Grecia - Peloponez

 florinbad, on 17th August 2010, 22:39, said:

O sa te rog sa-mi dai si mie adresa din Tolo, din nafplio am strans destule, dar sunt scumpe, doar cele din zona noua de blocuri sunt accesibile, dar e pacat sa mergi in grecia sa stai la bloc, cred ca m-ar atarna familia de balcon. Incercam sa cheltuim cat mai putin pe diverse, de multe ori mai pregatim cate ceva daca avem o mini bucatarie, tocmai sa avem bani multi,,,,,,pentru benzina, pentru a putea vedea cat mai mult, nu suntem instariti, dar suntem indragostiti de grecia, cu partile ei bune, si cu cele mai putin bune, pentru ca in cativa ani petrecuti in concedii la ei mai intalnesti si astfel de momente, dar trebuie sa stii sa treci peste ele si sa stii de ce te duci acolo.Ca  si colega noastra danavl 62 si eu am strans de ani buni detalii despre zona, mi-am cumparat si ghidul fodors, tocmai sa nu pierd nimic, si noroc cu voi, poate atunci cand voi ajunge voi fi mult mai bine documentata

 OvidiuNS, on 17th August 2010, 15:11, said:

@danielaionela
Conform aici se poate gasi cazare in Nafplio cu 60E/noapte. Ar fi interesant de cercetat.

@danielaionela
Daca Vasta a fost cireasa de pe tort (ceilalti din grup n-au stiut de Vasta, pana ce nu le-am spus ce am aflat pe net), manastirea Mega Spileo ar fi fost visina de pe tort, daca n-ar fi intervenit greva transportatorilor de combustibil.
De la Diakofto (de la Korinth cam o ora de mers pe autostrada) se ia un trenulet cu cremaliera pana la Kalavrita si de aici mergi pe jos la manastirea Mega Spileo, aflata in spatele unei stanci uriase, cu o pestera in partea din spate, unde se afla o icoana pictata de apostolul Luca, icoana facatoare de minuni.

Nu sunt zile cate obiective sunt de vizitat in Peloponez (mai este si regiunea Mani, misterioasa, cu casele sub forma unor turnuri de aparare, regiune care nu a fost cucerita niciodata, orasul Pylos, pesterile amintite de OvidiuNS, insula Elefanisos, Patra cu moastele Sf. Andrei etc.etc.etc...
Ar trebui vizitate primavara sau toamna, fara a fi cuplate cu plaja si baie. Moderatorul sau adminul site-ului motor-zone.ro a halaiduit prin Peloponez 17 zile, colindându-l deget cu deget !

 florinbad, on 18th August 2010, 10:59, said:

Da, incep sa cred ca Peloponezul ar trebui facut in 2 sejururi, altfel e greu fiindca nu stii la ce sa renunti, sau sa fii 12 ore din 24 numai pe drumuri, fara odihna, o baita, o relaxare

@daniela:Nu mi-o lua in nume de rau dar e pacat de eforturile celor ce ofera informatii aici ca sa poluam postul aiurea.
Nu ti se pare inutil sa dai reply la intreg post-ul anterior?

Merci.

din nou superb domnu' Florin ! deja am inceput sa visez la Peloponez...multumesc

Salutare !

Experiența din Peloponez s-a întâmplat între 3 și 12 mai 2009.

Am planificat-o având la dispoziție o hartă bună (MP) a Greciei și un ghid excelent (M). În ultima lună am căutat toate detaliile posibile pe net (ore de vizitare, taxe etc) și tot am luat plasă de câteva ori - deh, așa e Grecia, sunt schimbări dese și neanunțate. Am parcurs toate drumurile planificate făcând drag&drop pe ecran pe google-maps, deși știam că ce văd e din 2004-2005. Mi-am listat porțiuni de hărți cu diverse orașe (Loutraki, Sparti, Nafplio, Kalavrita) sau diverse zone (valea Loussios, porțiunea între Klitoria și lacul Stimfalia, zona Mistras, Akrotiri Ireo). Nu folosesc GPS.

Pt. cazare am făcut rezervări (pt. 2 pers.) pe booking.com din februarie (1 noapte la Salonic la dus - H.Emporikon - 50eur, 7 nopți la Loutraki - H.Marko - 350eur, 1 noapte la întors la Kalampaka - H.Odysseon - 60eur) și am plătit de fiecare dată cash la check-out. Chiar dacă am mare încredere în booking.com, dau de fiecare dată telefon după rezervare (să văd dacă totul e ok) și mai telefonez încă o dată cu 1-2 săpt. înainte de plecare, pt. siguranță. Am ales hotelul Marko fiind situat excelent, în centru și la 50m de faleza și plaja (din pietriș) de la Loutraki, dar în special pentru cel mai bogat mic-dejun bufet suedez pe care l-am avut vreodată la un hotel sub 5 stele. Vacanța fiind în luna mai, nu ne-am propus decât să vizităm, să facem poze și să cumpărăm suveniruri (eu încerc să cumpăr câte o carte-ghid-album de la fiecare obiectiv pe unde trec) - de-asta ne-a costat un pic mai mult ca pe florinbad (subscriu la cheltuielile lui). Baia/plaja am lăsat-o pt. august, când apa e mai caldă.
La anul, fiindcă am motive și vechi (n-am vizitat încă Nemea, Messini, Koroni și Methoni, Pylos, cheile Langada, malul estic al golfului mesiniac) și noi (în 2009 habar n-aveam de Vasta - și se poate cupla cu Moni Prodromou - lângă Stemnitsa, mânăstire la care n-am mai coborât), voi căuta cazare la Gythion (mai precis la Mavrovouni, unde chiar găsisem când făceam încercări acum vreo 2 ani) și voi combina plaja/baia cu vizitele, așa ca florinbad. Poate fac și vreo escapadă în insula Kithira, unde iarăși aș avea ce vedea.

