba experienta infaptuirii acelui lucru. Pentru a stii ce inseamna sa fumeze omul trebuie sa aiba intelect si sa incerce sa fumeze.

Quote

Receptioneaza informatie de la ea, apoi trebuie sa o decodeze. Problema e sa o decodeze corect, nu? Pentru asta ai nevoie de functia intelectului si de cea emotiva. Deci numai intelectul nu te ajuta. Daca era o problema de calcul sa zicem te ajuta numai intelectul, insa cand e vorba de transmiterea unui sentiment intelectul nu poate face nimic singur. De ce asta? Pentru ca fara functia emotionala nu am putea iesi din tiparul interpretarilor (acele tipare functionale de care vorbesti tu) pe care ni l-am format de-alungul timpului si pentru ca informatia transmisa are si natura emotionala. Vorbim de relationarea cu o persoana care te iubeste. Acum ca tot suntem pe topicul cu Krishnamurti si ne raportam la el poti asculta ce zice despre relationare si despre iubire.
Ar fi gresit sa decodezi informatie de natura emotionala doar folosindu-te de intelect si la fel de gresit ar fi sa decodezi informatie de natura intelectuala folosindu-te doar de functia emotionala.

Quote

Ideea e sa traim aceasta proprie realitate intr-un mod corect cu ceea realitatea celui de langa noi. Adica sa fim atenti la cei din jur sa nu ajungem sa interpretam gresit informatia. Daca o persoana te iubeste trebuie sa fii capabil sa fii receptiv, sa poti primi si decoda si informatii de natura emotionala(asta inseamna ca si tu trebuie sa ai o latura emotiona !!! a nu confunda cu "inghitirea emotionala" pentru ca ai si latura intelectuala care ar trebui sa fie in echilibru cu cea emotionala). Pe langa toate astea trebuie sa fii capabil sa ai un raspuns corect, in acord cu ceea ce tu simti si gandesti.

Quote

Ne putem invata, dezvata, reinvata si tot asa. Totodata intelesul depinde si de ce inveti dar si de modul in care inveti. Depinde chiar si de cine te invata. Una e sa inveti de la un parinte - persoana care te iubeste, si alta e sa inveti de la un om nepasator in privinta viitorului tau. Omul este o fiinta foarte complexa. Nu e un automat programabil cu intrari si iesiri corespunzatoare acelor intrari. Daca intr-o anumita masura suntem robotei datorita mecanismelor pe care ni le-am creat si altii ne-au ajutat sa ni le cream, devenind astfel conditionati asta nu inseamna ca nu putem sa ne deconditionam. Daca era asa probabil ca nu mai existau oameni precum Krishnamurti. El e un exemplu ca se poate ca omul sa se elibereze de anumite conditionari care il tin pe loc intr-un spatiul in care el are doar intelesuri limitate.

Quote

Eu nu am interpretat ca nu ai inteles deviatia de acel gen.
Eu nu te-am indemnat sa fii inghitit emotional. Ar insemna ca oamenii care nu omoara alti oameni ar fi inghititi emotional si de asta nu recurg la crime.
De ce te referi la canibalism, la o situatie particulara cand putem discuta si chiar discutam la general. Canibalismul presupune uciderea unui semen, deci tot o crima, iar eu te intrebam pe tine ce te opreste sa omori un alt om. Uite, sa zicem ca esti intr-un loc pustiu si nimeni nu ar sti de crima ta si ai scapa nevinovat. Ai putea sa ucizi deci fara sa dai socoteala nimanui. In acest caz ce te-ar opri sa iti omori un semen?

Quote

Binele si raul sunt notiuni relative. Ce inseamna pentru mine bine pentru altcineva poate insemna rau. Pe acest lucru se bazeaza si moralitatea. Daca intr-o societate primitiva era privit ca un fapt moral sa iti mananci dusmanu' (ca ai vorbit de canibalism) in societatea noastra e moral ca oamenii sa aiba niste drepturi. In Coreea de Nord e moral sa iti asasinezi inamicul, in alta parte poate fi moral altceva. Deci baietii pot fi buni sau rai in functie de cine ii caracterizeaza.

