Mesaje cu greseli gramaticale de pe forum

O mai luăm o dată.
- fii!, nu fi! - imperativ
- să fii, să nu fii - conjunctiv prezent
- să fi fost, să nu fi fost - conjunctiv perfect
- vei fi, nu vei fi - viitor
- vei fi fost, nu vei fi fost - viitor anterior
- o să fii, nu o să fii (n-o să fii) - viitor II
- oi fi, nu o fi (n-oi fi) - viitor popular
- oi fi fost, nu oi fi fost (n-oi fi fost) - viitor popular anterior

Compară cu:
- mergi!, nu merge!
- să mergi, să nu mergi
- să fi mers, să nu fi mers
- vei merge, nu vei merge
- vei fi mers, nu vei fi mers
- o să mergi, nu o să mergi
- oi merge, nu oi merge
- oi fi mers, nu oi fi mers

Nu există conjunctiv viitor.

Domnul se scrie cu „D” mare când are sens de Dumnezeu, precum și în compunerea titlurilor onorifice (ex. Domnul Dr. Inginer Ion Ionescu). Exprimarea „Domn forumist” mi se pare forțată pentru că membrii forumului nu sunt înscriși pe baza onorurilor, ci a unui nume de utilizator. Nu zic să ne adresăm cu „bă”, dar nici să nu exagerăm cu politețea. În percepția mea, aici suntem colegi, iar formulele de politețe excesive creează o distanță nefirească în comunicare. În plus, dacă nu ne adresăm folosind numele real (care în principiu e confidențial), mi se pare ușor penibilă o exprimare de tipul „Domnule forumist Rabbit” sau „Doamnă forumistă ulpiatraiana” (de altfel, n-am văzut pe nimeni care să se adreseze așa).

Edited by Rabbit, 27 February 2014 - 20:07.

 Rabbit, on 27 februarie 2014 - 19:55, said:

Și ar mai fi condițional-optativul, cu prezent și viitor, iar la alte verbe precum știi, vii sau scrii mai e și indicativul prezent. Apoi mai sînt probleme cu perfectul simplu, unde unii fac confuzii și scriu eu găsi în loc de eu găsii.

Problema e că deși ați înșirat frumos aceste forme și le-ați comparat cu ale altui verb, mulți văd în asta doar un fel de demonstrație că iată, unii mai norocoși știu cînd să scrie cu un singur i și cînd cu doi. Oamenii care au probleme cu numărul de i-uri la verbe au nevoie de ceva ușor de ținut minte, o regulă simplă și rapid aplicabilă.

Eu unul nu am nevoie de o regulă, pentru că pronunția mea are în mod natural un i sau doi și îmi permit să mă ghidez în totalitate după pronunție. Dar pentru cei care au nevoie cred că regula cea mai simplă e aceasta: să depistezi dacă în acel context verbul are sau nu nevoie de un i pentru a marca persoana și numărul. De obicei este persoana a doua singular, ca la să fii, știi, vii, dar la perfectul simplu i-ul marchează persoana întîi singular: pornii, sării. Pentru mai multă siguranță, dar cu ceva mai mult efort computațional, se poate folosi și un verb de test, ca a merge din exemplul dumneavoastră. Dacă pus în același context a merge capătă forma mergi, atunci e nevoie de un i și pentru forma respectivă a lui a fi, care se adaugă la i-ul din rădăcină acolo unde există.

Dar, din nou, pentru mine asta e doar o teorie pe care n-am avut nevoie niciodată s-o aplic. E nevoie de confirmare practică din partea celor care au nevoie. De altfel e chestiune care ține mai mult de pedagogie decît de lingvistică, deci probabil cei mai în măsură să ne explice care e metoda cea mai eficientă sînt învățătorii. Judecînd însă după rezultatele jalnice pe care le vedem la adulți, cred că nici învățătorii nu prea cunosc o metodă pedagogică eficientă pentru i-urile astea.

În altă ordine de idei nu înțeleg ce rost are subiectul de față. Există un alt subiect cu o temă identică, numit Cutia cu greșeli și pus în capul listei de subiecte, greu de ratat.

 AdiJapan, on 28 februarie 2014 - 07:46, said:

O regulă simplă nu există. De exemplu imperativul afirmativ (pers. II sg.) are prostul obicei de a se forma după forma indicativului de la pers. III sg., deci o regulă aparent ilogică trebuie ţinută minte. Sau pur şi simplu înveţi mecanic că la imperativ afirmativ avem 2 de „i”, iar la negativ un singur „i”.

