Viata in spital

via Iaacasa.ro

Despre oameni și munci

08.02.2016 ora 05:45, București, -2 grade Celsius, gheață la sol

Nu știu ce idiot a pus tomberoanele la capătul greșit al blocului.
Adică acela opus stației de metrou. Dacă n-ai inspirația să duci gunoiul de cu seară începi ziua fugind spre stânga, a contre courent, apoi spre dreapta, avec le courent de babe insomniace și muncitori întârziați.

Cu brațele încărcate cobor scările încercând să fac cât mai puțin zgomot.
La etajul întâi se deschide ușa și vecina, purtând o punguță mică, feminină, cu lături, îmi dă binețe:
- Bună dimineața!
- Sărut mâna!
- Hi hi! Ne-am ieșit cu plin în față! O să ne meargă bine toată ziua.
Habar n-am ce conține plinul ei, dar dacă ar ști că plinul meu e reprezentat de nisipul lui Missy probabil s-ar întoarce și s-ar culca la loc până marți.
Din politețe îi fac loc să treacă în fața mea. Coboară lent, întorcând capul de câteva ori spre mine. Bun. Probabil vrea să îl trimită iar pe bărbac'su la consult și nu știe cum să mă abordeze.
- Nu vă supărați...
- Da?
- Nu, lăsați...
Că-l consult azi, că-l consult mâine, tot un drac.
- Da, doamnă, ziceți.
- Puteți, vă rog din suflet, să aruncați și punguța asta la gunoi? Vă mulțumesc tare mult!
Și în timp ce eu fugeam a contre courent vecina îmi striga.
- O zi bună vă doresc! Și să vă feriți de rele!
În timp ce îi mulțumeam din vârful buzelor cu academicul "și de mă-ta" mi-am amintit de o fază pățită acum un an cam în aceleași condiții la același tomberon.

Era tot dimineața foarte devreme. Când să arunc gunoiul un gentleman, pe jumătate intrat în tomberon, îmi face semn să mă opresc.
- Stai așa! Ai sticlea goale acilea în pungă?
- Ăăă... da.
- Atunci dă-le încoa.
Îi întind punga și dau să plec.
- Te duci la muncă?
Prea uimit ca să-l mint îi zic adevărul.
- Da.
- Nu cu munca faci bani, frățioare, ascultă la mine. Pleacă la furat în Franța!

Să n-am parte de copilașii mei dacă cele mai bune sfaturi nu se primește dimineața!

Edited by MhG_40, 09 February 2016 - 21:38.

via Iaacasa.ro

Despre oameni și ghiocei

Chiar mă întrebam ce fac pacienții mei în timpul meu liber. Cu profundă satisfacție vă informez că Domniile Lor n-au timp liber.
Am tras o fugă aseară în Ikea. Eram, ca de obicei, noi trei: Ilinca, eu și listuța lui Mami. Evident că mi-a trecut prin cap să mă uit pe lista aia fix când ajusesem în dreptul caselor.
Spre uimirea mea rămăsese necumpărat doar un ceainic. Bun. Ne întoarcem după ceainic. Parcă văzusem standul, parcă nu-l văzusem.
Mă îndrept către o domnișoară blondă îmbrăcată în uniformă galbenă. Îi zâmbesc de la distanță, probabil că și ea îmi zâmbește, dar neavând ochelarii nu-i disting fața.
Sper să fie ființă umană pentru că am mai pățit să intru în vorbă cu un manechin de plastic în Unirea. Când ajung la 5 pași de ea între noi se bagă o doamnă.
- Don'șoară, am nevoie de o vază.
- La raionul de...
- Lasă că am găsit raionul, dar n-am găsit ce vreau eu.
- Ce vreți?
- O vază albă. Dar nu ca asta. Asta bate spre crem.
- Mergeți la...
- Nu merg nicăieri că de acolo vin. Eu vreau o vază mică pentru ghiocei.
Domnișoara în galben încă părea stăpână pe situație. Dulce naivitate!
- Și cum ați vrea să arate?
- Albă, evident.
O ridică spre neon.
- Uite, vezi? Asta dă în crem.
- Daa...Știți că s-ar putea să fie de la lumină.
- Mmm... Nu e. Că m-am dus la geam.
Cât de mult aș vrea să asist la prăbușirea nervoasă a domnișoarei în galben trebuie să ajung și acasă.
Intervin.
- Îmi cer scuze. Ceainic din acela cu presă unde găsesc?
Cine credeți că mi-a răspuns? Doamna cu vaza.
- La raionul cu ceșcuțe de cafea. În capăt și la dreapta.
Îi mulțumesc și-i arunc o privire de adio blondei. La timp cât să aud.
- Știți ce greu e să găsești o glastră pentru ghiocei? Ori e prea mare și nu se văd decât inflorescențele ori e prea mică și atârnă.
Asta e perfectă. Dar nu-i albă.
Mi-am întipărit foarte bine în minte chipul doamnei cu ghiocei.
Semăna ca două picături de apă cu o pacientă care mi-a zis:
" Am o durere nedefinită. Nu știu când mă ia, nu știu când mă lasă. Dar e acolo!"
Așa că o aștept, din clipă în clipă, să-mi vină la consult.