Am avut la dispoziție o mașină cu AC, de 1,4cmc - 90cai, pe benzină bleifrei, mașină ce și-a făcut excelent datoria, deși i-am făcut doar o revizie sumară înainte, și-n timpul vacanței nu i-am pus decât benzină, nu i-am făcut nici verificarea jujei de la ulei, deși s-au strâns 5000km până acasă (dar aveam pregătită o rezervă de bani în caz de vreo belea). Deh, mașina era destul de nouă (3ani).

Am plecat duminică, 3 mai 2009, ora 5.30 din București și pe la 6 seara eram cazați în Thessaloniki, după ce oprisem vreo 2 ore în Sofia (târgul de vechituri, catedrala și Galeria de artă străină). Am ieșit și la o plimbare până la Arcul lui Galeriu și înapoi.
A doua zi drumul a continuat până la Loutraki (ratând valea Tempi - filmam muntele și-am depășit parcarea și nu ne-am mai întors, ratând Termopile - nu e pe autostrada nouă, dar oprindu-ne la Volos - am vizitat muzeul arheologic). După cazare am ieșit pt. diverse cumpărături "gospodărești" - deh, urmau 7 nopți de cazare.

Pe 5, 6, 8 și 9 mai am făcut excursii pe care le voi detalia separat, pe 7 mai am fost la Atena, iar pe 10 mai am reluat vizita Atenei mergând seara și la capul Sounion - pt. o încheiere apoteotică.

Luni, 11 mai (după micul dejun și check-out) am plecat dimineața din Loutraki spre Meteora, cu opriri la Ossios Loukas, Arachova și 3 ore la Delfi.
Marți, 12 mai, am luat micul dejun, am vizitat mânăstirile Varlaam și Sf. Ștefan, am făcut check-out-ul și-am plecat spre România, cu oprire la Vergina (unde am vizitat mormintele regale macedonene și am mâncat de prânz). La 2 noaptea eram acasă.

Urmează postarea (separată, detaliată și cu poze) celor 4 excursii din Peloponez.

Sănătate și toate cele bune !

Edited by OvidiuNS, 21 August 2010 - 01:20.

Salutare !

Am vrut să prezint excursiile din Peloponez în 4 posturi (postul și ziua), dar pozele fiind prea multe (și o poză face cât toate cuvintele) o să sparg și zilele în mai multe etape.

Așadar, marți, 05.05, la 9.00 am plecat spre Mycene. Știam că la ieșirea spre Nemea se poate ieși și spre Mycene (văzusem pe google-maps), însă nu era indicator decât spre Nemea, așa că am luat plasă și-am ocolit vreo 20km (frumoși, ce-i drept, printre livezi de portocali în floare), ajungând abia după o oră de condus. La Mycene am petrecut 2ore și un sfert printre ruinele cetății, prin muzeu și la "Tezaurul lui Atreu". Pe lângă suveniruri, am cumpărat și o carte în limba română cu rețete de mâncăruri grecești (excelentă). Lume multă la Mycene (fără români), chiar dacă era începutul lui mai.
Am continuat spre Tyrins (sau Thirintha), unde ne-au cam deranjat urechile niște turiști germani veniți cu un microbuz. Totuși, livada de portocali de alături ne-a adus în permanență miresme extraordinare (ceva între tei, lămâiță și caprifoi).
E frumos în Grecia în luna mai: e plin de maci și de alte flori de diferite culori (predomină mai mult galbenul și verdele închis, mai ales pe marginea șoselelor).

Poze:
1-11 Mycene
  1. Cetatea Mycene, văzută din șosea
  2. Poarta leilor
  3. Cercul de morminte A
  4. Poarta de est
  5. Poarta de nord
  6. Mormântul leilor - în afara zidurilor (ca și muzeul și mormântul cu acoperiș - zis "Tezaurul lui Atreu")
  7-10 Muzeul
      7. imagine din muzeu
      8. Frescă din palatul de la Mycene
      9. podoabe funerare
    10. copia măștii funerare "a lui Agamemnon", aflată la Atena
11. Intrarea în "Tezaurul lui Atreu

12-16 Tyrins
14. cazemata de est
15. se vede Nafplio atât de aproape
16. podeaua refăcută a palatului

Sănătate și tcb !

