viata din anii '90-2000

Eu nu înţeleg cum cineva ar fi putut să se bage voluntar în povestea de mai sus. Păi o luam razna, mai ales că eu nu mă spăl cu apă rece ca gheaţa şi măcar la 2 zile făceam duş vara la 18 ani (dacă nu zilnic). Şi dacă nu ameniţam cu arma vreun superior idiot, în vreo permisie tot raportam cumva abuzurile de acolo. Oricum, aia nu era armată, era bătaie de joc făcută de nişte frustraţi care s-au trezit sus. Nu exista mătură în armată? Poate la acea unitate sau în viziunea unora care nu ştiau cât de avansate erau alte armate în anii '30-'60.
Şi după armată, unii care erau o.k. la creier cred că ajungeau să-i abuzeze pe alţii, doar ca să se răzbune.
Oricum, să alerg cu 30 k.g. de echipament în spate, sarcină imposibilă pentru mine, că în vremurile în care nu aveam burtă dacă ridicam 20-23 k.g. era bine. Iar la alergat sunt praf.

Edited by djl, 22 January 2019 - 11:10.

Asa cum am mai spus odata, m-am dus "voluntar", insa obligat de uzina la care lucram de 6 luni, pentru ca se faceau disponibilizari. Aveam de ales plecarea in armata sau datul afara. Datul afara dupa 6 luni era privit suspicios si puteam avea probleme la urmatoarea angajare, pentru ca aparea si pe cartea de munca. Am preferat sa plec in armata. Dupa ce am revenit, am fost primit inapoi, si am facut 5 ani vechime pana am plecat cu ordonanta. Am primit 6 salarii in avans atunci. Dupa liceu a trebuit sa ma angajez pentru ca situatia familiei mele era foarte proasta. Nici la facultate nu am putut sa dau din cauza asta, si intram, un prieten bun cu care ar fi trebuit sa dau examenul l-a luat, la matematica unde eram mai slab s-a putut copia... Abia dupa mai mult timp am facut postliceala la seral...
Partea cu lipsurile era facuta intentionat, sa te obisnuiesti sa supravietuiesti singur in padure, de exemplu. Sa mananci gandaci, etc. Am auzit multe chestii asemanatoare despre legiunea franceza. Nu am fost de acord chiar cu toate, insa nu prea aveam timp liber sa pot sa ma gandesc ce este corect si ce nu...

Edited by 2Unlimited, 22 January 2019 - 11:46.

2Unlimited, on 22 ianuarie 2019 - 11:05, said:

Poți sć o trimiți in format PDF?

Nu am ce fisier sa trimit. Inca scriu la ea, si scriu in limita timpului disponibil pentru ca sunt la serviciu. M-am apucat de scris in momentul in care colegii de pe forum au spus ca sunt interesati de pataniile mele din armata. Multe parti contin doar titlul ca sa-mi aduc aminte de ce ar trebui sa contina acea povestire (povestea sobarului, fuga din spital, etc.), si le-am pus pe hartie ca si parti ca sa aiba cat de cat o ordine cronologica. Acestea trebuiesc in continuare scrise si postate pe forum. Adica nu sunt gata, nu exista...

Eu m-am referit la faptul ca prefer sa scriu parti mici ca sa le pot edita dupa postare. De asta postez mai des, imediat ce am materialul, si nu postez totul odata, pentru ca e mult de citit si nu am timp sa corectez postarea, si in plus e mai bine sa va ofer parti mici zilnic decat sa va dau tot materialul dupa o saptamana. E si mai usor de citit...

Edited by 2Unlimited, 22 January 2019 - 13:30.

Ok, interesant. asteptam!

La cum era piaţa de muncă pe atunci, nu cred că 6 luni era o problemă.
Dar dacă ai putut rezista...

