Oludeniz - Fethiye

 daidai1, on 20th June 2010, 23:18, said:

pai am fost cu avionul, am plecat miercuri si m am intors duminica seara

 rottweiler2007, on 21st June 2010, 06:44, said:

Ai fost cu charterul de Dalaman sau cu schimb la Istanbul? Daca ai schimbat la Istanbul, imi spui si mie cea mai usoara cale de a ajunge de la un aeroport la altul? Am citit pe net ca se schimba vreo 3-4 mijloace de transport, asa e? Sau daca iei taxiul, cat costa si cate ore face?

 Phx', on 21st June 2010, 12:06, said:

am fost cu tarom pina la istanbul si de acolo cu thy pina la dalaman si nu am schimbat decit terminalul, de la international la domestic lipa lipa prin aeroport

 rottweiler2007, on 21st June 2010, 12:08, said:

ok, am inteles...uitasem de varianta asta...eu iau pegasus airlines spre dalaman, ca era mai ieftin...

In August voi pleca si eu in Oludeniz cu masina, este prima data cand merg in Turcia si am nevoie de mai multe informatii concrete de la cei care au fost acolo. Vreau sa stiu cum se circula acolo ,daca sunt radare, daca este aglomerat drumul, cat costa benzina. De asemenea vreau sa mai stiu in ce moneda este mai avantajos sa platesti si unde faci schimbul(valutar), cat costa o masa (de pranz de exemplu). Am citit in posturile voastre despre ce poti face acolo dar nu a zis nimeni daca exista un aquapark prin apropiere, si care ar fi ordinea punctelor de interes (ca un top de exemplu). Despre ce ar fi de evitat iar nu a spus nimeni nimic, iar hint-uri despre localuri (inafara hotelurilor)nu sunt
             Informatiile pe care le cer cred ca le vor folosi si altora care sunt ca mine cauta...si gasesc prea putin pentru ca nu este promovata la noi zona asta, sper sa fiti cat mai obiectivi            Multumesc!

 zbardoiul, on 21st June 2010, 21:31, said:

1. la oludeniz nu mergi pt aquapark
2. benzina e scumpa, mai scumpa ca oriunde in europa
3. preturi pt o masa de prinz gasesti in poza anexata
4. faci parapanta, mergi la saklikent, mergi la patara, mergi in valea flururilor, mergi la cele 12 insule
5. nimic nu e ieftin la oludeniz, aici predomina turistii englezi iar preturile sint ca pt buzunarul lor
6. la kusadasi insa am vazut un afis intr-un magazin pe care scria - pt romani aproape gratis
7. tot la kusadasi gasesti si 2 parcuri acvatice
8. de ce vrei sa mergi din prima ashea direct la oludeniz ?

Edited by rottweiler2007, 21 June 2010 - 20:41.

 rottweiler2007, on 21st June 2010, 19:39, said:

Pai pana acum promovai Oludeniz-ul si acum "dai cu bata in balta" si trimiti omul la Kusadasi ... mai Rott lasa omu sa mearga in Oludeniz ca sa nu se intoarca dezamagit ca .stim noi cine si deabia dupa sa experimenteze tarcurile din Kusadasi si Antalya

 daidai1, on 21st June 2010, 22:34, said:

oludeniz nu e pt oricine, multi vad pozele si cad in extaz iar cind ajung la oludeniz cauta tobogane si tarcuri

http://en.wikipedia....wiki/Ölüdeniz

activitati in zona oludeniz - http://www.oludeniz....activities.html

Edited by rottweiler2007, 22 June 2010 - 07:30.