După o oră de hălăduială printre ruinele de la Tyrintha, am trecut prin Nafplio oprindu-ne direct sus, în parcarea de la intrarea în fortăreața venețiană Palamidi. Ce să vezi, o mulțime de copii veniți cu școala să descopere pe viu istoria Greciei. Făceau o gălăgie de nedescris în căutarea închisorii lui Kolokotronis. N-am stat mai mult de o oră, asta e, ni se făcuse foame, era deja ora două.
M-am gândit să mâncăm pe plaja Karatona, o uriașă plajă sălbatică la sud de Nafplio, cum treci dealul (știam de ea din ghidul M). Zis și făcut. Numai că pe deal am slalomat ceva printre caprele ce invadaseră de capul lor șoseaua. Lângă plajă (pustie și într-adevăr frumoasă - deși cerul era înnorat), printre eucalipți am găsit o tavernă unde n-am apucat să comandăm decât câte o salată horiatiki. A fost de ajuns, ne-am umplut burțile, după care hai înapoi după poze și suvenire la Nafplio (cineva s-a gândit că seamănă cu Napoli - dar n-am înțeles de ce "de Romania").
Am fotografiat fortăreața, cetatea Akronafplia, insulița Bourți (am înțeles că acum e hotel, deși eu nu prea cred), ne-am plimbat pe chei și în sfârșit am părăsit orașul (prima capitală a Greciei moderne) spre un nou obiectiv.

Poze:
  1-6. imagini de sus, de la Palamidi
  7-10. Karatona Beach
11-14. în Nafplio
15-16. imagini de sus, de la Akronafplia

Sănătate și tcb !

La ora 17.00 eram în marea parcare de la Epidavros. Am vizitat doar teatrul și am cumpărat ceva suvenire. Asklepionul e prea mare ca suprafață, așa încât nici nu ne propusesem să-l vizităm integral. Voiam să ajungem și la Akrotiri Ireo tot în acea zi.
Pe drum ne-am oprit la "Port of Kenchreai", locul de unde a plecat spre Efes apostolul Pavel în anul 53. Situl e cam în paragină, dar e impresionant totuși. Am mai oprit și la canalul Corint pt. câteva poze (am mai spus asta cândva), apoi am urcat pantele muntelui Gerania, am trecut prin Perahora și pe malul de nord al lacului Vouliagmenis și ne-am oprit deasupra sitului ce cuprinde templele Hera Limenia (sus pe deal) și Hera Akraia (chiar lângă portulețul natural). În ghid spunea că apusul e superb dacă ești lângă far, dar n-am mai făcut drumul până acolo (trebuia urcat și nu mai aveam poftă). La 21.00 eram la hotel.

Oricum, ziua a fost superbă și nu am făcut decât 260km, adică aproape nimic, luând în calcul câte opriri am făcut.

Poze:
  1-4. Epidavros
  5-8. Portul Kenchreai
  9. Canalul Corint
10-16. Heraion headland (sau Capul Ireo).

Sănătate și tcb !

Edited by OvidiuNS, 22 August 2010 - 19:14.

Salutare !

Miercuri, 06.05.2009, am plecat (tot la ora 9.00) din Loutraki pe autostrada ce merge spre vest, spre Patra, cu ideea să vizităm mânăstirea Mega Spileo în drum spre Kalavrita. Șoseaua se desprinde din autostradă înainte de a ajunge la Diakofto (locul de unde se ia trenulețul turistic). Drumul e bun, sunt serpentine largi, dar în general am mers cu viteza a 3-a, rareori cu a 2-a. La 10.15 oprisem la poarta de unde începe drumul (300m) spre Mega Spileo. Am fi vrut să vedem icoana făcătoare de minuni, micul muzeu, brutăria și crama, însă ce să vezi ... se renova ceva pe-acolo și mânăstirea era închisă. Ne-am mulțumit să facem poze din șosea (stânca de deasupra mânăstirii și priveliștea de peste vale au atenuat supărarea). În plus, am câștigat și ceva timp pt. mai târziu.
După încă jumătate de oră eram la mânăstirea Agia Lavra. Aici era o liniște deplină, terasa lui Germanos (episcopul de Patra) era în plin soare, biserica era deschisă, iar panorama (spre Monumentul Independenței și Kalavrita) superbă. Pentru cine nu știe, aici i-a îndemnat Germanos pe greci la luptă împotriva turcilor și uite-așa, pe 25 martie 1821, de aici a-nceput războiul de independență. Surprinzător, mă așteptam să găsim iar vreo liotă de copii veniți cu școala (era tot zi de lucru, întocmai ca la Nafplio, cu o zi în urmă; sau poate tocmai d-aia ... cine știe ...). Am profitat și am făcut poze la greu.
Apoi, hai și la monument. N-am regretat (monumentul în sine e important pt. greci - cele trei personaje sunt episcopul Germanos, un luptător grec (poate cineva important - nu știu) și, mai sus, o femeie întruchipând Grecia), panorama ce se deschide spre vest asupra munților este fantastică. Și ai și umbră, e o plăcere !
La 11.45 eram din nou în Kalavrita, prin care doar trecusem (fără să oprim). Cam o oră am zăbovit aici, am cumpărat suveniruri, ne-am delectat cu câte o ciocolată caldă în piața centrală chiar în fața bisericii ce comemorează tragedia din 1943 (iarăși, pt. cine nu știe, la 13.12.1943, trupele germane în retragere au masacrat toate persoanele de sex bărbătesc - 1436 oameni - cu vârste între 13 și 70 ani din Kalavrita; aceeași soartă ar fi avut-o și femeile, bătrânii și copiii, dacă un soldat neamț nu le-ar fi dat drumul pe ascuns - soldatul nu a supraviețuit, se pare; pt. a comemora cele petrecute, turnul din stânga al bisericii din centru are ceasul permanent fixat la ora 14.34, ora tragediei, iar pe dealul de la est s-a ridicat o cruce albă și sunt încrustate pe niște panouri din inox numele tuturor celor uciși atunci) și am vizitat și gara unde sunt expuse o "locomotivuță" și un "vagonel" albastru recondiționate și care se pare că sunt chiar repuse în funcțiune (deși știam că acum pe ruta turistică circulă un automotor diesel de 2 vagoane). Oricum orarul expus e valabil doar vara (când o fi și asta ...).
Apoi a-nceput aventura, dar într-un alt post, altfel se strâng prea multe poze pe-aici.

