abuz sexual

daca nu ma insel,tipul asta are povestiri si pe fantezii.com/sectiunea gay in care descria ce ii mai placea lui:)) poate ma insel poate nu

morpheusdj, on 17th December 2009, 14:19, said:

nu exista asa ceva(din pacate exista tentative tragice precum cazul Otreau din franta sau Timothy Masters din sua), infractiunile nu se dovedesc prin "expertize" psihiatrice ci cel mult se incearca determinarea starii psihicie (o chestie pur subiectiva) a infractorului in cazul unei infractiuni dovedite... si nici in acest caz nue vorba de stiinta reala, ci de un set de credinte si speculatii elaborate de o mana de jegosi imputiti de la APA, care determina "boli" si "metodologii" de depistare a acestora prin vot, in functie de ce viseaza ei noaptea...

Edited by gtk, 29 December 2009 - 16:51.

Eu sunt de parere ca, o expertiza psihiatrica, efectuata de niste medici bine pregatiti, poate spune cu o certitudine aproape de 100% ca un individ a fost sau nu abuzat sexual.

Intradevar, nu poti condamna pe cineva pe baza unei simple expertize (rolul ei ar fi doar acela de a demonstra ca a existat un abuza, cine l-a comis, in ce conditii etc., asta este cu totul si cu totul alta problema), insa este un punct de plecare plecare pentru o ancheta si pentru alte demersuri, atat timp cat cel abuzat doreste asta.

morpheusdj, on 29th December 2009, 17:32, said:

nu se poate, e o chestie la nivel conceptual, iar daca ai studia ceva documente despre ce implica stiinta si metodologia stiintifica,sau macar daca ai vedea opiniile exprimate in cele mai prestigioase jurnale stiintifice despre psihiatrie, poate ti-ai schimba parerea...

problema de la bun inceput e ca psihiatria si psihologia nu se bazeaza pe stiinta, ci pe pareri si speculatii... absolut tot ceea ce se numeste boala sau sindrom in psihiatrie se bazeaza strict pe parerea pur subiectiva a unor indivizi plini de imaginatie si care le decid la intruniri (cum ar fi APA) prin vot, dar care nu se pot verifica sub nici o forma in lumea reala, fiziologica... lucru care contrasteaza fundamental cu restul medicinei, care se ocuoa cu afectiuni verificabil fizic, si nu cu parerile pu imaginare ale unora despre ce e si ce nu e ok..

Edited by gtk, 29 December 2009 - 18:00.

Quote

Extras dintr-un topic mai vechi al fetei(baiatului).
Daca abuzul a avut loc demult, nu mai ai ce-i face. Decat daca aduci martori, probe...(cam greu acum, pt. ca a trecut ceva timp, nu?)

Abuzul sexual nu există ca infracțiune....
Se prea poate ca ceea ce ni s-a povestit să fie o simplă poveste...
Dacă nu, infracțiunea comisă este imposibil de probat după atâta timp....
Restul sunt doar speculații!

Draga Alex,

Fiind trimisa de motorul de cautare Google catre aceasta tema si rasfoind cele scrise pe aici, am hotarat sa ma inregistrez pentru a putea posta.

Vreau sa incep prin a te felicita pentru curajul pe care l-ai avut, publicand o parte din ceea ce se numeste "partea cea mai urata" a vietii tale. Este nevoie de mult curaj pentru asta si te admir foarte mult pentru acest pas.

De asemenea, faptul ca ai hotarat sa ceri ajutorul unui specialist este cea mai buna alegere pe care o puteai face. Te cred in TOTALITATE! Am invatat, ascultand, ca nu poti minti in legatura cu acest subiect. Ma rog, deja mi se pare "apa de ploaie"... adica scriu fara vreun scop. Asa ca voi tinti aspectul care te-ar interesa.

In primul rand, in Romania, legea prevede ca poti raporta un abuz (emotional, sexual) in cel mult 5 (cinci) ani de la incetarea abuzului de catre agresor. Din pacate, aici stam foarte prost, legislativ vorbid, tinand cont ca legea elvetiana iti da dreptul sa reclami dupa o perioada nelimitata - adica poti sesiza autoritatile si dupa 70 de ani, daca abuzul s-a petrecut, de exemplu, la 10 ani.

Ma bucur ca ai luat atitudine, te-ai decis sa spargi tacerea, doresti o confruntare si, de ce nu, o pedeapsa - absolut normal!. In cadrul grupului Child Advocacy se lucreaza la un proiect de lege pentru a permite victimilor sa raporteze oricand sunt dispuse sa o faca! Dar e nevoie de timp... Acum nu poti decat sa astepti.

In al doilea rand, o expertiza psihologica iti va fi de mare ajutor in instanta. Stiu ca e greu sa speri ca vei fi crezut fara dovezi, probe, martori, dar nu e imposibil!! E adevarat ca evaluarea psihologica nu va incrimina acele persoane, dar va semnala prezenta unor agresori. Sunt mai multi pasi. Pentru moment, repet: e greu, dar nu imposibil! Doar sa ai incredere in tine!

