Fostul prieten inca ma mai iubeste

Va povestesc asta pentru ca vreau sa aud parerile voastre ...
Eu(acum 26)am fost tot timpu eleva model, desi acasa lucrurile nu mergeau deloc bine.Parintii mei nu s-au inteles niciodata si din cauza asta in casa am vazut multe certuri si batai, cat despre jigniri..mult prea multe..Probabil atmosfera din casa m-a facut sa fiu o adolescenta emotiva, dar care totusi are multa mandrie.In scoala totul a fost ok pana cand am picat bacul la economie.Asta a fost incepututul independentei mele.Parintii mei au fost foarte dezamagiti , atat de dezamagiti incat mama m-a facut curva de 15 ori in 15 minute iar tata mi-a dat un pumn de am vazut stele verzi,la propriu.Mi-am spus ca intr-o asa familie nu am de gand sa mai stau, asa ca mi-am facut bocceluta si am plecat.Aveam o punga cu haine,cateva monede si atat.Habar nu aveam unde sa ma duc si ce sa fac dar eram destul de convinsa sa nu mai accept jignirile si pretentiile alor mei.In aceeas zi a plecarii mele mi-am sunat prietenul(acum 30), cu care eram impreuna de cateva luni.Ne-am intalnit,i-am povestit ce s-a intamplat, si cand s-a facut destul de tarziu i-am spus sa mearga acasa caci v-a pierde si ultimul autobuz.M-a intrebat "si tu unde o sa dormi?"...buna intrebare.Am ridicat din umeri si am lasat privirea in jos.Stiam ca la el nu pot merge ca maica sa nu ma suporta de nici o culoare.De atunci, A(prescurtarea numelui lui) a ramas langa mine inca 3 ani.Primele 2 luni le-am dormit in parcuri, la prieteni sau pur si simplu nu dormeam cate 3 zile.In tot timpul asta el a fost langa mine, m-a ajuta sa invat pt sesiunea din toamna, in timp ce imi spunea cat de mult ma iubeste si ca face orice pt mine.Nu am inteles niciodata cum e posibil ca un baiat ca el, atat de cald, si atat de ambitios sa iubesca asa una ca si mine, dar m-am multumit cu vorbele lui. Dupa cele 2 luni ne-am gasit o garsoniera cu chirie si ne mergea putin mai bine.De aici probabil, caci unde nu sunt probleme se gasesc, au inceput certurile intre noi.Certuri care se lasau cu pumni in pereti, usi sparte si nervi aruncati unul pe celalalt.Desi ne-am iubit nebuneste dupa 3 ani si jumatate de relatie am spus stop, nu am liniste nici acum, nu are rost.Si intr-un final ne-am despartiti.Viata a mers mai departe, ne-am schimbat cercurile de prieteni, interesele nu mai erau comune si fiecare dintre noi aspira catre altceva.Desi despartiti fiind, nu am incetat sa ne vedem.Eram dependenti unul de celalalt.Oricand gaseam timp sa ne vedem sau macar sa ne auzim.Cand ne intalneam nu faceam nimic altceva decat sa povestim si sa radem impreuna. Dupa 1 an si jumatate mi-am cunoscut sotul si dupa alti 2 ani si jumatete "sotul" a primit statutul de "fost sot".In tot acest timp, A ,a cunoscut si el pe cineva si s-a casatorit .Dupa ce ne-am casatorit am considerat ca e mai bine sa rarim discutiile si asa am si facut.Mai vorbeam o data la cateva luni pe net.Acum cateva zile ne-am intalnit iar pe skype, si i-am povestit ca nu a mers intre mine si "fostul sot" asa ca divortez.El era singur acasa, asa ca am stat ca pe vremeuri la povesti si la glume si intr-un final mi-a spus ca inca ma iubeste enorm, si nu poate sa-si ia gandul de la mine desi a trecut atata timp de cand nu m-a mai vazut.Am ramas socata, pt ca nu am stiut cum sa reactionez.Ma gandeam ca si el vede "noi" ca pe ceva din trecut si asa a si zis ca e. Numai ca a simtit nevoia sa-mi spuna ca nu a mai putut iubi nici o alta femeie cum m-a iubit pe mine, si ca toti acesti ani parca a carat o piatra dupa el, incercand sa ma uite.Zicea el ca ma vedea fericita si nu vroia sa-mi complice viata.Era totusi destul de confuz in ce imi povestea si parca nu isi gasea cuvintele.E adevarat, A, ramane si va ramane pt mine prima iubire,primul barbat din viata mea, omul care a suferit langa mine neconditionat si care multe luni la rand mi-a dat zambetul pe buze si m-a educat in cel mai frumos mod cu putinta.Dar cu toate astea, nu mai pot avea cu el o relatie, am luat o pe drumuri separate si cel mai important este ca are o sotie.Nu vreau sa sufere cineva din cauza mea, oricat de greu mi-ar fi.Aici vreau parerile voastre vis-a-vis de povestea asta, si mai ales o parere despre cum as putea sa ma despart sufleteste de el fara sa doara.

