Viata in spital

via Iaacasa.ro

Despre oameni și experiențe

Un domn cu aspect de intelectual neînțeles se așează pe scaunul din fața biroului și mă salută prelung. Constat că posedă o voce plăcut timbrată și emană o energie pozitivă și discret dublată de un miros fin de ceapă.

- Ce probleme de sănătate aveți?
Parcă ar vrea să-mi spună, parcă n-ar vrea. Preferă să răspundă cu o întrebare.
- Dar nu mă consultați?
- Normal că vă consult, dar mi-ar fi de folos să-mi spuneți și ce vă supără.

Curiozitatea mea îl indispune.
- La boli interne nu căutați în toate direcțiile?
Îmi place cum gândește!
- Oho! Și încă cum! Dar vreau să știu ce caut.
- N-am probleme deosebite.
- Ceva tot v-a adus la mine!
- M-a trimis medicul de familie.

Mă uit pe trimitere - " Semne și simptome generale". Ăsta diagnostic adevărat!
- Nu v-a și zis motivul? Că în scris m-a lămurit profund.
Se încruntă ușor.
- Hmm... nu.
În regulă, pornim de la zero.
- Bun. Vă rog să-mi vorbiți despre acele probleme care nu-s deosebite.
- Păi cum să zic... am avut o singură experiență neplăcută și nereușită. Așa că sunt... înțelegeți.

Nu-s mai tâmpit decât media populației așa că înțeleg din prima.
- Aveți probleme cu potența.
Se încruntă.
- Nu.

Nu l-a lăsat jucăria, dar îl macină o experiență neplăcută și nereușită. Experiență? Neplăcută și nereușită? ?La naiba, e cu bătaie lungă, dar merită întrebat:
- Sunteți profesor de chimie?
- Nu!
- Atunci ce sunteți?
Răspuns cauzator de semne și simptome generale:
- Sunt virgin.

Îmi ia cam juma' de minut să procesez informația, iar următoarea întrebare a ieșit spontan, fără să-mi ceară părerea.
- Și... de care parte a sulii ați fost când ați avut experiența neplăcută?

Mă privește intens. Apoi mă lămurește.
- De... a mea.

Am ras cu lacrimi cu lacrimi am ras !!!

via Iaacasa.ro

V-am zis că ai mei sunt the best? V-am zis. Dar tanti de azi a fost bestest. Râd de-o jumătate de oră incontrolabil.

Doamnă de 85+. Încep consultul. Dar nu-mi reușește din prima pentru că, undeva pe parcurs, cămașa de noapte se prisese în acul de siguranță care-i ținea budigăii. Orice tentativă de a-i scoate cămașa pe sus ducea, inevitabil, la ridicarea chiloților la înălțimi amețitoare. După a treia încercare nereușită doamna mă opreșt râzând.

- Dom' doctor, haideți să încercăm și-n direcția opusă!
După câteva opinteli mai semnificative în direcția opusă se auzi un pârâit îngrozitor și cămașa de noapte se desfăcu în bucăți ușurându-mi enorm munca. Eu încep să-mi cer scuze și-i propun,la modul serios să-i dau bani să-și cumpere o altă cămașă de noapte. Coana mare, în loc să fie supărată, murea de râs.

- Dom' doctor! Dom' doctor, stați potolit! Știi mata când mi-a rupt mie un bărbat hainele ultima oară?
Mă arăt gelos.
- Ah, deci nu sunt primul.
- Nu. Mă tem însă că sunteți printre ultimii…

Nu rezist și mă bușește râsul.
- Acum, că tot ați pomenit, când v-a rupt ultima oară un bărbat hainele, doamnă dragă?

- La o lună după Cernobâl. A venit directorul institutului de cercetare unde lucram atunci și ne-a zis " bă, în două - trei luni murim cu toții! treceți și vă…" înțelegeți…cuvântul ăla urât.

via Iaacasa.ro

Despre oameni și cărți

"În data de 18.11.2015 sunteți convocat la cenaclu! Vor fi citite operele complete, în 12 volume, ale unui autor încă necunoscut publicului larg. Locația este restaurantul X, ora începerii lucrărilor este 19.00. Prezența e obligatorie! Luați în calcul că acest maraton literar vă va da mari dureri de cap așa că nu veniți cu mașina pentru că veți pleca cu taxiul!"

Așa a sunat invitația scrisă de mine - și trebuie să-mi apreciați stilul baroc - lansată luni dimineața câtorva prieteni.
Cu o oră înainte de întâlnire sună telefonul. O voce extrem de agitată mă ia din scurt.