Si stiu cum trebuie sa fie stima de sine acum, la tine, insa terapia iti va ajuta! Continua!

In al treilea rand, nu baga in seama tot ceea ce zice lumea, injectata de trivial, de amanunte "picante". Nu trebuie sa dai explicatii nimanui, decat daca ai incredere in acea persoana si/sau esti dispus s-o faci. Majoritatea nu te va intelege si te va improsca cu noroi, asa cum deja ai vazut, probabil. Sa nu-ti pese!

Cam atat, deocamdata. Daca mai ai nevoie de ceva, sunt aici si daca voi sti sa-ti raspund, o voi face cu mare drag.

O zi fermecatoare sa ai!

K.N.

KosmosNoetos, on 23rd April 2010, 13:13, said:

Dacă tot suntem pe aria juridică, ar fi bine să spui care lege e cea care prevede că abuzul sexual (ce e acela?) se poate „raporta” în cel mult cinci ani de la încetare și ce e acela abuz emoțional - în înțelesul legii, desigur.

Eee.... doamna, sau domnișoara, probabil că trăiește în alt stat unde există alte legi și alte infracțiuni....
Cu privire la termenul nelimitat în care o parte vătămată poate formula o plângere penală, vreau să spun că prescripția răspunderii penale este un principiu de bază al dreptului penal aplicat în majoritatea statelor lumii...
Nu am studiat încă legislația penală elvețiană, dar cred că și în codul penal al acestui stat există termene de prescipție pentru anumite fapte și se poate să existe și alte termene mai mari....
Nu în ultimul rând, o expertiză psihologică (care, de asemenea nu există în legislația penală română) nu are cum să stabilească o legătură directă de cauzalitate între starea psihică actuală și o infracțiune sexuală comisă acum nu știu câți ani....

Nu la prescripție s-a referit. Sau, dacă asta a vrut să spună, a tras concluzii pripite. S-ar încadra la termenul de prescripție seducția (dar din relatarea inițiatorului topicului nu rezultă că unchiul său l-ar fi cerut în căsătorie), perversiunea sexuală în forma simplă  (numai că povestea este că a fost supus la ceva, nu a făcut de bună voie) și corupția sexuală (numai că inițiatorul spune că i s-a făcut ceva mult mai grav, treaumatizant, care i-a schimbat viața).
Pentru celelalte infracțiuni la viața sexuală, termenele de prescripție sunt mai mari.
Niciodată nu va putea fi condamnată o persoană numai în baza unei expertize de felul celei arătate.

Nu am avut răbdare să citesc tot, dar din ce am citit pare să fie o hărțuire sexuală și oricum după 7 ani s-a prescris așa că acest topic este inutil, doar dacă nu cumva face colecție de posturi sau mai știu eu ce...

Da, dar mai sunt unii (unele) cu păreri diferite, pe care (în opinia lor) le mai și motivează....

Le voi lua pe rand, iar daca voi gresi, imi veti atrage atentia.


1. "Art. 220. - (1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal, precum si orice alte
acte de penetrare vaginală sau anală comise cu un minor cu vârsta între 13 si 15 ani
se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârsită asupra unui minor care nu a împlinit
vârsta de 13 ani, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea
exercitării unor drepturi.
(3) Fapta prevăzută în alin. (1), comisă de un major cu un minor cu vârsta între
13 si 18 ani, când majorul a abuzat de autoritatea ori influenta sa asupra victimei, se
pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
(4) Fapta prevăzută în alin. (1)-(3) se sanctionează cu închisoarea de la 3 la
10 ani si interzicerea exercitării unor drepturi, atunci când:
a) minorul este rudă în linie directă - unchi, din cate s-au scris mai sus, frate sau soră;
minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul
făptuitorului;
c) a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice."

Deci inchisoare de la 3 la 10 ani, intrucat unul dintre agresori era chiar unchiul sau (cred ca se incadreaza la rude "in linie directa").

"Art.155 Termenele de prescriptie a raspunderii penale
(1) Termenele de prescriptie a raspunderii penale sunt:
a) 15 ani, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii mai mare de 20 de ani;
10 ani, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depaseste 20 de ani;
c) 8 ani, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depaseste 10 ani;
d) 5 ani, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii mai mare de un an dar care nu depaseste 5 ani;
e) 3 ani, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii care nu depaseste un an sau amenda;"

"(4) In cazul infractiunilor contra libertatii si integritatii sexuale, savarsite fata de un minor, termenul de prescriptie incepe sa curga de la data la care acesta a devenit major. Daca minorul a decedat inainte de implinirea majoratului, termenul de prescriptie incepe sa curga de la data decesului. "

Intrucat infractiunea nu depaseste 10 ani de inchisoare, ne aflam in cazul c), deci el poate face plangere in 8 ani de la data ultimului abuz. Insa, din alin (4) al aceluiasi art (155), se calculeaza 8 ani de cand a devenit major (18 ani). Asadar, daca grouch nu a depasit varsta de 26 de ani, poate sa denunte.


