Dorinta

Buna ziua tuturor, sincer nu stiu daca aceasta sectiune este buna pentru ceea ce doresc eu, insa voi incerca sa fiu cat mai concis. Problema mea este una destul de delicata. Am 40 de ani, nu sunt casatorit si nici nu am o prietena de suflet. Locuiesc cu mama mea care este grav bolnava, nu stiu daca o va mai duce mult. Desi sunt singur, fara frati si fara surori, caut sa o ingrijesc cum pot eu mai bine si sa-i maresc durata de viata chiar daca stiu ca se chinuie si are dureri fiind conectata la un aparat de oxigen. Toata situatia asta dureaza din 2002 deci sunt ceva ani de cand ma chinui cu ea. Situatia mea este normala pentru orice copil singur, imi este greu si ma simt din ce in ce mai trist. Sincer sunt depasit de greutati, nu stiu daca cineva ma va intelege dar ma duc la servici, gatesc, fac piata si sunt si anul 2 la facultatea de Asistenta Sociala din Bucuresti. Si trebuie sa-mi ingrijesc si mama tintuita la pat. Toti anii astia am amanat sa-mi fac o prietena, defapt nici nu am incercat si iata ca m-am trezit dintr-o data la aproape 40 de ani  singur. Nu sunt cine stie ce frumusete, sunt mic de inaltime(163 cm) dar sunt un baiat sincer si sufletist. Totusi nu sunt nici urat, nu am nici o infirmitate deci puteam sa gasesc pe cineva, dar nu am facut-o pentru a nu obliga o fata sa asiste la chinul meu. Faptul ca nu am o prietena sau o nevasta a fost o alegere personala nu ca nu m-a vrut nici o fata. Totusi rog pe cineva care a trecut prin pierderea unui parinte drag sa-mi spuna ce sa fac si cum sa ma descurc in aceasta situatie. In curand voi ramane singur pe lume fara singura persoana care m-a iubit neconditionat si anume mama. Va rog sa nu radeti de mine sau sa faceti misto, stiu ca sunt de ras dar mi-ar prinde bine o vorba buna nu mistocareala de doi bani. Eu multumesc celor care veti dori sa-mi raspundeti, nu vreau mila nimanui, doar un sfat venit din suflet.

Incearca sa-ti gasesti cat mai repede pe cineva compatibil.
Daca te va iubi, persoana respectiva va accepta situatia si te va ajuta sa treci mai usor prin ceea ce te asteapta.
De asemenea, o relatie te va echilibra sufleteste - ceea ce ai mare nevoie si acum.

Numai bine!

l_dan, on 23rd May 2010, 16:49, said:

De acord.Curaj!O sa treci si peste asta.E un lucru dureros sa-ti pierzi parintii,si mai ales sa-i vezi pe..patul de moarte...dar pana la urma toti vom ajunge asa...deocamdata..toate trec..

Din pacate trebuia sa realizezi mai repede, ca nimeni nu e vesnic, nici macar mama ta, si ca vei ramine singur.
Daca acuma ai fi avut o familie aveai sustinere, aveai pe cine te baza in momente grele.

Nu poate nimeni sa-ti spuna sa o iei mai usor , ci sa te impaci cu idea ca va veni si sfirsitul si nu depinde de tine. N-ai ce face.
Mai vorbeste cu un prieten, mai cheama-l pe la tine, daca tu nu poti pleca. Incearca sa vorbesti cu cineva despre asta si mai desarta-ti sufletul.

Edited by yasmi, 25 May 2010 - 10:14.

yasmi, on 25th May 2010, 11:14, said:

Multumesc din tot sufletul celor care ma incurajati desi poate nu sunteti in aceeasi situatie. Este nevoie de multa empatie sa realizezi ceea ce simte altul, sa te pui in pielea lui. Sigur ca regret ca nu am o familie, toti ma bat la cap sa ma insor, dar pentru         mine acum este prea tarziu sa fac pasul in acest moment. Ma tot gandesc cum m-ar accepta cineva cu o mama bolnava care are nevoie de ingrijire permanenta. O fata vrea sa fie plimbata, sa i se acorde atentie, sa fie iubita si alintata ori mie numai cand ma gandesc la biata mea mamica cum sufera imi trece cheful de tot. S-au adunat prea multi ani de suferinta pentru amandoi dar poate totusi  dupa ce nu va mai fi o sa ma simt mai bine si mai relaxat. Acum misiunea mea este sa o ingrijesc pana la capat si vreau    din tot sufletul sa moara in bratele mele. Suna patetic, stiu, dar asta vreau eu.

