Pufoaica si tuica din electrozi

 alalaltu, on 9th November 2011, 17:58, said:

Oficial se numea Scandic si era produsa de European Drinks. Cea mica la 200 ml, cu pai, era numita si "Motorola" (din cauza paiului = antena).
Beam d-asta cand eram in armata, prin anii 1994.

Chestiile din puhoaica si electrozi necesita oarece tehnologie si deci iau timp.

Eu zic ca cea mai accesibil cocartz este tot spirtul medicinal fitrat prin paine. Cei mai "rafinati" stiu ca exista multiple posibilitati: daca-l amesteci cu sirop va rezulta cel mai fin lichior. Daca-l amesteci cu esenta de rom, atunci va fi cu mult peste Havana 7 stele   :deadtongue:

LE off-topic: va mai aduceti aminte de vinul Murfatlar cu corabie de pe vremea lui Ceausescu? Era cam cel mai de jos vin de masa, insa cu sifon era prea bun.
Parca nu era atat de toxic ca vinurile "cu origine controlata" de astazi care costa 12-15 lei / sticla de 0.7 litri. Despre alea de 6 lei/litru nu mai vorbesc...... Sunt facute din alcool rafinat indoit cu apa si cu ceva chimicale. In final iese ce vrea producatorul - dulce/demisec/sec, alb/rosu/roze etc

 lawrence38, on 12th February 2012, 01:55, said:

Buna seara! Cum oare tot dau peste mata sir Lawrence al Arabiei....bineinteles ....vorbind in vint. "Asta" cu opritul topicului, e un artist al facutului tuicii din prune si fructe, al palincii, etc, retetele, sfaturile si cunostintele lui in domeniu sunt incomensurabil de vaste in raport cu cei dedulciti a bea sprayul din deodorant si care aduc vorba de asa ceva pe forum dupa externare!

Edited by omnitera, 12 February 2012 - 21:02.

 kosty91, on 13th November 2011, 17:54, said:

Sper ca'nu e vorba despre vestita vodka Finlandia :D.....

topicul a ajuns la pagina cinci, cu toate acestea tot nu inteleg cum vine asta "Pufoiaca si tuica din electrozi"?! poate " Tuica din pufoaica si electozi"!!!

Cred cã sensul iniþial era de „poveºti despre pufoaicã ºi despre þuica din electrozi (creatã cu ajutorul pufoaicei)”.

Þuica nu poate fi din pufoaicã, doar nu bei haina fermentatã. E ca ºi cum ai spune „þuica din cazan ºi prune”. :D

Edited by Rabbit, 18 February 2012 - 02:54.

 Rabbit, on 18th February 2012, 02:53, said:

Ba se pare ca da. Poveste pe care o stiu eu este urmatoarea (nu stiu cat adevar are in ea). Cei cu stomacul sensibil sa mute pe alt post.
Pufoaica se scufunda in hazna legata cu o sfoara iar lichidul adunat cu ajutorul acesteia era distilat si rezulta ....tuica. Povestea o stiu de la un batran care a facut lagar la viata lui. Acum poate partea cu haznaua este exagerata dar pufoaica avea rolul de sugativa in povestea asazisei tuici. Scuze daca am fost scabros.

Edited by alexpet, 18 February 2012 - 23:33.

Mitul "rural", ca urban parca nu prea merge, despre pufoaica ce l-am auzit eu suna asa: Se iau piei de miel, blanuri, se indeasa intr-un sac si se lasa scufundate peste noapte in toaleta ecologica de la tara, se scoate sacul, se stoarce zeama, si se distileaza. Pentru aroma se poate pune in alambic pasta de dinti cristal de la magazinul cooperativei din sat.

