PROBLEMA COPILAREASCA

Am un job de 2 lei vechi (a se citi functie de executie) un sef cam slab de inger si am primit referat pentru ca am tras de timp in executarea unor sarcini si am ridicat tonul cind mi s-au cerut explicatii. Sanctiunea la acest referat a fost Avertismentul scris.

Stie cineva pe unde se afla Tribunalul muncii in Iasi ca vreau sa contest acest referat?

Problemea ce-a mare acum urmeaza:

* Vreau sa-i deschid proces sefulul meu direct la Tribunalul Iasi pentru ca mi se incalca in mod flagrant atributiile specificate in fisa postului si sunt pus la munca fortata (nu am voie sa stau nici o clipa trebuie sa muncesc incontinu), amenintare cu referate si cu dare afara daca nu ma supun ordinelor lui, hartuire... Acesta se foloseste de o prevedere abuziva din contractul de munca ca "superiorul poate sa-mi ceara orice TASK"

Acestea fiind faptele ce sanse credeti ca am? Ar trebui sa denunt mai intii in instanta contractul de munca si apoi seful. Daca instanta il va gasi pe sef vinovat ii pot cere daune morale/ daca da in ce valoare?

 use1, on 20th August 2009, 20:06, said:

1. Tribunalul muncii este de fapt tribunalul, care este instanta competenta sa judece conflictele de munca, in prima instanta. Asa ca probabil la tribunalul Iasi (adica in incinta tribunalului Iasi).
2. Independent de problemele cu seful, intrebare este daca s-au intamplat cele descrise ca motiv pentru sanctiune. Daca da, nu prea ai sanse. Daca nu, poti face contestatie, si le apartine lor sarcina probei.
3. Instanta nu o sa judece vinovatia sefului, in cazul in care contesti sanctiunea. In care caz ceea ce ai putea castiga ar fi anularea sanctiunii. Nu vad nici un motiv pentru daune.

În conformitate cu art. 269 din Codul Muncii, astfel cum a fost modificat prin Legea 237 din 12.VII.2oo7, se pot cere, într-un litigiu de muncă, și daune morale pentru hărțuire morală la locul de muncă. Acest tip de hărțuire se numește mobbing și, în unele state europene este prevăzut chiar ca și infracțiune.
În dreptul românesc, sunt puține cauze unde sau acordat daune morale pentru hărțuire morală la locul de muncă, una din aceste cauze fiind câștigată de mine (nu mă laud) și, în acest sens îți dau un link unde poți să verifici.
Când voi avea sentința civilă, dacă ai nevoie, ți-o comunic.

http://portal.just.r...DAwMDAwMzUxODQ*


Succes!!!!

Felicitari, cristea_ct!

In primul rand, gaseste-ti discret un alt loc de munca! Pasul doi, daca situatia este atat de grava precum spui tu, sesizeaza ITM-ul pentru o inspectie inopinata. Individul prezinta pericol social, iar faptele pot avea gravitatea unor infractiuni.

DA, esti indreptatit sa ceri in instanta daune morale.


Totul e sa ai ai probe.

Edited by clara_spiele, 22 August 2009 - 11:50.

As avea si eu sanse in situatia in care la serviciu ne-am pricopsit cu titulatura de "sclavi pe plantatie" ? , sau daca nu esti inginer esti prost , voi nu trebuie sa ganditi ci sa munciti sa faceti ce va spunem noi ???

 mma, on 24th August 2009, 21:57, said:

CATEGORIC: DA!

Hărțuirea morală constituie o violența perversă cotidiană cu implicații majore asupra stării de sănătate a persoanei hărțuite. Violența în raporturile de muncă este un element confirmat. Sunt foarte multe persoane care au suportat, cel puțin o dată, violențe la locul de muncă. Hărțuirea morală este o violență continuă care urmărește un final sigur: distrugerea psihică a individului până la moartea psihică a acestuia. Acest tip de acțiune al angajatorului a fost identificat în psihologie și denumit hărțuire morală (mobbing).
În multe țări, având în vedere efectele devastatoare pe care hărțuirea morală le are asupra integrității și sănătății fizice și psihice a subiectului supus hărțuirii, hărțuirea morală a fost incriminată fiind pedepsită cu închisoare.

Obligarea angajatorului la plata daunelor morale ține de demnitatea umană, iar pentru respectarea acesteia avem text expres în Constituția României, art. 1 alin. 3 România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, […] reprezintă valori supreme și sunt garantate,  precum și în Codul Muncii, art. 39 alin. 1 lit.e) salariații au dreptul la demnitate în muncă.

