Amintiri din viatã

fiecare dintre noi ne raportam intr-un fel sau altul la ideea de Dumnezeu. fie ca suntem atei sau teisti, eruditi, semidocti sau abia alfabetizati, heterosexuali sau nu, filozofi sau oameni ai stiintelor clasice, firi mai pragmatice sau mai idealiste, toti ne formam o anumita idee despre Dumnezeu sau despre lipsa Lui si in functie de lucrurile concrete care ni se intampla, de modul in care ne raportam la morala in situatii concrete. dincolo de gandirea strict stiintifica, impersonala, fiecare ateu, spre exemplu, are confirmari sau poate si infirmari- ramane sa vedem- interioare, spirituale, ale inexistentei divinitatii, reiesite din insasi modul de viata, din situatiile practice, reale si din raportarea spirituala la acestea.

doresc deci, in acest topic, sa povestim, fiecare dintre noi, mici franturi din existenta noastra reala care reprezinta tot atatea confirmari sau reconfirmari ale existentei sau inexistentei lui Dumnezeu. ideal ar fi ca dupa o mie de pagini, acest topic sa reflecte un adevarat cod moral si spiritual, o esenta care sa vorbeasca de la sine despre Dumnezeu sau lipsa Lui.

asadar, doresc ca acest topic sa nu cuprinda decat povestiri , franturi din propriile vieti si trairi interioare dar nu si comentarii  pe marginea textelor. pentru comentarii propun un topic separat unde presupun ca ironiile , comentariile acide dar si observatiile pertinente vor fi sarea si piperul.

de asemenea, ar fi de dorit ca pe acest topic sa fie scrisa divinitatea cu un singur nume: Dumnezeu, cu D mare, chit ca e vorba de existenta sau inexistenta Lui. celelalte nume, mai mult sau mai putin ironice, cum ar fi Mnezo, Gizas, Tot, etc, vor face deliciul topicului de comentarii...

Edited by nuda, 04 October 2012 - 11:10.

nuda, on 04 octombrie 2012 - 11:04, said:

Era de dorit sa folosesti majusculele peste tot unde era necesar. De exemplu la inceputul fiecarei fraze sau dupa ce ai pus un punct. Ce zici?

Hotii straga hotii . Asta s-a intamplat in cazul tau .Ca scriu eu dumnezeu cu D mic iti pasa . Dar tu ca incepi o propozitie sa trecem cu vederea .))

Sunt de acord sa incep sa scriu cu litera mare orice propozitie din acest topic daca moderatorii promit ca vor sanctiona pe cei care scriu numele divinitatii altfel decat Dumnezeu. Anyway, n-ar trebui sa fie greu pentru atei intrucat "Dumnezeu" e un cuvant din DEX, cu o definitie clara si impartiala. Eu scriu asa pe net din comoditate, nu ca o ironie la adresa cuiva. Voiam doar sa curat topicul de orice ironii, pentru acestea existand un topic separat. E bine?

Incep eu:

De ceva timp sunt si eu "tata". Imi privesc copilul si ma intreb daca Dumnezeu este Tata pentru fiecare om intr-un mod asemanator cu acela ca eu sunt tata pentru copilul meu. Observ cum ma topesc in chipul lui, o bucurie nemarginita realizand ca el exista, cu personalitatea lui unica. Observ cum ma raportez intens la orice act al lui si mai observ cum trebuie sa mentin o distanta emotionala dinamica, mai mica sau mai mare, pentru ca el sa creasca in siguranta si pentru a se putea mentine, echilibrat, la un moment dat, si singur. Incep sa invat ca a iubi e o arta si ca aceasta arta include, intrinsec, suferinta. Iata deci cum o dilema rationala, aceea a existentei suferintei in lume, incepe sa capete sens in mintea mea de teist...

Comentariile la replicile din acest topic, va rog sa le faceti pe topicul dedicat de pe subaria "Polemici spirituale".

Edited by nuda, 04 October 2012 - 11:42.

nuda, on 04 octombrie 2012 - 11:04, said:

This page is intentionally left blank

Imi aduc aminte perioada in care mIRC-ul era cel mai tare si forumurile erau abia la inceput. Acum nu mai ai loc pe net de la atata FB.

aha...inca una:

Nevasta-mea. Nu prea le are cu religia, aia ortodoxa ii cam pute in general desi la Biserica sta cuminte, se miruieste, cateodata merge si la spovedanie. E cam impulsiva de felul ei, cateodata il acuza pe insusi Dumnezeu de toate relele din lume. Cu voce tare. Crede in tot felul de bazaconii, cum ar fi homeopatia, ma distreaza cum le da ea copiilor apa aia de ploaie dar nu zic nimic pentru ca de fiecare data se fac bine si  fara vreun antibiotic. Crede ca e de cacat habotnicia majoritatii ortodocsilor cum ca religia lor ar fi buricul universului si ca celelalte religii sau credinte ar fi inferioare spiritual. Cred ca asta o deranjeaza cel mai mult si cred ca ar fi in stare sa se certe chiar si in Biserica pe tema. Dar, nu stiu cum se face ca rugaciunile ei , simple si un pic naive, sunt ascultate. Odata, s-a rugat sa-i dea Dumnezeu o canapea pentru sufragerie, ca eu o tot duceam cu vorba ( ii plac numa alea de la douajda milioane-n sus, pana mea!). Si, ce sa vezi, nu trec doua, trei luni si niste amici, mai bogati, ne cheama intr-o zi la ei sa luam doua canapele la care voiau sa renunte. Nu cred ca mai trebuie sa va zic, erau amandoua impecabile si...d-alea...de la douajda milioane in sus. Coincidenta...instinctu de supravietuire...replicatorul ...LOL

Se spune ca era un drac mic si urat, garbovit, care nu prea reusea el sa bage strambe, atat de prost era incat lucrurile ii ieseau pe dos!
Numele aceluia era NOROC!

Eu am confirmari indirecte despre existenta lui Dumnezeu, in sensul ca am fost implicat in studiul demonologiei, satanismului si spiritismului, am citit o tona de carti, am ascultat o mie de piese muzicale, sa pot sa-l inteleg si sa scriu despre Tatal Minciunii;

De aceea spun, ateistii fac mare greseala ca cer dovada de existenta Domnului, sa ceara lui Satan... el e dumnezeul acestei lumi - 2Cor 4:4 Si bucuros zic eu ca va va da acele raspunsuri.

Edited by Josef_Mengele, 05 October 2012 - 02:03.

nuda, on 04 octombrie 2012 - 11:40, said:

Cum adică "tată" ?

nuda, on 04 octombrie 2012 - 11:40, said:

Credeam ca esti mama, ca doar esti nuda.

Josef_Mengele, on 05 octombrie 2012 - 02:01, said:

1. Si de ce te-a interesat asa ceva ?

2. Esti naiv daca crezi asta ! Scopul lui este ca sa indeparteze oamenii de Dumnezeu, nu sa le dea raspunsuri despre existenta Sa.

Acum vreo 2 ani am aflat ca bunica mea s-a internat in spital cu bronsita, o boala de care suferea frecvent, de mult timp. Pentru ca tin  foarte mult la ea, m-am suparat foarte tare si i-am cerut lui Dumnezeu sa-mi dea si mie o parte din suferinta ei, ca sa nu sufere numai ea, sa ne imparta suferinta. Pe moment am simtit ca dorinta mi-a fost ascultata si chiar m-am speriat si am simtit nevoia sa-i lamuresc lui Dumnezeu ce i-am cerut:''sa ne imparta suferinta, nu sa sufar si eu aiurea".Nu a trecut mult, cam o saptamana pana cand m-a apucat o tuse din plamani, fara febra sau alt simptom care insa a fost atat de chinuitoare incat am crezut ca mor. Nu putea dormi noaptea, tuseam continuu din plamani cu tot corpul timp de trei zile. In a treia zi am inceput sa scuip sange si m-am intors de la farmacie cu o punga de siropuri, antibiotice si alte medicamente pe care am amanat sa le iau pana atunci, pentru ca sunt impotriva din principiu. Nu am apucat sa le iau pentru ca a patra zi mi s-a oprit la fel de brusc si fara explicatie asa cum incepuse.
Anul acesta inainte de Paste am ajuns intr-un spital din Bucuresti pentru investigatii in legatura cu o mica  problema iar doctorita a vrut sa-mi faca analize cat mai amanuntite, asfel ca m-a trimis si la o tomografie pulmonara. Rezultatul a fost bun, nu era ce cautase ea, erau insa  unele mici observatii si am intrebat-o ce inseamna. Nu  mai retin denumirea exacta, daca cineva vrea pot sa caut rezultatul, dar la intrebarile mele mi-a spus ca e foarte ciudat ca mi-a iesit asa ceva pentru ca acel lucru apare doar la persoanele in varsta care au bronsite foarte multe , repetate, in cazul si la varsta mea nu se justifica. Mentionez ca nu am suferit niciodata in toata viata mea de vreo boala de plamani, am fost si sunt in general o persoana sanatoasa tun.

Edited by JUNIOR2, 22 October 2012 - 21:49.