Poze:
  1. Mega Spileo văzută din șosea
  2. vis-a-vis de Mega Spileo
  3. Agia Lavra și Monumentul Independenței (am dat înapoi vreo 200m pt. poza asta)
  4. Terasa lui Germanos (la Agia Lavra)
  5-8. Agia Lavra
  9. Kalavrita și Monumentul văzute de sub platanul de la intrarea în biserică
10. Priveliștea de la Monument
11. Monumentul Independenței
12. Kalavrita - piața centrală (ca un făcut, n-am pozat biserica cu ceasul oprit)
13-15. Gara Kalavrita
16. Crucea albă (pe locul execuțiilor din 1943)

Sănătate și tcb !

Edited by OvidiuNS, 23 August 2010 - 02:31.

De fapt aventura n-a-nceput chiar imediat. Ideea era să mergem către Arhea Nemea pe ruta Loussi - Kastria - Klitoria - Lykouria - Kastania - Lacul Stimphalia - Psari - Nemea. Dacă vremea era ok, urma să mergem și sus, pe muntele Chelmos, la stațiunea de ski, pentru poze. Dar erau nori cam negri și era luna mai, așa că nu ne-am mai abătut din drum, ne-am dus direct către Kastria, unde ne-am oprit la peștera lacurilor. Am așteptat afară, în atmosfera gata de ploaie și mirosind a iarbă proaspăt cosită până la 13.30, amuzându-ne de gramatica limbii engleze "a la grec" (CAVE LAKES - în loc de "Cave of the lakes" sau măcar "Lakes cave") și descoperind că nu suntem singurii români ce urma să vizităm peștera (erau 3 persoane ce-și făceau vacanța la Patras, la niște prieteni și care veniseră special să vadă lacurile subterane). Peștera are 13 lacuri, pe 3 nivele. Se intră printr-un tunel artificial direct la nivelul 2, iar parcursul turistic e cvasiorizontal pe vreo 500m. Lumina e destul de slabă, dar intensitatea ei e mai mare datorită oglindirilor în apă. Te plimbi pe lângă lacuri, în timp ce pereții sunt împodobiți cu diverse formațiuni de peșteră specifice. Superb ! Din păcate nu e voie să faci poze sau să filmezi. Am reușit să obțin acceptul pt. o singură poză, dar nu a ieșit prea bine (v-am spus că lumina e cam slabă - vedeți poza).
La ieșire ne gândeam să mâncăm de prânz, dar terasa de lângă peșteră era închisă, drept care am apelat la planul B (batoanele de proteine, urmând să mâncăm seara la restaurant). Și-am plecat spre Nemea. Era ora 14.00.
Aici a-nceput aventura. Am făcut cca. 60km în 2 ore, cu scurte opriri pt. poze sau pt. a întreba localnicii care-i drumul (deși aveam listat totul la imprimantă). Am trecut 3 culmi de munte pe o ploaie mocănească alternată cu scurte înseninări. Sus, crestele erau proaspăt ninse (vezi poza). Lacul Stimphalia e o suprafață mlăștinoasă pe lângă care am trecut uitând să fac poze. De ce să fac poze ? Păi aici trăiau vestitele păsări cu cioc metalic și aripi imense. A 5-a muncă a lui Herakles (Hercule) a fost să le distrugă. El le-a săgetat și le-a oferit apoi Atenei, cel puțin așa spune legenda. Da-n legendă nu scria pe ce vreme le-a omorât; când am trecut noi ploua. Asta e !
Am ajuns la Nemea antică tot pe ploaie. Mai bine ! Situl era închis ! Știam din ghidul M. că e deschis până la 19.00, iar pe internet nu găsisem vreo altă oră.
În aceste condiții ce poți face ? Pui benzină în rezervor și faci o pauză. Zis și făcut. Apoi am ieșit în autostradă și după 25km eram sus, la intrarea în fortăreața Akrokorint. Era aproape ora 6 și eram în plin soare. Uitasem de ploaie, dar ce să vezi, fortăreața era ... închisă. Nu ne-am supărat. Ne obișnuisem. Oricum, chiar deschisă dacă era nu ne-am fi suit până sus, este imensă (vedeți și pozele).
Am început să coborâm spre Corint, unde speram să vizităm măcar orașul antic (ghidul M. spunea că miercurea e deschis până la 11 noaptea - evident că între aprilie și octombrie - dar după ultimele întâmplări speram ca măcar până la 19.00 să fie deschis). Când colo, deschis până la ora 9 seara. Fleoșc !
Noi ne-am bucurat, am hălăduit vreo oră (întinderea sitului e măricică), apoi am plecat spre casă, că deh, visam la niște souvlaki.
Am mai prins soare și la Loutraki, așa că am mai amânat vreo 20min. masa pentru niște poze superbe.