Tot Codul Muncii, în art. 269 astfel cum a fost modificat prin Legea 237 din 12.VII.2oo7, prevede că: angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului  în timpul îndeplinirii  obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciu.
Textul de lege susmenționat obligă angajatorul la plata despăgubirilor materiale și morale, nefiind posibilă sustragerea de la această obligație sau posibilitatea limitării sau interpretării întinderii acestei obligații.

Demnitatea în muncă cuprinde și elementul reparatoriu al daunei morale, adică al suferinței morale pe care a pricinuit-o angajatorul. Angajatorul este obligat să se abțină de la orice gest care ar putea să încalce demnitatea salariatului, iar în măsura în care un gest al său a adus atingere integrității morale, psihice a salariatului, angajatorul are OBLIGAȚIA  de a îl despăgubi.  

În raport cu specificul relației de muncă, în care angajatorul are o poziție dominantă (data de pozitia sa financiară și de nevoia lucrătorului de a obține bani pentru intretinerea sa și a familiei sale), în care angajatorul are dreptul de a da ordine (art. 40 CM),  iar salariatul este obligat prin lege să respecte aceste ordine, apărarea echilibrului între eventualul abuz care încalcă demnitatea în muncă și lezează moral salariatul se realizează tocmai prin obligarea angajatorului la despăgubire în cazul în care comportamentul său a adus atingere integrității sale morale.

Așa cum angajatorul trebuie să îl despăgubească pe salariat pentru prejudiciul fizic suferit în cadrul relației de muncă, tot astfel salariatul trebuie despăgubit și pentru prejudiciul moral suferit. Nu există nici o rațiune pentru contrariu, iar ascunderea după normele legale este un discurs fals.

Foarte interesant si actual, cristea_ct, dar cum probezi hartuirea morala? Mai ales in cazul in care ceilalti angajati tac din gura si isi apara pielea?

În cazuri de hărțuire morală la locul de muncă, este bine ca, pe lângă faptele petrecute până la un anumit moment, pe care nu le prea poți proba decât cu martori, faptele ulterioare momentului în care te-ai decis să acționezi pentru restabilirea unui climat de respectare a demnității umane, să fie dovedite și cu alte mijloace de probă, în afară de martori.

Aici vorbim de o strategie de strângere de probatorii, cum ar fi: control medical la un cabinet de psihiatrie care să stabilească un anumit grad de stres cauzat de condițiile de la locul de muncă, tratament medical, înscrisuri - fișa postului - și exemplificare activităților efectiv realizate de către angajat, adică mai mult decât fișa postului sau altele decât în fișa postului, printuri corespondență e-mail, discuții telefonice auzite de prieteni, discuții din care să rezulte un limbaj necuviincios al șefului față de angajat, sau cerințe peste limitele normale de execuție a unei lucrări, etc.

Eu, personal, mai folosesc și metoda provocării angajatorului în sensul de a răspunde la interogatoriu în maniera care îmi convine mie, dar metoda nu poate fi detaliată și trebuie circumstanțiată fiecărei cauze în parte.

O altă metodă este cea de a te folosi de martorii aduși de către angajator în instanță adică, se știe că la un interogatoriu, persoana juridică răspunde în scris, ceea ce presupune că are timp să găsească un răspuns convenabil dar un martor trebuie să răspundă pe loc ceea ce presupune că el va spune ceea ce știe pentru că nu  își poate pregăti urn răspuns. Pentru a ajunge la acest moment, eu nu argumentez și nu relatez în cererea de chemare în judecată toate faptele de discriminare, ci le trec în mod generic iar la momentul audierii martorului, pun întrebări punctuale pentru fapte care nu au fost relatate în petitul acțiunii, astfel că acesta va răspunde așa cum sunt faptele și nu așa cum a fost instruit de către angajator sau de avocatul acestuia.

cristea_ct, daca ai castigat un proces datorita unui angajator neglijent cu aspectele legale, sa nu iti inchipui ca tot ce zboara se mananca... ce zici tu acolo, nu are nici o tangenta cu lumea reala... insiri o gramada de concepte aiuritoare si fara temei stiintific, invoci presupuse concepte legale din alte tari, faci apel la niste texte din constitutie care au un inteles foarte larg si iti dai cu presupusul in legatura cu diverse chestiuni, ca si cum ai detine vreun adevar absolut..

de exemplu, chestiile alea legate de stres, pot fi motiv cat se poate de legitim sa fi dat afara! si nicidecum sa-l pui pe angajator la plata... foarte multi angajatori cer rezistenta la stres si nu exista nici o lege care sa le interzica sa ceara asa ceva...

eu unul nu iti vad un viitor prea stralucit ca angajat! pari sa suferi de mania persecutiei si pari certaret si procesoman!

