Si cu rusii, si cu germanii...

SharpEagle, on Aug 13 2007, 17:50, said:

N-ar mai fi fost acum aici... Si nu stiu altundeva unde sa mai caut...

Edited by Eminovici, 13 August 2007 - 17:08.

Eminovici, on Aug 13 2007, 12:02, said:

poti sa fii, poti sa nu fii in stapanire nimanui, intrebarile astea arata confuzie, ca si perechile de contrarii alese la inceputul topicului.
Experiment de gandire:

Sa spunem ca omul nostru vine de pe Pluto si vrea sa aleaga o religie, fiindca a auzit el ca e o cale spre nemurire. Omul acesta are toate caracteristicile unui om de pe Terra, exceptand prezenta vreunei religii. El a ramas la trei optiuni: Crestinism, Satanism sau Budism. Ca credeti ca va alege pentru o fericire eterna?
De ce bagi si satanismul in ecuatie, e mai interesant?

@mastercodran: este un exercitiu de imaginatie conceput de mine, asa cum am crezut eu de cuviinta. Am presupus ca deja a eliminat cateva, ca sa fie mai simplu. Nu trebuie sa te incadrezi strict, fii creativ... surprinde-ma!

Edited by Eminovici, 13 August 2007 - 17:44.

Eminovici, on Aug 13 2007, 18:42, said:

Satanismul cale de mantuire?
Si pana la urma de ce lucru ar trebui sa se mantuiasca? Si de unde pana unde crezi ca stim noi ce cale ar alege? Intreaba si tu pe cineva cazut de pe luna.

P.S. Si data viitoare intreaba si tu ceva mai inteligent.

davidboy, on Aug 13 2007, 18:48, said:

Nu din inteligenta pui intrebarea asta. Satanismul este doar o alta optiune care se stie ce presupune. Este opusul Crestinismului.

Edited by Eminovici, 13 August 2007 - 17:59.

Eminovici, on Aug 13 2007, 16:55, said:

In felul asta, arati ca - cel putin din pctul tau de vedere - toti cei care se afla aici, cauta o cale .
Acelasi lucru i l-am spus si eu unui ateu, ceva mai demult. L-am intreabat de ce mai intra pe forumuri
unde se discuta despre Dumnezeu, daca el e impacat cu ideea asta.  
O sa-ti sara multi atei in cap. Sau poate mie, pentru deductia asta.
Stii ce cred? Cred ca nici cei mai convinsi atei nu sunt impacati in sinea lor cu imbratisarea necunoscutului
luata doar ca o hiba a stiintei. Pana si Dawkins nu cred ca are liniste in sinea lui. Este absolut uman sa fi
religios. Si poate absolut normal? O fi cumva in firea lucrurilor? E de la sine inteles?
In fine, speculatii, ar zice unii.

In ce priveste satanismul:
Orice dogma care promite ceva pentru o asa-zisa viata de dincolo, se transforma automat in religie.
Ca urmare, satanismul poate fi o religie. Nu in sensul mantuirii. Toti tind sa eticheteze dogma ca fiind religie
doar in sensul mantuirii. Inconstient...nu sunt decat crestini daca fac asta .
Dar despre satanism, din pacate, dupa parerea mea, ar fi din start o religie perdanta.
Atata vreme cat se admite Dumnezeu, creatia sa, chiar si relatia tata-fiu intre Dumnezeu si Lucifer, e clar
ca ultimul pierde prin excelenta. Astia suntem noi oamenii. Ne place sa ne organizam in turme, sau pe tabere.
Ce frumos ar fi sa avem toti o religie unica, oarecum o non-religie. Sa fie doar religia bunului simt.
Bietul John Lennon...

Eminovici, on Aug 13 2007, 17:55, said:

Dar unde ar trebui sa fiu?
Deci nu stii ce sa cauti, dar crezi ca stii efectele care apar atunci cand gasesti, iar unul dintre ele ar fi acela ca n-as mai fi aici.

Edited by landscape10, 13 August 2007 - 18:19.

Ai fi plecat sa-i inveti pe oameni sau te-ai fi retras undeva departe, oriunde, numai aici nu. Dar nu asta era ideea. Ti-am mai spus ceva mai important inainte de asta.

Edited by Eminovici, 13 August 2007 - 18:36.

Eminovici, on Aug 13 2007, 19:36, said:

Totusi insist. De unde stii ca astea sunt consecintele? Din cartile citite? Nu poti fi perfect retras si aici? Retragerea este o stare mentala, nu o activitate fizica. De ce i-as invata pe oameni ceva? Eu nu sunt nici Buddha, nici Isus, nici Krishna. Eu nu am o misiune de indeplinit.