Kilometrajul arăta fix 300km pe ziua asta, iar amintirile sunt foarte frumoase, cu tot drumul pe coclauri (mai greu dar foarte pitoresc).

Poze:
  1. intrarea la peșteră
  2. singura poză din peșteră
  3. munții proaspăt ninși
  4-6. sus, la Akrokorint
  7. de la intrarea la Akrokorint se vede Akrotiri Ireo, cu farul (peste golf)
  8. pe drumul de coborâre de la Akrokorint (se vede Corintul antic)
  9. tot de pe coborîre - privire cu Corintul modern, Loutraki (dincolo de canal) și muntele Gerania în fundal
10. Corintul antic - Templul Apolo și fântâna Glafki
11. Corintul antic - Templul lui Apolo
12. Corintul antic - în mijloc e fântâna Peirene
13-16. Loutraki.

Sănătate și tcb !

Salutare !

Excursia a 3-a s-a desfășurat vineri, 08.05.2009.
Am plecat de la hotel pe la 9 fără un sfert și după o oră jumate eram la Megalopoli (mers pe autostradă). Am făcut plinul (mai aveam de făcut încă 460km până să revenim la Loutraki - în total excursia a fost de 600km), am cumpărat niște apă și după încă 15min. eram la intersecția de la Karitena. Aici ne-am abătut spre nord, pe valea râului Loussios. Imediat după ce am depășit satul Stemnitsa am coborât 8km spre Moni Prodromou. Din păcate nu se poate ajunge la mânăstire decât pe jos (o oră dus-întors) și era și dimineață (ca și Mega Spileo, Moni Prodromou e bine de vizitat după-amiaza, fiecare stâncă fiind orientată spre vest). Am renunțat la vizită (mai jos pun o poză de pe net cu stânca - îmi cer scuze, dar o fac pentru cei ce nu cunosc obiectivul) dar ne-am delectat cu priveliștile ce se deschid asupra canionului de pe balcoanele capelei de la drum. Se vede biserica, nu și acareturile ce sunt ascunse de peretele canionului.
Am plecat apoi spre Dimitsana, unde am ajuns după încă 30min. Aici se poate vizita un muzeu cu diverse instalații ce pun apa la lucru (mori, pive etc.) dar nu ne-am bătut capul, știam că e închis. Am ținut totuși să venim până la Dimitsana pentru suvenire și poze (satul e așezat superb, în evantai, și e un sat autentic - cu case din piatră și lemn). Am fost un pic surprinși de lipsa bătrânilor ce stau de obicei la taclale prin centrul satului.
Ne-am întors la intersecția de la Karitena la ora 13.00, după ce am mai oprit de 2 ori să facem poze și satului Stemnitsa (și el foarte pitoresc și tot cam pustiu).
Ne-am oprit lângă podul peste râul Alfios pentru a-i admira cheile, pt. poze cu castelul franc de la 1254 (în paragină) din Karitena (satul e superb așezat în jurul castelului) și în special pentru podul bizantin din piatră și lemn (refăcut) de sub podul de beton.
La 14.00 eram la Templul lui Apollo Epicurios, de la Vasses - al 2-lea obiectiv principal de azi. Templul este cel mai bine păstrat din întreaga Grecie și se vizitează, deși e acoperit cu un cort alb imens, fiind într-un proces de recondiționare de vreo 30 de ani încoace. Este neobișnuit așezat (pe direcția nord-sud), are 25 x 7,5 m, sunt 15 coloane pe latura lungă și 6 pe fețe. Datează din secolul 7 BC și mai are ceva interesant: o coloană corintică - prima ridicată vreodată. Deși e sub copertină, e impresionant, vă spun.
Ne-am întors la Andritsena pentru masa de prânz. Aici, intrând într-o tavernă (din piața centrală umbrită de un platan din care curgea apă printr-o țeavă), patroana ne-a invitat în bucătărie să ne arate ce-a gătit de dimineață și noi să ne alegem. Am povestit întâmplarea la topicul "Mâncarea în Grecia", postul #61, pag.4.
Apoi, la 15.30, cu burțile pline am fost gata să plecăm spre Olympia.