Rott nu mai trimite atatia doritori de aqua parkuri in Oludeniz, ca nu mai avem loc de ei .... Si abia m-am obisnuit cu rusi de pe acolo....

 forbes, on 22nd June 2010, 10:10, said:

anul asta la oludeniz nu prea am vazut rusi....

 rottweiler2007, on 22nd June 2010, 05:34, said:

las ca noi nu suntem obisnuiti cu tobogane si alte chestii...romanul e usor adaptabil, bani si vointa sa fie pentru un concediu reusit

si eu am fost in oludeniz acum 3 ani.E foarte frumos,dar preturile sunt pt englezi.Am stat cu cortul in camping in laguna albastra...minunat pt copii.Sa nu ratati valea fluturilor...e de vis!

 rottweiler2007, on 22nd June 2010, 11:09, said:

Cred ca Oludeniz si Goreme sint singurele locuri din Turcia in care nu predomina rusii.
Un sfat pentru cei care vor sa mearga in Oludeniz: asigurati-va din tara cazarea. La fata locului ti se cere dublu. Sub 50 de euro camera cu mic dejun nu am gasit nimic.

Am ajuns in Oludeniz in data de 27 iunie, dupa un drum incredibil de frumos, pe malul Mediteranei. Ganditi-va ca am facut 260 km in vreo 7 ore, pentru ca ne opream din 10 in 10 km sa facem poze. Incredibile plajele si peisajele… Trebuie sa vedeti si sa simtiti! GPS-ul il tineam de forma, in parbriz, sa ne mai tina de vorba, indicatoarele excelente, in schimb. Cand am ajuns in Oludeniz, credeam ca am nimerit intr-o alta lume. Mi s-a parut incredibil, complet atipic pentru Turcia, nu mai vedeam rusi, toata lumea vorbea engleza (chiar daca toti ne vorbeau noua in turca…eram bronzati) dar peisajul intregea orice asteptari. Ne-am cazat la Perdikia, un hotel extraordinar de curat si cu o vegetatie care iti taia rasuflarea… Langa noi, intr-o alta camera, un englez dresase o pasare sa vina dimineata sa-si ceara micul dejun… Incredibil de frumos, din punctul meu de vedere…
La Perdikia am primit un suite cu 2 dormitoare, mult prea mare pentru asteptarile  noastre…
Avand doar 4 nopti de dormit in Oludeniz si, practic doar 3 zile full, am ales prima zi de plaja in laguna, a doua zi de boat trip si a treia de jeep safari.
La plaja am rabdat un pic indelungat in caldura, apoi ne-am plimbat cu hidrobicicleta si am admirat parapantistii si tarmurile… In aceeasi zi am avut placerea sa ne intalnim cu un utilizator al forumului, softyty, sosit in Oludeniz impreuna cu sotia lui. Niste oameni deosebiti, pe sufletul nostru, alaturi de care am petrecut momente foarte frumoase.
Boat trip-ul a fost oarecum anost… Lucrurile decurg in felul urmator: La ora 11 toate vasele pleaca din Oludeniz cam pe acelasi traseu. Trei sau patru erau cu tobogane pe ele: Easy Riders, Volkan 4, Focus si inca unul. Noi am fost cu Easy Riders. Oricum, nu contau toboganele pentru ca, atunci cand trebuia sa ajungi in diverse locatii toate vasele parcau paralel… chiar se impingeau sa-si fac a loc  in “parcare” si in lateral nu mai era loc de iesit pe tobogan. Mai simplu si mai frumos era sa cobori pe scara in apa de o claritate incredibila…
La Butterfly Valley s-a facut prima oprire. Un peisaj care iti taie rasuflarea, o caldura insuportabila… 5 lire/persoana, parca. S-a facut o coada mare catre cascada si am inceput ascensiunea. Se inainta cu viteza melcului, in conditiile in care oprirea era limitata la 1 ora. Am reusit sa ajungem la destinatie, sa facem cateva poze reusite si ne-am grabit inapoi, spre vas, mai ales ca tineam neaparat sa fac o baie in golfulet. Ca la un semn toate vasele au dat semnalul de plecare. Ne-am urcat si acum a inceput distractia. Bineinteles ca au ramas destui intarziati in urma si, vasele care plecau erau nevoite sa se intoarca sa-i recupereze… Pe vas se plimbau 2 turci si-ti fluturau pe sub nas un cos cu bauturi racoritoare, bere si inghetata si-si faceau reclama cat ii tineau plamanii, chestie pe care o faceau dupa fiecare oprire pe care am facut-o.
