Rostul filosofiei

Iar legat de parte si intreg:

intregul = n * parti

unde n >= 0

adica,
intregul > partea (partea si intregul exista)
intregul = 0 parti (intregul nu exista, partea nu exista)
intregul = 1 parti (intregul este identic cu partea)
intregul = infinite parti (partea nu exista, intregul este infinit)
Deci, prima varianta exprima doar o posibilitate a adevarului.

Din ambele rationamente se poate deduce ca filosofia ne poate oferi adevaruri alternative sau deschide noi intrebari.
Ramane in continuare deschisa si intrebarea: la ce folosesc aceste adevaruri/ filosofia?

theMisuser, on 11 mai 2014 - 10:35, said:

Ce este cainele?
Coada cainelui? Nu
Cainele fara coada? Nu. Cainele fara coada ramane 'caine fara coada', deoarece nu este tot cainele.
Cainele macinat, ai spus singur ca este 'carnat de caine', deci nu are cum sa fie cainele.
Daca spui 'cainele este un animal care misca din coada cand se bucura si isi tine coada intre picioare cand este suparat', atunci inseamna ca te referi la o parte esentiala a cainelui care este coada. La fel, atunci cand te referi la "cainii cu covrigi in coada". Este inacceptabila ideea cainelui care nu are coada. Poate sa dea carnatul din coada? Nu. Deci nu exista carnat de caine. Poti sa il mananci linistit. Nici cand mananci 'hot dog' (un aliment care este si bun si scarbos in acelasi timp) nu mananci caine.

theMisuser, on 11 mai 2014 - 10:35, said:

Comparatia ai facut-o tu si am aratat greseala ta.
Eu ti-am oferit doar o comparatie corecta.

Si totusi, sa dam filosofiei ce este al filosofiei!
Filosofia nu se rezuma doar la jocuri de cuvinte si sofisme.
Ea are domenii de studiu bine inchegate: teoria cunoasterii, teora existentei, teoria valorii etc.
In anumite puncte aceste teorii se intersecteaza cu oricare dintre stiinte.

_-_, on 11 mai 2014 - 10:58, said:

Comparatia corecta a fost a mea.
Tu ai incercat sa ma corectezi producand o aberatie logica.

Observ de o vreme o apucatura a unora de a corecta pe altii producand aberatii si cand sunt atentionati de greseala lor se sparg in figuri incercand sa remodeleze situatia in favoarea lor.
E interesant ca aveti o parere asa buna despre voi incat sa credeti ca veti convinge pe cineva ca-i tot una coada cu cainele dar ma intreb de unde atata tupeu cand produceti erori pe banda rulanta.

As ghici ca e o incercare de afirmare a unor oameni slab dotati care sunt obisnuiti sa greseasca si au pregatit un intreg arsenal de combatere a realitatii in care sunt limitati.
Adica daca tot bati campii, macar s-o faci cu tupeu ca poate celalalt se sictireste si ramai singur pe campie. La care-ti urez bafta si te-am pupat

Zburda singur !

Ce te-a suparat asa o banala discutie 'filosofica'? Cand filosofia ar trebui sa insemne tocmai 'iubire de intelepciune'? Placerea jocurilor de cuvinte? Arta a contrazicerii?

Hai sa vedem unde este eroarea!

Nero-d, on 10 mai 2014 - 07:47, said:

Premisa gresita. Omul liber in gandire este mai curand areligios decat religios sau dependent de orice dogma.

theMisuser, on 10 mai 2014 - 08:35, said:

Apoi tu pleci de la aceasta premisa gresita "satanism = libertate [de gandire]" si o pui in antiteza cu Dumnezeu.
Insa Dumnezeu este un zeu, in timp ce satanismul este o doctrina.
Deci, poti arata 'contrastul' dintre Dumnezeu si Satan (care sunt fiinte supranaturale) pe de o parte sau dintre Satanism si Crestinism (care sunt dogme) pe de alta parte dar, fara amestecarea dogmelor cu personajele la care se refera.