Pronunţia mea nu reflectă diferenţierea dintre unul sau doi de „i”, iar formele corecte le-am învăţat pur şi simplu pe dinafară. Mult mai târziu am analizat modul lor de formare şi am format reguli (utile doar ca informaţie, nu mă afectează în vreun fel). Dar aceste reguli sunt foarte complicate pentru o persoană care nu ştie sau nu obişnuieşte să analizeze modul verbului, persoana, timpul etc. Aşa că metoda cea mai eficientă mi se pare învăţarea mecanică a situaţiilor, coroborata eventual de o minimă analiză (identificarea situaţiilor în care „fi” e la infinitiv mi se pare relativ uşoară - infinitivul fiind uşor de identificat de către persoanele cât de cât cultivate). Cât despre perfectul simplu, e rar folosit în scris şi adesea incorect (confuzii de genul „eu vorbişi”); scrierea corectă a numărului de „i” e o chestiune marginală.

De asemenea, imperativul de care vorbeam mai devreme e scris frecvent greşit în cazul verbului „a face” la negativ: nu fă asta! Acelaşi fenomen se poate întâmpla şi la „a fi”, unde mai avem şi problema distincţiei fonetice - mică sau inexistentă. Deci degeaba învăţăm oamenii cum se formează imperativul dacă lor le-au intrat în reflex forme greşite, inclusiv în vorbire.

Altă regulă empirică presupune cunoaşterea faptului că nu există forma „vi”, deci în situaţiile în care stăm în dubiu dacă trebuie să scriem „şti” sau „ştii” putem înlocui „şti(i)” cu „vii”. Dacă enunţul rezultat are sens, vom scrie „ştii” cu 2 de „i”. De exemplu „nu putem şti” => „nu putem vi” nu are sens (ar fi necesară forma „veni”), deci avem sigur „şti”. În schimb, „tu ştii să alergi” => „tu vii să alergi” are sens, deci avem sigur „ştii”. Regula merge folosită şi la „fi(i)”, dar aici avem suplimentar cazul în care verbul e auxiliar (unde regula e să-l scriem întotdeuna cu 1 „i”). Mari rămâne să vedem cum explicăm unui profan ce-i aia auxiliar.

Edited by Rabbit, 28 February 2014 - 10:58.

 Rabbit, on 28 februarie 2014 - 10:42, said:

Nu știu cît de simplă și aplicabilă e, dar tocmai am formulat eu o regulă mai sus: se scrie cu un i sau cu doi făcînd contabilitatea i-ului care vine din rădăcină (dacă vine) și a celui care vine din terminație (idem). Pentru asta e util, dar nu obligatoriu, să comparăm cu alte verbe. Necazul e că verbele românești se conjugă în foarte multe feluri (vreo 11–12 feluri dacă facem grupări și dacă excludem excepțiile, și peste 100 de feluri altfel), deci în cazul general poate să dureze multișor pînă găsești un verb asemănător.

În orice caz, așa cum spuneați, este de foarte mare ajutor dacă persoana poate identifica forma de infinitiv, pentru că la infinitiv nu există dubii de scriere. Puținele verbe care se scriu la infinitiv cu doi i (prii, sfii, înmii etc.) se și pronunță de către toată lumea tot cu doi i, deci nu e loc de dileme. Iar dacă nu e infinitiv atunci rămîne de văzut dacă terminația este una din cele în care e nevoie de un i pentru a marca persoana și numărul. Am încheiat și formularea și explicarea regulii. Sigur, pedagogic vorbind e nevoie ca elevul să și înțeleagă lucrurile astea și să le exerseze pe o mulțime de exemple.

 Rabbit, on 28 februarie 2014 - 10:42, said:

Vorbiți probabil de o parte din verbe, de exemplu află, urcă, lucrează, hotărăște etc., nu de un „prost obicei” general. În orice caz, verbele care au acest obicei nu cred că pun problema de scriere cu un i sau cu doi (nu găsesc nici un exemplu).

 Rabbit, on 28 februarie 2014 - 10:42, said:

Ar fi interesant de aflat cum anume judecați atunci cînd aveți de ales între a scrie fi sau fii, de exemplu. De fapt probabil nu mai vorbim de o judecată propriu-zisă, ci de reflexe automate și inconștiente, dar ar fi interesant dacă v-ați putea observa cumva fluxul gîndirii cînd sînteți în astfel de situații.

Încerc să-mi dau seama dacă fac și eu astfel de calcule, în alte situații și eventual în alte limbi, dar nu găsesc cazuri foarte asemănătoare, în care pronunția nu mă ajută și trebuie să gîndesc altfel. Cel mai apropiat ar fi poate scrisul unor cuvinte cu cratimă, cu spațiu sau legat.