PS. violenta e o chestie care lasa vanatai, zgarieturi, echimoze, samd

 gtk, on 25th August 2009, 19:44, said:

Un angajat lucreaza la firma X. Gaseste o oferta mai buna la firma Y pentru acelasi post. Da concurs si il cistiga. Vrea sa se mute la noul loc de munca dar este contactat de conducerea firmei Z, care ii propune un post cu facilitati importante. Angajatul a mai lucrat la firma Z in trecut si renunta la postul cistigat prin concurs de la firma Y si trece la firma Z pe incredere. Pentru inceput colaborarea se desfasoara pe intelegere verbala (nu exista fisa a postului), pina cind angajatul doreste sa se stabileasca conditiile colaborarii intr-o fisa a postului. Dupa citeva luni apare o fisa a postului, antedatata (apare cu o data corespunzatoare cu 5 zile dupa angajare) in care nici vorba de facilitatile promise. Angajatul o semneaza sperind ca in viitor sa se clarifice situatia si sa ajunga la o satisfactie profesionala conforma cu asteptarile de la angajare. Dar nu numai ca nu se intimpla acest lucru, dincontra conducerea intreprinderii incepe sicanarile ajungind sa dea o decizie de sanctionare (care de fapt este ilegala si abuziva).

In cazul asta se pot cere (si binenteles obtine) daune morale?

Daca s-a semnat fisa postului si s-au acceptat alte conditii decat cele negociate, respectivul nu are ce pretentii sa emita in instanta, pentru ca nu l-a obligat nimeni sa semneze si, implicit, sa accepte alte conditii decat cele negociate.

Referitor la decizia de sanctionare, trebuie consultat un avocat, pentru a se vedea daca este sau ilegala/abuziva, respectiv ce sanse are persoana respectiva sa conteste acea deciziei in instanta.

pe mine nu ma abuzeaza nimeni moral probabil pentru ca citesc in privirea mea "ai grija, ca te strivesc ca pe o ginganie"

 morpheusdj, on 14th January 2010, 10:19, said:

Atunci reformulez intrebarea: Daca angajatorul promite la angajare ca daca se transfera la el, intr-un an de zile angajatul o sa ajunga mare sef (si sa zicem ca se pot aduce dovezi in acest sens), in schimb dupa un an nu-l face sef ci il sanctioneaza si vrea sa scape de el (sa zicem ca instanta hotareste ca sanctiunile sint ilegale). Nu poate fi argumentata despagubirea morala prin faptul ca angajatul a fost inselat sa renunte la un loc de munca unde avea satisfactii nenumarate, pentru a fi adus intr-o stare de degradare morala?
Ca am inteles de exemplu ca una din dovezile care pot fi aduse pentru despagubiri morale ar fi si faptul ca daca esti nedreptatit la locul de munca , vrei sa te muti in alta parte dar acolo nu te primesc invocind tocmai nedreptatile (sanctiuni primite , care in fapt erau ilegale, defaimare, stirbirea imaginii etc)

Daca cineva cauta loc de munca si gaseste un angajator cu care cade la intelegere si care pina la urma nu-i respecta promisiunea dupa parerea mea este intr-un fel, dar daca angajatorul se roaga de angajat sa vina la el mi s-ar parea ca ar trebui sa fie in alt fel, mai grav (eu as vrea sa fie cu mult mai grav).

Nu poti solicita daune pe baza unor promisiuni verbale neonorate, facute acum un an de angajator, in conditiile in care ai semnat (implicit ai si acceptat) o fisa a postului cu alte atributii decat cele negociate  (este irelevant faptul ca fisa postului a fost semnata cu speranta ca va fi mai bine pe viitor).

Pe langa asta, o promisiune verbala nu are valoare in instanta, era necesara o negociere clara a unor conditii de promovare, sub forma scrisa, conditii de promovare care, odata indeplinite, iti garantau ca vei ocupa postul promis. In lipsa acestor conditii de promovare clare, pe langa alte aparari, anagajatorul poate invoca o multitudine de criterii, pe care nu le-ai respectat, pentru a justifica faptul ca nu te-a promovat.