Partea a 9-a:
Vinerea pe la 16.00 aveam program de 20 minute de facut baie si de schimbat lenjeria intima. Practic lenjeria era compusa dintr-un maieu si o pereche de chiloti de panza, chilotul semanand mai degraba cu un short. Nu-ti tinea “bijuteriile” fixate si asta era o problema, noi le spuneam AZP-uri (aparat de zapacit p...@). Pijamalele erau de asemenea din panza, si toate erau de culoarea albastru deschis. Adica nu se vedea jegul pe ele si rezistau fara sa se decoloreze la miile de spalari din urma. Sau poate erau deja decolorate la maxim. Se bagau intr-un malaxor ca acela unde se mixeaza mortarul, si se invarteau acolo, spalandu-se. Pentru cei care nu stiu, in armata nu exista apa calda nicaieri. Deci se spalau cu apa rece. La fiecare spalare se baga cate un sfert de sapun de casa in malaxor. Nu s-a mirat nimeni cand am facut scabie (raie). Desi pare foarte dezgustatoare boala, perioada aceea cand am fost bolnav de raie a fost cea mai frumoasa perioada a mea din armata, voi reveni asupra ei mai tarziu. Sa revenim la baie. Baia era pozitionata in alta parte deoarece baia din companie avea numai chiuvete si vane micute pentru spalatul picioarelor. Baia era compusa din 2 incaperi, una cam de 4x4 metri unde tronau de jur imprejur bancute unde iti lasai hainele si bocancii, si cealalta de 2x2 metri, avand 4 dusuri, unde intram sa ne spalam. Sampon aveam cubulete Larex, pe care le rontaiam cu dintii sa le spargem, sampoanele la tub fusesera confiscate la control la incorporare, acestea erau date de catre armata. Desi la inceput ni s-a spus ca baia se va desfasura intr-un ritm alert, si va trebui sa ne grabim sa apuce apa toate cele 4 plutoane nu stiam exact ce inseamna acest aspect. Am intrat toti in prima incapere si am inceput sa ne dezbracam. Eu, fiind mai agil, m-am dezbracat repede si am intrat la dus. Totusi, cele 4 dusuri erau ocupate. Insa, era o teava putin sparta la un dus, si din ea tasnea un firicel de apa cam de 5 mm, peste dusuri. Acolo m-am dus, mai tarziu acel firicel s-a dovedit a fi doar al meu, pentru ca nu aveam greutatea necesara sa ma imbulzesc si sa pot sa-mi creez loc la dusurile cu apa. Sa nu credeti ca acele dusuri aveau apa din belsug. Primele 2 mai aveau ceva apa, cele din urma fiind mai putin alimentate. Intr-un cuvant, apa nu era suficienta la niciun dus. Nici bine nu m-am sapunit pe corp, aveam pana si pe fata clabuci de la spalatul pe cap, cand a intrat fruntasul. Afaraaaaaaaaaaaaaaaa!
Au trecut cele 40 secunde (wtf). A inceput sa ne care la pumni in spate. Am iesit toti in pielea goala in curte, abia am apucat sa ne luam hainele si bocancii in brate. Trei sferturi nici n-apucasera sa intre la dusuri si erau uscati. Cu prosopul intr-o mana si cu hainele si bocancii in cealalta, incercam sa-mi sterg clabucul de pe ochi, si, desi ma ustura un ochi de-mi venea sa urlu, nu asta era cel mai comic aspect. In curte in fata baii erau cele 3 femei care bagau haine in malaxorul spalator, si, desi nu le vedeam, le vazusem la intrare si acum la iesire ne era rusine de ele si incercam oarecum sa ne ascundem goliciunea. Peste ceva timp, stand la coada la lenjerie, scapand de clabuc si vazandu-le cat de cat cu ochiul care nu ma ustura, mi-am dat seama ca nu se uita niciuna la noi. Nici macar nu mai gaseau amuzanta situatia in sine. Mai mult ca sigur ca femeile acelea erau satule de sutele de mii de organe pe care apucasera se la vada de-a lungul anilor, in cadrul armatei...

Edited by 2Unlimited, 22 January 2019 - 14:11.

Păi dacă aveaţi 20 de minute de făcut baie, de ce v-au scos la 40 de secunde de la duş? Nu trebuia să vă lase 5 minute?
Nici iarna nu vă dădeau apă ceva mai caldă?

Edited by djl, 22 January 2019 - 14:52.

Frumoase sunt povestile din armata legate de problemele freudiene ale celor cu grad putin mai mare.

Interesant este ca in anii '90 existau si povestile celor care i-au prins pe gradati dupa liberare. In unele cazuri micii tortionari ramaneau cu probleme permanente.