A doua oprire a fost la Saint Nicholas. Inca inainte sa ne apropiem, au inceput sa roiasca in jurul nostru jet ski-uri si diverse ambarcatiuni de mici dimensiuni, facand o mare galagie si creand o atmosfera mult prea comerciala. Oprire 1 ora. Urcarea, 8 lire/persoana. Caldura mare. Am ales o baie prelungita in apele cristaline ale marii.
Plecam si ne indreptam spre o zona cu o insulita pustie, inconjurata de ape incredibil de limpezi, Aquarium, daca nu ma-nsel. Aici servim pranzul, un snitel de pui precongelat cu orez si garnitura de cartofi prajiti pe care am platit-o extra. Dupa masa, repede la baie, unde am inotat printre pestii care isi serveau si ei pranzul constand in painea aruncata de pe vas de ceilalti turisti.
Urmatoarea oprire a fost langa un mal inalt, cu stanci, unde deja acostase un alt vas. De pe stanci, de la o inaltime de 7-10 metri erau incurajati si li se facea galerie catorva curajosi sa sara. Am incercat sa cobor in apa, in conditii de “parcari” paralele ale vaselor pe tot malul dar am realizat ca am spatiu de cativa metri patrati in spatele vasului, asa ca am renuntat si i-am admirat in continuare pe saritorii de pe primul vas. Apa am inteles ca era foarte rece aici.
Ultima orprire a fost la Camel Beach. O baie bine meritata inotand in jurul vaselor care acostau pe rand. Plecam spre Oludeniz, vin turcii cu racoritoarele: Last chance for a cold drink!!!
Concluzie: o zi reusita, un pic prea comerciala dar compensata pe deplin de peisajele superbe si apele cristaline.
A doua zi, la 8 fix ne-am prezentat in fata hotelului pentru a fi preluati pentru jeep safari. O forfota incredibila la ora aia, o gramada de oameni plecau in excursii. La ora 8:15 s-a prezentat soferul nostru, Mehmet, un tip super simpatic, care ne-a preluat pe noi doi si inca 4 turci si un copil de la Sun City de vis-a-vis. Firma organizatoare: Metrolya. Dupa ce am mai preluat 4 englezi de pe drum, ne-am oprit intr-o benzinarie unde am format un convoi de 6 masini. Si a inceput aventura… Citisem inca de anul trecut despre localnicii care te udau cu furtunul de pe marginea drumului, insa noi am inceput “razboiul” si intre masini! Si a fost cat se poate de animat, cu depasiri luate prin surprindere, pungi pline cu apa si apa din orice sursa posibila. In timpul acesta, copiii de pe margine actionau cu furtunurile dar cei mai tari erau cei cu oalele si canile… Aveau o tinta… Ce mai, eram fleasca…
Ne oprim la Tlos, am facut o poza de grup si ne-au fost prezentati ceilalti membri ai echipajului. Ghidul care era si animator era sarit bine de tot de pe fix. Super tip, a reusit sa ne distreze bine de tot intreaga zi.
Urmatoarea oprire a fost la Yaka Park, dupa o trecere inainte si inapoi prin dusurile pentru racorire. Super peisaje, super poze am facut, caldura parca era mai suportabila datorita apei reci, curgatoare, de munte. Vedem vestitul bar si canalul prin care inotau pastravii. I-am mangaiat cu oarece strangere de inima, stiind ca fratii lor vor constitui pranzul nostru… Pe marginea piscinei in care, daca rezistai 5 minute primeai o bautura gratis sau 15 minute mancare moca, un turc ii impingea pe gura-casca inauntru. Peste tot agatate pistoale cu apa. Razboi, uzi, racoare, super!
