Firmele romanesti

Pe cont propriu    
Unde veti fi peste cinci ani?

Imi amintesc primul meu interviu pentru angajare - cu destui ani in
urma,
abia intors, la vremea accea, de la un MBA obtinut la Stockholm. L-am
picat,
explicandu-mi-se ca firma respectiva (una din marile multinationale ale
lumii) nu angajeaza niciodata pe cel mai bun - ci doar pe candidatii de
pe
locurile doi si trei, pentru ca acestia stiu si ei ca nu sunt cei mai
buni
si prezinta un risc mai mic de insubordonare, sunt mai predispusi sa fie
conformisti. De ce am ales o astfel de tema, cumva inedita, pentru
materialul de azi? Pentru ca e un aspect de care ne lovim deseori in
viata
de zi cu zi, si pentru ca angajarile au ajuns sa fie o industrie in sine
in
Romania - ca si in orice tara dezvoltata. Zeci si zeci de firme serioase
de
recrutare, majoritatea multinationale, opereaza in Romania si fac cifre
bune
de afaceri din vanzarea resurselor umane. Marile firme lucreaza practic
numai in acest regim, care le ofera o anumita garantie. Daca ati
participat
vreodata la un interviu, atunci ati participat la toate - aceleasi
intrebari
structurate - care mie unuia mi se par prea putin relevante. "Care sunt
principalele calitati?" - e ca si cum ai intreba pe un viitor inventator
la
ce se foloseste inventia lui, pe care nici nu a pus-o pe hartie inca.
"Dar
principalele defecte?" - ce ar fi raspuns oare Napoleon la o astfel de
intrebare? "De ce vrei sa lucrezi la firma noastra?" - raspunsul cel mai
onest este ca nu aveai unde sa te duci in alta parte, dar evident
trebuie sa
gasesti o minciuna draguta. De altfel, interviurile structurate - nu ca
as
avea ceva cu ele, cumva tot trebuie sa faci o selectie - incurajeaza
ocolirea adevarului, cosmetizarea lui. Vii de acasa cu lectia invatata,
trebuie sa nu pari prea indraznet, ci suficient de mediocru incat sa nu
se
teama viitorii sefi de tine. Am un prieten care se pricepe bine de tot
la
interviuri - a schimbat firmele la care lucreaza cam la cate un an,
uneori
si mai des. Ce castiga firmele de pe urma lui? Un angajat model, perfect
incadrat, care pleaca la prima ocazie. si cum sa nu pleci, cand plecand
e
probabil cel mai bun mod sa promovezi pe o pozitie mai buna, si asta din
cauza sistemului prea inertial in multe dintre firmele noastre. Parca e
prea
mult conformism in mediul nostru de afaceri, parca nimeni nu isi asuma
riscuri. si angajatorii, si firmele de recrutare, merg pe retete
cunoscute
si verificate in timp in economiile dezvoltate. Nimeni nu inoveaza, nu
vede
nici un motiv pentru a o face. Strategiile de firma sunt date de la
centru,
in 99 din 100 de cazuri, nu e nevoie decat de oameni care sa aplice, nu
de
oameni care sa gandeasca. Nimic nu e mai periculos decat initiativa
proprie
- poti fii spontan doar daca ceri voie inainte, poti fi original doar cu
ideea altuia, ai dreptul la un salariu din care sa iti achiti rata la
casa
si la masina doar daca esti de acord si consimti la faptul ca societatea
de
consum te devoreaza in primul rand pe tine. si ce-i cu asta, o sa ma
intrebati? Asa merg lucrurile si in Vest - foarte adevarat, de altfel. E
doar o singura problema: in Vest, conformismul a capatat accente dure
dupa
ce ratele de crestere ale economiilor lor s-au mai potolit. Firmele
conformiste de astazi au avut creatori non-conformisti; angajatii
conformisti de astazi se pliaza pe modelul din alte tari - cand de fapt
sansa lor ar trebui sa fie tocmai aceea ca noi nu suntem inca la nivelul
acelor tari. Economiile din Vest abia mai cresc acum cu 2-3% pe an.
Conformismul le slujeste bine. Dar ca sa cresti cu 6-7% pe an, multi ani
de
acum inainte, asa cum isi propune Romania - e nevoie de viziune, de
inovatie, de riscuri. La nivel de firma, la nivel de angajatori, la
nivel de
angajati. Sa nu ne plafonam inainte de vreme - avem tot timpul si pentru
conformism. "Unde va vedeti peste cinci ani?" - e o intrebare care apare
in
orice interviu-tip de angajare care se respecta. Dar voi unde va vedeti
peste cinci ani? Mai grav decat sa nu stii sa raspunzi, mi se pare
tocmai sa
stii exact unde te vezi peste cinci ani: pe acelasi scaun, la acelasi
birou,
jucand dupa regulile altora...