De aceea, raspunsul meu a fost:

_-_, on 10 mai 2014 - 17:31, said:

Deci, de unde pana unde 'comparatia logica' este a ta?
Si de ce afirmatia mea este o 'aberatie logica'?

Tu compari dogma cu entitatea supranaturala care face parte din dogma si o numesti 'comparatie logica'.
Iar eu te-am corectat opunand dogmei tot o dogma (sau unei fiinte supranaturale o alta fiinta supranaturala) ceea ce dupa tine este 'aberatie logica'.

Acum ma duc sa 'zburd singur'...

Edited by _-_, 11 May 2014 - 12:48.

Satanismul este un subprodus al Crestinismului.
Este exemplul "asa nu" din Crestinism.

Daca un ism era din Asia (sa zicem) si alt ism din Africa, puteai sa le opui.

Mai corect ar fi "Iehovism" in exemplul tau dar si asta ar naste confuzii cu secte care utilizeaza aceasta varianta si ar ignora pe ceilalti.. crestini.
Si pentru ca n-am putut opune intregul cu o parte a lui, n-a iesit Crestinism ci.. Dumnezeu.

Admit ca nu e foarte optimizata exprimarea si am inteles pana la urma ce ai vrut sa spui dar tot mai corecta mi se pare varianta mea

theMisuser, on 11 mai 2014 - 14:27, said:

Eu as zice ca este o 'valoare adaugata' sau poate 'o refacere a sistemului de valori'

Divinitatea crestina este compusa din 4 entitati principale: Tatal, Fiul, Sfantul Spirit si Satan. Satan s-a ridicat impotriva creatorului alaturi de o armata de rebeli pentru a reintroduce 'binele' in lume. Castigatorul bataliei ceresti i-a expulzat pe oponenti in Infern. Astfel a ramas doar trinitatea.
Tema confruntarii ceresti care sfarseste prin victoria creatorului apare in multe mituri. (In hinduism nu s-a petrecut inca, deoarece Brahma, Vishnu, Shiva guverneaza impreuna.)

Satanismul modern combina traditiile iudaice promovate prin intermediul crestinismului cu traditiile precrestine.
Diavolul, demonii, dracii etc. sunt vechii zei sau vechile entitati folclorice, vechile spirite ale naturii pe care apostolii crestini cand au venit peste noi i-au dat la o parte asociindu-i cu Infernul.
Satanismul nu face altceva decat sa reactualizeze vechi traditii pagane pe un fond crestin.
Asta in general vorbind, pentru ca exista mai multe forme de satanism. De exemplu, satanismul LaVeyan este mai curand un curent filosofic ateist bazat pe filosofii occidentale, cum ar fi filosofia lui Nietzsche: http://ro.wikipedia.org/wiki/Satanism

Deci si in acest din urma caz, nevoia de filosofie se ridica deasupra nevoii de religie.

Rezulta si din declaratiile lui Peter Gilmore.

omul liber in gandire, areligios, agnostic, ateu, pragmatic, realist sau cum vrei tu sa-i zici, descatusat fiind de percepte si dogme este fix ceea ce satanismul LaVey-an promoveaza...
credinta in tine si in fortele proprii, neângrădirea gandirii de nici un fel si sub nici o forma
deci tu poti sa zici ca ai un anumit trend in gandire fara apartenenta politica dar daca faci un test, constati ca esti liberal, sau socialist, sau whatever
asa si cu satanismul

satan la care va referiti voi face parte din vechiul testament (impreuna cu iehova)
vechiul testament a murit! crestiniismul (fondat acum 2000 ani ce catre un evreu) nu mai are legatura cu vechiul testament (si cu aberatiile si paradoxurile lui)

de ce vreti sa trageti discutia spre religie?