Plecam, din pacate mult prea repede (cel putin asa mi s-a parut mie) si ne indreptam spre Saklikent. Ni se face repede instructajul, unii isi inchiriaza incaltari speciale pentru apa (noi am avut dupa noi), intoarcerea intr-o ora. Ne grabim spre canion, impresionant, trecem de podet si urmeaza portiunea de apa involburata si foarte rece. Credeti-ma ca nu am simtit cat de rece era apa, singura chestie era ca am avut senzatia de durere in genunchi, ca mi se taie picioarele. Urmatoarea apa, care era tot curgatoare, parea de-a dreptul fiarta. Superba zona, cine ajunge acolo nu trebuie sa rateze canionul. Ne-am intors si am servit pranzul pe o terasa, pastrav sau, la alegere pui. Salatele si garniturile in stil bufet suedez.  Dupa masa au plecat la rafting cativa din grupul nostru. Imi pare rau ca l-am ratat, pentru ca ramasesem cu impresia ca trebuie sa alegi intre vizita la canion si aceasta excursie extra (30 lire/persosoana).
I-am “cules” de pe drum pe rafting people si ne-am contiuat drumul spre “mud bath”. Stiam de la Criss 65, de anul trecut, ca e o experienta plictisitoare, oricum nu aveam pofta sa ma namolesc in zona aia care mi se parea super indusriala, in nici un caz benefica pentru sanatate, asa ca mi-am luat prosopul din jeep, am gasit un loc strategic la umbra unui arbore si am urmarit show-ul. Animatorul nostru si-a meritat toti banii. Cred ca m-am ingrasat 1 kg cat am ras de stilul in care isi “batea joc” de englezi, la felul cel mai frumos posibil. Ma uitam la jeep-urile din jurul nostru, erau dezorganizati, n-avea nici un farmec ce faceau, luau in serios ideea de  baie in namol. Noi ne distram, englezii nostri radeau cu gura pana la urechi, in timp ce celelealte grupuri faceau spirale a la bivolaru.
Penultima oprire a fost la o benzinarie cu piscina, unde am facut o baie scurta pentru racorire si ne-am luat cd-ul cu poze. Jeep-urile au avut parte de o baie binemeritata, la randul lor.
Ultima vizita a fost la o plaja din Fethyie, despre care ni s-a spus ca este a treia ca si grad de celebritate din zona, dupa Patara si Turtle Beach. Nu i-am retinut numele si nu vreau sa scriu prostii, asa ca il rog pe Rott sa ma ajute. Plaja cu nisip, pietre, apoi iar nisip si valuri. Superb, fara cuvinte…
Concluzie: a fost una dintre cele mai scurte si frumoase zile din viata mea.
Oludenizul este un taram de vis. Complet atipic fata de ce am vazut pana acum in Antalya si Kusadasi. Taramul englezilor, n-am auzit vorbindu-se rusa. Simteai ca traiesti, simteai agitatia, viata. O locatie VIE. Seara, pe plaja, pe pufuri sa stai si sa te uiti la meciuri pe plasmele uriase sau sa admiri marea era mai presus decat orice descriere…  
In ultima zi, dupa baia dinainte de plecare, in apele Oludenizului, am urmarit un grup de 5 parapantisti care au aterziat in fata noastra si am vazut cat de fericiti erau…
Nu mai pot spune decat ca ne vom intoarce cu siguranta anul viitor in Oludeniz, ca nu-mi va mai fi teama si voi sari cu parapanta si sa va urez tuturor vacante macar la fel de reusite ca a noastra!

@GABIALBICI - ultima oprire este de regula la calis beach

iata citeva poze facute anul trecut in toamna pe plaja calis

Gabialbici, mi-a placut f tare review-ul tau, abia astept sa ajung si eu acolo...in octombrie abia!
Imi poti spune ce pret au avut excursiile (si cea cu vaporasul si cea jeep safari)?