Intradevar, aplicarea unor sanctiuni considerate de o instanta de judecata nelegale/abuzive, iti poate da dreptul la despagubiri, in conditiile in care alte societati comerciale nu te-au angajat tocmai pe considerentul existentei acestor sanctiuni, despagubiri care ar reprezenta veniturile nerealizate de catre tine.

Despre degradarea morala, nu spun ca e imposibil de obtinut daune pentru asa ceva, dar e putin probabil.

Ar mai trebui sa iei in cosiderare si faptul ca, odata ce ai depus o actiune in care contesti deciziile de sanctionare si soliciti despagubiri, anagajatorul te va sicana in orice mod posibil, incat la un moment dat vei pleca singur, asta daca nu-ti insceneaza ceva sa te poata da afara.

In concluzie, angajatorul tau pare a fi marlan, insa nu-l poti da in judecata pentru ca e marlan. Trebuie sa conculti un avocat cate, dupa ce va studia deciziile de sanctionare existente, iti va spune daca ele sunt ilegale/abuzive, iar dupa aceea poti sa iei o decizie cat de cat rationala, cu privire la depunerea unei actiuni in justitie sau nu.

 morpheusdj, on 15th January 2010, 11:16, said:

Promisiunea verbala intradevar nu poate fi dovedita daca angajatorul nu o mai recunoaste, dar daca poate fi facut sa o recunoasca in fata instantei (pentru ca au fost facute niste actiuni pentru realizarea promisiunii) atunci poate instanta sa o ia in considerare?

 morpheusdj, on 15th January 2010, 11:16, said:

Deja este depusa contestatie la tribunal si sper sa fie solutionata in favoarea mea deoarece incalca cel putin unul din punctele art. 268 alin. 2.

Cazul este in mare parte asemanator cu asta:
http://www.avocatura...ele-t14758.html
Si ceea ce imi da sperante este decizia data de tribunal in acest caz.

Iar ce zice gtk n-ar trebui sa mai fie valabil de cca 20 ani, nu mai exista o treapta mai inalta de democratie/dezvoltare decit cea pe care sintem acuma, aidica Europa.

 gtk, on 25th August 2009, 19:44, said:

O intrebare mai am: daca se pot modifica pretentiile cerute prin contestatie la tribunal, pe parcursul derularii procesului? (Daca pot cere in instanta ca angajatorul sa-mi acorde alte drepturi decit cele cerute initial). Initial am cerut drepturi din CCM national, si as vrea drepturi din CCM la nivel de ramura pentru ca sint mai avantajoase.

Edited by altul, 16 January 2010 - 10:09.

O promisiune verbala este doar o promisiune verbala si atat, chiar daca printr-un miracol ai dovedi ca ea a existat, anagajatorul se poate oricand apara sustinand ca fost o simpla discutie si nu o negociere, aspect ce rezulta din faptul ca tu ai acceptat un alt post in societate, cu alte atributii, fara sa existe prevazute niste conditii clare de promovare in contractul individual de munca.

In schimb, daca ai putea sa dovedesti ca o asemenea discutie/promisiune a existat, aceasta proba iti va fi utila din punct de vedere global, ajutandu-l pe judecator sa-si formeze convingerea ca anagajatorul este de rea credinta.

Referitor la ce a spus GTK, conceptul de hartuire la locul munca (mobbing), din care ar rezulta o degradare morala, este la fel de vag ca si normele invocate in prijinul sau, asta ca s anu mai vorbim despre relativitatea din punct de vedere psihologic. Practic, anagajatul isi acuza angajatorul ca ii provoaca stres, ca il obliga sa munceasca in niste conditii care nu-i sunt pe plac si ca, in aparenta, anagajatorul "are ceva cu el".

Teoretic, exista posibilitatea ca angajatorul sa isi hartuiasca angajatii, insa este aproape imposibil de trasat o linie intre hartuire si un mediu de munca ce implica nivele ridicate de stres, care duc, in timp, la o serie de frustrari, alimentate in proportie mare de faptul ca in Romania salariile sunt cum sunt, astfel ca munca in genul ,,sclav pe plantatie" nu prea renteaza la noi.

Un litigu pe acest considerent, al hartuirii la locul de munca, este mai degraba un fel de joc de noroc, sansele sunt 50/50. Daca ai timp, nervi si bani, fiind si esti dispus sa risti, poti demara un astfel de dosar.

Cererea de chemare in judecata poate fi modificata/precizata pana la primul termen de judecata, iar ulterior, numai cu acordul paratului.