Edited by Nero-d, 11 May 2014 - 23:40.

Nu ai fost tu cel care a ridicat pentru prima oara problema religiei la acest topic?
Adevarul este ca atat religia cat si filosofia ofera "hrana spirituala".
Anumite traditii filosofice foarte avansate au ramas inca legate de religie: filosofia brahmana/ hindusa, filosofia Taoista, filosofia Buddhista, filosofia Zen s.a.m.d.
Chiar si in cultura lumii occidentale, pana nu de mult, filosofia exista doar in sensul de 'ancilla theologiae".
Insa, pentru ca ai pus problema crestinismului, te rog sa iti pui urmatoarea intrebare: cum iti explici ca romanii (lume civilizata, educata) au acceptat crestinismul (o religie straina, 'primitiva')?
Una dintre explicatii ti-o ofer eu: teologizarea crestinismului, prezentarea ideilor crestine prin intermediul rationamentelor de tip filosofic, pionul principal al acestui demers fiind Augustin (mare filosof si orator).
Victoria crestinismului a fost asigurata teologic (adica, in esenta, filosofic). Eliberarea fata de crestinism (o religie 'muribunda' si inca, partial straina) este posibila tot filosofic.
Atata vreme cat recunoastem faptul ca satisfactia spirituala deplina o putem obtine atat prin religie cat si prin filosofie, atunci de ce nu am elimina zeii (obiect al majoritatii religiilor) din ecuatie in virtutea simplificarii cum a procedat buddhismul care si-a pus problema 'zeii poate ca exista sau poate ca nu exista insa, chiar daca exista, acestia nu au nicio legatura cu eliberarea noastra finala (nirvana)', spre diferenta de Pascal care a rezolvat aceasta dilema in sensul adoptarii credintei in Dumnezeu din teama fata de binecunoscuta lui sete de razbunare fata de cei care nu cred in el (o idee care mi se pare, pur si simplu, copilareasca)?

Din pacate ,vinovatul principal pentru confuzia generala in ceea ce priveste filosofia este chiar sistemul de educatie romanesc. Nu cel de azi...ci cel dintotdeauna.

Filosofia nu este o stiinta exacta si nu este nici o stiinta sociala. Filosofia nu este datul din gura. Filosofia nu este accesibila oricui ci numai celor ce o studiaza.
Pot sa zic, cel putin in principiile de baza, filosofia nu difera de cele 3 stiinte exacte. Ca in lumea asta stiintele sunt 3 mari si late. Fizica, chimie, biologie. Matematica are un statut special. (nu este nicio stiinta exacta si nici una sociala). Filosofia are un statut special.
Se pare ca oamenii de stiinta au inteles ca viitorul stiintei are sens doar in lumina unei istorii a stiintei.
Istoria stiintei numita filosofie nu difera de istoria celorlalte stiinte. De la "flogistonul" din fizica si pana la "teoria generatiei spontanee" din biologie si in cadrul filosofiei avem teorii, idei, concepte gresite, reformulate, regandite, re..re...re.
Nu exista diferenta in evolutia aceste stiinte in comparatie cu celelalte. Si de ce ar exista?!!!

In schimb, astazi, avem noi orizonturi metodologice in ceea ce priveste stiinta exacta. Am invatat din greseli si asta ne-a permis nu numai sa eliminam idei cum ar fi cea cu flogistonul dar asemenea idei sa nu mai apara in orizontul stiintific.
Asa s-a intamplat si cu filosofia. Astazi filosofia are noi reguli, un nou statut, o noua directie, toate acestea in corespondenta cu pretentiile noastre de cunoastere intr-o era moderna a omului modern.