2. "Abuzul emotional consta in umilirea, hartuirea, adresarea unor cuvinte abuzive, izolarea copilului. Cele mai intalnite forme de abuz emotional sunt: - limitarea libertatii; - amenintarile; - umilirea; -impunerea unei dependente totale de partener; - manipularea psihologica; - abuzul/privatiunile economice."

"Statul actioneaza pentru prevenirea violentei in familie, potrivit dispozitiilor Codului Penal: -art.180 Lovirea sau alte violente; -art.181 Vatamare corporala; -art.182 Vatamare corporala grava; -art.184 Vatamare corporala din culpa; -art.189 Lipsirea de libertate in mod ilegal; -art.190 Sclavia; -art.191 Supunerea la munca fortata sau obligatorie; -art.193 Amenintarea; -art. 194 Santajul; -art.197 Violul; -art.198 Actul sexual cu un minor; -art.199 Seductia; -art.306 Relele tratamente aplicate minorului."

Intrucat am extras acest paragraf dintr-un material de pe internet, articolele nu sunt actualizate in noua forma numerica din Codul Penal actualizat in 2009. Din cate am citit, fostul art. 306 (Relele tratamente aplicate minorului) este inclus in art. 180, 181 si 189 din Codul Penal (in martie 2009), deci s-a facut o absortie.


3. Evaluarea psihologica este ceruta de procuror, iar expertiza psihiatrica in Instanta, insa nu este obligatorie. Ti se poate cere sa o faci sau nu, dupa cum considera organele competente. Expertiza psihiatrica este obligatorie doar in cazul unui omor. Insa de cele mai multe ori, atunci cand nu exista probe, evaluarea iti da un indiciu.

Copjob2000, ce legatura de cauzalitate observi tu atunci cand o persoana este atinsa involuntar de catre o alta persoana si prima tresare sau scoate un tipat usor? Sau ce legatura de cauzalitate gasesti cand, sarutandu-te cu iubita, ea isi strecoara mana sub tricoul tau, iar tu, in afara de faptul ca tresari, ii mai dai si o palma? Si dupa ii ceri scuze: "Nu stiu ce a fost cu mine..."? Este directa, indirecta sau "undeva la mijloc"? Sunt multe aspecte de observat. Un psiholog stie ce anume conduce catre un abuz sexual, chiar daca tanarul/a a si uitat ca a fost abuzat/a, presupunand ca a fost agresat la 5 ani.


4. Legea elvetiana este unica in lume din acest punct de vedere. Daca 190 de state verfica un anumit sablon, asta nu inseamna ca si cel de-al 191-lea trebuie sa il verifice, obligatoriu. Voi cauta material si il voi anexa.


5. "Niciodată nu va putea fi condamnată o persoană numai în baza unei expertize de felul celei arătate."

Merzel, uite ce am scris si eu: "E adevarat ca evaluarea psihologica nu va incrimina acele persoane, dar va semnala prezenta unor agresori." Nu am afirmat ca expertiza indica faptul ca "acel" X a fost agresor, ci ca exista "un/ii" agresor/i.

Cam atat...

Am gresit, din neatentie. Evaluarea psihologica este ceruta de politie, de cel care investigheaza cazul cand plangerea este la Procuratura, pe cand expertiza psihiatrica este ceruta in Instanta, de procuror si, asa cum am mai mentionat, are caracter orientativ.

KosmosNoetos, on 25th April 2010, 12:33, said:

Ai cerut să corectăm... Nu pot refuza:
Textele pe care le-ai înserat nu sunt în vigoare. Dezbaterea s-a făcut pe prevederile codului penal aflat acum în vigoare.
Chiar așa, cum de dai sfaturi juridice dacă nici măcar nu știi ce cod penal este în vigoare?
Existența unei agresiuni este nerelevantă în procesul penal dacă nu există probe concludente pentru a dovedi cine este autorul agresiunii. Asta pentru că ar trebui să existe un personaj, numit învinuit sau inculpat, după caz, a cărui vinovăție trebuie să fie probată. Degeaba faci tu dovada că ți-a fost furată poșeta, Vasile nu va fi niciodată pedepsit pentru asta dacă nu se dovedește că el a furat-o. Cred că înțelegi ideea.
Cam atât... Discutăm degeaba.

Crezi că aveam nevoie să copiezi niște prevederile ale legii pe aici?
Ale unei legi care (așa cum bine spunea cineva mai sus) nici măcar nu a intrat în vigoare?
Până una alta vreau să îți aduc aminte că este o mare diferență între mâncare și... mâncărime, chiar dacă termenii sunt aproape identici!
Și... nu în ultimul rând, există unele sisteme de drept în care există anumite infracțiuni care pentru alte sisteme de drept par a fi (și chiar sunt) de domeniul fanteziei...
Te rog ca pe viitor să nu mai copiezi texte de lege aiurea, pentru că aplicarea legii presupune și... interpretarea ei, care nu este ad litteram!

Topic redeschis inutil.