via Iaacasa.ro

De ce e bine să faci copii ep. 31

Iar am rămas singuri și orfelini, mami preferând să se culturalizeze în țări străine în loc să ne îngrijească în aceste clipe grele în care pe mine mă doare gâtuțul și Ilinca are teme de vacanță.
Pe la 6 seara ne sună emigranta.
- Ce faceți?
Pentru un mai mare efect artistic, în clipa în care i-am văzut numărul, am horcăit acumulând astfel oleacă de gâjâială artistică, de muribund.
- Biii..ahâm-ahâm...iine.
- Tot rău te simți?
Închid ochii și-mi imaginez propria înmormântare. Îmi cântă un popă beat care-mi greșește numele. Mă cuprinde o milă infinită de mine și vocea mi se umple de lacrimi.
- Nu chiar. Ahâm-ahâm.
- Ai făcut și febră?
- Prea puțin.
Pauză.
- Cum adică "prea puțin"?
- Am vrut să zic puțină, dar prea intensă.
- Nu ești serios, dă-mi-o pe Ilinca.
Timp de 5 minute a urmat un dialog mamă-fiică în care au fost dezbătute o mulțime de probleme. La un moment dat, Ilinca îmi dă un ordin:
- Prinde-o pe Missy!
Mă execut. Nici nu a fost o operațiune foarte dificilă animala dormind cu clăbuci pe un teanc de cămăși.
- Gâdil-o!
O gâdil. Missy se zvârcolește și mă mușcă. Trag un urlet și o scap.
Mulțumită de rezultat Ilinca mă concediază cu un gest, mai schimbă două vorbe cu maică-sa și închide. Apoi pleacă în camera ei cu tot cu pisică. Îmi aduc aminte de ceva și o strig.
- Tati, tu știi cine a fost Dumitru Prunariu?
- Da. A fost și la noi la școală și ne-a povestit cum a fost în spațiu. Parcă. Sau nu.
- Serios? Super. Hai să-ți spun un banc cu el.
Ilinca apare în patru labe cu mâța cocoțată în cârcă.
- Zi-mi!
- Cică a fost o misiune spațială multinațională. Rușii au trimis o cățea - Belka, americanii o maimuță - Cheetah, iar românii pe Prunariu.
- Așa.
- După o săptămână, cei pe Pământ iau legătura cu racheta. Încep rușii:" Belka! Ai lansat sondele de verificare a prafului cosmic?","Ham!"; continuă americanii:" Cheetah, ai analizat probele de pe Marte?", " U!U!U! A!A!A!"; românii stau ei, se gândesc și până la urmă vin cu o întrebare:"Mă Mitică, ai dat de mâncare la animale?"
- Aha. Haiosss.
- Cum adică "haiosss"? E superhaios. E exact cum se întâmplă acum cu noi. Mami ne sună și ne întreabă ce facem, pe fiecare în parte. Inclusiv pe Missy.
- Ah, da, așa e.
După vreo jumătate de oră apare din camera ei.
- Auzi, mă Mitică, dă și tu comandă de pizza!

via Iaacasa.ro

Despre oameni și anunțuri imobiliare sau vânzătorii vin de pe Japițer, iar cumpărătorii de pe Urinus