In speranta ca am fost destul de coerenta in ce v-am povestit, va multumesc ca v-ati pierdut timpul cu povestea mea.
P.S.   Da, contul e o clona, pt ca pe celalalt cont sunt destul de activa si pe forum sunt destule persoane care ma cunosc si in real life.

Edited by sweetmoments, 05 April 2010 - 23:19.

Intr-un fel,povestea ta, este destul de frumoasa. Nu prea cred partea cu bataia si felul in care ti-a vorbit mama ta,dar sa trecem peste asta. Ca sa-l uiti pe fostul ( "A" cum ii spui tu),ar trebui sa incerci sa-ti faci o relatie stabila,sa mergi la un psiholog,nu stiu...
Oricum,bafta.

ce poveste plictisitoare....

M-am oprit aici din pura intamplare, nu sunt eu cel care trebuie sa dea sfaturi, si nu sunt "leana radioshantz" sa comentez asemenea lucruri pe forum. Tot ce pot spune e sa fi pregatita oricand pentru orice, tu esti cel mai bun pshiholog al tau. Succes, fruntea sus!

so, vrei să ți-o tragi cu el?

cosmin_17, on 6th April 2010, 00:27, said:

de ce nu crezi prietene ?
crezi ca e lapte si miere pe peste tot ?
deschide ochii ..

momente dulci , cu "acum 26 " si "acum 30" te referi la varste ?
cu ai tai ai mai vorbit ?

cosmin_17, on 5th April 2010, 23:27, said:

Nu am nici un interes sa mint despre asa ceva.Intr-adevar, a fost primul pumn care l-am primit de la tata dar nu prima bataie.Jignirile deja incepusem sa le ignor.Nu eram niciodata destul de buna pentru ce isi doreau parintii mei.

doresc_mici_mari, on 5th April 2010, 23:41, said:

Daca vroiam asta, subiectul se numea "vreau sa mi-o trag cu fostul si nu stiu cum".Dar nu, din fericire pt mine nu sunt atat de limitata.

Campers, on 5th April 2010, 23:42, said:

Da, la varsta m-am referit.Dupa plecarea mea de acasa, 2 ani ai mei nu s-au interesat de mine, pana cand intr o zi m-am intalnit intamplator cu tata la spital.Bunica-mea facuse infarct.De atunci mai vorbesc cu el ocazional dar cu mama nu am prea multe de discutat.Se autodistruge din ce in ce mai mult si mai repede.A inceput sa bea de vre-o 3 ani si nu ii mai intra nimeni si nimic in voie.
Nu ii judec cu nimic pe ai mei.Le sunt recunoscatore ca m-au crescut ,ca mi-au oferit posibilitatea sa invat,si mi-au oferit educatia de care nu multi copii beneficiaza.

Edited by sweetmoments, 06 April 2010 - 00:19.

Sfat nu iti pot da, ma simt prea tanara pentru asta, dar iti pot spune ca esti foarte norocoasa ca ai o astfel de persoana in viata ta...

sweetmoments, on 6th April 2010, 01:08, said:

ok, întrebarea pare banală, și la o scurtă privire chiar nu ar avea nicio legătură. Corect, așa este, dar după ce am citit catastrofa aia de text nu pot decât să te întreb ce anume dorești de la mine sau oricare altul, de ce nu încerci să întrebi ceva clar la care să se poată răspunde și prin altceva decât "fă ce crezi numai să fii tu fericită", și alte chestii mărunte. Știu, imediat survine și replica " dacă nu poți să răspunzi, taci, lasă-i pe alții s-o facă". Bine, "tu ești psihologul tău" ți se pare de mare ajutor, da? Pentru ceea ce ceri să știi că altul mai bun nici că s-ar găsi. Mai întâi, prin câteva momente de cugetare ai putea singură să afli ce paștele ei de treabă mai târăști pe pierde muci ăsta de care s-a îndurat de tine când erai nechibzuită și ți-ai luat un scurt concediu pe străzi că te ucidea ăl' bătrânu', dar nu asta e important, și dacă i-ai dat papucii de ce nu, nu știu, să-l ignori ceva. Adică menții erecția, criogenezi hoitul, fierbi coaiele săracului, ca mai apoi, plină de compasiune, să întrebi " mi-e milă de ăsta sau de muierea sa, vreau să mă uite", sau ceva sper că am înțeles eu bine. Ce vrei ca un joe doe ca mine să înțeleagă, oare ai putea să ai vreun alt motiv ce te ține legată precum dorința de futere? Gee, te-ai aprins, fuck, nu știu de ce mă explic, cel mai probabil că nu am ce face. Dar nu uita psihologul ești tu, cheer up!

sweetmoments, on 6th April 2010, 00:16, said:

Te-a iubit nesperat de mult cand tu plimbai trotuarele... cum naiba sa spui asa cand tu erai homeless iar el se cuibarea seara de seara in patutul lui confortabil? e de-a dreptul amuzant de fapt.
Cand spui ca  ar fi facut orice pentru tine cred ca nu ai inclus si un acoperis deasupra capului.