Legat de treaba cu criminalul, am inteles unde bati tu. Dar pentru a intelege fenomenul, adica ce se intampla cu el nu e nevoie sa faci exact ce face el. Deci poti ajunge sa concluzionezi ca acele conditii l-au determinat sa actioneze in acel mod condamnabil si fara sa infaptuiesti ce a infaptuit el. Fapta lui e un rezultat a ceva. Pentru a intelege ce se intampla cu psihopatul trebuie sa cunosti ceea ce l-a determinat, sa mergi la sursa problemei lui psihice care poate fi pana la urma o chestie simpla. Cand era mic a fost curios de ce motanul se zbate cand i-a dat cu toporul. Pe masura ce a crescut, curiozitatea lui s-a extins si asupra altor fiinte. De ce? Pentru ca nu a inteles nimic, era rupt emotional de celelalte fiinte vii din jurul lui. Intelegea ca daca dai cu toporul ii provoci ceva rau insa nu intelegea exact ce pateste si lovea crezand ca va afla ceva. Insa criminalului ii lipsea functia cu care sa decodeze informatia de natura emotionala ca sa il faca capabil de o empatie cu suferinta fiintei devenita victima in mainile lui. Am dat si eu un exemplu. Nu cred ca e nemaiintalnit.

Rezultatul unei actiuni intreprinse de cineva depinde atat de circustantele externe care l-au influentat dar si de interiorul lui. Poate ca un om care a crescut in aceleasi conditii de dezvoltare si contact cu realitatea precum un criminal nu ar ajunge sa ucida asa cum face acesta din urma. Poate doar ar dori sa iasa din acea situatie adica sa schimbe ceva in viata lui si nu sa schimbe viata altora.

Edited by me_raul, 26 September 2014 - 11:37.

In continuare Krishnamurti vorbeste la fel de profund despre tacere (a se vedea de la min. 24’23’’  http://documentare.d...tea-xviii-1974/) si la un momet dat utilizeaza o deosebita formulare: “Tacerea e o floare care infloreste dar nu stie ca infloreste”.
Esti de acord cu ceea ce spune el despre tacere?

 me_raul, on 26 septembrie 2014 - 11:09, said:

Aceasta intrebare era strict legata de modul in care un constatator de realitate (considerat si modelator intrucat ii atribuim, de fapt ne atribuim cel putin partial libertatea arbitrarii  realitatii) pe care noi il numim “individ” ajunge a constata o realitate fizica exterioara dar si una proprie interna si externa si cum de devine el convins indubitabil de faptul ca “undeva acolo intr-un in afara” se afla o realitate fizica (respectiv, cum devine convins de prorpria fizicitate); nu are neaparat legatura cu cunoasterea de sine evidentiata de catre K.

Quote

Asa consider si eu intrucat in general adopt acelasi referential al definirii acestor termeni.

Quote

E posibil oare sa ne raportam la un standard universal al decodarilor corecte, fara ca el la randu-i, sa fie criticabil in spiritul unei “ratiuni mai pure”, a unei viziuni superioare? Sa nu fie el relativ la randu-i, atunci cand poate fi privit superior din afara intrinsecitatii lui?
Repet, sentimentul in mod obisnuit, intre oameni obisnuiti, nu se transmite (asa pare); prin care receptor s-ar transmite el, prin cel vizual, auditiv, tactil, …, prin toti?; de altfel asa se si explica faptul ca cineva care vrea sa te insele, joaca un teatru sentimental si tu daca nu stii ca e un sarlatan sau esti credul, il crezi pe motiv de sentiment receptat.
Unde zice despre relationare si iubire? Constat ca au inceput a fie interzise (probabil tine de legea copierii) unul cate unul si dialogurile K. Dr. Allan, la care eu facem trimitere.

Quote

Intr-o situatie extrema e posibil ca oricine sa fie capabil sa ucida, va sti sigur doar atunci; are desigur legatura si cu frica de a se afla asta, dar are legatura si mai mare cu insusirea unei anumite conceptii despre realitate.
Binenteles daca facem abstractie despre ceea ce ne-am insusit, cele ce ne-au deventi conceptii de viata, daca facem abstractie de mentalitate, ceea e ne ramane e observatia naturala: durerea celui ce e omorat vizavi de puterea de intelegere a criminalului referitor la asemanareain trairi a tuturor fiintelor (umane); ei sufera ca si el, victima sufera ca si el, simte la fel (facem abstractie acum de posibilele diferentieri dintre oameni in aceasta privinta) durerea si emotiile, oripilarea, suferinta maxim posibila a unei asemenea traume; asta insa nu la impedicat vreodata pe om si nu ne-a impiedicat vrodata pe noi oamenii sa ne reconvertim in multe feluri unii pe altii prin ucidere fizica si psihica.

Quote

Asa e, ba mai mult, relativitatea caracterizarii e tributara intrinsecitatii perspectivei, adevarului al carui sentiment il traiesc cei ce caracterizaza!