Edited by landscape10, 13 August 2007 - 19:02.

Nu sunt convins ca exact acelea sunt... Daca ai fi stiut calea (raspunsul), nu ai mai fi pus intrebari.

Edited by Eminovici, 13 August 2007 - 19:18.

Eminovici, on Aug 11 2007, 19:32, said:

Cine cauta poate gasi un echilibru. Dar si echilibrul acesta este relativ, e ca si cum ai merge pe o funie deasupra unei prapastii. Oricat ai incerca, tot te clatini cand intr-o parte, cand intr-alta. Dar tocmai clatinandu-te asa reusesti sa-ti menti echilibrul. Daca te-ai inclina intr-o singura directie, sigur ai cadea.

SharpEagle, on Aug 13 2007, 17:50, said:

Cred ca toata viata omul cauta "o cale". Unii afirma ca o gasesc, dar de fapt ei fac doar un scurt popas in aceasta eterna cautare. N-am intalnit pe nimeni care sa-si fi pastrat toata viata o anumita credinta/conceptie. In afara de cativa fanatici, desigur, dar aici nu discutam despre ei. Sa fii ferm convins ca ai gasit "ce cautai", ca nimic nu se va schimba dupa aceasta revelatie e ca si cum ai spune ca din moment ce acum ai mancat, nu-ti va mai fi foame niciodata.

Edited by cleo222, 13 August 2007 - 19:23.

cleo222, on Aug 13 2007, 20:20, said:

Si de ce crezi ca nu ar fi posibil?

Eminovici, on Aug 13 2007, 20:30, said:

Pentru ca in decursul vietii, omul (teoretic!) evolueaza.

Edited by cleo222, 13 August 2007 - 19:36.

cleo222, on Aug 13 2007, 20:34, said:

Care este legatura? Poate ca exista o cale nestiuta care sa schimbe pe om intocmai cum nici nu-ti imaginezi ca ar fi posibil.

Eminovici, on Aug 13 2007, 20:41, said:

Poate... Eu mi-am spus parerea, nu detin adevarul suprem, de-asta imi si incep frazele cu verbul "cred", nu cu "stiu".
Spuneam ca multi oameni (desigur, nu toti) isi mai schimba opiniile pentru ca aprofundeaza religia si stiinta si daca la 20 de ani sunt credinciosi, la 50 de ani se poate sa devina atei. Sau invers.
Daca exista o "cale nestiuta", un adevar incontestabil, asta nu stiu, cine stie este rugat sa-mi spuna si mie si-l urmez.

@landscape10: poate iti faci timp sa spui... ce ai inceput cu Vointa.

cleo222, on Aug 13 2007, 20:57, said:

Edited by Eminovici, 13 August 2007 - 20:07.

Eminovici, on Aug 13 2007, 21:04, said:

O sa deschid un topic separat pe aceasta tema cand ma revin din vacanta. Cu detalii, cu tot. Rabdare.

Eminovici, on Aug 13 2007, 14:02, said:

Pot sa-ti spun doar ce am observat la mine. Cat timp se adopta o pozitie de om matur care stie ce si cum, si vrea sa controleze orice situatie si toate-i ies bine incercarea de a se supune unui Stapan conduce inevitabil la o durere sau framantare launtrica care-l pune intr-un impas.
In aceasta faza apar mai multe tendinte : 1. tendinta de a forta nota dar se percepe cum manifestarea schizoidala este pe cale sa scape de sub control si divergenta  creste (apare nemultumirea, tristetea, si se acumuleaza tensiuni care neputand fi refulate se rasfrang in exterior uneori chir prin violenta); 2. tendinta de a te intoarce de unde ai plecat ; 3. tendinta de a te fatarnici (a purta alta masca in functie de postura in care doresti sa fii). (Banuiesc ca se poate ajunge chiar la dedublare dar aceasta nu-i decat o presupunere.) 4. Tendinta de a schimba pozitia/atributele personajelor din aceasta ecuatie (pozitia omului sau/si pozitia lui Dz.)
Personal nu am rezolvat ecuatia, dar cand conjunctura m-a pus in pozitia unui copil a prea putine stiutor, neajutorat si lipsit de protectie mi-am dorit sincer, din tot sufletul un Tata suficient de puternic care sa stapaneasca situatia si sa ma ocroteasca. Apoi mi-am dat seama  ca altcineva rezolvase deja ecuatia in locul meu.