Partea a 10-a:
La vreo 2 saptamani de cand am inceput armata, deja incepusem sa am ceva chica, insa o tineam ascunsa sub boneta. La ceafa eram tuns pierdut, aproape zero, si nu se vedea, insa bretonul mi-l lasasem putin, si acum deja avea un centimetru. Un centimetru in armata inseamna ca sfidezi tot sistemul de control. La apel la inspectie vedeam cum se iau caporalii de parul soldatilor care erau tunsi uniform, tot cam un centimetru, si ii trimiteau la frizer. Practic, daca calcai pe bec oricat de putin, erai trimis la frizer sa te tunda zero, apoi sa te barbiereasca, si ne era spaima de acest lucru. Nu plecasem in permisie inca, si la apel se mai intreba cine are probleme acasa, chestii de interes personal. Eu chiar nu aveam probleme pe-acasa. Si vreo 20 soldati au ridicat mana, aveau probleme acasa. La frizer, urla capitanul, si i-a tuns pe toti bec. Binenteles ca nimeni nu a mai cerut permisie, am asteptat sa fim invitati sa ne ducem in permisie. In felul acesta, am plecat in permisie prima data dupa 5 luni… In seara aceea ma apucase o durere de masea de nu stiam ce sa mai fac. Degeaba m-am imbuibat de algocalmine, date de infirmierul din companie, care era un soldat care mai citise cate o carte despre medicina. La orice problema raspunsul lui era: algocalmin. Adevarul este ca in afara de algocalmin si rivanol nici n-avea alte substante in cabinet. Trebuia sa ajung la un stomatolog, insa medici specialisti erau doar in Focsani, in oras. S-au mai vazut situatii in care soldatii erau trimisi la Focsani la spitalul judetean, deci nu era ceva neobisnuit. Cu o zi inainte plecasera cinci. Asa ca, la intrebarea capitanului din dimineata urmatoare: “Care sunteti bolnavi si aveti nevoie sa mergeti la Focsani”, am ridicat si eu mana. Desi erai bolnav, sau aveai ceva dureri, practic pierdeai toata ziua, caci, cand te intorceai deja erau repartizati soldatii, si apucai si cateva ore libere in dormitor. Plus ca scapai de instructie, iar instructia era iadul pe pamant, cum sa nu-ti convina. Insa comandantul era versat. A vazut 15 maini ridicate sus si s-a bunghit ca ceva era in neregula. “Ia uite ce de bolnavi avem astazi, ia trimite-i pe toti la frizer, bec sa fie toti...”. O saptamana nu s-a mai imbolnavit nimeni. Pana la urma tot am ajuns la dentist, pentru ca mi se umflase falca de ziceai ca sunt un pui de elefant… eram si ras in cap si cu falca umflata… In primele zile nu am putut dormi. Fiind pentru prima data ras in cap, pielea capului era foarte sensibila, si nu puteam sa dorm linistit, simteam ca cineva ma zgarie cu surubelnita pe chelie. Apoi m-am obisnuit si nu a mai fost nicio problema. Mi-era rusine ca o sa plec in permisie si o sa ma vada ai mei ras in cap. Pana am apucat totusi sa plec in permisie, parul crescuse considerabil, si nu a mai fost o problema...