Edited by altnume, 29 September 2014 - 09:22.

 altnume, on 29 septembrie 2014 - 09:16, said:

Este frumos spus. Imi place sa il ascult pe Krishnamurti. In scbimb avem de invatat nu numai de la el ci si de la viata asta pe care o traim, iar viata nu e numai tacere, e si zgomot, mult zgomot chiar.

Quote

Cunoasterea de sine e una singura. Din moment ce e un singur Sine. Indiferent ca vorbeste Krishnamurti, sau Osho sau Iisus sau altcineva, toti indica catre a te cunoaste, te indeamna, te ajuta, te indruma, te ghideaza, in orice fel vrei sa ii spui, catre a vedea clar realitatea in care traiesti. Sa ridici perdeaua de ganduri, amintiri si proiectii de viitor care iti incetoseaza privirea, indiferent catre ce o indrepti, catre interior sau catre exterior. Daca tu ai fi clarificat in tot ceea ce te priveste si in tot ceea ce te inconjoara, am mai sta de vorba acum? Ai mai sta sa il asculti pe Krishnamurti? Eu cred ca nu. Ai privi in jur si vedea cu proprii tai ochi, fara sa mai fie nevoie sa te increzi in nimeni.
Revenind, pot sa mai adaug ca prin cunoasterea de sine ajungi la acea realitate exterioara. Pentru ca nu o poti cunoaste atata timp cat nu te cunosti pe tine.

Quote

Nu exista un standard al decodarii corecte, insa exista o educare in acest sens.
Tu poti binenteles sa teoretizezi mai departe, sa spui ca nu exista nimic de genul asta. Si sa incerci lucrurile de capul tau. Insa pierzi timp pretios. Asta nu inseamna ca e gresit sa te increzi doar in tine, bine ar fi insa, sa poti sa recunosti acolo unde e bine sa asculti si de altii. Stii vorba aia: de ce sa reinventezi roata.. o folosesti si gata. Dar pana sa ajungi la vorba asta, te chinui singur, o reinventezi, o dezreinventezi, o reinventezi iara, si tot asa. Dar daca faci treaba asta la nesfarsit e in detrimentul tau, te obosesti, si o sa ajungi sa spui: nu exista roata, ca nu am inventat-o eu. Si stim, totusi, ca exista!

Exista deci o educare, adica o educare a functiei emotionale a omului. Pentru ca de ea e nevoie pentru a decoda corect informatiile de natura emotionala si pentru a le intelege corect.
Nimeni nu poate juca teatru decat atat timp cat tu il lasi sa faca asta. Cand te saturi de spectacol tu tragi cortina. Insa de obicei oamenii sunt inselati pentru ca ei insisi se insala, tocmai pentru ca inteleg gresit, decodifica gresit informatii primite. Ce inseamna asta? Pai am zis data trecuta: decodifica cu intelectul informatiile care au natura emotionala (in loc ca acestea sa fie simtite sunt gandite) si decodifica cu functia emotionala informatiile care tin de intelect (adica acele informatii care ar trebui receptionate cu intelectul, gandite, analizate)
Sentimentul e un lucru complex, nu e gandit, poate fi simtit. E ca si cum ai seta pe aceeasi frecventa doua aparete de emisie-receptie. Daca tu nu esti setat, atunci nu ai putea receptiona (simti) impulsurile venite de la celalalt. Deci sentimentul poate fi exprimat (adica emis) prin infinit de multe moduri. Nu e ca si cum ai emite o idee. Aceasta se afla sub constrangerile propriilor sale legi si a celor in contextul in care e emisa. Dar un sentiment? Asta poate fi prezent tot timpul intre doua persoane, indiferent de context, indiferent de gandirea acelor persoane. Exista ca o forta de legatura, de atractie intre cele doua.
Deci sentimentul poate fi transmis si prin senzatii vizuale, tactile, auditive, etc.. si nu numai prin senzatii, prin o gramada de feluri. Conteaza ce e in spatele acestor moduri. Ex. Iubita poate sa iti dea un bobarnac peste nas, pana la urma un gest de tandrete, ludic, insa daca un altul iti da un bobarnac asa, nu mai simti acelasi lucru. Pana la urma senzatia fizica poate sa fie aceeasi, insa originea ei e diferita in primul caz fata de al doilea.

Uite, de exemplu aici: http://www.trans4min...hnamurti1.shtml, Krishnamurti vorbeste despre iubire.

Quote

Crima e o asemenea situatie extrema. Si totusi nu toti oamenii ajung aici. Ceva ii opreste pe unii dintre ei.
Atata timp cat cel de langa tine e doar un obiect, atunci e usor sa il controlezi si sa il manevrezi cum vrei tu, mai ales daca conceptiile tale despre realitate (sa folosesc termenul tau) nu iti stau impotriva. Dar cand il vezi pe cel de langa tine ca pe o fiinta, o fiinta umana, vie,  parca nu mai poti sa ii faci orice rau iti vine pe moment. Dar, nah, trebuie sa ai mintea limpede, sa nu fii orbit de acea situatie extrema.

