A fi sfant--aberatii in normele de aplicare

maltese, on May 5 2009, 17:49, said:

Bun si ce nu ti-e clar?

ktulu, explică-mi și mie, te rog, că nu pot să înțeleg o chestie și-mi stă pe creier: ai un copil, căsătorit la 21 de ani cu cineva mult mai mare. Din dragoste, sau cel puțin așa credea copilul la 21 de ani. Respectivul copil are și ea un copil. Se hotărăște, la un moment dat, că viața pe care o duce nu-l mulțumește, nu poate trăi în ipocrizie (citez, nu zic de la mine), nu vrea să-și crească copilul în atmosfera aia, nu-și mai iubește partenerul, ba pe deasupra e posibil să se fi îndrăgostit de altcineva. Tu, ca părinte, ai fi în stare să-i pui în vedere să plece din casă (casa aparține părinților și copilului, în părți egale, o moștenire) și să lase casa și copilul mic celuilalt, pentru că, nu-i așa, nu e în stare să crească un copil, e un părinte îngrozitor din moment ce a fost în stare să se gândească la divorț, unde mai pui că s-ar putea să se recăsătorescă, și vitualul ar putea să se poarte îngrozitor cu copilul?

Nu inteleg unde bati... la incepit dai indiciul ca, copilul de 21 ar fi fata... si apoi revii cu ideea citez:
[/quote]că viața pe care o duce nu-l mulțumește[/quote]

Si imi dai indiciul ca defapt este baiat copilul de 21 de ani...
Plus ca mai imi dai indicii de cum ca ar fi baiat din urmatoarele:
[/quote] ba pe deasupra e posibil să se fi îndrăgostit de altcineva[/quote]
Si ca ar fi homosexual daca ma iau dupa citez:
[/quote]nu-și mai iubește partenerul[/quote]
asta daca e baiat sau daca e fata cine mai stie ca le-ai balacarit de nu se poate...

Asa ca te rog reformuleaza problema ca sa pot sa o inteleg in adevaratul sens al ei si apoi mai discutam....

ktulu22, on May 18 2009, 15:08, said:

e clar că e fată, dar e absolut irelevant, putea fi băiat.

nu înțeleg cum poți să crezi că venind cu asemenea întrebări puerile, făcând pe prostul la modul ăsta grosolan, poți evita răspunsul pe care ți-l cer. Cazul e real, n-am pus nimic de la mine, sunt chiar cuvintele ei - asta apropo de bălăcărit. E simplu, raspunde-mi: îți dai copilul afară din casa lui, îi iei copilul pentru că ai împins-o să se căsătorească la 21 de ani, pentru că nu mai crede în ce crezi tu? Ți se anihilează orice instinct matern? (sau patern, whatever)

adadoi, on May 18 2009, 20:44, said:

Nu fac si niciodata nu am facut pe prostul... eventual asta ai vrut sau ai avut intentia de a face cu povestea ta neacordata la genul subiectului....
Eu niciodata nu o sa imi imping copilul sa se casatoreasca cu cine vreau eu sau sa ii interzic sa se casatoreasca cu cineva anume... Alegerea partenerului de viata nu se face decat in mod personal... eu pot dau sa ii dau un sfat si nicidecum sa ii impun... Faptul ca acum sufera, este rezultatul alegerii proaste pe care a facut-o... Indiferent de alegerile lui mie ca parinte imi revine datoria sa fiu alaturi de el si sa il sprijinesc si sa ii arat rezultatele neascultarii...

ktulu22, on May 18 2009, 23:15, said:

Cred ca la asta s-a referit Adadoi, ca familia din exces de zel incearca sa ii arate ce inseamna neascultarea scotand-o din casa si obligand-o sa lase copilul sotului in scopul cresterii intr-o familie crestina si nu cu o mama "fugita"

ktulu22, on May 18 2009, 23:15, said:

n-are sens să te legi de formă, ai înțeles perfect întrebarea. Știu că tactica este să te prefaci că nu înțelegi până ajungi la unu' mai diplomat să-ți spună "răspunsul corect" mai ales atunci când este evident că cineva se va ataca, dar nu prea ține în cazul de față. N-am întrebat dacă ți-ai împinge copilul să se căsătorescă. Am întrebat dacă în cazul de față l-ai da afară din casă.

ca să fie mai clar, doamna în cauză a fost încurajată să se căsătorească la 21 de ani cu o persoană pe care era convinsă c-o iubește. N-a fost încurajată să-l cunoască mai bine, să trăiască împreună o vreme, până se sting focurile de la început, n-a fost încurajată să aștepte, să nu facă un copil în primul an de căsnicie, șă se gândească dacă nu cumva vrea și altceva de la viață, o carieră, o altfel de familie decât îi putea oferi respectivul. Greșeala nu e doar a ei, ci și a părinților.

maltese, on May 19 2009, 15:59, said:

nu e neapărat exces de zel. E furie, în umila mea părere, răzbunare pentru că nu urmeză drumul pe care-l urmează ei, răzbunare pentru că au eșuat în a o educa așa cum vor, fără să țină seama de lumea reală și de personalitatea ei.

