UK - merita facut pasul?

Hai sa fim seriosi, cati din UK, brits sau imigranti, nu au pana'n 20k pe an ? Un procent foarte ridicat. Nu zic ca nu exista si polul opus, unde salariile pleaca de la 70K +. Insa deja vb de altceva

S-a stabilit cineva in Manchester?

Ce vrei sa știi de zona aia ?

Am stat eu in Altrincham vreo 5 luni

Are cineva vreo idee daca se cauta tehnicieni hardware sau ingineri biochimisti? Nu biochimia de laborator de analize, biochimia de fabrica, procese de productie. Pe hardware cam de la cat porneste negocierea? Nu se poate sa nu fie vreun tehnician roman emigrat pe-acolo.

Mergi pe site-ul asta si vezi ce gasesti: http://www.jobsite.co.uk/

Buna, sint Sorin
sa inteleg ca se intra liber in uk, doar pasaport, buletin ? pentru a munci mai e nevoie de card sau ceva hirtie sau doar cauti de lucru ?
Ceva recruiteri seriosi di RO puteti recomanda ?
   Mersi mult !

pentru munca legal ai nevoie de national insurance number

mersi.
alte pareri ?

Nu stiu pentru cine sau daca merita .....pentru noi veniti aici sotul cu contract prin agentie de project manager la o firma petroliera cu peste 70000 lire/an cum zicea cineva, casa platita de firma cu chirie de 1800 de lire pe luna, cheltuieli platite de relocare de catre firma, vacante platite acasa avion, masina inchiriata si mancare etc si tot nu merita!!!! Stiu pare incredibil si o ziceti fitosi....nu o duceam foarte bine si acasa casa noastra masina noastra, carduri de credit ca toata lumea cu rate dar ne descurcam peste medie in conditiile in care eu stateam acasa cu 3 copii mici.
Ei bine aici dupa 10 luni copii nu s-au adaptat stralucit tb sa fii facut pentru asta sa stai printre straini, sa nu te bage nimeni in seama, sa nu ai cu cine schimba o vb, sa se uite astia urat la tine cand vb romaneste si strigi dupa copii prin Tesco.
In weekend nu te viziteaza nici dracu si nici tu nu ai pe unde te duce la altii, conteaza foarte mult ca acasa poti face o gluma cu vanzatoarea la paine sau te cunoaste farmacista si te face sa te simti acasa. Nu ai cum sa simti toate astea pana nu stai aici si sa vezi ca nu faci doua cepe degerate in fata lor a localnicilor indiferent de cat esti de scolit ex meu dubla licentiata, cat de bine esti imbracat sau stilat.
Pretul platit de noi aici : sanatatea copiilor si a noastra.
Baiatul cel mare s-a ingrasat 10 kg in 10 luni aici de stres, la scoala rad copiii de el, il imping ca doar e emigrant si il sicaneaza continuu si puiul meu dintr-un baiat frumos,destept si curajos a devenit interiorizat, temator depresiv...,,si mai nou l-au diagnosticat cu astm de la vremea asta umeda.
Fetele s-au adaptat mai usor dar sunt tot nervoase si deprimate.
Si da vremea conteaza foarte mult imi sta in cap norul asta continuu si ploaia asta idioata care mie imi dau depresie de imi vine cum zicea cineva sa imi tai venele pe lung...,
Asa ca ce am dat de bani mai multi si ne-am ruinat sanatatea si pe asta cine o plateste ?
Abia astept in iunie sa plecam acasa cel putin eu cu copiii si sa nu mai aud de UK!

 emma_pop, on 16 aprilie 2014 - 17:43, said:

Dupa cum spuneam mai de mult prin alt topic: emigrarea nu e pentru oricine. In primul rand trebuie sa fii FOARTE maleabil in ceea ce priveste societatea din jurul tau. Lucruri ce iti erau familiare in tara de bastina acum sunt poate inexistente si viceversa. Apoi, cat de social esti, cat de usor iti faci prieteni noi, ce asteptari ai ... asta depinde NUMAI DE TINE.

Din experienta mea din Suedia (experienta de doar 15 luni) iti pot spune ca ma vizitez aproape in fiecare weekend cu prieteni, atat romani cat si suedezi (si cateodata si alte natii ... la ultimul eveniment comun participand si un turc ).
Ca activitati comune cu acest grup social:
- iesim la iarba verde impreuna
- mergem la diferite evenimente impreuna
- ne plimbam cu bicicletele aiurea prin imprejurimile Stockholmului
- mergem la cate o bere care se lasa cu prelungiri de baut in seara/noapte

Pe plan familial: fiul meu vorbeste fluent suedeza acum (si el e in suedia de mai cca 10 luni), cu lipsurile de vocabular datorate timpului scurt in care a asimilat aceasta limba dar o vorbeste si o intelege fara probleme. Are prieteni la scoala, prieteni care ii sunt si vecini. Ne-am imprietenit si cu alte familii cu copii (atat familii de romani cat si mixte sau autentic suedeze ). Sotia da in curand examenul de limba ...

