programare la 30+

-Se spune ca pentru a fi un bun programator, trebuie sa fii pasionat de ceea ce faci.

-Intrebarea e: mai putem vorbi de pasiune la 30+ ani? Daca da, cum va mentineti pasiunea asta pentru programare?

-Pina pe la vreo 25-27 de ani eram si eu pasionat, dar acum (pentru mine), e doar o meserie ordinara, uneori parca-mi dai cu paru-n cap cind stiu ca incepe o noua zi de lucru.Putina pasiune pun doar la proiectele personale, pe care sper sa le monetizez intr-o buna zi.

+++ Ma intereseaza parerile celor de cel putin 28-30 de ani, sau a celor satui de programare +++

Bineinteles. Unii nu se simt bine daca nu deschid zilnic un IDE sa mai faca una alta. Depinde si de personalitate. Pt. unii devine stil de viata si gasesti sa automatizezi orice sau sa iti creezi propriile solutii pt. diverse treburi. Nu cred ca te poti satura vreodata, intotdeauna e o tehnologie pe care nu o stii sau apare ceva nou si interesant . Cei care se plictisesc sunt aceia despre care se spune ca "dau la lopata" sau "cu tarnacopu" . Pt. ceilalti activitatea asta nu e o corvoada .

Ai dreptate si eu simt acelasi lucru. Entuziasmul scade de la an la an...

Ai, n-ai mingea, tragi la poartă ! Asa si eu.

 potae, on 14 noiembrie 2013 - 13:23, said:

-Mda, dar chestiile astea le faci mai degraba de nevoie decit din pasiune.Defapt, nevoia de-a programa s-ar putea sa fie un instrument pentru mentinerea pasiunii.Un fel de "pofta vine mancand".De-ar functiona insa la toti...
-Ideea e ca de la o varsta apar noi griji.Vrei sa-ti faci o casa, probleme de familie, etc. care iti dau in cap cu pasiunea ta cu tot...   de asta ma intreb daca disparitia pasiunii e ceva normal.

 Isaak, on 14 noiembrie 2013 - 14:18, said:

Ce treaba are una cu alta? Inteleg sa ti se faca sila de mediu de lucru rromanesc de programare insa nu de activitate in sine. Cum am spus, sunt unele persoane care nu resimt asta ca pe o corvoada sau "munca" cum de asemenea sunt si altii care au facut asta la modul "mercenar" si e normal ca dupa un timp sa te saturi .

 potae, on 14 noiembrie 2013 - 14:29, said:

Ce sa zic... ii invidiez pe aia... daca sint din aia pe aici ii rog sa-si dea cu parerea.Poate imi revine si mie doru' programarii...

 Isaak, on 14 noiembrie 2013 - 15:02, said:

Nu-ti revine ca spune cineva pe aici ceva. Ori iti place si nu simti o greutate in a face asta ori nu ti-a placut niciodata dar asa a fost sa fie si acum isi arata coltii.

Edited by neagu_laurentiu, 14 November 2013 - 15:42.

Poate te-ai fi plictisit de genul de aplicatii. Schimba cu ceva mai interesant.

 Isaak, on 14 noiembrie 2013 - 13:12, said:

Ajută dacă programezi pentru un domeniu unde-s implicate multe tehnologii şi care e în continuă schimbare. Un exemplu foarte bun este web-ul, care de la apariţie şi până în prezent s-a schimbat continuu şi probabil se va schimba şi-n continuare. Dar nu e singurul, orice ţine de reţele, UI, microelectronice şamd se schimbă.

Ajută dacă ceea ce faci este suficient de variat şi de solicitant. Pentru că dacă faci mereu aceeaşi chestie, sau faci chestii simple, sau care nu consideri că îţi antrenează tot potenţialul, evident că te vei plictisi la un moment dat.

Mai ajută şi dacă există un domeniu conex celui de bază, eventual şi acela să fie foarte complex, unde să bagi nasul ocazional. Să zicem de exemplu Linux, care iar e un domeniu foarte vast. Să zicem că ai un server Linux acasă, faci o instalare, un RAID, configurezi diverse softuri, un share şamd, ideea e că îl explorezi şi pe ăsta, iar dacă se intersectează pe undeva cu domeniul principal e super.

Dar domeniul ăsta conex se explorează mai rar pe timpul jobului şi mai degrabă în timpul personal.Şi atunci ajungi la ce cele de mai jos.

Isaak said:

Ce nu-i ok e că ceea ce faci la job (care e timp separat de familie) nu te mai satisface. Şi atunci eşti nevoit să cauţi lucruri interesante pe timpul propriu, şi evident că în timpul propriu ai altele de făcut.

