Pufoaica si tuica din electrozi

pai nu a zis nimeni ca bauturile din porumb sau din ce se mai fac ele (facute acasa) nu sunt bune.
aici e vorba de pufoaica aia. mi se pare o prostie. numai microbi. daca eu ma apuc sa fac tuica din sosete nespalate de 3 luni o sa ziceti ca sunt nebun. la fel si aia de au inventat pufoaica aia sau ce drq o fi ea. chiar ca este pentru boschetari, cum a zis colegul mai sus ))

Oricum rezultate extraordinare se obtin din moturi de basca,temperate cu zahar si spirt.

Puţin probabil să supravieţuiască vreun microorganism într-o băutură cu concentraţie mare de alcool. Deci nu faptul că te îmbolnăveşti e problema, ci ideea în sine că îngurgitezi ceva care a rezultat în urma procesării căcatului sau găinaţului. Până la urmă cu toţii am mâncat legume şi fructe crescute cu îngrăşăminte naturale, care ştim ce înseamnă (şi e clar că şi în produsul final există urme), dar am fost învăţaţi că e ceva firesc, ba chiar de preferat faţă de îngrăşămintele chimice. Deci e mai mult o chestiune psihologică.

Edited by Rabbit, 17 February 2014 - 01:41.

Un alt articol pe tema:

Pentru a suporta mai bine temperaturile negative din această perioadă, bucureştenii pe care nu-i dau banii afară din casă apelează la o soluţie ieftină: consumul de tărie sau vinuri "la metru". Oferta este generoasă în bombele de la periferia Capitalei, dar şi mai avantajoasă la marginea pieţelor, unde licoarea se serveşte cu polonicul direct din butoaie de plastic. Puţini ştiu că băutura se fabrică uneori în condiţii infecte, în recipiente care, în restul anului, ţin loc de scăldătoare sau chiar în tomberoane "speriate" de la blocuri.
Băşică limba şi Rupe gâtul
Muşteriul habar n-are că ţuica, făcută din ingrediente necunoscute, îl poate băga în spital. Turnat cu pâlnia în sticlă, vinul arată excelent, e limpede, rubiniu, dar niciodată nu ştii ce a pus fabricantul înăuntru şi va trebui să îl crezi pe cuvânt. În "procesul de fabricaţie" pot fi utilizaţi electrozi de sudură, pufoaice puse "la macerat" sau chiar găinaţ, pentru o fermentare mai rapidă. Trebuie să ai un stomac de tablă ca să nu suferi după asemenea "trotil" dubios. Cel mai adesea, ţuica de ţară, rachiul şi vinul se fac în comunele din apropierea Bucureştiului. Ca să câştige un ban, întreprinzătorii ies cu marfa la înaintare chiar în faţa porţii. Băuturile sunt expuse la vedere pe un scăunel, alături de un coşuleţ cu ouă şi câteva cepe degerate. Dacă unele licori sunt acceptabile, printre ele se strecoară şi din cele contrafăcute care, la prima degustare, par în regulă. Alţii preferă să bată drumul spre Bucureşti crezând că acolo au mai mult noroc. Îi prinde seara dârdâind de frig în piaţa Rahova, spre depoul Alexandriei, în Ferentari, la marginea Pieţei Sudului, spre cimitir, în Ghencea, pe trotuarul din faţa metroului uşor. Au nasurile roşii, pentru că probează băutura în faţa eventualilor cumpărători. Sortimentele sunt variate şi au denumiri hilare: "Moartea durerii" "Binladen", "Rupe gâtu' " sau "Băşică limba".
ţuică dreasă cu bomboane
ţuica de fructe se vinde în sticle de o jumătate de litru, cu 20.000 de lei. Îţi arde esofagul, dar te încălzeşte. Alţii oferă rachiu gălbui, la 25.000 de lei litrul. În piaţa Ferentari, un bătrân speriat încearcă să vândă şi el nişte tărie. Sticlele sunt ascunse într-o paporniţă de rafie. Moşul e mereu pus pe fugă din cauza gardienilor care îl urmăresc tot timpul. "Io-s ţuicar din tată-n fiu şi mă cheamă Bică Ion, zice el. Am luat amendă pentru că n-aveam autorizaţie şi nici etichetă pe sticlă cu numele produsului, adresa producătorului, volumul net, concentraţia de alcool. Cu eticheta m-am conformat, da' autorizaţie tot n-am! Mai bine gustaţi niţel rachiu, l-am colorat cu bomboane-dropsuri, are şi aromă. E bun şi curat. Io nu-s ca ăia de face ţuică din lâna de la plapumă, găinaţ sau cârpe, îs om de onoare." Pe fiecare sticlă, nea Bică a scris cu litere tremurate, de tipar: "Rachiu producţie propie cu arome, făcut de Bică Ion la Ciorogârla, anu' 2005".

Repost. Uite aici filmul, in posturile anterioare nu mergea.

http://www.ciprianho...at-si-pufoaica/

Legendele romanilor!

Povestea alcolului de pufoaica, e mai veche decat atat.
Copil fiind, strabunicul imi povestea cum a luptat el in Rusia, cat de saraci erau rusii si ce foamete era.
Mancau greu cu apa si isi fiebeau bocancii.