Poze:
  1. capela de pe buza canionului râului Loussios
  2. canionul - vedere spre sud
  3. canionul - vedere spre nord (se vede în dreapta biserica de la Moni Prodromou și sus, în fundal, Dimitsana)
  4. zoom pe Moni Prodromou
  5. acareturile de sub stâncă ale mânăstirii - poză de pe net
  6. zoom pe Dimitsana
  7-9. satul Dimitsana
10-11. satul Stemnitsa
12. Karitena
13. Karitena și cheile râului Alfios
14. Karitena și podul bizantin
15. podul bizantin peste Alfios
16-18. Templul lui Apollo Epicurios de la Vasses
19-20. Andritsena

Sănătate și toate cele bune !

Edited by OvidiuNS, 24 August 2010 - 02:26.

O oră și un sfert am făcut până la Olympia antică (sanctuarul unde din 776 BC s-au ținut jocurile olimpice, din 4 în 4 ani, până ce au fost interzise de împăratul Teodosie - în 393 AD). Drumul n-a pus probleme. Am rămas totuși impresionați de suprafețele negre de pădure pe lângă care am trecut (toți copacii de pe versanți erau negri de la incendiile ce avuseseră loc în anii anteriori).

Așadar, la 16.45 am intrat în sanctuar. Deși eram bine documentat, am rămas plăcut impresionat de explicațiile afișate în dreptul fiecărui obiectiv. Practic, puteam să fiu acolo total ignorant, sanctuarul putând fi vizitat fără ghid, doar citind explicațiile de pe panouri (în greacă, engleză și germană). Am admirat și fotografiat palestra, termele, prytaneionul, philippeionul (tholosul lui Filip al 2-lea), heraionul (templul zeiței Hera e cel mai vechi obiectiv din sanctuar), altarul Herei (locul de unde și astăzi se aprinde flacăra olimpică), nimfeonul, metroonul, tezaurele, stadionul (cu linia de start-sosire și cu tribuna oficială) și în final Templul lui Zeus, una din cele 7 minuni ale lumii antice. Statuia criselefantină a lui Zeus (opera celebrului Fidias era din lemn de abanos, bronz, aur, fildeș și pietre prețioase) care era așezată în cella templului s-a pierdut după ce a fost transportată la Constantinopol după închiderea definitivă a sanctuarului ce devenise păgân. Ruinele de astăzi au fost dezgropate după peste 1500 de ani de cutremure și acumulări de aluviuni aduse de râul Alfios și de afluentul lui (Cladeos), întreg sanctuarul fiind situat în dumbrava formată la confluența acestora.

După o oră petrecută printre impresionantele ruine, am intrat și în modernul muzeu arheologic de alături, completând astfel vizita (fără a vizita muzeul e mai greu să-ți imaginezi cum arăta locul pe vremurile antice, iar artefactele găsite sunt excelent expuse - în special reconstituirile frontoanelor templului lui Zeus și statuia lui Hermes, de celebrul Praxitele).

Am plecat apoi spre ultimul obiectiv al zilei - castelul Hlemoutsi (kastro Kilini, castelul Toroneos, mă rog, pt. mine e important că a fost reședința ultimului împărat bizantin după căderea Constantinopolului), unde am ajuns după aproape o oră, mai precis la 19.30. Ce credeți ? Evident, era închis, dar pozele făcute la exterior au fost suficiente (totuși, mi-ar fi plăcut să intru și-n incintă, unde este un alt donjon hexagonal și mai bine păstrat). Soarele se apropia de asfințit și nu m-a lăsat să fotografiez insula Zakynthos ce se zărea în depărtare.

La plecare, am oprit în satul Neochori, la un supermarket (pt. iaurt, apă etc.), apoi ne-am angajat pe drumul spre Patras, drum ce s-a transformat în autostradă până dincolo de Rio. Am apucat să zărim podul peste golful Corint (adevărată minune a ingineriei) din mers, apoi autostrada s-a transformat într-o șosea de o bandă și jumătate (cam ca drumul între București și Urziceni) până aproape de Corint, de unde a redevenit autostradă. Ghinionul a fost că era vineri seara și mulți atenieni veneau spre Patras și împrejurimi, orbindu-ne pe noi cu farurile. Cumplit !

Am făcut într-adevăr 600km, ziua (superbă) fiind încheiată la 22.30.

Poze:

Sanctuarul de la Olympia:
  1. Philippeionul și heraionul
  2. Altarul Herei
  3. Metroonul
  4. intrarea în stadion
  5. Templul lui Zeus
  6. coloanele prăbușite ale Templului lui Zeus

Muzeul arheologic:
  7. intrarea în muzeu
  8. macheta Sanctuarului
  9-10. frontonul de vest al Templului lui Zeus - reconstituire cu artefactele găsite
11. reconstituirea unei bucăți de acoperiș de la tezaure
12. panou cu statuia lui Zeus
13. Hermes, de Praxitele

14-16. castelul Hlemoutsi.