- "Toate utilitățile pe teren". În accepțiunea cumpărătorului utilități= drum, gaze, curent și canalizare.
    În viziunea vânzătorului utilități= aer, bălării și un munte de moloz
- "Casă cu finisaje lux". Asta e preferata mea.
    Se deosebește de romantica " o casă în stil clasic" prin faptul că nu se va prăbuși tavanul la prima ușă trântită de curent.
    De unde curent? De la ferestrele tripan care nu se-nchid decât dacă te opintești în ele.
- "Deschidere la lac/ la pădure". cine nu visează să aibă un teren la gingia stufului sau la liziera codrului secular?
   Să închizi ochii și să asculți natura orăcăind sau foșnind, după caz.
    În cazul de față "deschidere" înseamnă că la vreo sută de metri se găsește o băltoacă în curs de asanare sau trei plopi scăpați de topoarele țiganilor din zonă din cauza încălzirii globale.
- " Zonă liniștită" - te cântă cucu, nimeni n-a mai dat pe acolo de pe vremea lui Mihai Viteazul.
    Care nici el, cât era de viteaz, n-a avut curaj să coboare de pe cal de frica maidanezilor ci a trecut ca un fuljer.
- " Vecini OK" - merită să mergi până la gard și să-ntrebi așa, din pură curiozitate, care e viața prin cartier.
Invariabil răspunsul e " bă, terenu' ăsta io vreau să-l iau pentru mandea! Să nu te pună dracii să-l cumperi că o să vezi tu cam care e veața!"
- " toate actele la zi" - trebuie să știți că sunt zile și zile.
    Ziua la care se referă anunțul a fost una nelucrătoare, în care nu s-au eliberat acte.
- " casă clasică" - când ajungi în fața unei astfel de construcții te minunezi cum de mai stă în poziție verticală și
suportă greutatea celor două ciori care și-au făcut cuib în coșul pe jumătate prăbușit.
    În timp ce agentul imobiliar îți spune că "da, necesită unele reparații" câinele vecinilor, venit și el să caște gura la fraierii din București, se chișă pe zid.
    În următoarele două secunde e prins sub surparea aceluiași zid. Piere sub ochii tăi cu un schelălăit plin de reproșuri imobilare.
- " în apropierea Primăriei" - toată lumea știe casa de la Primărie este cea mai meserie.
    Din păcate primăria și-a mutat sediul în 1895. În locul fostului sediu se înalță mândru un abator sau o fermă de pui.
    Chiar dacă mirosul te pune la pământ de cum cobori din mașină măcar știi că găsești cărniță proaspătă în orice zi. Și noapte dacă dai la pace cu paznicul.
- " la 10 minute de centrul Bucureștiului". Cum timpul e de 10 minute, iar distanța e de 20km viteza ta va fi de 33,33m/s.
    Din păcate la 5m/s rămâi fără amortizoare din cauza gropilor, iar la 28m/s rămâi fără carnet.
În concluzie în cazul în care doriți o căsuță în jurul Bucureștilor mergeți la sigur cu evergreenul
"Casă clasică, finisaje de lux, situată într-o zonă liniștită, în apropiere de primărie, la 10 minute de centrul Bucureștiului,
cu toate utilitățile, deschidere la lac și la pădure, toate actele la zi, vecini OK".

Ca să nu ziceți că nu v-am zis.

via Iaacasa.ro

Sunt norocos. Pe cuvânt că sunt norocos. Am avut o zi de marți infectă și-s convins că dacă n-aș avea pacienții pe care-i am aș fi cu nervii la pământ.
În seara asta am fost salvat de un domn. Dialog 100% real purtat în urmă cu jumătate de oră.
Zăceam într-un fel de semileșin după ce-a de-a enșpea consultație. Terminasem de consultat toți pacienții de pe listă plus vreo 5-6 urgențe.
Cioc-Cioc. Vreau să strig "ocupat" și să sar pe geam, dar prea târziu. Intră un vechi pacient de-al meu. Programat de mine, cu mânuța personală, pentru joi după-amiază.
Cu lacrimi în ochi îl întreb:
- Domnu' X, de ce păcatele mele ați venit azi? S-a întâmplat ceva?
- Am vorbit cu dvs. la telefon și mi-ați spus că pot veni azi.
Cei mai mulți oameni se miră doar cu fața, unii folosesc capul în întregime, puțini sunt uluiți de la brâu în sus, eu m-am uimit din călcâie până-n creștet.
- Eu? V-am zis eu asta?
- Da. Ieri.
Suspin.Ridic din umeri.
- Îmi cer scuze. Am uitat.
- Ei, nu-i problemă. Dar arătați cam palid.
Bun așa, acum mă consultă dumnealui.
- Nu-s palid. Sunt nemâncat. Vă rog să mă credeți că azi am uitat să mănânc.
Se uită pe sub sprâncene. Mustăcește.
- Cum să uitați să mâncați, dom' doctor? Uitați să vă iubiți nevasta?
Ce să-i răspund omului la așa întrebare provocatoare.
- Nu uit, dar mă mai iau cu treaba și amân.
Replica lui m-a pus în genunchi.
- Ha! Dom' doctor să vă ajute Dzeu să ajungeți la vârsta mea. Eu nu amân, dar uit cu lunile.