Partea a 11-a:
Tot in perioada de instructie, intr-o seara, s-a intamplat ca, o cana de apa a fruntasului sa fie pusa pe pervaz, si de la vant geamul sa se miste, si sa verse cana cu apa pe patul fruntasului nostru. Fruntasul nostru tinea intotdeauna cu noi. Nu am avut ce sa-i reprosam. Erau cel putin 15 soldati care i-ar fi spalat sosetele oricand, insa el ura chestia asta. Veneau insa veteranii, era un veteran scarbos care cred ca nu-si spala sosetele cate 4-5 zile. Avea un lighean de plastic si venea cu tot cu el, si intreba, cine vrea sa-mi spele dihorii? Nimeni nu se oferea. Bine, zice el, atunci aleg eu. Aveam noroc ca, criteriul de selectie era, din cate am observat, sa fii mare si urat. Eu eram mic si simpatic. Vine fruntasul si vede patul ud. Incepe sa urle la noi, ba tampitilor, care mi-ati udat patul? Eu va iau apararea la caporal si voi va bateti goanga de mine? Incepand de azi v-ati ras pe bot de mine… De la urletele lui a auzit si caporalul din dormitorul de viz-a-viz. A inteles imediat despre ce e vorba si i-a spus, vezi bah, ti-am spus eu ca or sa ti se urce buharii in cap. Ne-a aliniat la marginea patului pe toti si a inceput sa ne care la pumni in stomac. Se vedea ca da cu sete, insa la mine cred ca a nimerit in paftaua de la curea (catarama), ca l-am simtit ca s-a eschivat. Era doar putin mai inalt ca mine si cred ca doar cu vreo 5 kg in plus. As fi putut sa-l dovedesc si eu. Cel putin, la o bataie, eram in aceeasi stare amandoi. Insa nu aveai voie sa lovesti un caporal. Din 44 soldati, nimeni nu schita nimic, si eu eram penultimul la inaltime din toti. Poate am fi putut sa-l raportam, insa in acel sat, si in acea cazarma, capitanul de acolo facea legea, si nu se implica. Mai departe doar sa fi raportat in permisie, undeva la o unitate din orasul de resedinta. Insa la cine sa mergi? Mai departe de sergentii care pazeau punctul de control nu ajungeai, si ei radeau de fiecare data si nu te bagau in seama. Plus ca, personal, am iesit in permisie doar dupa ce am terminat si instructia, si scoala de gradati, la 5 luni. Fiind aproape ora 23, nu am mai fost lasati la invatat in noaptea aceea. Am inceput sa facem genoflexiuni la comanda. “500 de genoflexiuni o sa faceti, ati auzit? Nici nu ne culcam in noaptea asta.” Si a inceput sa numere, faceam toti odata. Am facut 500. Nu stiu cum. Nu-mi mai simteam picioarele. Ca sa pot sa ma ridic imi dadeam drumul mai tare, ca din inertie sa ma ridic inapoi. Cu o mana ma mai ajutam de pat sa pot sa ma ridic, cand nu se uitau la mine. La 500 ne-am oprit. “Ce faceti mah, ati obosit? Bagati, bagati!!!” Am mai bagat inca vreo 2 ore. Trecuse de ora 2 noaptea si noi tot bagam. Nu stiu cate au fost, dupa 200 faceam toti insa fiecare in felul lui, caporalul obosise sa numere, si ne urmarea sa ne vada ca le facem. Unii le faceau mai repede, altii mai incet, cu timpul totii le faceam mai incet, insa faceam, nu stateam. Soldatul de deasupra mea a spus ca a numarat inca vreo 300 dupa cele 500 facute de toti. Acelasi soldat obisnuia sa se ridice in fund in pat in timp ce dormeam, si sa urle somatiile: “Staaaaaai, cineeeeeee-i”. Visa probabil ca e la instructie. Pana si arma se vedea ca o tine in mana din mimica. Ne trezea pe toti cu urletele lui, si apoi noi il trezeam pe el si il linisteam… Cand a plecat caporalul, fruntasului i s-a facut mila de noi si ne-a lasat la somn. Peste cateva zile ne-am dat seama cum cazuse cana pe patul fruntasului, insa nimeni n-a avut curaj sa mai discute cu fruntasul incepand din ziua aceea. Noroc ca mai erau doar vreo 2 saptamani din cele 2 luni care au fost dedicate numai instructiei…

Edited by 2Unlimited, 22 January 2019 - 15:54.

Am dat Like si multumim pentru povestiri, doar ca voi citi cand voi avea timp, grrr, urasc tot ce inseamna job/serviciu/munca, nu ai timp si nu ai energie. Vreau libertate 100%, nu cred ca e cineva sa vrea mai multa decat mine, dar nu prea e posibila in viata asta.

Armata-puscarie obligatorie pentru "infractiunea" de a fi barbat. Desi a existat si inca exista in alte tari obligatia asta si pentru femei.

