Sign In
Create Account
Intelesuri ezoterice in Coran
Last Updated: Dec 17 2012 22:52, Started by
poarta-cunoasterii
, Nov 30 2012 22:06
·
0
0
-
This topic is locked
#1
Posted 30 November 2012 - 22:06
|
Aspectele exterioare și interioare ale Coranului
A fost până acum explicat că Sfântul Coran lămurește obiectivele religioase prin propriile sale cuvinte și dă umanității precepte în probleme de doctrină și acțiune. Dar înțelesul Coranului nu este limitat la acest nivel, deoarece în spatele acelorași expresii și în cercul acelorași înțelesuri există nivele mai adânci și mai ample pe care nu le poate pricepe decât elita spirituală a celor ce posedă inimi preacurate. Profetul, acel ce este numit la modul divin învățătorul Coranului, spune: „Coranul are o suprafață frumoasă și un interior profund.” El a mai spus: „Coranul are o dimensiune interioară; acea dimensiune interioară are o alta și așa până la șapte dimensiuni interioare.” (Despre Profet au fost acestea narate în Tafsīr al-ṣāfī, pag. 15, în Safīnat al-biḥār a lui’Abbās Qumi, publicată la Najaf între 1352-1355 A.H., precum și în alte binecunoscute comentarii.) Tot astfel, în zicerile Imamilor există numeroase referințe la aspectul intern al Coranului. Principalul suport al acestor aserțiuni este un simbol pe care Dumnezeu l-a menționat Surat Ar-Ra'd (13: 17). În acest verset, darurile divine sunt simbolizate prin ploaia care cade din cer și de care depind viața pe Pământ și locuitorii acestuia. Odată cu venirea ploii, încep inundațiile și fiecare albie de râu, depinzând de capacitatea sa, primește o anumită cantitate din potopul de apă. Pe măsură ce curg, șuvoaiele sunt acoperite de spumă, dar sub această spumă se găsește aceeași apă care este dătătoare de viață și care este benefică umanității. Așa cum este indicat prin această simbolică redare, capacitatea de înțelegere a științelor divine, științe care sunt sursa vieții interioare a omului, diferă de la om la om. Se găsesc astfel acei pentru care nu există nici o realitate dincolo de existența fizică și viața materială a acestei lumi, lume care nu durează decât câteva zile. Asemenea oameni sunt atașați numai poftelor materiale și dorințelor fizice și nu au spaimă de altceva decât de pierderea beneficiilor materiale și bucuriilor senzoriale. Luând în considerare diferențele dintre ei, asemenea oameni pot cel mult să accepte științele divine la nivelul unui mod sumar a doctrinelor și să realizeze directivele practice ale islamului cel mult de-o manieră pur exterioară, fără nici o înțelegere a ceea ce fac. Ei Îl adoră pe Dumnezeu cu speranța recompensei ori cu frica de pedeapsă ce fi-va în lumea viitoare. Există, de asemenea, acei care, datorită naturii lor limpezi, nu consideră că bunăstarea lor se află în atașamentul față de plăcerile trecătoare ale repede trecătoarei vieți a lumii acesteia. Pierderile și câștigurile, experiențele amare și dulci ale acestei lumi sunt pentru ei nimic altceva decât o iluzie îmbietoare. Amintirea celor care au trecut înaintea lor cu caravana existenței, a acelor care mai ieri erau căutători de plăceri, iar astăzi nu mai sunt nici măcar personaje de povestiri, este un avertisment mereu prezent în fața ochilor lor. Asemenea oameni care posedă inimi preacurate sunt de obicei atrași de lumea eternității. Ei percep variatele fenomene ale acestei lumi trecătoare ca simboluri și prevestiri ale unei lumi mai înalte și nu ca realități persistente și independente. Este tocmai în acest punct unde, prin intermediul semnelor pământești și celeste. semne de deasupra orizontului și dinlăuntrul sufletelor oamenilor, ei observă în stare de viziune spirituală Infinita Lumină a Maiestății și Gloriei lui Dumnezeu. (Nota editorului. Aceasta este o referință la versetul coranic: „Noi le vom arăta curând semnele Noastre în zări și înlăuntrul lor până ce li se va arăta că este acesta Adevărul.” (Coran, 40: 53) ) Inimile lor devin pe deplin îndrăgostite cu acea tânjire de-a atinge măcar o înțelegere a simbolurilor secrete din creație. În loc să fie încarcerați în puțul negru și îngust al câștigului personal și al egoismului, ei încep să zboare în spațiul nelimitat al lumii eternității și înaintează mereu către zenitul lumii spirituale. Când ei aud că Dumnezeu a interzis închinarea către idoli, fapt care în exterior înseamnă a bate mătănii în fața unui idol, ei înțeleg această poruncă în felul de-a nu se supune altui dumnezeu, deoarece a da ascultare cuiva înseamnă să te pleci în fața cuiva și să-l servești. Dar dincolo de acest înțeles, ei vin la priceperea că nu trebuie să nădăjduiască și nici să se teamă de altcineva decât de singurul Dumnezeu; iar dincolo de aceasta, că nu trebuie să se predea cerințelor iscate de către gusturile lor egoiste; iar dincolo de aceasta, mai mult, că ei nu trebuie să se concentreze în nimic altceva decât Dumnezeu, preaslăvit fie-I Numele! În mod asemănător, când ei aud din Coran că trebuie să se roage, fapt al cărui sens de suprafață este de-a realiza anumite ritualuri de adorare, prin înțelesul interior al