Cat despre cei ce filtreaza Mona: Pussies!  :nonobad:

Edited by d0m1n1c, 23 February 2012 - 17:40.

pt ca suntem la un asemenea subiect mi-am permis sa pun doua fragmente din cartea lui Vasile Ernu despre ce anume se bea prin URSS ....m-am ingrozit )))


La o astfel de întrebare există unrăspuns unanim :
cetăţeanul sovietic bea totul şi încăceva pe deasupra.
Cetăţeanul sovietic înţelege princuvîntul băutură
orice lichid care are capacitatea de a danuanţe vieţii
cotidiene sau, mai ales, de a scoate înevidenţă
trăsăturile ascunse ale sufletului.
Mai întîi, ar trebui să spunem ce este unbăutor
autentic. Oricine ştie să bea într-oanumită măsură şi
din anumite cauze sau pur şi simplupentru a fi într-o
tusovkă/gaşcă oarecare. Vă spun cusinceritate că
băutorul adevărat – şi în mod special celsovietic –
transcende aceste cauze, putem spune că edincolo
de ele. Un băutor sovietic adevărat beasingur, de
dimineaţă şi fără nici un motiv.
Băuturile cele mai cunoscute în URSS aufost
vodca, vinul, berea, dar şi odecolonul Troinoi sau
amestecul Cipok. Fireşte, n-arerost să vă spun cum
se bea şi în ce cantităţi se beautradiţionalele băuturi.
La noi băuturile tradiţionale sebeau mult şi consecvent,
ca şi la ei, diferenţa constînddoar în etichete
şi în diversitatea ofertei. Ceea ce s-adezvoltat foarte
mult în „necuprinsa ţaramea natală” a fost diversitatea
de sortimente de băuturi neoficiale.Cetăţeanul
sovietic şi-a luat soarta în mîini.Văzînd că statul nu-i
oferă un sortiment satisfăcător debăuturi, a decis
să-şi croiască singur soarta. Astfel aapărut un prim
samizdat alcoolic care circula oral, serespecta cu
sfinţenie şi nu lipsea nici o iotă sau ungram. A
construi comunismul fără alcool e ca şicum ai face
capitalism fără reclamă. Dacă încapitalism reclama e
motorul economiei de piaţă, în comunismfireşte că
motorul mişcării a fost băutura.Important e faptul că
statul sovietic punea la îndemînacetăţeanului materie
primă pentru a produce ieftin şi repedecele mai
ingenioase băuturi. Şi, cum sortimentelesunt foarte
bogate, ne gîndim cu ce să începem.
Bine, să începem cu berea. A bea bere aşa, pur şi
simplu, nu-şi are rostul. Doar rar, cuprietenii şi cu o
tarankă (peşte sărat şi uscat ;în orice berărie sovietică
miroase a peşte). Însă a bea berecombinată cu ceva
e mult mai instructiv, viitorul e mailuminos şi parcă
prinzi aripi.
Aţi auzit de Iorş, care e unadintre cele mai populare
băuturi din URSS ? Ei bine, în URSS aamesteca berea
cu vodcă e ca şi cum ai pune sare-nmîncare. Clasicul
Iorş păstrează proporţia de500 g bere şi 50 g vodcă,
ceea ce este un soi de bere superstrong.Însă proporţiile
aici fluctuează în funcţie de mai mulţifactori
(climaterici, psihosomatici, ideologicietc.), aşa că o
combinaţie de 250 g la 250 g e o variantădestul de
des folosită.
Celor care vor să ştie şi nuanţe,fineţuri de amestecuri,
le putem spune cîteva reţete. De exemplu,
Rembrandt (mai poartă şi numele deAu sosit graurii)
: se toarnă vodcă în bere în aşa felîncît să nu se
amestece. Dacă vodca s-a aşezat frumos lafund fără
să se amestece, reiese că avem un Rembrandtautentic,
iar dacă nu înseamnă că avem un Rembrandtfals.
Dacă avem proporţia de 50 g vodcă şi 200g bere
înseamnă că avem un Rembrandt timpuriu,iar dacă
proporţia e de 200 g vodcă şi 100 g bere,avem de-a
face cu un Rembrandt tîrziu.
De asemenea, e bine de ştiut tehnica Goneşte
ursul în bîrlog. Tehnica e simplă : seumple o halbă
cu bere şi se bea cu înghiţituri mici.După fiecare
înghiţitură de bere în locul eliberat setoarnă vodcă.
Procedura se repetă pînă cînd berea din halbă este
înlocuită de vodcă. A goni ursul dinbîrlog presupune
doar inversarea băuturilor. E bine deştiut şi tehnica
Vodolaz, care e construită înfelul următor : într-o
halbă de bere se dă drumul la un păhărelmic de
vodcă. Paharul nu trebuie să fierăsturnat. Halba se
bea dintr-odată, în aşa fel încîtultimele înghiţituri sa
fie cele de vodcă. De unde şi vorbapopulară sovietică
: bereafără vodcă e ca nunta fără muzică.
Fireşte, n-ar trebui să uităm de Cipok,care e un Iorş,