La asta nu văd nicio soluţie decât ori îţi faci timp acasă, ori schimbi ceva la job. Capacitatea pentru pasiune eu zic că o ai, într-un domeniu atât de vast precum computerele e imposibil ca un om cu înclinaţii tehnice să nu găsească ceva undeva care să-l pasioneze. Problema e când.

În altă ordine de idei, pasiunile apar şi trec. Consider că cei care reuşesc să menţină o pasiune toată viaţa (de orice fel, ceva legat de job, de un hobby, de o persoană) sunt foarte norocoşi. Dacă reuşesc şi să trăiască din acea pasiune sunt extrem de norocoşi.

Dar nu-i obligatoriu să fie aşa. Pentru mulţi jobul e doar un rău necesar. Care iar e o chestie ok, nu scăpa din vedere posibilitatea de a găsi o pasiune care nu are legătură cu jobul. Sau s-o schimbi după ce te plictiseşti de ea. Nu văd care-i problema dacă ai un job anost dar ai un hobby interesant care te ţine câţiva ani, iar când te plictiseşti de el altul şamd. Totul e să fie undeva o pasiune, că altfel ce rost are, trăieşti ca leguma.

Edited by wirespot, 14 November 2013 - 19:12.

@neagu_laurentiu,
Nu cred ca se aplica variantele, pina la o varsta chiar eram pasionat de ceea ce faceam.De multe ori ma prindea 3 dimineata invatand lucruri noi/programand.Bineinteles, o faceam de placere.Inca din facultate depasisem cu mult nivelul colegilor in ceea ce priveste stapanirea unor limbaje de programare, de multe ori o faceam pe mentorul, iar interviurile de angajare nu erau nici un stres - le treceam cam pe toate.Ceva pasiune aveam eu.

@wirespot, merci de idei.
Solicitant e destul, daca tinem cont ca ceea ce fac e programare windows (C/C++/API/MFC/C#).Pa partea cu tehnologiile, da, sint mai vechi dar probabil tocmai asta ma face sa fiu mai sigur pe ele si sa nu le schimb.
Un lucru nasol care se intimpla de multe ori programatorilor e faptul ca la job esti obligat sa faci lucruri care nu-ti plac, deci nu te antreneaza in nici un fel - cum ar fi (pentru mine cel putin) bug fixing-ul.De doua ori am trecut prin asta, am primit niste proiecte imense de peste ocean, pline de bug-uri, apoi dati-va prostilor sa le reparati.Trebuia sa fii masochist rau sa-ti placa asa ceva.Cit despre pasiune...
Asa cum ai zis, o solutie buna sint proiectele de dupa job - din fericire am citeva la care lucrez, si da, au unele efecte.

@Friskey,
Asta inseamna sa schimbi job-ul, dar chiar daca-l schimbi nu ai siguranta ca gasesti ceea ce vrei.Eu pina la 25 de ani schimbasem deja 6 job-uri, insa am luat-o mai incet ca nu da bine deloc pe CV.

In programare e cat se poate de normal sa schimbi jobul la 1-2 ani tocmai pentru a nu te plafona/plictisi. In Romania mai greu dar in strainatate se practica foarte des chestia asta, oricum si aici la noi se gaseste destul de usor un nou job in domeniu iar daca esti bun ar trebui sa ai cel putin o oferta in stand-by.
Faptul ca stai mult timp la un singur job strica cv-ul, denota plafonare, dezinteres de a face chestii noi si automat experienta cumulata mai putina decat unul care a lucrat in diverse proiecte/tehnologii diferite.

O pauza vreo luna-doua cum suna?

Ce pauza?
Se poate cauta alt serviciu si in timpul actualului si cand iti gasesti iti anunti seful ca de la data x pleci.

Discuta cu cel de sus sa nu mai faci lucruri care te streseaza (ex. bug fixing), sau poate sunt alte proiecte care ti se par mai interesante. Daca lucrurile nu par sa se schimbe in viitorul apropiat cauta altceva, eventual o pozitie de management .

 Friskey, on 14 noiembrie 2013 - 22:32, said:

Asta e valabil dacă diferenţa dintre nivelul tău şi nivelul jobului este suficient de mare cât să ţi se pară totul repetitiv şi plictisitor. Dar la un moment dat trebuie să găseşti şi ceva care să prezinte interes şi provocare, nu? Şi atunci n-ai de ce să nu stai mai mult.

Sunt perfect de acord că orice programator evoluează şi, dacă o companie nu evoluează în acelaşi ritm (sau deloc), la un moment dat nu se vor mai potrivi şi omul va vrea altceva. Dar intervalul de 1-2 ani nu e o regulă universal valabilă.

Apoi, vezi că sunt şi companii mai tradiţionaliste care preferă oameni al căror CV denotă stabilitate pe termen lung.