Cum îi spui unui om că o să moară?

 antigen, pe 4th November 2010, 16:12, a scris:

Mai mult ca sigur ca stiu, dar probabil ca le este frica sa admita inevitabilul.

Chiar daca doctorul nu a dat un prognostic favorabil, eu zic ca nu e cazul sa-i dai omului cu adevarul peste fata si sa-i spui, stii mori peste o luna, doua, trei. Ii spui ca nu e bine, ca nu prea exista variante de tratament, si sansele de vindecare sunt minime. Concluzia o poate trage si singur, dar macar nu se simte ca si cum va pregatiti deja de inmormantare.

 Fr3ak, pe 4th November 2010, 12:35, a scris:

Acelasi diagnostic l-a primit si MAK, nu a trecut mai mult de un an de cand a avut rezultatele analizelor si pana cand s-a dus.

Nasol!
Asa cum scrie si Marius cancerul actioneaza repede si cel putin pe mine ma revolta ce poate face dintr-o fiinta umana!
Cu cat stadiul este mai avansat cu atat o sa se stinga mai repede. A-i spune unei persoane depinde de fiecare situatie in parte, de personalitatea ei si de o gramda de alte lucruri.

Nici nu-i atât vorba despre faptul că o să moară, din ce-am discutat azi cu el, el deja știe că are cancer, și din ce știe el despre cancer e faptul că nu prea va scăpa. Partea nasoală e că medicii ne-au și descris cum va decurge treaba. Acum trebuie să-i descriem și noi ca să poată decide: se supune chimioterapiei, care-l va chinui, îi va bloca gâtul și va trebui să se hrănească prin tub sau alege să moară EFECTIV de foame...
Noi nu putem decide pentru el, și cam asta era dilema: CUM ÎL PUI SĂ ALEAGĂ CUM VREA SĂ MOARĂ?

În principiu noi am merge pe mâna medicilor, dar la urma urmei, el decide. Medici se cam feresc să discute cu el, preferă să intermediem noi. Adevărul e că nici nu pot să-l oblig pe medic să facă chestia asta dacă nu vrea, pentru că e și el om, îi mor destui pe masă, bănuiesc că evită și el pe cât posibil încurcăturile de conștiință.

Edited by Fr3ak, 04 November 2010 - 19:47.

Da, pai situatia este mai mult decat delicata si vad ca nu prea se ingramadeste lumea sa vina cu sfaturi cu adevarat utile. Nici nu ar fi prea multe de spus, totusi.

Foarte grea situatie. Eu as prefera sa mi se explice ambele variante ca sa pot lua o decizie care sa-mi ajute macar putin suferinta. Sincera sa fiu, probabil as cere eutanasia.

Dar de ce nu incercati si tratamente naturiste ?

 Thomas-, pe 4th November 2010, 20:01, a scris:

și eu am zis la fel  
dar la noi nu se poate din câte știu. plus că nu e o chestie care s-o propui unui om bolnav. trebuie să ajungă singur la concluzia asta. și e mai ok decât să se sinucidă, după părerea mea, așa cum fac mulți diagnosticați cu cancer.

 BlueSky2009, pe 4th November 2010, 20:06, a scris:

cred că e cam târziu pentru ele, având în vedere că tumoarea a început să-i umple craniul.
oricum, sunt sigur că va face și tratament naturist, fiind om de la țară.

De curiozitate, boala i se trage de la tigari?

Din câte astfel de cazuri am văzut, alcoolul e problema. Țigările doar agravează. Viața la țară și lipsa controalelor coroborate cu neglijența și igiena din păcate duc la astfel de tragedii.

http://www.gandul.in...xclusiv-7692607

 Fr3ak, pe 4th November 2010, 19:45, a scris:

Nu cred că așa ar trebui privită situația. Merită să știe adevărul, dar într-o lumină pozitivă, până la urmă speranța moare ultima. Depinde de fiecare dacă vrea să lupte sau nu la un moment dat, dar sunt importante și persoanele apropiate. În aceste situații cred că este mai greu pentru cel care trebuie să dea vestea.

