Viața în Epoca Ceaușescu: lumini și umbre

djl, on 22 septembrie 2015 - 16:39, said:

Sper sa am timp sa trec pe la BN sau BCU sa vad si eu acest numar din Scanteia.

Dacă am cu ce, am să-l pozez în întregime. Sau măcar să-l scanez.
Interesant e că găseai şi chestii legate de cultură, cotidian, critici la adresa celor care nu-şi făceau treaba... deci nu era chiar o chestie scârboasă pe atunci.
Almanahurile "Scînteia" de pe vremea lui Ceauşescu nu conţineau însă numai chestii politice nici măcar în anii '80 (cel puţin prin 1984-1985).

djl, on 22 septembrie 2015 - 01:08, said:

  Ce-ai facut?? mai ales cind au fost prezentati mortii dezgropati din "cimitirul saracilor" ca persoane impuscate de teroristi!

gabicen, on 21 septembrie 2015 - 22:35, said:

De fapr componente electronice inclusiv de import la preturi foarte ieftine (aproape gratis) se puteau obtine de la toate formele de asociere existente: cercuri tehnico-aplicative, scoli, radiocluburi casele pionierilor si alte asemenea.

Până atunci îl consideram un fel de tatăl al poporului... după aia l-am urât şi eu.

Taranii nu o duceau asa rau, comunismul i-a ajutat mult. Mi-a atras atentia acest fragment dintr-un articol intitulat "Niste tarani si casele lor de odihna" in care se relata cum aveau taranii asigurate concedii la bai si statiuni. Cati tarani isi mai permit azi sa mearga in asemenea vacante?

"In ce-i priveste pe barbati, nici vorba de plictisealal Pleaca în excursii, se plimba prin statiune „ca belferii“, joaca table, carti, nu scapa un meci de la televizor... Dumitru Carsin din Poiana Mare de Dolj incerca sa-si convinga auditoriul ca Poiana Mare este cea mai mare comuna din tara. „Spune-ti-mi voi mie unde ati mai auzit de o comuna care sa aiba 3 spitaluri si 3 C.A.P.-uri ca acelea de la noi? Stiti ca noi avem milionari ln comuna? Nu de aia nascuti, ci facuti prin munca lor? Pai sa ne vedeti doar gradinile noastre si taceti ca pestele!“
- Gradini frumoase avem si noi, cei din Mirzanesti de Teleorman si precum spui mata, dar chiar milionari ca în filme nu cred sa avem - il intrerupe Puiu Petre din Mirzanesti.
- La mine sînt. Ce vrei sa spui? Ca noi prin munca noastra nu putem deveni milionari?
Discutia s-a intrerupt brusc. Urma sa se transmita un meci. Nu puteau sa-l piarda aici, in statiune, cum nu pot acolo, acasa, sa nu raspunda chemarii de ajutor a pamîntului. A pamîntului lor!"

Din ce este textul asta???

Azi este mai greu, intr-adevar. Printre altele si pentru ca multe statiuni balneoclimaterice sunt praf si pulbere.

Edited by BlueKing-69, 23 September 2015 - 20:32.

textul e fals. Partidul nu incuraja milionari. SI nu aveai voie sa te lauzi cu asta..

Patrulescu, on 23 septembrie 2015 - 20:10, said:

ha, ha, ha, am cunoscut si eu milionari tarani, din munca lor si din faptul ca nu se gasea crapau. Nu din cauza ca ii ajuta partidul. Si milioanele si le tineau la saltea, ca daca ii afla partidul, imediat ii gabjea bratul sau lung, care batea temeininc. Eu cred ca Marzanesti de Teleorman e cod pentru Scornicesti, poate aia sa fi avut trei spitale, desi nu cred, ca aveau deja echipa de fotbal in Div A. Cat despre belfereala taranilor, vorba lui Caragiale, a se slabi!

Dares, on 22 septembrie 2015 - 15:14, said:

furturile mari dupa 90 s-au facut... daca atunci se fura un surub, dua 90 sa furat fabrica cu totul...

BlueKing-69, on 23 septembrie 2015 - 20:31, said:

Un articol din Almanahul Flacara. Erau mai multe despre viata multumitoare a taranilor, muncitorilor, studentilor, etc.

Unii o fi fost fericiţi, nu neg. Dar ştie lumea cum stătea treaba cu o parte din articole.

Cât de adevărată e povestea conform căreia au schimbat o poză oficială cu Nicolae Ceauşescu pentru că i se vedea doar o ureche şi lumea începuse să glumească că Ceauşescu e într-o ureche?  

Da, se glumea că e „într-o ureche” şi a apărut un nou tablou în care avea cravată cu blacheuri.

Cea mai tare poveste de genul asta mi s-a parut cea cu cele doua caciuli ale lui Ceausescu, prezenta si in filmul lui Mungiu (Amintiri din Epoca de Aur).

Edited by Dares, 23 September 2015 - 23:23.