Edited by kempes48, 25 May 2010 - 11:22.

Nu e momentul sa iti tin pledoarii, insa nu are nimic una cu alta.
Faptul ca ai fi avut o familie sau o relatie, nu inseamna ca nu aveai grija si de mama ta.

Sigur in momentul asta nu ai chef de distractie si de femei, insa va trece si incearca sa vezi si de viata ta.
Nu-i tirziu nici la 40 de ani, oamenii simt nevoia sa aiba pe cineva aproape la orice virsta.
De aia unii, se iau si la 60, ai zice pt ce mai au nevoie. De ce nu ?


@ In legatura cu suferinta mamaei tale, incearca sa te pregatesti psihic pt asta si sa o vezi ca pe o eliberare de suferinta pt ea.
Daca tot nu poate avea o viata normala, o viata in suferinta nu-i foloseste la nimic. Mai bine odihna.

Edited by yasmi, 25 May 2010 - 11:58.

yasmi, on 25th May 2010, 12:56, said:

Ai mare dreptate Vasmi in tot ceea ce zici, dar eu zic ca este o nuanta. Daca eram casatorit mai de mult, sotia era intr-un fel '' obligata'' sa treaca si ea prin tot ceea ce se intampla cu mine, asa acum sincer cine naiba se inhama la asa ceva. Orice fata s-ar gandi de doua ori inainte de a se angaja intr-o astfel de relatie. E greu sa ai grije de un om suferind, fara putere, numai eu stiu cum o bag in baie, o spal, ii dau papica cu lingurita si accept fara sa cracnesc toate mofturile unui om batran care dupa cum stii uneori sunt enervanti la culme. Si in partea cu eliberarea de suferinta sunt de acord cu tine, uneori am momente in care ma imaginez eliberat si eu si ea de chin. Dar stii cum este, in orice stare s-ar afla parintele tau parca tot mai vrei sa-l vezi si sa-i fii de folos.

sincer, poate o sa fiu cam dur.....dar trebuie sa-ti spun o chestie!

se pare ca esti cam dependent de mama ta. incearca sa devii mai rece, stiu ca e greu dar iti faci un grav deserviciu daca tu continui asa! poate ca si ai un mic complex cu inaltimea ta....nu trebuie sa-ti faci probleme. toti oamenii au cate un complex....

acuma, despre o relatie. daca tu vrei cu adevarat sa-ti faci o relatie trebuie sa cauti pe cineva. daca fata va tine cat de cat la tine, va intelege situatia, nu-ti fa probleme.  daca se indragosteste de tine, cu atat mai bine......nu pune niste clisee, ca femeile vor aia sau ailalta, sunt oameni si oameni. nu trebuie decat sa fii tu insuti si pana la urma, daca vei cunoaste diferite persoane, te vei insoti cu cineva.....nu este tarziu deloc sa vrei sa fii cu cineva la 40.....trebuie numai sa vrei. mai ai o gramada de ani de trait!
incearca sa-ti construiesti o viata a ta in care mama ta sa nu mai fie un personaj central.....tu trebuie sa fii personajul central!

rich1974, on 26th May 2010, 12:48, said:

Draga rich1974, pentru mine in momentul de fata se pune problema acceptarii situatiei neconditionat. Mai mult mama este dependenta de mine, nu eu de ea.Mai rece nu am cum sa fiu, mamos am fost toata viata. Am doua variante: ori o duc la un camin spital si astept sa fiu sunat ca si-a dat duhul, ori continui sa o ingrijesc singur. Si crede-ma este foarte greu sa ai grije de un om batran. Spitale, medici, alergaturi dupa retete si altele. Nu pot sa o abandonez acum pentru nimic in lume.A fost o mama buna si merita tot efortul meu. Chestia e ca ma simt coplesit de toate de la o vreme. Ai dreptate cu cliseele, poate am idei preconcepute despre femei, insa in ceea ce priveste inaltimea nu mai sunt complexat demult. Multumesc de sfaturi, o sa incep totusi sa caut pe cineva, cine stie o fata care a trecut si ea prin asa ceva.