Sănătate și tcb !

Edited by OvidiuNS, 25 August 2010 - 03:18.

Salutare !

A 4-a excursie în Peloponez a fost și cea mai frumoasă, deși am parcurs 650km.

Am plecat la ora 9 fără un sfert de la Loutraki în ideea de a vedea mai întâi Mistras, unde am ajuns la 10.30. Ghidul M recomandă o zi întreagă pentru vizită, dar am zis că pentru a ne face o idee, pt. poze și vizitarea a 2 mânăstiri ne e de ajuns o oră jumate. Și chiar așa a fost.

Mistras este fosta capitală a despotatului de Moreea (sec. 14 și 15), forăreața de sus (Kastro) fiind construită de William de Villehardouin, la 1249. Supranumită Florența orientului, a strălucit două secole; însă după ce s-a predat turcilor la 1460, bisericile au fost transformate în moschei, palatul despoților a devenit palatul pașei, totuși orașul a supraviețuit. Declinul a continuat după ocupația venețiană ca urmare a invaziilor rușilor, albanezilor și trupelor egiptene ale lui Ibrahim Pașa. La mijlocul secolului al 19-lea a fost abandonat în favoarea orașului modern Sparta.
Am parcat chiar lângă poarta de est și am reușit să vizităm Mitropoli (cu muzeu cu tot) și Moni Vrontochiou, cu cele 2 biserici - Agioi Theodoroi și Odigitria (sau Afendiko). E impresionant să privești fresce de la 1300 pictate de artiști la fel de talentați ca Giotto.
Am rezistat tentației de a urca la Moni Pandanassas: voiam să prindem intrarea la peștera Dirou (deschisă până la ora 15.00). De palatul despoților sau Kastro nici nu putea fi vorba. Într-adevăr, dacă vrei să vizitezi temeinic Mistras, îți trebuie cel puțin o zi întreagă.

Am plecat la 12.00 și după ce am trecut prin Sparta modernă am pus cap compas Githion. Nu puteam însă să nu ne oprim pe parcurs să facem poze munților Taygetos ce ne-au însoțit mereu pe partea dreaptă.

În sfârșit, la ora 1 am oprit la Githion (fost port al Spartei antice) pentru poze, suvenire și câte o ciocolată caldă la o cafenea pe cheiul cu priveliște spre insula Marathonissi, unde cică s-ar fi consumat actul de iubire între Paris și Elena.

Poze:
  1. Mistras - văzut de pe șosea, înainte să parcăm
  2. Moni Pandanassas și Kastro
  3-4. Mitropoli
  5. Kastro și palatul despoților, văzute de la Mitropoli
  6-7. micul muzeu din Mitropoli
  8-9. Agii Theodori
10-11. Odigitria (Afendiko)
12. drumul spre orașul de sus (se poate intra și de sus, din parcarea de la nord-vest)
13. munții Taygetos
14- 15. Githio
16. insula Marathonissi.

Sănătate și tcb !

La 13.45 ne-am grăbit să părăsim Githion și-ntr-o jumătate de oră aveam deja bilete cumpărate la Spileo Dirou.

Sunt de fapt 2 peșteri (create de un râu subteran ce se varsă în mare mai jos de ele): Glifada (sau Vlichada) - cea care se vizitează, și Alepotripa - care e închisă publicului, fiind rezervație - s-au găsit oseminte umane și urme ale locuirii neolitice. Muzeul știu că expune cranii și schelete umane, arme, unelte, vase - toate găsite în peștera Alepotripa (am vizitat doar peștera Glifada, nu și muzeul).

Peștera Glifada e una din cele mai frumoase peșteri din Europa (credeți-mă, am vizitat destule). Oricum, e cea mai frumoasă din Grecia, dacă e să mă întrebați (și am văzut și Perama și Alistrati și altele tot frumoase, dar parcă pălesc în fața Glifadei). Se parcurge mai întâi cu barca (un grec împinge cu o vâslă în pereți și-n concrețiuni ca să propulseze barca de 8 persoane). Timp de 30min te plimbi lin într-o barcă și oriunde ai privi sunt podoabe specifice peșterilor. Lumina te ajută să filmezi și, surpriză, ai voie să faci poze cu blitz peste tot. Doar să stai cuminte în barcă să nu se facă valuri. Nu că ar fi pericol, doar ți se dă la plecare vestă de salvare (și te și ajută s-o pui) dar apa e rece. Apoi se ajunge într-un punct unde părăsești barca și vesta și mai mergi încă 10min pe jos cvasiorizontal pe o pistă betonată, printre concrețiuni, fără ghid (el se întoarce cu barca înapoi, să ia următorii turiști), până la ieșire. Rai, nu alta. Vă dați seama câte poze am făcut ? Și nici claustrofobii n-au vreo problemă, galeriile sunt mari, bine luminate și pista betonată are balustrade din inox, nu există chiar nici un pericol.
Ieșirea din peșteră e ea însăși un obiectiv turistic. Când ieși la soare peisajul cu munții arizi din Mani se combină cu apa turcoaz a mării (pt. că ieșirea e cam la vreo 20m deasupra apei )și cerul albastru și nu-ți e cald, adineauri ai ieșit de la răcoare. O pistă betonată mărginită de data asta de balustrade de metal vopsite în albastru deschis te poartă cam 150m înapoi la întrarea peșterii, lângă parcare.
Ar fi și un dezavantaj, acela că ghidul nu vorbește decât grecește. Dar ce mai contează, oricum spune lucruri ce se spun și în orice altă peșteră.