Edited by me_raul, 29 September 2014 - 13:21.

 me_raul, on 29 septembrie 2014 - 13:08, said:

Nu as trece asa repede (sumar evidentiat) peste exceptionala TACERE!
Da, o spune si K; ganditul (si el prin gandire intelege mai mult decat cugetarea, include orice interpretare voluntara sau nu a realitatii provenita de la orice sursa-stimul de semnal) e zgomot insa cunosterea e totusi necesara asa ca “raul (apa) cunoasterii” (cum spune el) si “raul intelesurilor naturale provenite pe fondul tacerii necesare unui observator avizat, precum si insasi dobandirea si mentinerea unui constient detip observator (avizat)” pot totusi convietui armonios pentru un observator (avizat), fara ca prin zgomotul cunoasterii sa ocupam tot spatiul mintii (mintea definind-o in spiritul K.); si defapt, intre dialogul despre observator si cel despre tacere, are loc un dialog despre: “spatiu”.
Daca gandirea (interpretarea realitatii) ocupa tot mai mult spatiu, ne simtim sufocati si vrem sa evadam (fugim in pauze, refugii, vacante, oriunde numai sa scapam; de cine fugim de fapt? De un “noi insine” ce ne autosufocam ca si minte, mintea nu mai are spatiu, acesta e ocupat de a gandi).
Tacerea e ceva natural, e natura a realitatii, nu o facere devianta a noastra, asa cum e interpretarea realitatii (zgomotul) si daca zgomotul ocupa tot spatiul mintii, el obtureaza tacerea si atunci aceasta nu are cum sa survina in mod firesc pe masura ce te deschizi observari (intrucat nu ne deschidem observarii).
Tacerea nu e incetarea zgomotului si nici spatiul dintre doua zgomote, nu e un interval, nu e ceva creat de gandire (si nici o altfel de decodare perceptiva, afectiva, imaginativa, …), ea e “golul mintii” (i-am spus eu); “Spatiul insemna tacere launtrica” daca nu exista tacere, exista “directie, …” adica toate cele cotidiene ce nu ne lasa fim “observatorul avizat”, cele ce nu permit tacerii sa se manifeste ci “manifestarilor de tip zgomot”, bruiajului tacerii.
Si K. pune problema daca tacerea poate opera in traiul cotidian al individului tinand cont de faptul ca el traieste in domeniul zgomotului reprezentat de cunoastere?
Oare poate si daca poate, cum poate coexista tacerea ce ne permite sa fim observatorul si cunoasterea ce nu permite asta (se intreaba K, pentru noi desigur)?
Si astfel pentru a raspunde ajunge sa se intrebe (tot pentru noi): “Ce (anume) e creatia?
Si arata ca tot ceea ce facem noi cotidian indiferent daca e simplu, banal sau important ori tine de arta, spiritualitate, e doar exprimare umana, nu creatia naturala.
Si (scuze) despre cratie spune: e “o inflorire in care floarea nu stie ca infloreste”.
“Creatie in viata mea” (zice K.) adica nu exprimare ci, creatia, dar cine permite sa observam asta?
Tacerea.
Apoi spune: “Sa fii asta”, adica trei manifestari de tip natural una deschizand usa alteia, lasand-o sa isi manifeste prezenta: a)-tacerea ce permite b )-observarea c)-creatiei.
Si contiuna K: “Cand mintea e complet linistita (in tacere), ce anume e necuprinsul, eternul (nu in ceea ce il priveste pe Dumnezeu si toarte cele inventate de om)?
Fiindca ti-ai concentrat acolo intreaga ta energie; in acea tacere exista o insumare a energiilor (nu una stmulata, auto proiectata, copilarii). Toata energia risipita de obicei in exprimari fiind acum acumulata. Acea tacere devine sacra (nu in sensul sacralitatii inventate de catre om prin gandire) si, numai o astfel de minte (sacrasi ea) poate observa sacrul suprem, esenta a tot ceea ce insemna sacrul, frumusetea.
Mintea acesta deschide usa catre ceva necprins de sacru si aceasta (s-ar cuveni) sa fie religia (nu exprimarile omenesti), iar asta poate face din viata cotidiana, o “viata religioasa”.