- Coane, ce întâlnire e asta? Scoți volumul 5?
- Nu acum.
- Aha. Și cine e autorul?
- N-ai înțeles că-i necunoscut?!
- Și ce-s?Nuvele, povestiri, din astea, nu?Cărticele subțiri.

Închid un ochi. Gândesc intens. Nu pot să cred că nu s-a prins despre ce e vorba. Deci unde o vrea să bată?

- Sunt standard, cred. La 750.
A fost rândul lui să facă o pauză.
- Cum, mă, 750 de pagini fiecare?
Nu m-am gândit până acum să codific mililitri în pagini, dar sună bine.
- Da.
- Și citiți voi 12 cărți în seara asta?
Oftez.

- În 3 ore trebuie să le dăm gata pentru că Ilinca are un proiect de terminat.
- 12 cărți? Sunteți nebuni!
Mă enervez.

- Data trecută ai citit cot la cot cu noi și n-ai mai făcut atâtea tarantele.
- Păi atunci am băut și-am mâncat.
- Păi și acum ce crezi că facem?
- Adică mergem la degustare de vinuri?
- Da.
- Ce?
- E o cramă din Iași care vine pe piață cu 12 vinuri noi.

Pauză. Apoi un urlet.

- Bine, mă și nu puteai să vorbești normal? Că noi ne pregătisem ca pentru cenaclu.
- Adică?
- Eu mi-am călcat costumul de ginerică și nevastă-mea s-a coafat ca Veronica Micle!

via Iaacasa.ro

Ați crezut că pacienții mei și-au epuizat resursele? Nu-i cunoașteți.

Despre oameni care are

Ieri la prânz sunt chemat la camera de primiri urgențe pentru a vedea un domn aflat în dureri. Nefiind dumirit în ce constau durerile respective îmi umplu buzunarele cu de toate de la analgezice si antispastice la caramele și agrafe de birou. Că n-ai de unde ști ce nevoi te-ncearcă la fața locului și eu m-am obișnuit să am propria trusă de urgență.

Ajung și încep să-l consult pe domn. Care, apropo, nu mai avea dureri și se plimba de colo-colo neavând stare la ședere. Eu - după dumnealui. Priviți de sus arătam exact ca un joc Dizzy pe HC '91

- Să știți că de obicei nu port chiloți.
- E alegerea dvs. Stați într-un loc, vă rog!
- Dar azi port.

În loc să apreciez gestul său frumos eu clocoteam la foc mic.

- Dom'le, vreți să vă consult sau nu? Luați loc pe canapea.

Într-un final se așează așa, cu juma' de derriere pe un colț de scaun. Ca să fiu sigur că n-o pornește iar la goană îl țin de umăr. Iau de pe birou hârtiile medicale cu care se prezentase și le parcurg în viteză. În continuare ținându-l de umăr.

Citesc una după alta trei scrisori medicale de la trei urologi diferiți.
- Văd că luna asta ați fost la urologie de trei ori.
- Am fost.
- Ce vă durea?
- Nimic, sa bat în lemn!
- Și de ce v-ați dus?
- Preventiv.
- Și urologii ce v-au zis?

- Mi-au zis că n-am nimic. Ba nu, mint! Ăsta ultimu' mi-a zis " Dom'le, alții are coaie mici și mata le ai prea mari!".

 ia.jpg   5.84K   162 downloads

via Iaacasa.ro

Despre oameni, mătuși eterne și legiști

În primul rând ce este o "mătușă eternă"? E acea mătușă care, atunci când tu ai 25 de ani ea are 65 și te proclamă, spre invidia celorlalte rude, unic moștenitor. Apoi tușește de câteva ori spunând că nu se simte prea bine și că, în curând, se va muta definitiv în garsoniera ei din Bellu. Acum e datoria ta să veghezi ca ultimele ei zile să fie cât mai plăcute și mai pline de iubire. Ultimele ei zile trec. Apoi trec săptămânile, lunile, anii, deceniile și uite așa, ca într-un vis, tu ai 55 de ani și adenom de prostată, iar hoașca are 95, e sănătoasă tun și tot n-are de gând să se cărăbănească pe lumea de dincolo. Din când în când te sună și, cu o voce de scripete neuns, te anunță:"Suflețel, n-am somn!" sau "Suflețel, mi-au înțepenit șalele și am nevoie de-un masaj."