 Fr3ak, pe 4th November 2010, 12:35, a scris:

hm! stiu cum e!
mai depinde si de relatia cu unchiul tau.

Pai sa vedem: dupa ce am bocit pe unde am apucat (da' numai in fata lui nu!) pana m-am simtit io oleaca relaxata si capabila de dialog, i-am spus  ca e nasol ( noi mereu ne-am comunicat vesti naspa astfel - sub forma de ghidusii ), ca a imbulinat-o si ca glumita noastra - mor regi, imparati, da masina maine peste mine - si-a gasit nasu'.
I-am zis partial adevarul despre cancer (l-am coafat oleaca, cica is noduli ) , ca evolueaza foarte repede (fumator inrait) - inclusiv ca nu au sens citostaticele pentru ca e posbil sa mai faca un AVC si iar o dam in alte distractii, ca va lua un tratament si ca poate dura 2 ani sau 2 luni, depinde de organism, depinde de el.
Da, nu i-am spus termenul dat de medici pentru ca ar fi fost prea mare presiunea (e mare pentru mine, dar pentru el!!), chiar daca acesta se pare ca e unul corect.  


Au trecut 7 luni de la prima tomografie. ne certam, ne ratoim, mai bagam 2-3 pastile,  da' intr-un final zambim si asta e important.

Nu mai tine nici un regim (nu sarat, carne etc).
Oricum moare. Nu ma coafeaza o luna sau o saptamana in plus, mai ales daca se chinuie.
Macar sa moara zambind.

 dan84, pe 4th November 2010, 16:28, a scris:

+1000

O mare influenta cred ca o are si religia. Eu fiind, dupa definitie, ateu, cred, si constientizand ca nu suntem altceva decat niste robotei umili, nu consider moartea o chestie asa de dramatica. In sine nici nu este, ci doar circumstantele in care are loc. Am avut 2 bunici care au murit si inca 2 care vor urma, si nu am varsat vreo lacrima si nici nu cred ca voi putea. Am chiar curajul sa spun acelasi lucru despre momentul cand le va veni vremea parintilor. Este un fenomen normal care se intampla de cand exista viata pe Pamant. Atat si nimic mai mult. Dar, sa fii parinte, de exemplu, si sa-ti omoare unul copilul ca a vrut sa vada cum e sa te dai tare cu masina, e o drama infinit de dureroasa: sa stii ca nu era vremea sa se intample asa ceva, sa fie pe dos, sa moara intai copilul, si in circumstante de genul asta, da, e rau, e rau de tot. Atunci accept orice. Insa cand e vorba de vreo boala incurabila, atunci asta e, si gata, o sa mori si cu asta basta.

Intr-adevar, mi-e frica de dureri, agonii si alte senzatii "tari". Tocmai de aceea mi-e frica de cutremure, e una sa mori impuscat sau in masina la 200 Km/h si alta e sa mori in ore intregi, agonizand pe sub daramaturi. Mi s-ar parea normal sa se poata practica "eutanasierea" in asemenea cazuri, de boala incurabila in faza terminala, la cererea pacientului.

 dan84, pe 4th November 2010, 21:26, a scris:

 ripper, pe 4th November 2010, 21:33, a scris:

amândoi aveți dreptate. din câte am înțeles, alcoolul obținut prin distilare favorizează ceva efect al țigărilor... mă rog, nu mă pricep. deci da, mai mult ca sigur că cele două combinate îl omoară. a fost fumător și băutor înrăit. mă rog, cu băutura nu în exagerare și până la leșin, dar și țuica cea de toate zilele e alcoolism.

 mircea21, pe 4th November 2010, 22:12, a scris:

 lelali, pe 4th November 2010, 22:46, a scris:

clar că-i spunem adevărul, însă îmi place ideea de a nu-i spune pronosticul dat de medici. deși și ei se feresc și nu garantează. chiar dacă au spus 6 luni, pot fi două, pot fi 10, poate fi un an, sau 3 săptămâni. așa că îi spunem că de vindecat nu se vindecă, de luptat merită luptat, alegerea lui dacă face chimo sau nu, dar pronosticul mai mult ca sigur nu-i va fi comunicat.