Pentru că nu e vorba numai de faptul că nu-și ascultă părinții, ci și de neascultarea altor porunci.

Edited by adadoi, 19 May 2009 - 15:07.

maltese, on May 19 2009, 15:59, said:

Nu... nici vorba de asa ceva... Prin rezultatele neascultarii insemnand suferinta si situatia faptica... dar ca decizie in ceea ce priveste copilul, niciodata nu mi-l voi da afara din casa indiferent cate sau ce prostii sau hotarari gresite ar lua...
Sunt parinte si stiu ce vorbesc...

adadoi, on May 19 2009, 16:07, said:

A impune propriului copil un drum in viata, este o greseala a parintilor... daca in poveste este implicat un azs, asta e gandirea lor, si nu pozitia bisericii azs, asemenea cazuri se pot intanli si in cadrul familiilor de alte confesiuni religioase... fiecare e liber sa gandeasca si sa isi educe copilul asa cum doreste... nu judeca o biserica dupa comportamentul unui membru sau a unui caz izolat...

Nu sunt de acord cu convietuirea de proba... e o greseala si un pacat sa faci asa ceva.... o relatie de prietenie intre un baiat si o fata este necesara... dar doar atat... fiecare sa stea la el acasa pana la casatorie...

maltese, on May 5 2009, 17:49, said:

Uite cum am demascat-o pe mincinoasa notorie, care una predica si alta face.

Acum, biblic, nu iti interzice nimeni sa porti cercei sau aur. Nu exista asa ceva in Scriptura. Coana mare izoleaza de restul Scripturii aceste versuri:

1 Timotei 2

8Vreau dar ca bărbații să se roage în orice loc, și să ridice spre cer mîni curate, fără mînie și fără îndoieli.

9Vreau, deasemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu rușine și sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe,

Asta inseamna ca eu nu pot sa ma rog cu mainile murdare? Daca sunt zugrav n-am voie sa ma rog? Intelesul literal cade, deoarece mainile curate nu inseamna curateni e fizica, se vede si din restul versului unde este in vedere CUGETUL, nu fizicul.

Insa, coana mare e profeteasa si poate schimba regula din versul de mai sus dupa cum a cazut ea in cap la 9 ani, desigur, si podoabele devin interzise, ignorand restul Scripturii precum face si cu sabatul si cu mancarea.....

Aurul si argintul, din pdv lumesc sunt definite aici si inseamna "lucruri pieritoare". A te imbraca, spiritual inseamna altceva decat fizic.

1 Petru 1

18 caci stiti ca nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ati fost rascumparati din felul desert de vietuire, pe care-l mosteniserati de la parintii vostri,

Mai mult, se defineste mai exact aici:

1 Petru 3

3 Podoaba voastra sa nu fie podoaba de afara, care sta in impletitura parului, in purtarea de scule de aur sau in imbracarea hainelor,

4 ci sa fie omul ascuns al inimii, in curatia nepieritoare a unui duh blind si linistit, care este de mare pret inaintea lui Dumnezeu.

5 Astfel se impodobeau odinioara sfintele femei, care nadajduiau in Dumnezeu, si erau supuse barbatilor lor;

6 ca Sara, care asculta pe Avraam si-l numea "domnul ei." Fiicele ei v-ati facut voi, daca faceti binele fara sa va temeti de ceva.

Deci, asa trebuie inteles 1 Timotei 2:9, prin prisma intregii Scripturi, nu izolat, cum face coana mare.

Dumnezeu asa ne invata si scrie clar ca adevarul se gaseste "putin aici, putin acolo", astfel incat concluzia sa nu contrazica nimic altceva din Scriptura.

Isaia 28

9Ei zic: ,,Pe cine vrea el să învețe înțelepciunea? Cui vrea să dea învățături? Unor copii înțărcați de curînd, luați dela țîță?

10Căci dă învățătură peste învățătură, învățătură peste învățătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, puțin aici, puțin acolo.`` -


Insa.......... N-AI CU CINE!!!!!!!  

Pai vezi, acolo nu e numai aur, e si parul (vopsit sau nu), hainele...

Intrebarea cu dansul (a dansa, a juca de bucurie) era cat se poate de clara, in fine, nu are rost sa insist.

zexelica, on May 20 2009, 14:00, said:

Vezi ca ai uitat sa pui si ceea ce a scirs ea in legatura cu acest subiect... unu la mana... si doi....ai gresit topicul.... despre EGW este un topic separat.... mult ai mai cugetat tu om sfant si plin de "caracter"....
In incercarea ta de a defaima o persoana care nu ti-a facut nici un rau o dai in bara pe unde apuci...

maltese, on May 20 2009, 14:05, said:

Mai pune-o odata, intrebarea, maltese. Sorry daca m-am grabit.

Edited by zexelica, 20 May 2009 - 21:52.