Putine imi mai aduc aminte, insa tehnodologia tuicii de pufoaica mi-a ramas in minte.
Trebuie sa intelegeti ca erau timpuri disperate, oameni disperati, prosti si alcoolici.

Inca mai exista in jumatate de Romanie WC in curte, cu miros pestilential, unde fermenteaza incet colonii microbiene, pt ca in materiile fecale mai exista destule resturi alimentare si zahar.

Pufoaica era raspunsul rusilor la frig. Era un palton gros din panza, umplut (burdusit) cu lana.
Se lua o pufoaica si se baga in WC, unde se imbima cu "materie prima". Avea rol de burete absorbant.
Se lasa la soare sau undeva mai cald cateva zile sa fementeze mai bine si se storcea in alambic, apoi se distila.
Rezultatul era probabil inaltator, dar ce conta? S-ar fi baut si apa cu cianura!

===
In Romania contemporana, pe langa inchisori se cumpara Fanta (mai ales Madness) intr-o frenezie.
Desfaci putin dopul, o pui la soare cateva zile si fermenteaza, cat sa iti aduci aminte de gustul bun al libertatii.

Adm, on 30 ianuarie 2017 - 10:12, said:

Imi vine sa vomit. Cat creier sa iti lipseasca sa faci asa ceva? )))))
Daca tot vroiau sa distileze ceva, distilau naibii niste radacini, pomi ceva..

MembruAnonim, on 01 noiembrie 2017 - 04:25, said:

Trebuie sa contina zahar. Pomu' nu contine zahar.

Exemplu a fost aruncat la plesneala. Dar oricum, cred ca orice altceva este mai bun sa distilezi si sa bei decat rahat de om..

Voi nu va inchipuiti sa cum e in razboi si sa incerci sa uiti.

Ma scuzi dar.. sa inmoi o haina in veceul plin de rahat si apoi sa o lasi la uscat pt ca mai apoi sa o distilezi...Sa ma ierte dumnezeu..
Am mai aratat si altor colegi si mi-au spus ca iti trebuie minim jumatate de creier lipsa sa faci asa ceva.

Nu este vorba de a uita de razboi si ororile lui. Este vorba de educatie. De cerinte minime de igiena.

Acum ce sa faca taranii nostri care nu prea au bani de nimic? Sa se imbete manga ca sa uite de saracie? Nu asta este solutia.

Edited by MembruAnonim, 01 November 2017 - 07:47.

ori sunt legende urbane, ori poporul roman e dus rau...

razboi, razboi, dar chiar si in timp de razboi gasesti pe camp padureţe cu tonele. sau e mai usor sa iei cacatul din groapa de dupa casa sa-l rafinezi?

esti total rupt de realitate. tu la mintea ta nu poti concepe. cum adica, nici mere padurete? nici! nici macar alea. ca daca le aveau, le mancau. cu mega imaju plin si galantare burdusite, va vine greu sa credeti ca nici radacini de mancat nu se gaseau, ce sa mai vorbesc de coji de cartofi.
voi credeti ca aia haladuiau asa pe camp, hai la cautat mere pedaurete?
nu. erau scosi la camp din lagar, cu pusca in coaste. erau prizonieri intr'o tara deja pustiita de razboi, unde nici populatia nu avea ce manca. unde populatia murea de foame pe capete. prizonierii nu contau nici cand praful...
erau scosi la camp sa are. se inhamau cate doi oameni costelivi la ham si altu impingea plugul. si cica arau la mama naibii, langa cercul polar unde vara tine 2 saptamani.

Eu am baut tuica de pufoaica imi aduc aminte acum vreo 40 de ani cand am terminat liceul si am facut banchetul de adio.Am mers pe la niste colegi de la sate si ne-au dat tuica din aia.Mi-am dat seama numai a doua zi dupa ce ne dezmeticisem ca am fost mai multi si ne intrebam de ce ametisem asa de rau de n-i s-a rupt filmul la sfarsit.Eram ametiti noi un pic de mai inainte ca bausem la colegii din oras dar la Ceanu Mare n-i s-a rupt filmul de tot.Ca o remarca,acolo se facea tuica din gainatz adica cacat de pasari,probabil avand multe gaini in curte.Nu stiu daca a fost curat de gainatz sau l-au mai indulcit cu alte fructe dar se simtea asa un gust mai ciudat.Pe urma mai tarziu,intreband colegii din fabrica din zona aia mi-au confirmat ca existau familii care se ocupau cu pufoaica fiind mai ieftina si oricand la indemana.

edit

Edited by MembruAnonim, 05 December 2020 - 06:08.

stiu ca e un topic din 2011, dar e despre sunt legende urbane, iar astea sunt imemoriale. Nu pot sa cred ca nu stiti cum se face tuica de pufoaica:
se da pufoaica in schimbul a 2 litri de tuica. asta-i tot.
in schimb tuica de electrozi are ceva sambure de adevar. stiti cum puneau bunicile cioburi mari pe fundul oalei, sa nu se prinda sarmalele?
ceva similar e si cu tuica de electrozi. unora le-a beșit mintea sa puna pe fundul cazanului electrozi, sa nu se lipeasca borhotul.
exista bineinteles si reteta clasica, se da un pachet de electrozi pe 1 kil' de tuica.