Daca ai bani de camin spital, de ce nu ii angajezi o asistenta sa vina sa stea cu ea, sa-i faca baie, s-o schimbe si toate cele? Ca sa nu mai zic ca mama ta poate sa o duca asa cum este inca poate 10-15 ani bine mersi. Astepti pana atunci ca sa-ti intemeiezi o familie sau deabea atunci te apuci sa cauti o femeie dispusa sa imparta viata cu tine? Nu gasesti pe cineva compatibil asa usor, si daca femeia aia e sa te placa si sa vrea sa se marite cu tine, te place si cu greutati si probleme, nu doar ca dai bine la bratul ei.

kempes48, on 26th May 2010, 15:51, said:

De acolo ti se trag toate, esti prea legat de mama ta, dintotdeauna.

Dupa ce ai scris tu, te manifesti tipic, pt situatia in care fie ai ramas demult fara tata si tu ai luat locul barbatului in casa, astfel te-ai legat si mai mult de mama ta. Fie ai tai au divortat cind erai copil, ceea ce explica faptul ca v-ati avut doar unul pe altul tot timpul. Cu siguranta a mai contribuit si firea ta, numa bine s-a mulat totul pe situatie.

Ceea ce trebuie tu sa intelegi , e ca ai fost asa legat si inainte de a fi ea bolnava, asta doar intareste si mai mult legatura si iti consuma tot timpul.
Insa tu erai prea dedicat si implicat si inainte si ai omis sa iti vezi de viata ta.

Nu poti sa o abandonezi, cinste tie ca o ingrijesti, insa asta nu exclude sa ai si viata ta. Nu mai gindi tu pt toata lumea si nu mai lasa pe altii sa traiasca pt tine.

Relatia cu o femeie nu trebuie sa vina cind se termina relatia cu mama ta, ci in paralel.
Viata ta nu e normal sa inceapa doar cind se termina a ei.
MAMA NU ESTE FEMEIA DIN VIATA TA, nu o inseli/nu-i inseli asteptarile daca iti traiesti viata cu o alta femeie.

Edited by yasmi, 27 May 2010 - 07:20.

ai dreptate Yasmi....

ce ma enerveaza pe mine unii care spun ca "mama este cea mai importanta femeie din viata mea!" ....oare sotia cum se simte in cazul asta?

@kempes...
pune mana si cauta o partenera....sa nu crezi ca va fi usor. poate iti spui in gand "e plina lumea de femei"...dar in realitate, cand vei incepe sa cauti, o sa ai o surpriza!

Esti mortal !

Cam ca si in cazul magazinelor pline de haine si pantofi.
Cind incepi sa cauti ceva anume, nu gasesti, desi e plin ochi.

Mare dreptate aveti, o sa incep sa-mi caut o prietena si poate voi iesi din starea asta. Si la servici colegii mi-au spus cam aceleasi lucruri, dar nu i-am ascultat. Gata, promit sa-mi fac o iubita in cel mult 3 luni. Imi pare rau ca de-a lungul anilor am refuzat eventuale relatii cu fete de la munca sau de prin cartier. Imboldul de care aveam nevoie l-ati dat voi. Desi acum va fi mult mai greu decat acum 4-5 ani.Tot simt ca misiunea mea pe pamantul asta este sa-mi servesc mama. Chiar asa daca mai traieste 10 ani(sa dea Dumnezeu), am mierlit-o, scuze de expresie. La 50 adios.  Ma gandeam sa apelez chiar la cateva sedinte de psihologie, care sa-mi dea o alta viziune asupra vietii mele si sa ma ajute sa gandesc pozitiv. Va tin la curent, gata sunt hotarat, in cel mult 3 luni voi fi cu cineva. Multumesc pentru tot.