via Iaacasa.ro

Despre oameni și familii
O sun pe mama de dimineață. Cu gânduri bune pentru că papa împlinește sâmbătă o vârstă și vreau să petrecem oleacă.
- Săru' mâna. Ce face sărbătoritu'?
- Ă? Poftim?
- Tata, bre.
- Aaa... stai că mai e până atunci. Doarme. E trist și obosit.
- Trist? De ce?
- Îi închide feisbucu.
Aud lucruri ciudate. Probabil că a intrat altcineva pe fir.
- Ce-ai zis că-i închide?
- Feisbucu.
- Cum îi închide Facebook-ul?
- N-ai auzit că se închide Antena 3? Ăsta e facebook-ul lui.
Impresionat de situația dramatică prin care trece genitorele meu sun pe văr'meu.
- Fratello, vii la ziua lui papa?
Aud un clefăit specific burghezilor care-și iau micul dejun.
- N-am cum. Lucrez.
- Hai, mă că-i trist că-i închide Antena 3.
Mai mestecă de câteva ori și înghite. Apoi mă lămurește.
- Normal că-i trist. Ce, tu ai fost vesel când au închis Pornhub 2 zile?

via Iaacasa.ro

Și premiul întâi pentru replica lunii februarie merge la:
- Alo!Săru mâna, dom' doctor!
- Bună ziua!
- Dom' doctor, am sunat acum și am aflat că nu mai aveți locuri la consultație săptămâna asta.
- Așa...
- Mă scuzați, dar vă rog să mă primiți și pe mine! În urgență.
- Dacă e vorba de o urgență vă primesc. Pe la ce oră ajungeți?
- Mâine seara după ce terminați programul.
Asta e ceva interesant. O urgență de tip nou, de după program. Ia să cerem detalii.
- Dar care e urgența?
- Păăăi vedeți dvs mâine.
Încep să mă enervez.
- Vă rog să-mi spuneți care e urgența.
Oftat prelung.
- Dom' doctor, mi-a dat mama niște brânză și până săptămâna viitoare se strică.

Domnul serie noire mai viziteaza topicul pe aici?

Din pacate, nu.

via Iaacasa.ro

Credeam că faza cu conjunctivita e cea mai tare și o păstram pentru vol. 6, dar ce mi-a fost dat să aud aseară întrece orice.
Dacă nu v-o spun acum mor.

Despre oameni și medicamente.

25.02.2016 ora 19:45 Seară obișnuită de februarie.
Bătea un vânticel răcoros și doi porumbei ședeau zgribuliți pe pervazul ferestrei mele.
Cetățeanul pe care tocmai îl consultasem își ștergea mucii cu discreție folosind mâneca.
Atunci a sunat telefonul fix. O voce cavernoasă de om supărat pe viață, dar mai ales pe doctori mă ia din scurt.
- Domnu' doctor X? Trebuie să vin la dvs. la cabinet.
Păi dacă trebuie, trebuie.
- Bună seara. De ce? Ce s-a întâmplat?
- Mă simt rău.
- În ce sens vă simțiți rău?
De multe ori simptomele pe care mi le descrie un pacient la telefon sunt suficiente pentru a mă ghida în recomandările pe care urmează să i le fac.
Pentru că dacă ce-mi spune sună a urgență majoră îl direcționez direct către o cameră de gardă sau către o specialitate potrivită.
Curiozitatea mea e înțeleasă greșit și îl enervează pe domn.
- Cum adică în ce sens mă simt rău?
- Adică ce anume vă supără?
- Medicamentele pe care i le-ați dat soției. Alea îmi fac rău.
- Îi fac rău? Păi să nu le mai ia și să vină cât poate de repede.
- N-ați înțeles! Mie îmi fac rău!
Despre ce vorbim noi acilișea?
- Cine vă face rău?
- Medicamentele soției.
- Păi de ce le-ați luat pe ale doamnei?
Răspunsul anului.
- Am văzut că ea se simte bine după ele.
Ce-i drept e drept.
- Și nu v-ați gândit că nu aveți nevoie de ele?
Răspunsul deceniului
- Nu, că ne văităm cam de aceleași lucruri.
Încă mă mai țineam pe picioare. Dar a venit lovitura. Întrebarea secolului.
- O fi din cauză că eu am și prostată?