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/xr1PPF2z9Bo?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Partea a 12-a:
In perioada de instructie, am fost umilit in toate felurile posibile, nu am sa insist prea mult asupra acestui aspect. Am stat 3 ore intr-un copac cu frunze rosii, cautand mere pentru caporal. Copacul era o specie care nu facea fructe, si nu era nici mar paduret. Am stat 3 ore in toaleta, curatind clorul care devenise ca piatra, de pe toaletele turcesti, folosind doar o lama de barbierit. Dupa vreo ora, dupa ce adunasem un faras de praf, m-am dus afara sa-l arunc si am gasit o cheie ruginita pe care am bagat-o in buzunar. Apoi cu cheia am reusit mult mai usor sa sparg clorul, si astfel aveam timp sa mai iau si pauze. Caporalul nu statea in buda, insa urmarea sa vada ce scot afara pe faras. Era suficient acest lucru ca sa-si dea seama daca-mi fac treaba. Nici in ziua de azi nu suport mirosul de clor, sotia foloseste ceva care contine foarte putin clor, si nu se simte, pentru curatenie la toaleta. Intr-o noapte, caporalul (v-am spus ca spre sfarsitul perioadei de instructie am inceput sa mai comentez), mi-a pus o broasca pe piept. Am simtit-o imediat si am luat-o cu mana, aruncand-o spre capul caporalului. Am nimerit doar in usa, a inchis-o la timp, iesind din camera. Colegii mei de ciclu radeau in hohote. Spre sfarsitul perioadei de instructie primeam si alarme, in general dupa 3 noaptea, in fiecare zi. Cred ca le placea ora 4. Urla plantonul: “Alarmaaaaa”, si ne imbracam rapid, luam armele si ne adunam la postul care se presupunea ca este atacat. Acolo bagam o ora de instructie prin maracini, erau alese locurile cele mai neprietenoase…
Intr-o seara cand caporalul se plictisea si ne-a pus sa rupem niste craci din copaci si sa mergem cu ele la fereastra. Acolo, trebuia sa trecem cu cracile prin dreptul ferestrei, ciuciulete, fara sa ne aratam si noi, si tot repetand operatiunea, strigam incontinuu: “Uhuuuuuuu, uhuuuuuu” si : “Uuuuu, ciiiii ciiiii ciiii”, ca sa semene zgomotul cu un suierat de tren, cracile imitau copacii, iar caporalul se simtea ca si cum ar fi fost in tren in drum spre casa, dupa liberare. Daca te uitai pe geam si vedeai cracile trecand, aveai impresia ca se misca cazarma... La carcera nu am intrat niciodata, insa soldatii erau inchisi acolo, li se dadea un siret scurt (sa nu te spanzuri cu el), un capac de bere, si se arunca cu apa pe jos. Ca sa nu stai in apa trebuia sa arunci apa afara printre gratii, insa va dati seama ce succes aveai cu acel dop de bere. Mai incercai sa o iei cu mana, insa nu era chiar asa de multa… Nici cureaua nu ti se lasa la carcera, nici bocancii. Era frig de obicei, chiar daca afara erau 35 grade, pentru ca incaperea nu avea geam, si nu-ti permiteai sa folosesti hainele sa indepartezi apa, inghetai de frig peste noapte cu hainele ude…

Edited by 2Unlimited, 23 January 2019 - 08:32.