Deci aia cu căciula nu e o invenţie?  

Edited by djl, 23 September 2015 - 23:04.

Facea parte din folclorul urban al acelor timpuri, la fel ca si alte legende (ex. oamenii care isi luau masina din vanzarea sticlelor goale). Mai spunea omu' un banc cu Bula, mai susotea cu amicii despre caciula sau cravata lui Ceusescu, despre tirurile cu portocale si banane oprite de Nicusor la Sibiu si uite asa treceau anii glorioasei Epoci de Aur.

djl, on 23 septembrie 2015 - 23:04, said:

posibil, as vrea sa confirm cineva.
uitati'va la poza. saluta sau dadea binete ceusescu? ca daca saluta, eu zic ca avea caciula pe cap.

Un articol emotionant despre Petrosani - ce a fost candva si ce a ajuns astazi...

"In vale, toate drumurile duc spre Petrosani. O descriere despre cum arata vechiul Petrosani ne-ar lua zeci si zeci de pagini. O descriere despre cum arata azi - ca o statiune balneara, ca un veritabil oras de vacanta, aerisit, luminos, tinar, viguros, cu o arhitectura superba - ne-ar lua, de asemenea, zeci si zeci de pagini. Din vechiul oras n-au mai ramas decit citeva case, in colonii, dar si acelea sint pe punctul de a nu mai fi. Petrosaniul, ca mai toata Valea Jiului, este innoit din cap pîna-n picioare. N-au ramas, pe strada mare a Petrosanilor, decit citeva cladiri din cele vechi. Simple puncte de reper. Singurele care te fac sa crezi, desi evidenta te contrazice, ca te afli, totusi, in Petrosani.

  Orasul marelui institut de invatamint superior cu specific minier. Orasul Teatrului de stat din Valea Jiului. Orasul echipei de fotbal Jiul Petroşani care va reveni fără doar şi poate in Divizia A, acolo unde ii este locul. Oraşul in care tinerii sint îmbrăcati după ultima modă. Se şi spune, doar, ca moda se lansează la Bucureşti, dar se consolideaza in Petroşanii.  Da, minerii vor să fie frumos imbrăcaţi. Ei, copiii lor, sotiile lor.

  Petroşani, oraşul dotat cu un spital dintre cele mai moderne din ţară, un spital in care medicii sint acceptaţi numai dacă au o înaltă şi recunoscută valoare naţională. Petroşani, oraşul copiilor, al scolilor, al grădiniţelor, al liceelor, al inlesnirilor de care se bucură toţi minerii Văii Jiului. La intrarea in mină fiecare om primeşte o masă gratuită. O masă din care nu lipsesc ciorba cu carne, nici felul doi, tot cu carne.
  Sau, ca să încheiem cu lista avantajelor create pentru mineri, e bine să notăm că săptămîna de lucru numără doar cinci zile. În celelalte două zile minerii îşi refac forţele odihnindu-se in oraşele lor, sau pe munţi, la cabanele pe care le au la dispoziţie. Altădată, problema numărul unu a femeilor din vale, a fiicelor şi soţiilor minerilor, era găsirea unui loc de muncă. ln linii mari, problema a lost rezolvată. Au apărut intreprinderi şi unităţi excelent echipate tehnic in care muncesc cu precădere femeile.

  Un aer tare, curat şi luminos s-a înstăpînit peste Petrosani şi peste toată valea de cînd incălzirea o asigură termoficarea. Şi cite altele n-ar mai fi de spus! Ştiţi oare, între altele, că un tinăr care vrea să devină miner urmează un curs de protectia muncii timp de 10 zile, timp in care primeşte aproape 100 lei pe zi ? Că după aceea intră in subteran, unde cîştigă, de-a lungul calificării, peste 3000 lei? Dar mai ştiţi oare că toate aceste avantaje nu sînt decît pentru cel ce vor, intr-adevăr, să muncească?

   Valea Jiului este numai şi numai a celor ce muncesc. Singura unitate de măsură aici, in vale, este munca. Prin muncă s-ar mai putea înţelege seriozitate, omenie, corectitudine, bun-simţ, sinceritate şi atîtea altele incă. Tot ceea ce cere secretarul general al partidului unui adevărat revoluţionar şi patriot. Valea Jiului este un loc in care singura valută forte sint sudoarea, munca, gindirea vie, căutările creatoare. Toţi cei ce deţin aceste foarte căutate monede pot dacă vor, să vină în Valea Jiului. Cărbunele Văii Jiului, pornit inspre inima ţării, nu poate fi scos decit de oameni cu sulfetul şi cugetul curate ca lacrima si cu gindul la mai binele tuturor. "

Edited by Patrulescu, 24 September 2015 - 08:52.

Cică prin locul unor blocuri urâte din centrul Petroşaniului erau nişte clădiri frumoase.
Aia cu oamenii era valabilă... până şi-au vârât coada comuniştii şi mai ales până au adus oameni din alte locuri după eveninentele din 1977.