Hainele cele noi ale Imparatului

_A fost odată ca niciodată un împărat căruia îi plăceau atât de mult hainele, încât ar fi fost în stare să își dea întreaga avere numai pe îmbrăcăminte. Când mergea la o paradă ori când se ducea la teatru sau la plimbare, nu avea alt gând decât să își arate lumii întregi ultimele straie cumpărate. În fiecare ceas al zilei își schimba hainele, și cum se zice de-un rege “E la sfat!”, astfel se spunea despre dânsul “E la dulapul cu haine!”.

În cetatea regelui era mereu mare veselie: treceau pe acolo tot felul de străini, era zarvă mare. Într-o bună zi, iată că ajunseră în cetate și doi pungași care se dădură drept mari meșteri țesători și spuseră că ei știau țese cea mai frumoasă stofă din întreaga lume. Nu numai culorile și desenele erau nemaipomenit de frumoase, dar hainele făcute din acea stofă aveau o însușire ciudată: se făceau nevăzute pentru orice om care nu își îndeplinea bine slujba sau care era mărginit la minte.

“Astea da haine strașnice!” gândi împăratul. “Cu ele îmi voi cunoaște mai bine supușii și-am să-i pot deosebi pe cei deștepți de cei proști. Da, îmi trebuie numaidecât această stofă magică.”

Și le dădu pe îndată o sumă imensă de bani celor doi pungași, ca ei să-și înceapă lucrarea cât mai repede. Aceștia întinseră două războaie de țesut și se prefăcură că lucrează de zor, cu toate că nu era nimic pe țevile lor. Mereu cereau să li se dea mătase subțire și fir de aur, dar ei, în loc să le folosească, le puneau de-o parte, într-un sac și lucrau până la miezul nopții la războaiele goale.

“Trebuie să știu acum unde au ajuns ei cu țesutul stofei” își zise în sinea lui împăratul. Și i se umplu inima de grijă gândindu-se că proștii și cei nepregătiți pentru slujba lor nu vor putea să vadă acea stofă minunată. Nu numai că se îndoia de dânsul, dar totuși chibzui că ar fi mai înțelept să trimită întâi pe altcineva care să vadă lucrul înaintea lui. Toți locuitorii din cetate știau de însușirea minunată a stofei și fiecare ardea acum de nerăbdare să afle cât de prost ori de netrebnic era vecinul lui.

“Am să-l trimit pe cel mai vechi și mai bun dintre miniștrii mei”, gândi împăratul. “Vreau să vadă ce-au lucrat țesătorii; el poate mai bine decât oricine să judece lucrul acesta, fiindcă se deosebește de toți și prin deșteptăciunea, și prin vrednicia lui.”

Cinstitul și bătrânul ministru merse în sala unde lucrau cei doi pungași la războaiele lor goale.

“Dumnezeule! se gândi el deschizând ochii mari, eu nu văd nimic.” Dar nu zise niciun cuvânt.

Cei doi țesători îl poftiră să vină să se uite mai de aproape, și îl întrebară cum i se par culorile și desenul. Apoi îi arătară și războaiele lor. Bătrânul ministru își aținti ochii, dar nu văzu nimic, pentru simplul fapt că nici nu era nimic acolo.

“Doamne! se gândi ministrul cu îngrijorare, sunt chiar atât de mărginit? Nici în ruptul capului nu trebuie să bănuiască cineva una ca asta! Ori te pomenești că oi fi nevrednic? Nici nu îndrăznesc să spun că stofa e invizibilă pentru mine!”

- Ei bine, cum vi se pare? întrebă unul din cei doi țesători.

- Oh, e frumoasă, nici nu se putea face una mai frumoasă decât aceasta! răspunse bătrânul ministru, punându-și ochelarii. Ce desen, ce culori!… Da, împăratul va fi foarte mulțumit.

- Asta ne bucură grozav, ziseră cei doi țesători, apoi începură să îi arate desenele și culorile închipuite, dându-le fel de fel de nume. Bătrânul ministru îi asculta cu cea mai mare atenție, ca să îi poată spune împăratului toate tainele lor.

Cei doi șarlatani cereau mereu bani, mătase și fir de aur. Aveau nevoie de foarte multe, din ce în ce mai multe lucruri pentru stofa cea nouă! Bineînțeles, ei puneau de-o parte toate cele primite de la împărat, războaiele lor rămânând mereu goale.

După un timp, împăratul trimise un alt slujitor credincios să vadă stofa și dacă țesătorii mai au mult până s-o isprăvească. Acestuia i se întâmplă același lucru ca și ministrului: privi ce privi, dar nu văzu nimic.

- Nu-i așa că e minunată stofa asta? îl întrebară cei doi șarlatani, arătându-i frumosul desen și culorile strălucite, ce nu se vedeau deloc.

“Cu toate acestea, prost nu sunt!” gândi omul. “Te pomenești că n-oi fi vrednic de locul meu… Asta-i cam ciudat, să iau bine seama să nu mi-l pierd.”