Liviu Voinea

L-am preluat dintr-un email primit. Cum vi se pare ce spune? Eu cred ca are perfecta dreptate. Eu numesc marile firme din occident comunismul capitalismului.

Edited by sosojerk, 10 November 2004 - 10:19.

Sunt perfect de acord.
Ma oftica la culme interviurile astea idioate cu intrebarile lor psihologice. Chiar ma bate gandul sa le raspund fie la misto, fie exact cum gandesc. M-am saturat sa inventez tot felul de povesti si sa creez raspunsuri bazate pe ceea ce cred eu ca vor ei sa auda. De ex:

"Care sunt principalele calitati?" - Sunt frumos, destept si am spirit de conducator.
"Dar principalele defecte?" - Pai uneori ma imbat ca porcu', mi-e lene sa muncesc si sunt afemeiat.
"De ce vrei sa lucrezi la firma noastra?" - Pentru ca imi imaginez ca o firma de marimea asta plateste pe masura si pentru ca imi caut un loc de munca mai bun decat ce am eu acum. In rest mi se rupe-n paishpe de firma voastra.
"Unde va vedeti peste cinci ani?" - Cu siguranta nu in firma asta ci intr-una unde am conditii de lucru mai bune, iar salariul e mai mare.

:peacefingers:

Ce nu inteleg eu la aia ca te intreaba bullshiturile astea...aia nu-si dau seama ca fiecare rasounde ceea ce vor ei sa auda?
interviurile astea is cretine rau de tot...
auzi "unde va vedeti peste 5 ani" - pai in Hawaii cu 3 supermodele lanaga mine, goale si dornice de sex nebun, cu un cont de 1 miliard de dolari si case peste tot in lume, avion la dispozitie si conducand numai masini de 1 milion de gauroi.
no, e bun raspunsul asta pt ei?

sunt unii care chiar vad unde vor sa ajunga... si poate se asteapta sa raspundeti sincer, nu sa va imaginati... anyway, asa este peste tot, asa va fi si mult timp de-acum inainte...

firmele cu management occidental de la noi duc o politica mai sanatoasa de angajare...    "Angajam un prieten nu un sclav"

intrebarile oricum sunt aceleasi... eu am dat acum doua zile peste un tip care chiar dorea sa ma angajeze... a stat jumatate de ora cu mine la telefon, conversatie informala, dar bineinteles, toate intrebarile erau de genul: de ce vrei sa faci asta? ce te face sa crezi ca esti bun in ceea ce faci? intrebari normale de altfel...

p.s. nu era roman; restul intrebarilor au si ele rostul lor, desi nu intotdeauna sunt definitiorii...

prieten my ass...ai lucrat intr-o firma din asta cu management occidental?
iti baga pe gat chestia aia si apoi dupa ce ai ajuns la ei... :puke:

depinde de tine... auzi, aia la investment banking de ce crezi ca muncesc si 16-18 ore pe zi? ca le dau salarii de 2000 de euro??? NU. pentru ca au bonusuri si salarii atractive...

muncesti ca sclavul daca te lasi tratat ca unul... muncesti mult ca sa castigi mai mult, si daca esti bun, crede-ma, vei castiga.

mei...tu vorbesti din experienta sau din teorie?
vreau sa stiu cu cine stau de vorba mai intai.

experienta, dar de ce ar conta?

pt ca si eu am trecut prin ceva firme iar faza cu "prietenul nostru cel drag" nu tine.
eu lucrez in software.tu in ce domeniu?

finante. esti bun, OK, nu, adio...

muncesti mult, castigi mult, muncesti putin, castigi mai putin. asta nu te face sclav.