Ceea ce face filosofia este de a clarifica concepte. De a obtine o intelegere mai profunda a conceptelor. Desigur nu orice concept este un concept filosofic. Mai mult decat atat exista reguli si metode de abordare filosofica. Acestea ne arata ca ne aflam intr-un orizont filosofic de discutie si nu unul de dat din gura.
Nu exista filosofie budista, hindusa etc... Acestea sunt repere ale unor ganditori din vremuri apuse. Asa cum nu exista o ramura a chimiei numita alchimie. Desi , in trecut, alchimia a fost cea care a dat nastere chimiei din ziua de azi.  

Nu exista o filosofie a religiei in sensul in care filosofia discuta despre dumnezeul crestin. Filosofia religiei incearca sa clarifice concepte ce sunt comune tuturor religiilor ; divinitate, miracole etc....Asa cum nici astronomia nu doreste sa ofere metode de calcul in astrologie. Desi astrologia imprumuta aceste metode si le interpreteaza dupa cum vrea. Totusi cele doua nu au legatura. Filosofia crestina, budista etc nu are nicio legatura cu filosofia religiei. (Ca exista idei care pot fi imprumutate si generalizate asta e cu totul altceva. Exista idei ale unor matematiciei arabi ce au fost dezvoltate dar nu spunem ca exista o matematica araba.)

Deci , cum face filosofia sa clarifice concepte?!!!  Cel mai usor de inteles (pentru ca toti stim despre ce este vorba si nici nu are multi termeni tehnici in prezentare) este conceptul de divinitate. Aici vom folosi metoda argumentari si interogatiei. (alte metode filosofice : metoda dialectica, a indoielii metodice, metoda fenomenologica..etc).

Ce inseamna ca o fiinta este divina?!! Papagalul este o fiinta deci de ce papagalul nu este o fiinta divina?!!

Numim o fiinta divina daca acea fiinta are cele 5 atribute ale divinitatii : , omnipotent, omniscient, omniprezent..etc.... etc....
(Acest raspuns nu este important....modul in care incercam sa clarificam conceptul de divinitate conteaza aici)
Acum ca sa intelegem in profunzime conceptul de divinitate este necesar sa intelegem ce insemna omnipotent, omniscient..etc
Omnipotent inseamna ca poate sa faca orice.  
Totusi aceasta definitie nu este clara. De exemplu o fiinta divina nu ar putea sa faca o piatra sa fie alba si rosie in acelasi timp. Aceasta este o contradictie logica. Prin urmare omnipotent inseamna :
"poate sa faca orice exceptand contradictiile logice" (de remarcat si discutat daca asta ii limiteaza puterile deci nu mai este omnipotent)
Dar nici aceasta definitie nu e clara. Poate divinitatea sa tasteze la calculator in timp ce divinitatea nu tasteaza la calculator? Oricine poate sa faca asta. Oricine poate sa tasteze la calculator in timp ce divinitatea nu tasteaza la calculator. Dar divinitatea nu poate. Aceasta este o contradictie de circumstanta (parca asa se numeste) . Deci definitia omnipotentei se schimba in:

"poate sa faca orice, exceptand contradictiile logice si contradictiile de circumstanta".  

Si tot asa, discutand, luandu-le pe rand, intorcandu-le pe o fata si pe alta clarificam cat se poate de mult. Cu cat discutam mai mult cu atat conceptele devin mai clare. Daca nu devin mai clare (cum de obicei se intampla) inseamna ca problema merita studiata. Inseamna ca prezinta importanta.
Si tot despicand firul in patru apar intregi teme de discutie ce se incadreaza intr-o anumita directie filosofica.De exemplu:
Putem sa ne bazam noi pe adevaruri aflate in acest fel?  Daca spui ca da..esti rationalist. Daca nu..esti empirist.
Este crucial rolul divinitatii (daca exista) in exitenta? Daca da esti dualist daca nu esti monist. (nu e chiar asa simplu dar...pentru exemplificare)
Exista "realitati" dincolo de ce putem concepe noi(exemplu divinitatea)? Daca da esti idealist, daca nu esti naturalist.  