adică un amestec de vodcă şi bere unde seacoperă
cana cu mîna şi este lovită de genunchi,ca amestecul
să fie „gazat”. Spuma creată se beadintr-o înghiţitură.
Nu vreţi să ştiţi efectul.
Amestecuri de acest gen se fac şi dinvodcă şi vin,
ca, de exemplu, toate cocteilurile de tipSărutul (Ultimul
sărut, Sărutul fărădragoste, Inessa Armand etc.),
unde se amestecă în proporţii egale vinroşu şi vodcă.
Însă aceste combinaţii aveau mult maipuţină căutare
şi în folclorul sovietic se zicea că vodcăcu bere e
plăcere, vodca cu vin echin.
Despre Samagon n-are rost săvorbim. Despre el
se ştie nu numai în URSS, ci şi departepeste hotarele
ţării. Este o băutură tradiţională şipoate fi făcut din
aproape orice. Vorba lui Bender, „chiarşi din taburet,
că aici multora le place taburetovka”.Însă despre
băuturile alcoolice care se cumpărau dinalte magazine
decît cele specializate chiar că artrebui să
spunem cîteva cuvinte. Cetăţeanulsovietic, pentru a
procura ceva combustibil, avea deales între tradiţionalele
alimentare sau magazine specializate şi Galanteria,
Apteka (farmacie) sau gama demagazine care
comercializau tot soiul de soluţiichimice. Despre
Troinoi Odekolon (Odekolon vine dela eau de Cologne)
se ştia din anii de grădiniţă că ebăutura cea
mai răspîndită după vodcă, datorităfaptului că era foarte
ieftin (94 de kopeici) şi conţinea 64%spirt şi 3-4%
substanţe aromate. Am putea să împărţimbăutura în
categorii : parfumerie, unde s-arîncadra tot ce ţine
de parfumuri, cosmetică etc. şi undeintră aproape
tot, adică de la apă de colonie pînă lasoluţii pentru
unghii, păr şi picioare. O altă categoriear fi himia, ce
presupune orice clei, diluant, dizolvantetc. pe bază
de spirt, alcool industrial etc. Deexemplu, din această
categorie face parte lichidul de frînă.Era preferat cel
folosit în aviaţie. Băutura chiar aşa sechema : Tormoz
(frînă). O categorie importantă era ceacare făcea
parte din apteka, deoarece aiciaproape toate lichidele
erau pe bază de alcool. Deviza băutoruluisovietic
era : tot ce arde se poate bea. Mai eraşi categoria
unguente ce conţineau alcool :pastă de dinţi, cremă
de ghete, dar aici produsul necesita cevapreparare.
Aceste categorii au fost folosite mereuîn URSS, însă
ele au dat roade în perioadele maidificile şi mai ales
în perioada prohibiţiei gorbacioviste. Înaceastă perioadă
poporul sovietic a trebuit să devină unadevărat
artist al manufacturării produseloralcoolice.
Despre cocteiluri ar trebui să mai spunemcă în
URSS în general erau preferate cele dindouă componente
şi foarte tari. Pe lîngă Iorş maierau faimoase
Răsăritul din nord, compus din vodcă şişampanie,
Ursul furios – coniac şi vodcă, Moarteaalbă – spirt cu
apă, Ciornoburka – denaturat cubere şi, fireşte,
Bloody Mary. Dintre cocteilurile cutrei componente
face parte, de exemplu, Cuiul ruginit,care conţine
vodcă, vin dulce şi şampanie. În general,nu erau
respectate şi căutate cocteilurilerafinate şi slabe. Ele
erau atribuite mai degrabă intelighenţieicu fiţe. Orice
adaos cum ar fi acetonă, clei, spray degîndaci era
mult mai bine văzut şi mai autentic.
Nu cred că ar fi corect să nu spun că înaceastă
categorie a Panoului de onoare albăuturilor sovietice
intră – şi n-o să vă vină să credeţi –ceaiul. Dar nu
oricum, fireşte. În URSS se bea,într-adevăr, foarte
mult ceai, însă, pentru a intra în lumeamarilor zboruri,
el trebuie pregătit într-un anumit fel.Rezultatul
se cheamă Cifir. Pentru a-lprepara, e nevoie de apă
fiartă, peste care se toarnă frunzele deceai în cantitate
destul de mare. Se acoperă şi se lasă caiarba să
se aşeze. De respectat cu sfinţenie : anu se amesteca.
Infuzia e gata în zece minute. Înprincipiu, se bea
imediat, cu un singur recipient carecirculă de la unul
la altul. Se bea cu înghiţituri mici şineapărat pe
stomacul gol. Despre efecte ce pot săspun decît că,
tradiţional, Cifirul e consideratbăutura puşcăriaşilor,
iar cînd băieţii iau o doză, zic că potsări un zid de
patru metri.
„Şi am băut imediat.”
Ce bea cetateanul sovietic II