dar nu trebuie sa-ti fixezi un termen....trebuie pur si simplu sa actionezi!

misiunea ta pe pamant este sa te simti tu bine si sa nu acumulezi frustrari. poate suna egoist, dar asta e realitatea. daca tu te simti bine....se vor simti bine si cei din jurul tau!

kempes48, on 27th May 2010, 10:36, said:

Misiunea ta e sa-ti traiesti viata. Mama ta si-a trait-o, a avut timp de ea, te-a facut pe tine...

Tu ?

Tu crezi ca astazi ea e fericita cind stie ca va muri si tu ramai singur?? Eu cred ca era mai impacata sa te stie alaturi de cineva care tine la tine.

Edited by yasmi, 27 May 2010 - 10:37.

kempes48, on 27th May 2010, 10:36, said:

Nu, nu, nu! Nu e bine daca iti fixezi termene.. peste 3 luni, daca n`o sa ai o prietena, vei fi mai dezamagit ca acum.. si iti vei pierde tot entuziasmul. In plus, nu trebuie sa fii cu oricine, doar ca sa nu ramai singur. Intr`adevar, un psiholog te`ar putea ajuta sa vezi lucrurile mai clar, dar e greu sa nimeresti din prima la un psiholog bun (majoritatea sunt total indiferenti la problemele clientilor, le dau sfaturi in functie de cum se simt ei insisi pe moment, iar "efortul" asta il fac doar pentru sumele exorbitante la care au ajuns sedintele in ziua de azi), iar pana gasesti unul in care chiar simti ca poti avea incredere, e posibil sa mai pierzi multi ani si mai ales foarte multi bani, energie si sa acumulezi mai mult stres si mai multe frustrari decat ai in prezent.
Uite, chiar daca nu pot spune ca  "am o varsta" si chiar daca nu sunt autorizata pt asta, ma pricep la capitolul psihologie si te pot ajuta. Stiu ca poate parea penibil sa accepti sfaturi de la o persoana de varsta mea, dar macar sunt gratuite si nu esti obligat sa le urmezi. Eu am citit mult despre psihologie, am o gramada de carti pe tema asta si vreau sa urmez o cariera in domeniu. In cercul meu de cunostinte, sunt persoana la care apeleaza majoritatea, chiar daca nu intotdeauna imi urmeaza sfatul. Sincera sa fiu, pana acum nici unul dintre cei care au hotarat sa imi urmeze sfaturile nu a ramas cu problema/problemele nerezolvata/nerezolvate.
Din ce ai scris pana acum despre tine, am inteles ca faci facultate si ai si serviciu. Asta e un lucru bun, pentru ca esti in mare masura realizat pe plan profesional. Macar esti capabil sa te descurci in viata, chiar daca nu ai o relatie cu o persoana de sex opus. De bine, de rau, vei supravietui si dupa ce mama ta va inceta din viata. Te sfatuiesc sa organizezi o iesire cu colegii si colegele de serviciu, sa va cunoasteti mai bine. Invita`i in weekend la un pahar de alcool sau la o cafea inainte de serviciu, sau de ce nu, la o gustare si la un pahar de vorba dupa o zi de munca. Chestiile astea relaxeaza, unesc grupul vostru si va dau ocazia sa incepeti relatii. Nu spun ca daca iti inviti colegele la o cafea, vor sari toate in patul tau, dar macar iti poti face o prietena de suflet, cineva care sa te inteleaga si pe care sa o intelegi si care, poate, te va ajuta in viitor. Macar vei avea cu cine vorbi dupa o zi lunga si grea.
Daca imi dai mai multe detalii, pot sa`ti prezint mai multe solutii. Daca te intereseaza, lasa un mesaj aici pe forum si voi incerca sa te ajut mai mult.

baby_dulcica, on 1st June 2010, 00:08, said:

E foarte posibil ca toate colegele lui sa fie maritate si fericite si sa nu vada cu ochi buni aceste invitatii la cafea.