Acum exista doua moduri de a face filosofie (sau fizica dealtfel). Sa dezvolti o idee anterioara sau sa produci tu de la 0 un intreg sistem filosofic . A doua varianta este aproape imposibila datorita institutionalizarii stiintei.
Prin urmare orice atitudine filosofica trebuie sa aiba la baza o tema, directie, orientare deja existenta in filosofie. Ceea ce poti sa faci tu este sa adaugi putin. Sau sa elimini o greseala.

Datul din gura fara sa ai habar de metodele, directiile, ideile, argumentele filosofice deja existente nu este filosofie. Este datul din gura.

dapix1234, on 09 iunie 2014 - 17:54, said:

Toate stiintele uzeaza de concepte pe care le defineste si pe care le valorifica la nivel teoretic. Nu este rostul filosofiei acela de a clarifica conceptele stiintifice. Cel mult, filosofia isi poate propune ca la nivel metateoretic sa influenteze metodologia de construire a conceptelor pentru o stiinta particulara sau pentru alta.

dapix1234, on 09 iunie 2014 - 17:54, said:

Dimpotriva, esenta gandirii orientale este chiar gandirea filosofica si se exprima exclusiv prin intermediul religiilor. De altfel se si utilizeaza sintagmele "filosofie hindusa", "filosofie buddhisa", "filosofie taoista", "filosofie Zen" etc. Acestea nu sunt doar filosofii ale trecutului ci si ale prezentului.

Concepte precum "divinitate", "miracol" sunt atat concepte religioase cat si concepte filosofice. Explicarea lor insa difera: explicatiile filosofice nu au nicio legatura cu explicatiile teologice.
De exemplu, miracolul in filosofie poate fi definit ca eveniment neobisnuit care 'suprascrie' legile cunoscute ale naturii (cauzele putand fi atat supranaturale, cat si naturale doar ca nu suntem noi constienti de ele), in timp ce la nivelul teologiei crestine, miracolul este definit ca fapta christica, deoarece crestinii considera ca numai Christos este capabil de a savarsi miracole sau ca doar prin mijlocirea lui pot fi 'savarsite' miracole.
De asemenea, conceptul de divinitate: intr-un fel este considerat in existentialismul religios al lui Kierkegaard si altfel in teologia lui Augustin, de exemplu.

Nu alchimia a dat nastere chimiei. Asta a fost o interpretare gresita. Alchimia si chimia au evoluat in paralel si s-au influentat reciproc. La fel in ceea ce priveste astrologia si astronomia.
Alchimia este o filosofie practica (la fel ca si Yoga) ce isi propune sa dezvolte fiinta umana, sa o aduca in stare de armonie cu Universul, sa ii asigure 'nemurirea' spirituala.
Faptul ca Alchimia s-a referit la transmutatia elementara, respectiv transformarea oricarei substante (materie grosiera) in aur (spirit), chimistii au luat-o la propriu (fara sa realizeze ca simbolul Aurului este cel al Soarelui din Astrologie si ca se refera la spirit).
Astrologia studiaza anumite ciclicitati din natura si le coreleaza cu ciclurile din viata umana. Cum astrele fac parte din natura si natura ne influenteaza comportamentul, anumite rezultate ale Astrologiei sunt corecte (de exemplu, sunt cunoscute influentele Lunii asupra sanatatii si a comportamentului animalelor sau a oamenilor). Ca stiinta nu poate explica (inca) anumite rezultate ale astrologiei, aceasta este altceva. La fel ca oricare stiinta, Astrologia poate sa si greseasca. Aceasta nu o face mai putin stiintifica. Doar ca pentru a nu se confunda cu stintele mainstream este denumita "stiinta ezoterica". Din punct de vedere epistemologic Astrologia indeplineste criteriile necesare pentru a putea fi considerata stiinta.
Nu are rost sa intru mai mult in astfel de detalii. Cred ca este suficient atat ca sa iti dai seama ca nici Alchimia nu a fost desfiintata de Chimie si nici Astrologia nu a fost lichidata de catre Astronomie.
De asemenea, nicio filosofie nu a dat la o parte toate celelalte filosofii. Este absurd sa le negi existenta si rostul.