Ce bea cetăţeanul sovietic ? (II)
Şi am băut imediat.
Acestea sînt cuvintele din faimosul poem Moscova-
-Petuşki al lui Venedikt Erofeevce au devenit lozinca
ce autentifică starea de fapt acetăţeanului sovietic.
Poemul Moscova-Petuşki, la rîndulsău, este una dintre
cele mai importante scrieri sovietice,din a doua
jumătate a secolului şi de departe celmai important
poem dedicat băuturii, autorul devenindpur şi simplu
un mit. El este Autorul care ascris o singură carte,
genială, fireşte, şi care a muritalcoolic. Iată un fragment
care vă va convinge irefutabil despreacest
lucru, însă nu vă recomand să încercaţi.Rămîneţi, vă
rog, doar la experienţa textuală.
Ah, dacă astăzi ajung viu şi nevătămat laPetuşki,
am să creez un cocteil care va putea fibăut în
prezenţa lui Dumnezeu şi a oamenilor. Înprezenţa
oamenilor şi în numele Domnului. Am să-lnumesc
Şuvoaiele Iordanului sau SteauaBethleemului. Dacă
la Petuşki am să uit, aduceţi-mi aminte,vă rog. Nu
rîdeţi. Am o experienţă bogată în creareacocteilurilor.
De la Moscova şi pînă hăt, la Petuşki,aceste cocteiluri
sînt băute pînă astăzi, fără să se ştienumele
autorului, oamenii beau BalsamulCanaanului, beau
Lacrima komsomolistei şi bine fac că beau. Nuputem
aştepta pomeni de la natură. Şi, ca să leluăm de la
ea, trebuie, desigur, să cunoaştemreţetele lor exacte ;
şi, dacă vreţi, am să vă dau acestereţete. Ascultaţi.
În a bea vodcă simplă chiar din gîtulsticlei nu-i
nimic altceva decît tînjeală a sufletuluişi deşertăciune.
Să amesteci vodcă cu apă de colonie – înasta
există un anumit capriciu, dar nu-i niciun fel de
patos. Însă, dacă bei un pahar de BalsamulCanaanului
– în asta există şi capriciu, şi idee, şipatos, şi,
pe deasupra, mai este o aluziemetafizică.
Dintre toate componentele BalsamuluiCanaanului,
pe care îl apreciem cel mai mult ?Fireşte,
apreciem denaturatul. Păi, denaturatul,fiind doar
obiectul inspiraţiei, este el însuşi lipsitcu totul de
această inspiraţie. Atunci, în acest caz,ce apreciem
cel mai mult la denaturat ? Desigur :nuda percepţie
gustativă. Ca să estompăm această miasmă,este nevoie
măcar de o fărîmă de mireasmă. Dinaceastă cauză în
denaturat se toarnă, în proporţie de 1 :2:1, bere catifelată,
cel mai bine Ostankinskoe sau Senator,şi
şerlac filtrat.
N-am să vă aduc aminte cum se filtreazăşerlacul,
asta o ştie orice prunc. Curios lucru,nimeni nu ştie
în Rusia de ce a murit Puşkin, dar cum sefiltrează
şerlacul ştie fiecare.
Pe scurt, notaţi-vă reţeta BalsamulCanaanului.
Viaţa îi este dată omului o singură datăşi trebuie s-o
trăiască în aşa fel încît să nu greşeascăreţetele :
– denaturat 100 g, bere catifelată 200 g,şerlac
filtrat 100 g.
Aşadar, aveţi Balsamul Canaanului (înpopor i se
mai spune şi Vulpea brună) –lichidul este într-adevăr
brun-roşcat la culoare, cu tărie moderatăşi aromat
persistent. Nici măcar nu-i un aromat, ciun imn.
Imnul tineretului democrat. Chiar aşa,pentru că în
cel care a băut acest cocteil sematurizează vulgaritatea
şi forţele oculte. Am observat asteade-atîtea ori !…
Şi, pentru a preîntîmpina cît de cîtmaturizarea
acestor forţe oculte, există douăsoluţii. În primul
rînd, să nu bei Balsamul Canaanului şi,în al doilea
rînd, să bei în loc de asta cocteil SpiritulGenevei.
În el nu există nici pic de nobleţe, darare în
schimb buchet. O să mă întrebaţi : în ceconstă misterul
acestui buchet ? Am să vă răspund : nuştiu în ce
constă misterul acestui buchet. Atunci osă vă gîndiţi
şi o să mă întrebaţi : care-i dezlegarea? Păi, dezlegarea
e parfumul Liliacul alb, partecomponentă a Spiritului
Genevei, care nu trebuieînlocuit cu nimic,
nici cu iasomie, nici cu chypre,nici cu lăcrămioară.
În lumea de componenţi nu avemechivalenţi, cum
spuneau vechii alchimişti, iar ei ştiauce spun. Adică
Lăcrămioara argintie nu-i Liliacul alb,nici măcar
sub aspect moral, ca să nu mai vorbim debuchet.
Lăcrămioara, de pildă, tulburămintea, nelinişteşte