Partea a 13-a:
Nu am dorit niciodata sa ajung la scoala de gradati. Scoala de gradati trebuia sa se tina la Barlad, unde se facea instructie pe un deal noroios plin de maracini, de care toti soldatii stiau si fugeau ca de ciuma bubonica. Insa fortat de imprejurari, pentru ca invatam ca sa pot sa-mi fac somnul, si luam aproape numai FB-uri (sistemul de notare era compus din urmatoarele calificative: nesatisfacator / satisfacator / bine si foarte bine), am fost selectat si trimis la scoala de gradati. La scoala de gradati se instruiau soldatii pentru a deveni fruntasi si caporali de schimb, care sa duca soldatii in posturi. Restul soldatilor faceau pe santinela toata perioada urmatoare a armatei, si de aceea, desi scoala de gradati a fost foarte grea, pana la urma s-a dovedit a fi o alegere inteleapta, desi nu a fost alegerea mea. Ultimele 7 luni din armata au luat o intorsatura de 180 grade pentru mine. Scoala de gradati insemna practic obisnuirea soldatului cu pozitia de lider, pentru a-si putea duce sarcinile mai departe ca si fruntas, caporal, sau chiar ca si sergent. Eram impartiti in grupuri de cate 7 soldati, si fiecare era o data pe saptamana comandant de grupa. Atunci cand era comandant de grupa, el facea practic instructie cu colegii sai. A doua zi, poate unui coleg i s-a parut ca cel dinainte a fost prea aspru cu grupa. Desi la inceput incercam sa ne menajam unii pe altii dupa cateva zile am inceput sa ne razbunam unii pe altii, si scopul programului a fost atins, la sfarsitul perioadei ne instruiam mai rau de cat o faceau sergentii angajati. Daca soldatul trebuia sa alerge cu un anumit numar de pasi pe minut, fruntasii, caporalii si sergentii trebuie sa il intreaca, exponential. Am avut noroc ca s-au facut schimbari in armata si scoala de gradati nu s-a mai tinut la Barlad. S-a tinut la Focsani. Acolo am avut odata dat in primire spre intretinere un tanc. Desi eram 5, i-am compatimit pe colegii mei tanchisti. Abia reuseam sa curatam o arma in 30 minute, si tot mai ramanea mizerie in ea. Un tanc era munca titanica. L-am curatat 8 ore si parca nu se cunostea ca a fost curatat…
Ca si instructie aveam mai multe materii in plus, faceam orientare, cunoasterea completului de protectie… Uram completul de protectie. Era un costum de cauciuc care ar fi trebuit sa te protejeze in cazul unui atac chimic. Era greoi, si daca alergatul cu masca pe figura era un chin, alergatul cu masca pe figura si imbracat in completul de protectie era imposibil. Completul se lua peste haine si bocanci, si avand si armanentul in spate te simteai ca un balon plin cu apa. Chiar si cand nu-l foloseam, il aveam impachetat tot timpul la noi si asta insemna un obiect in plus de carat...

Edited by 2Unlimited, 23 January 2019 - 09:27.

Partea a 14-a:
In armata, tot la scoala de gradati, a fost grea perioada in care faceam de serviciu la bucatarie. In armata spalatul vaselor si curatatul legumelor, etc, sunt operatiuni care apartin in totalitate soldatilor. Se face de serviciu la bucatarie cu randul. La vesela e simplu, speli vase toata ziua. La bucatarie e mai nasol. Fasolea si orezul se aleg mai usor. Se baga in apa intr-o oala mare, si ce iese deasupra se arunca. De aceea mai pierzi cate un dinte datorita vreunei pietricele ramasa in mancare. La cartofi e mai nasol, daca nu functioneaza masina de curatat cartofi. Daca totusi functioneaza, curata cartofii doar pe jumatate, oricum raman cartofi necuratati, depinde de sentimentul de corectitudine al fiecarui soldat. Ceapa, morcovul, varza, se curatau tot usor. Totusi, operatiunea dura mult, se pregateau sute de kg de ingrediente pentru peste 2000 de soldati. Carnea era in general trecuta de termenul de garantie, uneori chiar putzea de-ti lua nasul. Ingredientele erau si uscate sau deshidratate. De multe ori ieseau viermii din ceapa, si incepeau sa pluteasca prin ciorba. Nu erau vii, erau morti ca doar fiersesera. Pescuiam viermii si continuam pranzul, altceva nu aveai ce sa mananci acolo. Refuzai masa cand erai de serviciu, ca stiai ce-ai bagat in oala, insa cand nu erai, sperai ca ziua aceea sa fi primit carne proaspata. Sperai… macar nu vedeai ce au bagat colegii acolo… Painea era aproape tot timpul mucegaita. Un alt gen de mucegai. La suprafata era piatra, si puteam manca coaja. Miezul insa era mucegait si umed, si mirosea ingrozitor, il aruncam intotdeauna, era imposibil sa-l mancam.
Vasele fiind din aluminiu, si spalate doar cu apa, capatau o negreala de la frecarea dintre ele, si nu aveam cu ce sa le stergem decat cu fetele de masa. Insa si acestea erau tot negre, cu greu gaseai un coltisor mai gri sa stergi farfuria acolo. Fiind la scoala de gradati, toata lumea ne ura. Soldatii ca aveam sa devenim mai mari in grad si aveam sa ne comportam foarte urat cu ei in viitor, iar superiorii ca aveam sa devenim gradati si nu vor mai putea sa ne ordone la fel ca si cand am fi soldati. Intotdeauna eram primii la munca si ultimii la masa. Asa ca eram de serviciu la bucatarie seara, patru zile din sapte, devenise ceva normal. Pentru ca volumul de alimente era exagerat de mare, se trimitea in fiecare seara in plus cate un pluton sa ajute la curatat. Singurul avantaj de la bucatarie era ca aveam asigurat desertul, alfel, intrand ultimii, nu prea prindeam, se termina intotdeauna cam dupa ce intra jumatate din batalion in sala de mese. Am dus dorul celor 2 saptamani din perioada de instructie, saptamani in care s-au copt dovlecii din campul din interiorul unitatii, si mancasem numai dovleac. Ciorba de dovleac, supa de dovleac, tocanita de dovleac, dovleac pane, dovleac umplut, dovleac prajit, etc… Datorita acestor aspecte, si in ziua de astazi, verific orice pahar, cana, lingura sau furculita sa fie impecabile, si nu mananc sau beau nimic dupa nimeni.