Apoi lăudă și el stofa. Și se arătă nespus de încântat de alegerea culorilor și a desenului.

- E de-o frumusețe neînchipuită! îi spuse el împăratului.

Astfel, tot orașul ajunsese să vorbească numai despre stofa aceea minunată. În sfârșit, vru și împăratul s-o vadă, cât era încă pe război. Însoțit de-o mulțime de oameni aleși, printre care erau și de cei doi credincioși ai lui ce “văzuseră” deja stofa, se duse în sala unde cei doi pungași țeseau mereu, dar fără fir de aur ori de mătase.

- Nu-i așa că e de toată frumusețea? întrebară cei doi credincioși. Desenul și culorile sunt demne de măria-ta! Și arătară cu degetul războaiele goale, de parcă ceilalți s-ar fi cuvenit să vadă într-adevăr ceva.

“Ce-i asta, se gândi împăratul, eu nu văd nimic! Îngrozitor! Sunt oare chiar atât de prost? Ori sunt nevrednic? Niciodată nu mi-aș fi putut închipui una ca asta, ca tocmai mie să mi se întâmple o asemenea nenorocire.” Apoi, zise:

- Într-adevăr, este de toată frumusețea! Vă mărturisesc deplina mea mulțumire.

Clătină din cap cu un aer satisfăcut și privi spre războaie fără să îndrăznească să spună adevărul. Toți curtenii priviră unii către ceilalți, fără să vadă însă ceva și îi ziseră și ei împăratului:

- Într-adevăr e de toată frumusețea!

Curtenii îl sfătuiră chiar să îmbrace hainele din stofa asta la următoarea paradă.

- E neînchipuit de frumoasă, e fermecătoare, e admirabilă! strigară toate gurile, în timp ce mulțumirea domnea pe fețele tuturor. Cei doi șarlatani fură decorați și primiră rangul de Mari Țesători ai curții.

În ajunul marii parăzi, ei vegheară toată noaptea și lucrară la lumina a șaisprezece lumânări. Lumea văzu osteneala ce și-o dădeau să facă hainele noi ale împăratului. În sfârșit, se prefăceau că scot stofa din război, că taie în aer cu niște foarfeci mari, că cos cu ac fără fir. Apoi, într-un sfârșit, spuseră că haina-i gata!

Când împăratul, urmat de aghiotanții lui, se duse s-o vadă, pungașii, ridicând un braț în aer ca și cum ar fi ținut ceva, ziseră:

- Iată pantalonii, iată haina, iată și mantia, înălțimea-ta! Totul e ușor ca pânza de păianjen. Nicio grijă să nu aveți că haina aceasta o să vă fie vreodată grea. Asta este, de altfel, și cea mai însemnată însușire a stofei noastre magice.

- Negreșit! răspunseră aghiotanții. Dar ei nu vedeau nimic, pentru că nici nu era nimic.

- Dacă măria-ta binevoiește să se dezbrace, noi îi vom încerca hainele, în fața oglinzii celei mari. Împăratul se dezbrăcă, iar pungașii se făcură că îi dau hainele una după alta. Îl învârtiră ca și cum l-ar fi îmbrăcat, iar el, se suci, se răsuci în fata oglinzii.

- Doamne! Ce bine vine, parcă e turnată! Ce croială frumoasă! strigară curtenii. Ce desen! Ce culori! Ce haină neprețuită!

Atunci marele maestru de ceremonii intră și spuse:

- Vă așteaptă la ușa baldachinul sub care Măria Voastră va merge la paradă, zise el.

- Bine, sunt gata, răspunse împăratul. Cred că nu sunt rău îmbrăcat.

Și se mai întoarse încă o dată-n fața oglinzii, ca să își poată privi mai bine înfățișarea măreață.

Curtenii, care erau nevoiți să-i ducă trena, se prefăcură că ridică ceva de jos. Apoi, își ținură mâinile în sus, nevoind să lase să se observe că ei nu văd nimic.

Pe când împăratul mergea mândru sub baldachinu lui măreț, toți oamenii pe care îi întâlnea, în ulițe și pe la ferestre strigau: “Ce haină strălucită! Ce trenă frumoasă are! Și ce croială minunată!

Fiecare se ferea, ca nu cumva să se observe că el nu vedea nimic. S-ar fi dat de gol numaidecât că e prost ori că e nevrednic de slujba lui. Astfel, niciodată hainele împăratului nu stârniră o admirație mai mare!

- Dar eu văd că n-are haine deloc, zise un copil mic.

- Doamne, ascultă glasul nevinovăției! șopti mama lui. Și de îndată rosti și mulțimea cuvintele copilului.

- Un copilaș zice că împăratul nu are haine deloc!

- N-are haine deloc! strigă, în sfârșit, norodul.