conştiinţa, întăreşte spiritul deechitate. Iar Liliacul
alb, dimpotrivă, calmeazăconştiinţa şi îl împacă pe
om cu plăgile vieţii.
Mie mi s-a întîmplat odată : am băut unflacon
întreg de Lăcrămioara argintie,stau şi plîng. De ce
plîng ? Pentru că mi-am amintit-o pemama, adică
mi-am amintit-o şi nu pot să-mi uit mama.Mamă ! –
zic şi plîng din nou. Altul mai prost arfi tot stat aşa
şi ar fi plîns. Dar eu ? Am luat unflacon de Liliac şi
l-am băut. Şi ce credeţi ? Lacrimile mis-au uscat, a
pus stăpînire pe mine un rîs idiot, iarpe mama am
uitat-o, încît nu-i mai ştiam niciprenumele, nici
numele după tată.
Şi ce ridicol mi se pare cel care,preparînd Spiritul
Genevei, adaugă Lăcrămioarăargintie în loţiunea
împotriva transpiraţiei picioarelor !Ascultaţi reţeta exactă :
– Liliac alb 50 g, loţiuneîmpotriva transpiraţiei
picioarelor 50 g, bere Jiguleovskoe 200g, lac pe
bază de alcool industrial 150 g.
Însă, dacă omul nu vrea să calce degeabauniversul,
n-are decît să dea la porci şi BalsamulCanaanului,
şi Spiritul Genevei. Mai bine săse aşeze la
masă şi să-şi prepare Lacrimakomsomolistei. Parfumat
şi bizar e acest cocteil. De ce eparfumat – o să aflaţi
mai tîrziu. Mai întîi am să vă explic dece-i bizar.
Cel care bea vodcă simplă îşi păstreazăşi mintea
limpede, şi memoria fermă sau,dimpotrivă, le pierde
pe amîndouă deodată. Însă în cazul Lacrimiikomsomolistei
e pur şi simplu caraghios : bei o sută de
grame de Lacrima asta, memoriaţi-i fermă, însă
minte limpede parcă nici n-ai avutvreodată. Mai bei
o sută de grame şi te miri singur : deunde te-ai
pricopsit cu atîta minte limpede ? Şiunde ţi-a dispărut
memoria cea fermă ?
Chiar şi reţeta însăşi a Lacrimii eînmiresmată. Iar
din cauza cocteilului preparat, din cauzamiresmei
lui, poţi să-ţi pierzi pentru momentsimţurile şi con-
ştiinţa. Eu, de pildă, mi le-am pierdutde mai multe
ori :
– lavandă 15 g, verbină 15 g, apă decolonie Apă
de pădure 30 g, ojă pentru unghii2 g, elixir pentru
dinţi 150 g, limonadă 150 g.
Amestecul preparat astfel trebuie zbătutdouăzeci
de minute cu o rămurică de caprifoi. Ce-idrept, unii
afirmă că, în caz de nevoie, caprifoiulpoate fi înlocuit
cu cuscută. E o eroare şi o crimă !Tăiaţi-mă în
lung şi-n lat – dar n-o să mă puteţi silisă agit Lacrima
komsomolistei cu cuscută, am s-o zbatcu caprifoi.
Pur şi simplu, mă prăpădesc de rîs cîndvăd că, în
prezenţa mea, Lacrima komsomolistei eagitată nu cu
caprifoi, ci cu cuscută…
Dar destul despre Lacrimă. Acum văofer ultima
şi cea mai bună reţetă. Încununareamuncilor mai
presus de orice răsplată, cum a spus poetul. Pescurt,
vă ofer cocteilul Măruntaiele căţelei,o băutură care
le eclipsează pe toate. Asta nici nu maieste băutură,
e o muzică a sferelor. Care-i lucrul celmai minunat
din lume ? Lupta pentru eliberareaomenirii. Dar şi
mai minunat e acesta (notaţi) :
– bere Jiguleovskaia 100 g, şamponSadko, negustor
bogat 30 g, spray pentrucurăţarea părului de
mătreaţă 70 g, adeziv BF 12 g, lichid defrînă 35 g,
insecticid pentru distrugerea insectelormici 20 g.
În acest amestec se pun cîteva frunze de tutun
din care se fac ţigările de foi şi selasă la macerat o
săptămînă, după care cocteilul seserveşte la masă…
Pentru că veni vorba, am primit scrisoriîn care
cititorii ce n-au ce face iată ce-mirecomandă : decoctul
obţinut astfel trebuie trecut prinstrecurătoare.
Adică să-l pui în strecurătoare şi să teculci… Dracu’
mai ştie ce-i cu toate adăugirile şiamendamentele
astea – provin din veştejireaimaginaţiei, dintr-un
insuficient elan al gîndirii ; uite deunde apar asemenea
amendamente…
Aşadar, cocteilul Măruntaiele căţelei eservit la
masă. Beţi-l odată cu apariţia primeistele, cu înghiţituri
mari. După două pahare din cocteilul ăsta
omul devine atît de inspirat, încît tepoţi apropia de
el şi, timp de o jumătate de oră, poţisă-l tot scuipi în
bot de la un metru şi jumătate, iar eln-o să-ţi zică
nimic… (Vasile Ernu - Nascut in Urss )