Edited by 2Unlimited, 23 January 2019 - 09:59.

Dar e trebuit vreodată să spălaţi vase cu apă rece ca gheaţa?  

2Unlimited, on 22 ianuarie 2019 - 10:27, said:

Hmmm .... cred ca le-ai cam uitat ... nu spun ca le inventezi ptr ca restul corespunde realitatii

grenada explodeaza dupa 3-4 secunde .... in nici un caz 7 .... ca are timp inamicul sa o arunce inapoi ...
la grenada ofensiva am indoieli ca asa era programul .... sa o arunci si tu sa fugi spre ea .... nu de alta dar chiar si daca nu avea din constructie "schije", materialul care o inveleste poate produce "daune" .... a se vedea ce au patiti cei mai putin norocosi in 10 august cand au fost raniti de grenadele "lacrimogene"
Cum se facea "pe vremea mea" (1999 - 2000), aruncai grenada ofensiva cat mai departe, luai pozitia culcat , asteptati explozia apoi sareai in picioare si alergai spre inamic (cu baioneta la arma) strigand URaaaa ... plus la libera alegere neaose mioritice (mortii ma-tii, bgp, etc)

Hai sa spunem ca adevarul este undeva la mijloc, desi 3 secunde cat spui tu nu exista, pentru ca nu ai timp in 3 secunde sa arunci destul de departe grenada ca sa nu te ucida, daca o scapi din mana cand scoti cuiul. Acest aspect este prevazut in manualul de instructiuni pentru folosirea grenadei. Ai timp "destul" sa arunci grenada daca cade langa tine si se rostogoleste pe jos. Manualul din 1970 parca...
La grenada de mana defensiva F-1,  timpul CEL mai mic este de 4,5 secunde, si nu este batut in cuie. Nu ai cum sa creezi un focos cu timp de intarziere exact, la intarziere in specificatii se da o marja de timp, nu un timp exact:
-  Calibrul  grenadei:……………………………………… max. 56 mm
-  Greutatea grenadei cu focos: ………………… max. 0,566 kg
-  Greutate focos: ……………………………………….. max. 0,055 kg
-  Lungimea grenadei: ………………………………….. max. 80 mm
-  Lungimea grenadei cu focos: …………………. max. 100 mm
-  Timpul de întârziere al focosului: 4¸5-5 s pentru FG-MR
-  Distanţa de aruncare: ………………………………………… 35-45 m

Stiu ca noi, pentru ca aruncam cu grenade de doua ori pe saptamana si eram chiar incepatori (prima data am aruncat o grenada la 2 saptamani de armata), foloseam un lot de grenade rusesti cu timpul de intarziere al focosului putin marit. De altfel si in regulamentul de baza al folosirii armamentului am invatat ca dureaza maxim 6-7 secunde pana la explozie. Cat despre grenadele ofensive, la fel erau niste petarde din tabla vechi, tot rusesti. Insa 1 metru distanta de ele e putin. Acolo trebuiau 10 metri, si nu am mai avut timp sa editez, sa mai adaug un 0. La 1 metru, chiar daca nu te loveste tabla sa te taie, te arunca suflul exploziei in aer si surzesti de la zgomot.

djl, on 23 ianuarie 2019 - 12:00, said:

Repet: in armata nu am avut niciodata apa calda, calduta sau calie. Numai apa rece. Asta include spalatul hainelor, al vaselor, dusurile, etc. Iarna apa era si mai rece, si cateodata lipsea de tot cand inghetau conductele de la frig.

Edited by 2Unlimited, 23 January 2019 - 13:55.