Oricum presupun ca povestea e un basm nascut din plictiseala.

Edited by Angelina1986, 06 April 2010 - 01:28.

sweetmoments, on 6th April 2010, 00:16, said:

parerea mea e urmatoarea: el nu va suferi cu tine, ci cu aia, ca tot pe tine te iubeste de fapt.. ca ar suferi aia daca s-ar desprati? maybe... dar tu pui fericirea ei inaintea fericirii voastre? come on! iar s-ar putea sa nu sufere teribil de mult, ca nu toata lumea pune teribil de mult suflet in relatii, indiferent daca e vorba de casatorii sau nu... si nu exista "drumuri separate", "carari" samd, ci doar diverse circumstante mai mult sau mai putin fericite... important e un singur lucru: sa existe iubire adevarata, ca se trece peste toate! totusi, trebuie sa meditezi putin la certurile din trecut, sa vezi care e originea lor si ce se poate face...

sweetmoments, on 6th April 2010, 00:16, said:

Tu vrei pareri despre cum sa te desparti de cineva cu care nu esti impreuna? Ati fost impreuna acum multi ani...acum nu mai sunteti. V-ati gasit pe skype, ala ti-a zis ca inca te iubeste si tu nu stii ce sa faci. Nu faci nimic. Dezinstalezi skype-ul. Simplu, nu?Ochii care nu se vad se uita.

Quote

Cred ca ti-ai raspuns singura.

Orice sentiment intre voi a fost alimentat de faptul ca ati pastrat in continuare legatura. Daca povestea ta e reala, atunci inseamna ca esti suficient de puternica sa rupi orice legatura cu el, chiar daca poate parea imposibil. Nu este. Orice invat are si dezvat. Ruptura sufleteasca fara un pic de suferinta nu exista, insa. Toti trecem prin asa ceva mai devreme sau mai tarziu. Dar stai linistita, nu a murit nimeni din asta.

( acuma o sa imi sara astia in cap ca sunt pragmatica daaaar....) eu cred ca vrea pur si simplu sa si-o traga cu tine in amintirea vremurilor bune, mai ales ca probabil la el acasa lucrurile merg naspa si tu i-ai spus ca esti "available". deci daca nu vrei si tu si pentru tine e doar un prieten vechi si bun, nu lasa asta sa se strice.

andragony, on 6th April 2010, 09:43, said:

are pe dracu si dezvat! ca in primul rand nu e ceva invatat! daca iubesti cu adevarat, pot sa treaca si ani buni fara sa ai nici cel mai mic contact cu persoana iubita, sa nu stii nimic de ea, ca sentimentele raman cat se poate de vii! povestile cu " ochii care nu se vad se uita" si alte fraze de genul sunt fix povesti pentru retarzi! in realitatea cand lumea zice ca iubirea se uita, de regula nu vorbeste de iubire, ci doar de atractie si prietenie! sau sa ma exprim mai putin elegant, de futareala... NU de SENTIMENTE! iar "ruptura aia sufleteasca"  care zici ca se petrece cand se despart doi zevzeci futaciosi, nu e nici o ruptura "sufleteasca" ci soi de frustrare, ca atunci cand ii iei unui copil mic masinuta, dar ii trece lui nu dupa mult... iubirea e cu totul altceva, iar multi dintre voi nici nu veti sti vreodata ce este!

rox, on 6th April 2010, 11:23, said:

nu esti pragmatica, doar spui tampenii... nu stiu exact de unde aveti voi instinctul asta de baga automat futaiul pe felie ca scop principal intr-o relatie... cand apare unul parasit si se plange, apar o gramada de aiuriti si incep: "pai ce nu sunt atatea fuste", "pai ce, nu ai ce fute" ... sau, cand apare cineva ca in cazul de fata "ah, daca vrea sa fie cu tine, vrea sa ti-o traga" ... de unde dracu scoateti voi tampeniile astea si ce naiba aveti in cap?

hai sa fim seriosi, marea iubire si dragostea vietii lui care dormea pe strada... right.
si cum nu si-a mai manifestat el nici o iubire eterna fix pana cand i-a zis ca divorteaza si el a inceput sa aiba probleme cu nevasta-sa.... bai nu va mai uitati atat la filme