Filosofia inseamna gandire . Si celelalte stiinte presupun gandirea, dar filosofia presupune cuget profund si reflectie. Filosofia se duce mult in substratul lucrurilor. Ea cauta. Si daca n-am fi cautat n-am fi gasit. Prima a fost filosofia . Primele raspunsuri la intrebarea de ce au avut un temei filosofic. Dupa a urmat stiinta dar dincolo de metodele sale de cercetare ramane filosofie pura . Intrebarea  ultima a oricarei stiinte se reduce la intrebarea filosofica - De ce . Si inca nu putem explica necunoscutul.
Acesta este rostul filosofiei. De a cauta - cugetand.

Edited by Degiheugi, 29 October 2014 - 02:00.

Conceptul libertatii de gandire ar suporta o dubla explicatie. In sine conceptul libertatii e complex depinzand foarte mult de context. Libertatea nu poate fi simplist explicata  sau definita atotcuprinzator.

Revenind la libertatea de gandire.
In primul rand, omul ar trebui sa fie liber sa aleaga in ce sa creada . In crestinism sau ' satanism' cum ar fi acum cazul in topicul de fata.
In a doilea rand , libertatea de gandire ar presupune un demers propriu si asumat de a ajunge  singuri la concluziile incadrate intr-un sistem de gandire/credinte sau altul.
Libertatea de gandire nu se presupune automat  in functie de alegerea unui sistem al convingerilor  sau altul. Daca esti satanist esti liber in gandire daca esti crestin esti sclav.
In al treilea rand, ce ne-ar face liberi in gandire de fapt? Ce inseamna ca adoptand un sistem de convingeri, credinte am fi liberi in gandire sau nu ?
Putem fi 'liberi' in gandire dar  inselandu-ne in privinta realitatii adoptand un sistem explicatii eronat al realitatii.
Libertatea pana la urma se rezuma la alegere. Dar dincolo de libertate mai  conteaza si   adevarul. Sa fim liberi in cautarea adevarului , lasand pe seama alegerii libertatea de a crede intr-un sistem sau altul.

Posibilitatea alegerii unui "sistem de convingeri" inseamna "libertate de alegere" (nu libertate in general) si este valabila doar atata vreme cat nu ai "semnat pactul" cu un sistem de convingeri.
In momentul in care ai ales, deja ai acceptat sa te supui constrangerilor sistemului de convingeri ales. Libertatea (re)alegerii ramane valida, dar tu ramai un "sclav" al constrangerilor acelui sistem si orice ai alege mai departe va fi tot un sistem de convingeri care vor inlocui anumite constrangeri cu alte constrangeri, consecintele fiind identice.
Singura iesire ar fi "ruperea pactului" incheiat cu orice sistem de convingeri si abtinerea de la a face alegeri. Dar si aceasta abtinere sau evitare a oricarui sistem de convingeri reprezinta tot o constrangere, chiar daca este autoimpusa.

Libertatea de gandire este masurata de limitele logicii si de limitele semantice si sintactice ale limbajului. Deci nu este nemasurata, nelimitata.
Gandirea depinde de limbaj, iar limbajul a aparut in procesul adaptarii omului la mediu, adica depinde de de perceptiile obtinute din interactiunea simturilor cu mediul inconjurator (senzatii), de capacitatile motrice ale organismului uman (sistemul osteo-muscular si articular), de trebuintele biologice care asigura supravietuirea s.a.m.d. - toate reprezentand limite.