Citeam, radeam si-mi faceam cruce. Este clar ca nu-i intrece nimeni pe rusi, dar probabil si numarul deceselor cu intoxicatii este maxim la ei. Am ajuns aici pur si simplu din curiozitate sa aflu daca a existat vreodata bautura facuta din pufoaica sau electrozi. Ma bucur ca au fost banati cei ce tipau dupa inchiderea topicului, oamenii trebuie sa fie informati. Asta nu este un indemn la baut otravuri in nici un caz. Important este ca oamenii sa stie sa se fereasca de bauturi dubioase, au fost destule cazuri la noi cu decese si orbiri. Din pacate inca se practica fabricarea de bauturi din alcool etilic tehnic (spirt si altele) inclusiv din alcool pentru spalat parbrize. Am ajuns sa nu mai fiu sigur nici de sticlele de whisky luate de la supermarketuri.

Iata aici un film complet despre cum se obtine tuica din gainat. Autorul Ciprian Homordean (http://www.ciprianhomorodean.eu/) este artist plastic:

[ https://player.vimeo.com/video/26909751 - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Spor la racait gainatul.

Alte soiuri:
Tuica de la Mama Ei
Vin de Surcele (pasta de Araci)
Samahoanca de la Rusi
RDV No Name
LDFP (Lichid de Frana Pasteurizat)
Boasca proaspata productie Dosul Curtii
Zeama de Pufoaica – vechime 7 Ani cu Suspendare

Un alt articol interesant:

„Matrafox“ şi „pufoaică“ de Rodica Zafiu

Destul de multe sunt, în limbajul familiar-argotic românesc, denumirile băuturilor alcoolice de proastă calitate: foarte ieftine, obţinute prin amestecuri sau prin fabricaţie artizanală dubioasă. Categoria, nediferenţiată, e caracterizată pur şi simplu, glumeţ, prin efectele ei devastatoare, evocate cu ajutorul unor hiperbole dramatice. Formulele sunt umoristice mai ales prin contrastul între aparenţa de denumire serioasă, care poate fi folosită în deplină linişte de către consumatori, şi conţinutul terifiant. Denumirile sunt tipice disfemisme, care accentuează efectul negativ al băuturii, prin evocări aluzive ale morţii, prin echivalarea cu substanţe explozive, otrăvuri etc.
Unele dintre formule sunt chiar foarte elaborate, mizând pe intertextualitate, pe citatul aluziv sau pe interpretarea unui rol: Adio mamă, Te-am zărit printre morminte, Şterge-mă din cartea de imobil (G. Volceanov, Dicţionar de argou al limbii române, 2006). Metonimii hiperbolice sunt genocid şi neutron (cea de a doua, o creaţie efemeră, legată de alarmele propagandistice ale presei din anii '80 în legătură cu bomba cu neutroni, pregătită de Statele Unite). Termenul trotil e unul generic, evocând mai ales tăria băuturii. Cele mai banale sunt echivalările băuturii cu o substanţă otrăvitoare: şoricioaică sau insecticid.
În această serie intră şi matrafox, cuvânt neînregistrat de dicţionare, dar destul de cunoscut azi: "matrafoxuri ordinare fals intitulate votcă" (Libertatea, 3890, 2003, 2); "Garda Financiară a luat peste şase tone de viitor Ťmatrafoxť de la gura bănăţenilor" (Gardianul, 17.11.2007); "are o figură care trădează consum de matrafox în stil barbar" (mediafax, 22.06.2009). În dicţionarele de argou, cuvântul capătă uneori o definiţie parţială, specializată, care nu corespunde uzului general. De exemplu, în Dicţionarul de argou al limbii române al Ninei Croitoru Bobârniche (ediţia a II-a, 2003), cuvântul e definit ca "băutură improvizată: alcool cu zahăr ars sau spirt medicinal cu pastă de dinţi (în închisori)"; în diverse reportaje, descrierile