[quote name='gtk' date='6th April 2010, 14:28' post='8037264']
are pe dracu si dezvat! ca in primul rand nu e ceva invatat! daca iubesti cu adevarat, pot sa treaca si ani buni fara sa ai nici cel mai mic contact cu persoana iubita, sa nu stii nimic de ea, ca sentimentele raman cat se poate de vii! povestile cu " ochii care nu se vad se uita" si alte fraze de genul sunt fix povesti pentru retarzi! in realitatea cand lumea zice ca iubirea se uita, de regula nu vorbeste de iubire, ci doar de atractie si prietenie! sau sa ma exprim mai putin elegant, de futareala... NU de SENTIMENTE! iar "ruptura aia sufleteasca"  care zici ca se petrece cand se despart doi zevzeci futaciosi, nu e nici o ruptura "sufleteasca" ci soi de frustrare, ca atunci cand ii iei unui copil mic masinuta, dar ii trece lui nu dupa mult... iubirea e cu totul altceva, iar multi dintre voi nici nu veti sti vreodata ce este!


Din pacate sau din fericire - Mare dreptate ai!
e o boala fara leac!

Eu nu am inteles ceva, ai spus ca "primele 2 luni le-am dormit in parcuri, pe la prieteni...." le-ai dormit impreuna cu prietenul tau sau singura? ....In mod sigur ai fost singura,el probabil venea si se intalnea cu tine iti zicea te iubesc ,eventual te mai incuraja iar seara isi lua mana de pe tine ca deh nu te suporta mama lui...normal pentru tine era si asta un ajutor ,conta orice ptr tine in situatia aia...dar asta nu inseamna ca te-a ajutat enorm si nici ca te-a iubit la disperare ....poate ce spun eu o sa para o tampenie dar eu vad lucrurile intr-un alt fel ...daca chiar vrea sa fie o persoana cu tine sa straduieste sa-ti ofere anumite lucruri..poate el nu era in stare la momentul acela sa-ti ofere un acoperis deasupra capului dar daca lucrurile astea s-au intamplat  cand dadeai tu bacul ,inseamna  ca tu aveai vreo 17-18 ani iar el vreo 21-22 de ani (daca nu stau prost cu matematica),varsta la care el ar fi trebuit sa aiba un pic de minte si sa incerce sa te ajute vorbind cu parintii tai ,avand o discutie matura cu ei astfel incat tu sa te fi intors acasa si apoi sa-ti continui studiul ptr bacul care urma sa-l dai in toamna...dar din cate am citit el n-a facut nimic de genul asta din contra te-a incurajat sa stai pe strazi si cica ...sa inveti ptr bac....nu mi se pare o solutie ..apoi ati ajuns sa va mutati impreuna.....o alta dovada pe care chiar tu ai prezentat-a fost cearta continua dintre voi ...daca va iubeati nebuneste asa cum sustii tu de ce au aparut certuri intre voi?si daca el te iubea asa de mult nu te lasa sa pleci ,simplu nu?

Inca o chestie pe care as vrea sa o punctez ...nu exista prietenie intre un baiat si o fata iar daca exista ...nu va dura foarte mult, lucrurile vor merge bine pana la un moment dat,apoi se strica treaba (pot exista si exceptii dar putine) cu atat mai mult nu exista prietenie intre fosti iubiti sunt rare cazurile astea...nu iti mai pierde timpul, vorba cuiva dezinstaleaza skype,evita orice contact ptr ca cu cat te incapatanezi mai tare sa mentii o "relatie de prietenie cu el" cu atat te vei simti tu mai prost,iti faci sperante  aiurea si cred ca toate lucrurile astea prin care ai trecut ar trebui sa te invete sa gandesti cu intelepciune....el e casatorit, e cu treaba lui ....el nu a trecut peste mama lui ca sa te ajute pe tine cand erai in dificultate(si la o adica cred putini ar fi in stare sa treaca peste cuvantul parintilor) dar sa mai se desparta si de sotie pentru tine.Ia o gura de aer proaspat,mai gandeste-te de 100 de ori si apoi probabil o sa ajungi la urmatoarele concluzii ...ori incerci sa fi din nou cu el dar exista marele risc ca el  sa vrea sa va intalniti pe ascuns ca amanti ori iti vezi de viata ta incerci sa pui lucrurile in ordine, sa vezi ce trebuie sa faci mai departe in viata ca sa-ti fie bine

Depinde acum de tine daca esti o persoana careia ii place sa fie pe locul doi si care se multumeste cu putin mentine relatia cu el .

Edited by Ephemera, 06 April 2010 - 17:24.