Libertatea de alegere presupune libertatea  ( ( in general) -  fie si doar pentru posibilitatea existentei ei ca  notiune si concept) ca libertatea de alegere in ce sa crezi nu-i totuna cu libertatea de gandire este altceva. Se pare ca pot exista tot felul de libertati dar toate presupun libertatea si se deruleaza in cadrul conceptului general de libertate.

Ok, dar dupa cum pui tu problema constragerilor unui sistem ( si ce intelegi prin asta mai exact? limitele oferite de   ) rezulta ca omul nu va fi eliberat de constrageri niciodata dat fiind ca si atunci cand ar alege sa nu se supuna vreunui sistem de convingeri tot constrans ar fi. Si totusi de ce? Ce l-ar mai constrange  in acel caz?  

Ce legatura are limbajul cu capacitatile motrice ale organismului uman dincolo de baza anatomica a  vorbirii  respectiv laringele  cu precadere?
Eu as tinde sa cred mai degraba ca nu gandirea este influentata de limbaj  ci invers . La urma urmei omul este o fiinta rationala inzestrata apoi cu capacitatea vorbirii iar dezvoltarea sa intelectuala a permis  si dezvoltarea limbajului, pe masura complexitatii gandirii evoluand concomitend si complexitatea limbajului sau.

Degiheugi, on 29 octombrie 2014 - 20:13, said:

Aceasta este o presupunere gresita pe baza care si-a intemeiat Sartre sistemul filosofic.
Iata raspunsul meu la filosofia lui Sartre: "Degeaba esti liber sa alegi daca nu stii ce sa alegi din ceea ce stii ca poti sa alegi si nu poti sa alegi din ceea ce nu stii ca poti sa alegi."

Una dintre cele mai grave constrangeri la care suntem supusi este necunoasterea. Orice alegere in necunostinta de cauza poate fi o alegere gresita.
O alta constrangere este nevoia de a face o alegere (constrangere impusa): "trebuie sa aleg pentru ca nu pot sa nu aleg" la care se adauga vointa de a face o alegere (contrangere autoimpusa): "a vrea sa alegi si a nu putea sa nu alegi" pe langa constrangerea la care m-am referit mai sus: "a nu putea sa alegi pentru ca nu vrei sa alegi ".

Degiheugi, on 29 octombrie 2014 - 20:13, said:

Teama de a face o alegere, sentimentul de nesiguranta manifestat in fata mai multor variante care pot fi alese. Certitudinea paradoxala ca orice alegere este gresita, inclusiv alegerea de a nu face o alegere.

Degiheugi, on 29 octombrie 2014 - 20:13, said:

Limbajul a aparut si s-a dezvoltat in contextul activitatilor umane si are propriile limite:
"eu merg spre pestera ta unde vraciul tribului va aprinde focul ca sa friga femeile tale
Gandeste-te cate lucruri necunoscute sau partial cunoscute ascunde Universul! O parte dintre ele au fost "prinse in cuvinte" abia de catre cercetatorii contemporani: ADN, antimaterie, viteza luminii ca si constanta, tahioni, quarci, quasari, subconstient, supraconstient s.a.m.d.

Si Wittgenstein sesizase ca "limitele cunoasterii mele sunt limitele limbajului meu".

Scuza-ma dar acel  ' Degeaba' este chiar hilar  in contextul filosofic al citatului tau. Acel 'Degeaba ' nu demonteaza de fapt cu nimic existenta libertatii. Daca nu stii ce sa alegi din ceea ce stii ca poti sa alegi crezi ca esti mai putin liber? Sau ca asta iti diminueaza cu ceva libertatea ? Capacitatea de a alege ca si libertate ramane  , ca nu stii ce alegere sa faci la un moment dat este altceva. Vrei sa zici ca libertatea ar deveni inutila pentru ca nu poate fi exercitata ca alegere  pentru ca nu stii ce sa alegi.