Ca să vă faceți o idee, atașez și câteva poze.

Sănătate și toate cele bune !

La 15.20 am plecat în sfârșit de la Spileo Dirou către Gerolimenas.

Evident că am mai oprit pe drum, să facem poze. Am fotografiat Tigani (peninsula sub formă de tigaie, cu niște ruine ale unui fort "chiar în tigaie"), dar deja soarele nu prea ne mai lăsa să fotografiem spre vest. Am oprit și-n dreptul satului Kita, odinioară cel mai mare din Mani. Sunt multe bisericuțe bizantine în zonă, ghidul M zice să acorzi 3 zile peninsulei Mani (să alternezi plaja/baia cu vizitele) și din nou tind să-i dau dreptate. Înainte de Gerolimenas am făcut iar niște poze, prea frumoasă e locația acestuia (un golf înconjurat de faleze înalte). La Gerolimenas am stat cca. o oră (pe lîngă suvenire am și mâncat de prânz - octopus la grătar și salată grecească - iar ambianța a fost deosebită - masa era chiar pe chei).

Apoi am plecat să încheiem circuitul peninsulei Mani, dar la Alika am făcut o deviere la dreapta spre Vathia (cel mai bine păstrat sat cu turnulețe - pozele sunt excelente) și Porto Kagio (când am trecut creasta pe partea de est ne-am oprit pe șosea să facem poze golfului și ne-am dat seama că n-avea rost să mergem până-n sat pt. suvenire - arăta cam pustiu).

Revenind la Alika, am apucat pe drumul ce urcă pe deasupra Vathiei și ajunge pe coasta de est. Am ținut-o tot spre nord, cu marea-n dreapta până am revenit în drumul pe care venisem de la Githio. Se făcea târziu și țineam neapărat să ajungem și la Monemvassia, așa că n-am mai oprit la Githio, ne-am dus ață până am văzut stânca Monemvassiei. Era deja 19.45. Așa cum vedeți, am făcut poze din mai multe unghiuri până am trecut podul și am intrat pe insulă. Am mers până la zidul de vest unde erau parcate o groază de mașini (de-o parte și de alta a șoselei). Am parcat și noi și-am intrat în oraș (care e pietonal).

Monemvassia e considerat Gibraltarul Greciei (pe bună dreptate). Numele înseamnă "o singură intrare". Sus pe stâncă se văd ruinele unor ziduri de apărare (fortăreața ce apăra orașul de jos, de la baza stâncii). De pe continent, orașul (de jos) nu se vede, e pe partea de sud-est a insulei. Este înconjurat de ziduri pe trei părți, a patra latură fiind peretele stâncii. Se întinde cam pe 800m în lungul stâncii și pe vreo 300m între stâncă și mare. Pare imposibil de cucerit, dar nu a fost deloc așa de-a lungul vremurilor, întrucât rămâneau fără apă, stânca neavînd izvoare. Astăzi orașul e extraordinar de pitoresc, străzile pietruite șerpuiesc în sus, în jos și paralel cu stânca și e plin de cafenele, taverne și o groază de shop-uri care vând aproape orice. Am profitat că, deși se însera, mai era ceva lumină pt. poze.

La 20.20 am părăsit cu părere de rău Monemvassia, la Skala am făcut plinul (deh, mai era ceva de mers până la Loutraki) și, la ora 21.30 am plecat spre hotel, unde am ajuns în siguranță la 23.00 (drumul e bun, cu ușoare viraje, apoi de la Tripoli e autostradă).

Cam asta a fost aventura de anul trecut în Peloponez.

Poze:
  1. Tigani
2. Kita
3-4. Gerolimenas
5. peisaj tipic din Mani, cu munți golași și garduri joase din pietre
6-8. Vathia
9. Porto Kagio
10-12. stânca Monemvassia din diverse unghiuri
13-14. zidurile orașului (de sus și de jos)
15-18. prin orașul de jos
19. Monemvassia - și spre mare sunt ziduri
20. Monemvassia - se vede și zidul de est.

Sănătate și tcb !

Edited by ferrellroo, 08 April 2011 - 19:22.

M-ai lasat fara cuvinte, o sa trebuiasca sa-mi refac programul pentru peloponez, in principiu ca timp, noi nu putem calatori sute de km in fiecare zi, dar incerc sa aloc mai multe zile si sa caut doua locuri de cazare, una Nafplio clar si una probabil undeva in Mani.
Superba descriere si cred ca superb concediu, la cat mai multe astfel de concedii
Sănătate și tcb !
[/quote]