Sincer, imi lipseste grupul MEU de prieteni din Romania .. grupul pe care mi l-am format in peste 15 ani de activitati partial comune ... dar aceasta lipsa se estompeaza usor usor. Faptul ca se estompeaza nu se datoreaza uitarii ci inlocuirii acelui gol cu prieteni si relatii noi.

Bineinteles, pentru asta trebuie sa VREI.

O duc grozav ? poate ca nu  ... O duc mai bine ca in Romania? Da, aproape pe toate planurile.

Edited by ro_explorer, 16 April 2014 - 20:04.

Ei am stat si noi 1 an in Suedia in Vaxjo tot cu sotul cu serviciul acum 5 ani si aceeasi soarta atunci eram doar cu 2 copii mici.
Acolo intr-adevar nu am simtit ura asta rasiala de aici si oamenii erau zambitori cu zambetul ala la comanda dar toti stiau engleza si se bagau in vb cu noi. Atunci a fost doar un training ptr sotul meu de 1 an de zile, stiam ca ne intoarcem acasa. Eu zic ca traiul in fiecare tara e diferit si depinde si in ce parte a tarii esti chiar, noi acum suntem in Scotia astia-s mai rasisti.

Edited by emma_pop, 16 April 2014 - 21:20.

@emma_pop: sunteți voi prea fițoși

 ro_explorer, on 16 aprilie 2014 - 20:01, said:

Asa sunt aproape toti cei educati si plecati in vest, dar cu greu se infrange spiritul romanesc de boceala perpetua.

Mufa si sanatatea copiilor tine crezi tu tot de fitze? Cum crezi ca imi vine mie sa vad baiatul meu de 7 ani ingrasandu-se 10 kg  in 10 luni si astia la GP dau sin umeri, iar pe asigurari private cer programare ptr copil la endocrine si constat ca mi-au facut la neurolog dar fericiti tare ca e pediatru... Sunt chiauni astia cu siatemul lor medical prefer pe cel de acasa cu plata dar ajung unde trebuie si fac investigatiile necesare.

 emma_pop, on 17 aprilie 2014 - 00:31, said:

Deci...poate ca un curs intensiv de karate / box il ajutau sa nu mai fie impins...si scapa si de cele 10 kg.

In alta ordine de idei, inteleg ca e bine ca am refuzat o oferta de 42 000 / an. Ca sa traiesti in conditii decente si sa merite sa lasi totul in urma ar trebui ceva mai mult, probabil dublu?

Edited by xtremdriving, 17 April 2014 - 08:31.

 emma_pop, on 17 aprilie 2014 - 00:31, said:

Analizele de laborator nu se puteau face cu trimitere de le GP? Aici asa se procedeaza...
Cat priveste marirea aia brusca in greutate, e clar ca ar trebui mers la un nutritionist, insa la fel de clar e ca aportul caloric e mai mare decat consumul.
Da-l la un sport cum bine zicea antevorbitorul meu. Al meu cel mare la 7 ani a inceput judo, acum e deja la centura verde si e sportiv licentiat. La 8 ani a inceput si inotul, anul trecut (cand avea 10 ani) a primit si acolo licenta, merge la concursuri etc. S-a dezvoltat foarte bine, initial avea tendinte spre ingrasare care acum insa sunt stopate.

 xtremdriving, on 17 aprilie 2014 - 08:31, said:

42k e super ok pentru o persoana. Doua persoane se descurca ok, iar 3-4 ar fi bine sa mai aiba un venit.

Da am vrut sa il dam la karate dar sotul nu s-a indurat de bani. Aici cursul costa 75 de lire/ luna si ar fi tb sa o ducem si pe cea mijlocie cu el deci 150 lire/ luna ca vrea si ea si sotul a preferat sa trmita banii acasa la credite, e tentat tot timpul sa transforme banii din lire in lei si suma e totusi mare ptr un curs. Aici oraselul unde stam e mic iar pentru inot sunt liste de asteptare luuuungi. Fetele merg la gimnastica acolo ptr doua platesc 100 lire/ luna.

Edited by emma_pop, 17 April 2014 - 10:16.