Din ceea ce nu stii ca poti sa alegi nici nu vrei sa alegi. Dar nici in cazul asta libertatea nu ar fi diminuata cu ceva. Alegi doar din ceea ce stii la un moment dat. Nu stim ce nu stim dar stim ca nu stim.

Constrangerile enumerate de tine ar putea avea sens dar totusi tu iti poti imagina o lume sau un om lipsit de orice constrangere? Ar insemna sa nu mai existe dat fiind ca indiferent daca vrem sau  nu vrem sau putem sau nu putem suntem constransi . Si totusi ai luat in considerare si varianta in care chiar si atunci cand nu alegem facem de fapt o alegere- alegerea de a nu alege nimic? In cazul asta constrangerile ar fi naturale, firesti si nu impuse...din afara, de altii , asa e facuta lumea astfel incat omul sa  fie nevoit sa faca  o alegere chiar si atunci cand are impresia ca nu alege nimic de fapt . Ne incurca oare acest lucru atat de tare viata incat sa nu ne mai simtim confortabil in a exista? Multi nici nu il sesizeaza iar cine il sesizeaza nu are de ce sa fie deranjant  astfel ca....pana la urma mai conteaza ca e  constrangere? E firescul existentei .

  Teama de care spuneai si sentimentul de nesiguranta in fata alegerilor multiple ar disparea daca omul si-ar asuma faptul ca este nevoit sa faca o alegere constient fiind de situatia fara iesire a alegerii pe care trebuie sa o faca .
Nu spun prin asta ca aceste trairi nu ar fi chinuitoare mai ales daca ai avea de ales, sa zicem- ipotetic- intr-o situatie pe viata si pe moarte intre membri familiei tale dar nu as mai vedea in asta o problema ulterior  dat fiind constrangerea la care ai fost supus - acceptand datul firesc al nevoii de a face o alegere.

Intr-adevar, limbajul evoleaza odata cu descoperirile facute, pe masura imbogatirii perspectivelor dar tot modificarea gandirii  primeaza limbajului.

Daca iti doresti sa alegi si nu stii ce sa alegi, atunci bineinteles ca nu esti liber, deoarece traiesti (in sens cat se poate de "existentialist") o adevarata drama, cu alte cuvinte suferi, deci este departe de a fi o fiinta "eliberata" de orice constrangere. Esti constrans sa suferi.
Daca ratezi o alegere mai buna, deoarece nu ai cunostinta despre ea (fapt foarte probabil de a se intampla), nu te incalzeste prin nimic faptul ca "stii ca nu stii". Dimpotriva, daca esti o fiinta ganditoare, atunci stii ca ai fi putut face o alegere mai buna daca ai fi avut cunostinta despre existenta ei. In aceasta situatie vei trai o alta drama: a alegerii unei variante de compromis in defavoarea alteia care este potential mai buna. Iar libertatea este consumata de o noua suferinta cauzata de realizarea (constientizarea) faptului ca "nu stii".
Iar daca incerci sa ignori aceasta suferinta si sa te minti singur ca "totul este in regula si ca nimic nu te impiedica sa iti imaginezi ca esti liber", atunci te supui unei alte constrangeri, limitandu-ti libertatea prin actul de "a te minti" singur.
As mai sta la discutii, dar este tarziu si maine va trebui sa ma trezesc devreme. Nu este alegerea mea sa ma trezesc devreme (aceasta a venit cu restul "pachetului") si sunt constient ca trezitul de dimineata imi ingradeste libertatea de gandire.

Nu mai am nimic de adaugat.
Sper doar ca nu te face sa 'suferi' mai tare gandul ca nu esti liber(eliberat)  de nicio constrangere decat gandul ca esti liber sa alegi nestiind ce sa alegi sau alegand in necunostinta de cauza.

Degiheugi, on 30 octombrie 2014 - 01:33, said:

Cand ajungi sa afirmi asa ceva si sa o faci cu totala incredere si sinceritate inseamna ca ai ajuns la eliberare (nirvana).