variază - "băutură ameţitoare făcută din apă, zahăr şi medicamente", "matrafoxul, băutura puşcăriaşului sărac - un amestec de parfum, zahăr şi pasta de dinţi" (Adevărul, 18.04.2001); "Băutura omului sărac, fabricată la repezeală din materiale disponibile. De exemplu alcool etilic, zahăr ars, şi chimion. În puşcării se face din parfum, zahăr şi pastă de dinţi" (123urban.ro) etc. De fapt, termenul se poate folosi pentru foarte multe combinaţii profund neatractive şi în genere pentru orice băutură alcoolică proastă. Interesant e că matrafox mai apare cu un sens doar în aparenţă diferit: nu desemnează numai băutura contrafăcută, substitutul de băutură, ci şi "substitutul de benzină", combustibilul de cea mai proastă calitate: "în Oltenia (Gorj), localnicii numesc matrafox combustibilul nerafinat pe care-l scot cu ciutura din fântână să adape daciile" (brizu.catavencu.ro, 19.11.2008); "Când aveam Oltcit, cum zic, cu piese franţuzeşti şi cotă de 20 de litri de benzină pe lună, dădeam o fugă la Moineşti şi cumpăram matrafox, un reziduu inferior rezultat din cracarea petrolului" (varanus-varanus.blogspot.com 14.10.2008). Sensul peiorativ este dominant, aşa că nu contează foarte mult nuanţele şi detaliile denominative. Nu există, din câte ştiu, o explicaţie mulţumitoare a originii termenului. Acesta evocă o denumire comercială, ca de insecticid sau produs de curăţătorie chimică; nu l-am găsit atestat ca atare, dar ar putea fi şi rezultatul contaminării dintre o asemenea denumire cu alţi termeni expresivi, popular-argotici (a mătrăşi, matracucă etc.).
O altă prezenţă remarcabilă în lista denumirilor de băuturi alcoolice este pufoaica, metonimie produsă de reducerea din formulele mai explicite ţuică de pufoaică, rachiu de pufoaică sau vodcă de pufoaică. Pufoaică (cu sensul denotativ, de "haină scurtă, vătuită şi matlasată"), provine, cum a demonstrat mai de mult profesorul Th. Hristea, din rusescul fufaika, contaminat cu puf, prin etimologie populară. Produsul artizanal aminteşte de Ilf şi Petrov, în al căror Viţel de aur apărea vodca din taburet - taburetovka. Băutura este evocată în reportaje actuale: "Pufoaica, băutura de bază a ţăranului" (...); "moş Mituşcă şi Petre (...) beau pufoaică translucidă" (Adevărul, 25.11.2007); "Rachiul din pufoaică se vinde bine în sezonul rece" (Adevărul, 9.02. 2006). Într-un astfel de reportaj, se explică originea - legendară sau realistă - a băuturii; textul mai adaugă o serie de denumiri glumeţe la lista permanent deschisă: "În Ťprocesul de fabricaţieť pot fi utilizaţi electrozi de sudură, pufoaice puse Ťla maceratť sau chiar găinaţ, pentru o fermentare mai rapidă. Trebuie să ai un stomac de tablă ca să nu suferi după asemenea Ťtrotilť dubios. (...) Sortimentele sunt variate şi au denumiri hilare: ŤMoartea dureriiť, ŤBinladenť, ŤRupe gâtuť sau ŤBăşică limbať (Adevărul, 9.02. 2006).
Inventivitatea denumirilor româneşti pentru băuturile contrafăcute poate fi comparată cu cea din spaţiul rusesc, pentru care dispunem de mai multe referinţe culturale. Vasile Ernu, citându-i pe Ilf şi Petrov, trece în revistă băuturile neoficiale din Uniunea Sovietică, cu denumiri expresive, unele la fel de pesimiste ca cele româneşti (Moartea albă), altele mai poetice sau mai fabuloase: Ursul furios, Vulpea brună, Măruntaiele căţelei ("Ce bea cetăţeanul sovietic?", în Născut în URSS, 2006, p. 83-88, 104-108).