Zexe, sa iti repet ideea din primul topic. In afara de regulile biblice (oricare ar fi ele, de la sambata la spalatul picioarelor) mai sunt cateva norme de aplicare suplimentare fara de care nu esti "sfant". S-a discutat despre fumat, cafea, vegetarianism (oarecum), bijuterii, am ajuns la dans. Desi in Biblie evreii foloseau muzica pentru a se bucura in sensul cel mai practic si fizic cu putinta acum e cu interdictie. Why?

maltese, on May 20 2009, 23:59, said:

Dansul evreiesc de atunci este cu totul diferit de dansul de azi... la fel cum si muzica pe care o cantau evreii atunci ete cu totul diferita de cea de azi... In ceea ce priveste dansul mai este o problema si de cultura... (in bisericiile azs din Africa de exemplu se foloseste dansul ca mod de inchinare sa il numesc asa), adica cultura fiecarui popor isi pune amprenta asupra modului de inchinare...
Muzica gospel desi este incadrata in categoria muzciii sacre are un ritm si orchestratie apropiat de un genul pop... Asta nu inseamna ca cei care Il lauda pe Dumnezeu prin acest gen de muzica nu au trecere inaintea Lui, sau nu le este primita inchinarea, atata timp cat vii cu sufletul deschis catre Dumnezeu...

Una e ca sa joci de bucurie inaintea lui Dumnezeu, si alta inaintea oamenilor avand o muzica care prin mesajul ei nu are nimic in comun cu inchinarea...
Daca dansez pe o manea unde este inchinarea?

maltese, on May 20 2009, 23:59, said:

Eu nu stiu de normele astea si nu vad unde in Scriptura se regasesc.
Insa, cei din biserici care cauta "regulile", nu au experimentat salvarea. Cand esti salvat, nu vie mai simti sa fumezi, sa bei, sa etc..... Fara sa te chinui.

Uite si PROBA:

Ezechiel 36

27Voi pune Duhul Meu în voi, și vă voi face să urmați poruncile Mele și să păziți și să împliniți legile Mele.

Acuma, unul care e rocker si zice ca e salvat, minte, deoarece dupa salvare nu mai iubesti lumea materiala, ci pe Dumnezeu.
Normal, unul care e homosexual nu are cum sa fi fost salvat, pt ca ar fi disparut meteahna.

Intelegi?

ktulu22, on May 19 2009, 16:52, said:

și atunci cum explici faptul că majoritatea motivelor pentru care își "reneagă" copilul țin de religie?

adadoi, on May 21 2009, 14:13, said:

Nu face acuzatii fara a avea un fond sau o dovada... nu vezi ca intrebarea ta nu are subiect? Nici un parinte nu isi reneaga copilul... dar nu ai cum sa intelegi lucrul asta pentru tu poate nu ai copil... eu ca parinte nu o sa imi reneg copilul niciodata... niciodata nu m-am suparat pe el si nu am ridicat tonul la el.... asa ca nu are rost sa indrepti discutia topicului catre niste acuzatii care nu au fond....
Intai relateaza cazul concret sau concrete daca sunt mai multe in care ti-a rezultat tie concluzia faptului ca parintii azs isi reneaga copiii...
Asta nu o sa vezi in cadrul azs...
Daca a fost un caz asta nu inseamna ca asa fac toti... totul tine de educatie si de mentalitate... fiecare e liber sa isi educe sau sa isi pedepseasca copilul asa cum crede de cuviinta... nimeni nu e in masua sa judece pe altul cum isi educa odrasla...

ktulu22, on May 21 2009, 15:02, said:

nu fac nici un fel de acuzație, e o chestie care îmi stă pe creier și încerc să o înțeleg, tocmai pentru că am și eu doi copii și nu știu ce motiv ar trebui să am ca să-i scot din casă sau să le cer să lase copilul celuilalt soț. Nu, n-a fost un singur caz, am auzit mai multe, dar pe ăsta îl știu direct "de la sursă", ca să spun așa. Cazul de față e chiar foarte concret relatat, nu știu cum aș putea da mai multe detalii, iar "renegat" era pus între ghilimele. Poate e prost ales cuvântul, dar nu-mi vine altul mai bun.
Da, ține de educație și mentalitate, așa e. De ce setul vostru de reguli (scuze, presupun că iar mi-am ales greșit cuvintele) este mai presus de familie? Ca să înțelegi: aș face orice pentru copiii mei. Dacă n-aș avea de ales, aș încălca orice lege sau regulă. Aș renunța cam la orice principiu pentru sănătatea și fericirea lor. Probabil că nu sunt bună de luat în calcul, având în vedere că nemurirea sufletului și statul de-a dreapta lui Cristos mă lasă rece, dar mi se pare normal să-mi asum alegerile copiilor mei pentru că, prin educația pe care le-am dat-o, eu i-am împins să le facă. Că-s bune, că-s greșite, nu contează. Deci faptul că ei se abat de la drumul pe care-i trimit eu este, în ultimă instanță, greșeala mea, și nu văd de ce m-aș răzbuna pe ei, sau de ce aș crede că pot să le educ copilul mai bine decât i-am educat pe ei.