Quote

Pe acest topic ma aflu intrucat l-am descoperit de curand pe Krishnamurti care a inteles la randul sau tot asa cum si eu am inteles la randul meu (altfel decat deductiv; ba eu inteleg fara sa intentionez neaparat a observa ceva anume, vine de la sine cand vrea; nu stiu la el), mi-am regasit intelesurile si exprimarile la el (nu spun ca am inteles tot si cu atat mai putin ca as avea nivelul lui de a aplica practic).
Asta mi s-a mai intamplat si cu Osho (dar inca nu am avut starea si nici nu prea am gasit documentare subtitrate cu el, asa cum am gasit cu K., ca sa ma edific pana unde rezonez cu el; binenteles ca si in privinta lui Krishnamurti, nu spun ca voi fi de acord cu tot ceea ce voi afla ca a sustinut).
Si apropo de al tau: ” … copacul ala exista de sine statator acolo in parc si poate fi vazut de orice trecator.”
“In afara”, “in launtru” sunt exprimari, nu stim daca este un in afara sau un inauntru vizavi de “observator”, constatam doar semnalul de a fi (simplu ne-compus sau “mai simplu”, ori mai complex), de observator, de constatator de realitate (fie el de tip K. sau cel obisnuit) si semnalul (complex) realitate, in rest, e exprimare umana “religiozitate vizavi de a exista”, existenta posibila desigur, dar cat de probabila asta tine doar de impresionari artistice in functie de epoca evolutiva si nivelul propriu atins, in care a s-a manifesta ca a fi acel individ.

Quote

Pai daca nu exista un standard atunci nici cel al lui Krishnamurti nu e neaparat unul total valabil ci, tine strict de posibilitatile permise lui de catre nivelul atins (la fel in cazul oricui); un Krishnamurti care ar fi trait peste un miliard de ani, e posibil ca venea cu altceva.

Quote

Normal ca exista o educatie, dar atat educatia cat si comunicarea de orice fel, fie si empatica, la oamenii obisnuiti in conditii obisnuite, nu se face prin transmiterea de portii emotionale de semnal ci, prin transmiterea (a gandurilor, emotiilor si sentimentelor, reprezentarilor, simtirilor, senzatiilor personale conform educatiei si felului de a fi si percepe realitatea) de semnale vizuale, auditive, tactile catre celalalt (prin stimuli de acest fel) decodati de catre receptor care e si el educat in acelasi spirit, ca senzatii, perceptii, reprezentari, gandire, afectivitate; sunt doar echivalari!
Referitor la iubire inca nu m-am edificat in privinta lui K., mai o las putin.

Edited by altnume, 30 September 2014 - 10:06.

 altnume, on 30 septembrie 2014 - 09:50, said:

Dar pe tine te intereseaza sa atingi acel gol al mintii? Simplu, da sau nu? Si daca da, ce faci sau cum iti propui sa faci asta? La modul concret.

Quote

Iti spun ca nu ma intereseaza artisticul si nici filosofia goala. Ce am vorbit in postarile anterioare tin de practica si de lucruri concrete. Eu nu iti spun ca exista sau nu exista interior sau exterior, adica nu la modul ca imi impun asupra altora perspectiva mea, ceea ce am spus am facut-o ca un fel de invitatie de a descoperi realitatea. Deci daca exista interior si exterior, si ce e cu ele, trebuie sa iti dai tu seama singur. Cum incepi sa iti dai seama? Pai iti pui probleme, si de abia dupa ce iti pui probleme incerci sa le rezolvi. Krishnamurti a vorbit toata viata lui. Oameni ca tine l-au ascultat, au dat din cap in semn de acord sau de dezaprob si cam atat. Pentru ei lucrurile au ramas la fel, aceleasi probleme, aceleasi neclaritati. Tu ai vreo chestie de lamurit, de aflat? Vreo neclaritate?

Quote

Nu exista un standard pentru ca oamenii sunt diferiti. Insa exista ceva valabil pentru toti, si anume o educatie corecta a functiei intelectuale si a celei emotionale.

Quote

Ca sa stii ce e ala sentiment trebuie sa il traiesti. Altfel il numesti echivalare, idee, semnal, etc. si etc.
Ce spune Krishnamurti despre iubire nu e chiar iubirea, iubirea e ceva ce tu poti afla daca o traiesti. Cat timp citesti pe altul ce e iubire, cum e cazul de exemplu cu Kirshnamurti, el nu iti da decat niste pointeri, iti arata cam cum e ea. Te ajuta sa intelegi niste chestii legata de iubire, nu iti spune ce e iubirea, si nimeni nu o poate face, din moment ce e un sentiment care nu poate fi inteles deplin decat daca e trait.

Edited by me_raul, 30 September 2014 - 12:05.