via Iaacasa.ro

Despre oameni care aleargă

Vă aduceți aminte, cu siguranță, un banc foarte drag mie pe care vi-l repet imediat.
Cică, într-o dimineață, pe sultan îl trezi, nu cântecul muezinilor, ci erecția matinală. Înnebunit de eveniment îl cheamă la el pe eunucul Ali.
- Da, Luminăția Ta!
- Ali, uite ce n-ai mai văzut de 10 ani! Ad-o repede, dar repede, pe blonda aia focoasă pe care o folosim ca reclamă la harem. REPEDE!!!
Ali aleargă, o aduce pe blondă, sultanul o privește cu luare aminte și decide:
- Ali, nu-mi place! Să dea boala, a îmbătrânit. Nu-mi stric pe ea ultima încărcătură. Adu-o pe bruneta aia din Bulgaria. Dar repede Ali, REPEDEEE!
Ali aleargă, abia mai respirând, o ia pe brunetă și i-o aduce sultanului.
Sultanul o vede, ridică o sprânceană și hotărăște:
- Asta nu. Clar nu. Ali, adu-mi-o pe roșcata aia cu ochi verzi! Acum Ali!
Ali, obez, hipertensiv și diabetic o ia la fugă, dar face infarct și crapă.

Morala poveștii e : nu f*tutul te omoară ci fuga după qizdă.    Innocent.png   40.92K   17 downloads

Din cauze care până și mie îmi sunt neclare mi-am luat concediu două săptămâni. Motiv pentru care la 7:30 eram la cabinet, la 08:30 la spital, la 10:30 din nou la cabinet și, firește, la 12:00 goneam (cu viteză pietonală legală) spre spital.
Sună telefonul. O voce nervoasă mă ia din scurt:
- Dom' doctor?
- Da.
- Unde sunteți?
- În concediu.
- Nu, vorbesc serios, unde sunteți?
Încep să râd.
- În concediu.
- Dar v-am văzut mai devreme pe aici.
- Am fost. Dar acum sunt în drum spre spital.
- Și când vă întoarceți?
- Peste fix două săptămâni.
- Aoleo! Nu se poate! Vin după dvs.!
- Cum doriți.
Ajung la spital, îmi rezolv treburile, la 13:30 plec. După vreo 5 minute sună telefonul.
- Alo, dom' doctor! Pe ce secție sunteți?
- Pe nicio secție. Am plecat de la spital.
Urlet.
- Undeee?
- La cabinet. Am uitat niște hârtii.
- Păi și eu ce fac? Am luat o amendă chiar lângă poarta spitalului d-aia am întârziat.
Îl înțeleg și mi-e milă, dar zău că n-am ce-i face.
- Eu vă propun să nu mă mai urmăriți. N-am cum să vă ajut fiind în concediu.
- Dar eu nu vreau să mă ajutați.
- Dar ce?
- Să vă las o invitație la botez la fiică-mea. Haideți, dom' doctor, că 4 milioane mi-au luat polițiștii.
Morala poveștii: nu botezul te lasă fără bani ci fuga după doctor.

Edited by MhG_40, 07 March 2016 - 16:30.

via Iaacasa.ro

Plouă și Ilinca a adormit. N-o trezesc pentru că îmi va cere de mâncare. Așa că, dacă tot n-am un program anume, hai să vă spun o fază scurtă.

Ieri, în a patra zi de concediu, la 7 fără ceva mă îndreptam către spital. Ajung la o trecere - semaforul roșu. Pe stâlp - afișe interesante . Aflu, cu surprindere, că mai trăiește Nana Mouskouri. Aproape leșin când îl văd și pe Aznavour. Ce naiba se întâmplă? Tales from the crypt?

O tăntică plimba un latrador. Potaia se oprește în dreptul stâlpului - implicit și al meu - și ia poziția de tragere. Brusc se răzgândește, ocolește stâlpul și reia poziția de mai sus, dar, de data asta, cu fața spre mine. Și, în timp ce performa, i se oglindea căința în priviri: "Coane, iartă-mă! Era să mă piș cu spatele la tine! ".