aceluiași fapt ei pricep că ei trebuie să Îl adore pe Dumnezeu și să-i dea ascultare cu deplinătatea inimilor și sufletelor lor. Dincolo de aceasta, ei înțeleg că în fața lui Dumnezeu trebuie să se socotească a fi nimic, că trebuie să uite de ei înșiși și să și-L reamintească numai pe Dumnezeu. (Aceasta este o referință directă la practica invocației, reamintirii (ḍikr), care este o tehnică fundamentală în procesul de realizare spirituală din sufism.) Se poate vedea că sensul profund ce este prezent în aceste două exemple nu se datorează expresiei exterioare a poruncii sau interdicției în chestiune. Și că înțelegerea sensului acesta profund este inevitabilă pentru oricine care a început să mediteze asupra unei ordini mai deschise universal, care a preferat să dobândească mai degrabă o viziune a universalului acestei realități decât propriul său ego, care a preferat obiectivitatea în locul unei subiectivități egocentrice. Din această discuție a ajuns să fie clar ceea ce vrea să spună înțelesul aspectelor de suprafață și de adâncime ale Coranului. A devenit de asemenea evident că înțelesul intern al Coranului nu invalidează, nu smulge din rădăcini înțelesul exterior al aceluiași verset, ci mai degrabă este precum sufletul ce dă viață trupului. Islamul, care este o religie universală și eternă și care pune cel mai mare accent pe „reformarea” umanității, nu se poate lipsi niciodată de legile sale externe, care de altfel sunt către beneficiul societății, și nu se poate nici lipsi de simplele sale dogme, care sunt păzitorii și păstrătorii acestor legi. Cu pretenția că religia este doar o problemă de inimă, că inima omului ar trebui să fie pură și că nu există nici o valoare de adăugat acțiunilor, cum poate o societate să trăiască în dezordine și totuși (în același timp) să atingă fericirea? Cum se poate ca fapte și cuvinte impure să ducă spre cultivarea unei inimi pure? Ori cum se poate ca vorbe impure să emane dintr-o inimă pură? Dumnezeu spune în Cartea sa: „Femeile rele sunt pentru bărbații cei răi și bărbații răi sunt pentru femeile cele rele. Femeile cele bune sunt pentru bărbații buni și bărbații cei buni sunt pentru femeile bune.” (Coran, 24: 26) Și El mai spune: „Pe pământul cel bun, verdeața sa crește prin îngăduința Stăpânului său, în vreme ce pe pământul cel rău numai ce-i al răului sporește.” (Coran, 7: 58). Prin aceasta devine evident că Sfântul Coran are un aspect exterior și un aspect interior și că aspectul interior are diferite nivele de înțeles. Literatura de tip hadit, care lămurește conținutul Coranului, include de asemenea aceste variate aspecte. EXTRAS DIN CARTEA SHIITE ISLAM, scrisa de ALLAMA HOSSEIN TABATABAI . Traducere Asociatia Culturala Poarta Cunoasterii. |
Back to top
#2
Posted 07 December 2012 - 18:24
|
Aspectele exterioare și interioare ale Coranului |
#3
Posted 07 December 2012 - 18:33
|
Io stiam ca inca din primele secole s-a renuntat oficial la ideea ca ar exista vreo interpretare metaforica a Coranului, si s-a mers pe literalism. Aveati informatii partiale. Asta e valabil doar in scoala sunnita. Shiitii si sufitii au acceptat intotdeauna interpretarea metaforica si simbolica si si-au definit doctrina in functie de asta. Iar literalismul exacerbat e practicat de salafiti azi cu origini in scoala lui Ahmad ibn Hanbal si ulterior a lui Ibn Taimiya. |
#4
Posted 10 December 2012 - 11:14
|
Aveati informatii partiale. Asta e valabil doar in scoala sunnita. Shiitii si sufitii au acceptat intotdeauna interpretarea metaforica si simbolica si si-au definit doctrina in functie de asta. Iar literalismul exacerbat e practicat de salafiti azi cu origini in scoala lui Ahmad ibn Hanbal si ulterior a lui Ibn Taimiya. |
#5
Posted 11 December 2012 - 00:20
|
...si totusi, Khomeini, primul islamist modern de succes, ca sa zicem asa, a fost destul de literalist in multe privinte. Literalist in aqiydah? In nici un caz, aici shiitii stau foarte bine si avem conceptii unitare. Sursa disputelor legate de el e modul in care a reinterpretat conceptul de wilayat faqih, de care a avut nevoie pentru a legitima statul islamic, abatandu-se astfel de la o indelungata traditie shiita. Dar asta nu e literalism, e o reformare conceptuala subordonata politic. |
#6
Posted 17 December 2012 - 22:52
|
... Profetul, acel ce este numit la modul divin învățătorul Coranului, spune: ... profetul vostru ... omorat oameni? oameni buni ... oameni rai ... barbati, femei ...copiii ... a ucis? |
Anunturi
Bun venit pe Forumul Softpedia!
▶ 0 user(s) are reading this topic
0 members, 0 guests, 0 anonymous users
-
- Change Theme
- English
- Mark Community Read
- Termene & conditii
- Confidentialitate
- Consimtamant
- Cookies
- Help
© 2001-2024 Softpedia. All rights reserved. Softpedia® and the Softpedia logo are registered trademarks of SoftNews Net SRL.
Ora implicita a Forumului Softpedia este ora standard a Romaniei (GMT+2). Mai multe informatii →
⚠ Postarile afisate pe Forumul Softpedia reprezinta o opinie subiectiva a membrilor care le-au publicat si nu a SoftNews Net SRL.