 Rabbit, on 28 februarie 2014 - 10:42, said:

Formele aberante de perfect simplu și imperativele neliterare sînt altă problemă, nu de ortografie. Eu vorbeam strict despre cum trebuie să procedeze cineva care are în minte forma pronunțată și vrea s-o redea ortografic, în particular formele verbale la care nu e sigur dacă se scriu cu -i sau -ii.

(Acum îmi dau seama că nu am răspunsul dumneavoastră la sondajul de aici, deși la discuție ați participat.)

 Rabbit, on 28 februarie 2014 - 10:42, said:

Fi-ul folosit ca auxiliar se poate observa că nu se modifică după număr și persoană. Ca urmare, aplicînd regula enunțată de mine, nu există nici un i care să marcheze persoana și numărul, deci rămîne doar i-ul din rădăcină, singur. Iar pentru asta nu e nevoie să știi ce e ăla un auxiliar, ci doar să poți schimba persoana unui verb, ceea ce e destul de ușor de învățat, aș zice eu, inclusiv pentru elevii nu foarte isteți.

Quote

Nu stiu cum vad/gindesc altii dar eu vad  un efort fantastic,si foarte util in special pentru cei care nu au timp sa restudieze gramatica limbii romane.Fiindca eu am inceput asta simt nevoia sa ma explic:Pentru mine limba materna este la fel de importanta ca si japoneza,dar ca sa-mi pot rezolva rasponsabilitatile de mama trebuie sa acord mult mai mult timp institutului de limba japoneza.
Informatiile/explicatiile de aici le consider foarte utile dar si interventiile lui Rabbit cind e vorba de un profan ca mine.
ps:Ieri am studiat verbele auxiliare ca sa nu-i dezamgesc munca lui Rabbit.
Multumesc!Si profund respect!

Edited by Ulpiatraiana, 01 March 2014 - 05:15.

Nu te-a intrebat ,inseamna intrunea-i conditiile lor astfel nu te faceau.
(http://forum.softped...um/page__st__36 #728=

 florincroitoru, on 01 martie 2014 - 16:04, said:

Scuzati-ma!Nu am inteles ce vreti sa spuneti.

Am postat o postare scrisă greșit. Sper că se văd greșelile. Vrei să le explic?

 florincroitoru, on 01 martie 2014 - 17:07, said:

In cazul in care mie mi-ati adresat:

Quote

Rugamintea si dorinta mea ar fi sa-mi explicati.Multumesc!

 florincroitoru, on 01 martie 2014 - 17:07, said:

Greşeala e atât de mare încât până şi link-ul e greşit.

 florincroitoru, on 01 martie 2014 - 16:04, said:

linkul este http://forum.softped...t/page__st__720
in postarea 728

Asta e postarea scrisă greșit:„Nu te-a intrebat ,inseamna intrunea-i conditiile lor astfel nu te faceau.”
O variantă bună este aceasta:„Nu te-a întrebat. Asta înseamnă că întruneai condițiile lor că altfel nu te făceau.”

"Voi sunteti unul singur sau mai multi?" (Boshaft_Sylvester)

titlul unui topic aici pe Softpedia: http://forum.softped...gazele-rusesti/
Polonia cere Germania sa-si reduca dependenta fata de gazele rusesti (corect: Germaniei)

Alte doua titluri:
Va simtiti in stare sa avem arme letale de foc legal?
Cum vede Romania si Ucraina ideologul lui Putin

 balauru69, on 02 ianuarie 2014 - 02:22, said:

Asta e în America, pentru că în Europa de după Napoleon, între frază şi semnul întrebării, sau exclamaţiei, se lasă spaţiu. La fel cum un număr se scrie diferit în America faţă de Europa. De exemplu, în America (S.U.A.), numărul 8 700 (cu spaţiu între 8 şi restul grupului), se scrie 8,700 (cu virgulă). În Europa, 8,700 are un cu totul alt sens.

Edited by lupini, 13 March 2014 - 02:03.

Exista un topic cu acest subiect. Nu iti pot da link acum, dar cauta pe aceeasi arie. Exprima-ti opinia acolo, te rog.

 lupini, on 13 martie 2014 - 01:59, said:

Câteva reguli și recomandări de redactare a textelor
Se lasă un spațiu după orice semn de punctuație si nu se lasă spațiu înaintea unui semn de punctuație, cu excepția textelor cuprinse între paranteze sau ghilimele;
http://www.cenaclu.i...art.ro/?rp=orto

.

Edited by cleopatra00, 13 March 2014 - 18:36.