Împăratul fu grozav de jignit, căci i se păru că aveau dreptate. Așa era… Totuși, socoti în gând și luă următoarea hotărâre: “Orice-ar fi, trebuie s-o duc de-acum până la bun sfârșit!” Așa că își ridică cu și mai multă mândrie capul, iar curtenii ținură ca și mai înainte, cu respect, trena care nu era…

Eheee... e prea subtil pentru multa lume... prea subtil...  

 mrproper, on 25th January 2012, 14:42, said:

Proper vrei sa ne spui ca tu esti un copilas?
Eu cred ca puteai sa recunosti asta barbateste.
Ditamai povestea sa ne spui ceea ce multi stiau deja...

 johnnickelby, on 26th January 2012, 13:02, said:

Numai de glume puerile de genul asta sunteti in stare in lipsa de altceva mai ... solid si concret?
Ca si ...

 Fumatorul, on 24th January 2012, 20:59, said:

Edited by archaeus5, 26 January 2012 - 14:17.

 ioppo, on 26th January 2012, 10:19, said:

Da, in 175 de ani nu am invatat inca destul ca sa percepem cu totii aceste subtilitati...

 johnnickelby, on 26th January 2012, 12:02, said:

Prefer sa fiu un copil realist si onest decat un adult ipocrit si aberant. Pentru ca nu-i asa, pentru mine conteaza intelectul si competentele in stabilirea superioritatii, iar pentru tine e doar o chestie de varsta si autoritate.

 ioppo, on 26th January 2012, 10:19, said:

Basme..
De fapt ateii sunt aia goi care cred ca stiinta ii imbraca cu ceva.

Edited by Cristina_hsw, 26 January 2012 - 15:32.

 Cristina_hsw, on 26th January 2012, 15:31, said:

Zise persoana care sta la caldurica in timpul iernii intr-un imobil creat cu materiale si tehnologii avansate, in timp ce isi acopera corpul cu fibre artificiale si precis imbinate de unelte rapide si eficiente, si foloseste cea mai puternica masina creata vreodata conectata la cea mai mare structura de comunicare sociala cunoscuta omenirii, toate aduse prin intermediul stiintei.

Ziceam ceva mai sus de ipocrizie...

Edited by mrproper, 26 January 2012 - 16:34.

 mrproper, on 26th January 2012, 16:32, said:

Si faptul ca stau intr-o casa creata cu o tehnologie avansata si nu intr-o coliba de lemn, de exemplu, ca  ma acopar cu o patura cu fibre artificiale iar nu cu una din lana, sau ca folosesc un calculator in loc sa ma uit la stele sau mai stiu eu ce, ma face mai mult om decat as fi fost daca nu aveam aceste facilitati ? Vezi ca nu ma refeream la imbracamintea materiala..Stiinta iti ia ochii de la ce e important si ti-i indreapta spre alte lucruri. Cunostintele stiintifice nu te fac mai mult om. E doar o impresie ca si haina imparatului..

O poveste minunata, care ne invata despre virtutile inocentei ..si despre problemele pe care le poate ridica prea mult rational Nimic nou.
Foarte bine scrisa, de altfel.

 mrproper, on 26th January 2012, 15:26, said:

 Cristina_hsw, on 26th January 2012, 17:57, said:

Si religia ce lucruri importante ne invata?  

Quote

Levitic 20:13

Edited by archaeus5, 26 January 2012 - 17:05.

 Cristina_hsw, on 26th January 2012, 16:57, said:

Nu e. Altfel eu nu as putea sa-ti citesc aberatiile tampite.

 mrproper, on 26th January 2012, 17:27, said:

Dar nici sa le scrii pe ale tale.

 dyana25, on 26th January 2012, 17:28, said:

Deci accepti ipocrizia pozitiei si afirmatiilor Cristinei?

Edited by mrproper, 26 January 2012 - 17:29.

 mrproper, on 26th January 2012, 16:28, said:

Accepta orice atât timp cât te contrazice pe tine.
Nu ar lua în considerare nici moarta perspectiva properiana.
Ce i-ai facut Dyanei încât te uraste atât de mult?

Edited by SophistiKat, 26 January 2012 - 17:53.

 archaeus5, on 26th January 2012, 14:17, said:

Ai putea sa scrii vreodata un post ca al lui Fumatorul?
Ma indoiesc. Mai bine invata.

 mrproper, on 26th January 2012, 14:26, said:

Realist si onest vs ipocrit si aberant. Mi se par bine alese numai ca ai incurcat persoanele.
In felul asta se regleaza si chestia cu competentele si superioritatea.

Edited by johnnickelby, 26 January 2012 - 18:19.

 archaeus5, on 26th January 2012, 17:04, said:

Ca Dumnezeu exista, ca bun, ca ne iubeste, ca exista  o dreptate, ce e bine si ce e rau .
Stii tu, chestii din astea nesemnificative. Cine suntem,de unde venim,  unde mergem, ce sa facem sa ne fie bine etc.

 mrproper, on 26th January 2012, 17:27, said:

Nu e un pleonasm asta? Din partea unei persoane asa inteligente, se poate?

 SophistiKat, on 26th January 2012, 17:47, said:

Nu stiu natura relatiei tale cu proper dar mi se pare...dubioasa.
Nu stiu ce ti-a facut si nici macar nu-mi pot imagina.