 SINEKT, pe 4th November 2010, 23:26, a scris:

una e să nu te temi de moarte și alta e să știi că ți-a venit momentul. nu mai bine e un mister și te ia prin surprindere? nici eu nu mă tem de moarte, nici eu nu sunt trist la înmormântări, ba chiar mă bucur (dacă pot zice așa) pentru persoana decedată, dar chinul dinainte cred că nu și-l dorește nimeni. pot să spun fără să mă simt prost, că i-ar fi mai bine să moară în noaptea asta în somn, decât să trebuiască să înfrunte ceea ce-l așteaptă.

o fi fost alcoolic și țăran prost, dar e un om bun și nu i-a făcut rău nimănui în afară de lui (și asta din inconștiență), și de asta nu-i doresc suferință.

E greu sa dai o asa veste. Cred ca e mai corect sa fie pus fata in fata cu medicii, avand in vedere ca el decide tratamentul, if any.

parerea mea este ca ne confruntam cu o problema, care nu ar trebui sa cada pe umerii nostri.
X persoana isi bate joc de viata lui si se imbolnaveste, doctorul Y isi da cu parerea(in functie de cunostiintele pe care le are) despre boala lui X, si noi suntem lasati sa-i explicam lui X ce a zis doctorul Y, insa nu stim cum sa-i spunem , ce sa-i spunem, ce inseamna ce a spus doctorul Y...
problema cred ca se afla la medici. in 2005 am avut contact cu vreo 5-6 medici, mi s-au pus vreo 3 diagnostice, dar toti nu stiau sa-mi spuna de unde provine boala(ciroza, transplant de ficat, ...)(nefumator,neconsumator de alcool, fara vicii,DAR...cu greseli pt. care trag si acum, datorita alimentatiei,lipsa de odihna etc)...din 5-6 medici am intalnit 2, care isi rezervau timp, sa imi/ne explice, ce reprezinta diagnosticul, ce consecinte are boala, cat de grav este, ce posibilitati avem, ce ne recomanda....TOT RESPECTUL PENTRU ASTFEL DE PERSOANE, insa ceilalti, daca ii intreba-i ceva, sareau in sus de parca i-ai fii injurat.
asta cred ca este problema cu care ne confruntam, DE CE trebuie noi sa ne stresam cum si ce trebuie sa-i spunem lui X, ce are , cat mai are si ce ar trebui sa faca? DE CE nu face asta doctorul?

iata o povestioara care reflecta realitatea:
Au fost odata 5 oameni care se numeau: CINEVA, ORICINE, NIMENI, TOTI si ALTUL.
Intr-o zi cei 5 au fost confruntati cu o problema deosebit de importanta si de aceea s-au hotarat sa fie facuta de TOTI. Insa, cum TOTI era sigur ca CINEVA o va face, iar CINEVA se baza pe NIMENI, in final NIMENI nu a facut-o deoarece era evident ca ORICINE ar fi fost in stare sa o faca.
Atunci CINEVA s-a suparat foarte tare caci era o treaba pentru TOTI. Insa TOTI i-a sugerat lui CINEVA sa-l oblige pe ALTUL sa faca ceea ce NIMENI nu a fost dispus sa faca, desi ORICINE ar fi putut.
Concluzia: Treaba tebuie facuta intotdeauna de ALTUL!

iti doresc succes in abordarea problemei, iar unchiului tau: intelepciune si sanatate. DUMNEZEU SA V-A OFERE TOT CE AVETI NEVOIE.

 SINEKT, pe 4th November 2010, 23:26, a scris:

este usor de spus.
dumneavoastra v-ati aflat intr-o asemenea situatie sau doar presupuneti ce este corect si cum ati proceda?



respect parerile voastre, insa vorbim, in primul rand, despre un om fara posibilitatea insanatosirii si cum il faci sa inteleaga asta.

nu conteaza cine ii spune atata timp cat o face intr-un mod delicat.
importanta e mentinerea unui psihic pe linia de plutire.

daca e vreun nemuritor p-aici, sa ma ierte.