Stăpână-sa citea chestii interesante pe mobilul personal. Din când în când chicotea.

Imagine: un oraș gri, bătut de vânt, doi oameni zgribuliți, un câine picurându-se, semaforul nu se mai făcea verde...

Atunci apăru El. El fiind într-un Audi A6 și rulând lin pe banda destinată troleelor. Se oprește, deschide geamul și, cu o voce plăcut timbrată, i se adresează domniței:
- Prințesa, nu te mai uita în telefon că ai dăcât numere dă fraeri. Îți dau număru' meu!

Tipa ridică ochii și-i face semn să plimbe ursu'.
Iar El îi mai face o superofertă.
- Noteză număru' meu! Suni la el ca la 112! Ca la pompieri, amore!

Irezistibila vrăjeală made in București.

via Iaacasa.ro

Săptămâna trecută Ilinca s-a întâlnit cu niște colegi și colege pentru a lucra la un proiect primit ca temă la școală.
Ca de fiecare dată au lucrat 15 minute și s-au jucat 3 ore.
Când m-am dus să o recuperez mi-a zis o chestie care efectiv m-a dat pe spate.
- Tati, știi ce mi-au zis băieții?
- Ce ți-au zis?
- Că am gusturi ciudate la muzică.
- Tu? Gusturi ciudate?
- Dap.
- Adică?
- Ei au vrut să asculte Smiley. O dată, de două ori... până am zis "Frateee!"
- Și te-ai dus și ai pus Metallica?
- Hai, mă tati, ăștia-s copii!
Mi-am mușcat buzele când am auzit-o pentru că era foarte serioasă și se supăra dacă aș fi râs.
- Dar ce?
- ZZ Top și Beautiful South.
- Și?
- Și mi-au zis că-s creepy.
- Aoleo!
- Știi la ce mă gândeam?
- La ceva violent sper! Sunt alături de tine, dar să știi că nu mă bag pentru că am oasele fragile.
- Tatiiii! Nu. Mă gândeam: frate, ce-or asculta acasă?În afară de Smiley și Adele?

Ce sens ii dau ei cuvantului creepy?
Normal are sensul de: creepy = infiorator

Hai ma, esti "Creepy"!
"Somewhat scary because of strangeness."

Ok, sensul este cel - de speriat -.

Quote

via Iaacasa.ro

Din categoria " îmi vine să plâng, ai lui sunt mai tari" azi prietenul meu ginecolog lovește din nou.
Prea crud, prea ca la țară!

Despre oameni și creme

M-am întâlnit aseară cu el și, din vorbă în vorbă, îmi spune:
- Fii atent: duminică în gardă îmi vine o doamnă. În gardă, coane! Duminica seara.
"- Bună seara, dom' doctor!
- Bună seara.
- Știți, am și eu o problemă.
- Ce problemă?
- Păi... cum să vă zic... vreau să vă cer părerea despre o cremă.
- Despre o cremă? Ce cremă?
- Despre o cremă cu care te dai ca să-ți crească...
- Stați doamnă liniștită că nu vă cresc sânii de la cremă. Dacă vreți așa ceva vă duceți la un chirurg estetician.
- Ah, dar nu pentru mine. Eu, slavă Domnului, n-am nevoie.
- Dar pentru cine.
- Pentru... soțu'.
Am crezut că-mi vine rău.
- Soțu' vrea să-i crească sânii? Doamnă, tot la chirurg. Apoi la psihiatru.
- Nu, dom' doctor. Și-a cumpărat o cremă de pe internet pentru creșterea... știți dvs... o are cam mică.
- Așa. Și?
- El se dă cu crema aia, dar nu așteaptă să-i intre în piele.
- Ăăă... și?
- Eu v-am adus cutia ca să vă dați seama ce conține. Pentru că mi-e frică să nu-mi facă mie rău.
Fratele meu, am luat ambalajul, m-am uitat la el, m-am uitat la ea... ce să-i spun?
Mă, dar totuși, venise duminica seara la spital, se deranjase, nu putea pleca așa, nemulțumită.
Așa că i-am zis:
- Doamnă, aveți dreptate. Trebuie să aștepte să-i intre bine în piele că altfel degeaba lui îi crește pentru că dvs. vi se adâncește.

Edited by MhG_40, 15 March 2016 - 08:16.