Pe site nu scrie mai nimic, banuiesc ca a fost un fel de proiect artistic. Dar din cate am citit, se pare ca intr-adevar se poate obtine alcool din gainat ( nu si din fecale umane), deoarece acesta contine seminte si vegetale incomplet digerate, care la randul lor contin amidon care poate fi la randul lui transformat de drojdii in alcool. Dar se pare ca nu simplu ci in amestec, totusi, cu resturi de fructe, ceva drojdie, etc., si , se lasa , evident la fermentat altfel n-ai cum sa scoti alcool.

Ce sa zic ...pentru cine are oratanii prin curte, ar merge ceva gen proiect scolar. Nu stiu insa daca va avea sau nu iz de gainat.

Edited by mymothman69, 11 February 2014 - 15:25.

da' nici nu cred ca e sanatoasa. faci drq vreo infectie ceva, cine stie in ce boli dai.

Infecție n-ai de la ce, că doar e sterilă chestia. Dar nu poți ști ce-i face la "doască" licoarea aia

pai macar are gust bun sau nici macar atat? mie mi se pare o porcarie fara rost. tot mai bine bagi un coniac cu cola )

 inginerule, on 13 februarie 2014 - 23:25, said:

Indubitabil are gust de gainat !   
Este o bautura de compromis pentru cei care si-au pierdut definitiv puterea sa se autodepaseasca.
Mai concret este o bautura surogat pentru boschetari

Radeti voi de baurile astea de liber profesionist, dar sticlele din supermarketuri sunt umplute la sigur cu lichide obtinute in combinate chimice. Ar fi chiar bun daca vodka ar fi facuta din cartofi, si whisky-ul din orz.
Tot mai bine o bautura care ti-o faci in batatura, stii si ce ai pus in ea, si patronii dau faliment.

 jadnycky, on 16 februarie 2014 - 17:18, said:

In seria de filme Seriful din Tennessee , respectiv Walking Tall (1973) , cel mai bun whisky  se facea din porumb apoi era pus la macerat in butoaie de stejar.

Pe de alta parte cea mai buna Votka(Vodka) se face din grau sau secara

Am extras un text din context de pe o pagina a wikipedia(http://ro.wikipedia.org/wiki/Votcă)

Quote

Pace Voua