Vestea cea mare o primești când ești plecat în concediu în străinătate, a doua zi după ce te-ai cazat:" Pe neașteptate mătușa dvs. a încetat din viață!" Pe neașteptate? Pe bune? Tragi un urlet de bucurie pentru că ai impresia că lunga ta suferință s-a sfârșit. Dar nu, lunga ta suferință continuă. Cum așa? Păi mătușa trebuie și îngropată, nu?

Am un amic care a trecut prin tot ce v-am spus mai sus, ba încă prin mult mai multe. Fiind medic a mai avut un ghinion, de parcă n-avusese și așa destule: un prieten legist.

Capela spitalului. Noaptea de priveghi. Amicul meu, venit direct de la aeroport, era singurul participant la acest eveniment. Cu excepția unui popă rebegit care voia o consultație și a doi cerșetori care tropăiau nervoși de colo-colo. Veți sări imediat cu observația că mai era un participant important - mortul - mă rog, moarta, dar aici e tot șpilul poveștii: moarta nu era. Din când în când medicul legist trimitea un SMS " O aduc imediat!".

Când popa plecase lăsându-i cheile capelei, iar cerșetorii dispăruseră laolaltă cu vreo 6 prosoape se deschid ușile și moarta își făcu intrarea.

Șocul a fost atât de mare că singurul lucru pe care a fost în stare să-l facă nepotu-său a fost să mă sune. Dialog 100% real, purtat în timp real.

- Coane, mă auzi?
- Da. Ce s-a întâmplat?
- Coane, sunt în capelă cu mătușa.
- Și? S-a trezit din somn?
- Mai rău!
- Sforăie?

- Termină! Știi ce i-a făcut tâmpitul ăsta?
- Ce?
- A vopsit-o brunetă!
- Unde?

- Pe cap. Și ca să-mi arate că nu i-a pus perucă a tras-o de perciuni în fața mea.
- A tras moarta de păr?
- Nu numai asta. I-a pensat firele din barbă, i-a decolorat mustața cu perhidrol și i-a ridicat pomeții. Arată ca aia care prezintă horoscopu', cum dracu' o cheamă?!
- Nu știu.

- O știi. Și când l-am întrebat de ce mama naibii a făcut asta, ghici ce mi-a răspuns?!
- M?
- "Prietenilor le livrez doar produse de calitate".
- Foarte frumos din partea lui.
- Foarte frumos, dar mie mi-e frică să rămân peste noapte cu ea.
- De ce?

- Bă, dacă se ridică și-mi zice "Suflețel, Marte e în conjuncție cu Venus" pe mine mă duceți mâine la groapă, nu pe ea!

A aparut si vol.5 cu povestile doctorului.

via Iaacasa.ro

Despre oameni și veri noi

Ce s-a întâmplat în urmă cu 20 de minute? Evident că a sunat telefonul. Număr necunoscut? Nu răspund. Peste 1 minut iar sună telefonul. Același număr necunoscut? Perfect! Nu răspund. A treia oară n-am mai putut rezista tentației și am răspuns.

- Da?
- Salutare, vere! La mulți ani!
- La... mulți ani?
- Ce mai faci?
- Îmi cer scuze, cine sunteți și de unde aveți numărul meu?
- Aaa...păi să facem prezentările: eu sunt X fiul lui Y.

Pe Y l-am întâlnit întâmplător într-o gară și când mi s-a confirmat că e unchiul meu mi-a dispărut orice îndoială cum că n-aș fi fost adoptat sau măcar victima unei regretabile încurcături la maternitate.

- Bună dimineața, X.
- Când pot să trec pe la tine pe la spital?
- Nu mai lucrez la spital.
- Dar unde lucrezi?
- La policlinică.
- Ahhhhhhhhh.

Un "Ah" atât de lung n-am auzit prin telefon niciodată. În alt context da, dar să nu ne îndepărtăm de subiect. Iată că am un văr nou (de nici 2 minute) și deja l-am dezamăgit.

- Zi-mi ce problemă ai pentru că sigur pot să te ajut.
- Știu și eu...
- Tu zi-mi și încerc.
- Policlinica e tot în București?
- Da.
- Și acolo ai de toate?
- De toate în sens de ...?
- De doctori, de aparate.

Noul meu văr începe să mă enerveze.
- Avem di tăti. Tu de ce anume ai nevoie?

Noul meu văr mai oftează o dată și lansează.
- Eh, ca tot omu', am nevoie de niște bani. Până pe 15.

N-are sens să intru pe OLX, dau anunțul aici: schimb văr nou nouț, lefter și oleacă tembel cu mătușă bătrână și bolnavă și foarte bogată.

via Iaacasa.ro

Sâmbătă 09/01/2015 ora 22:30, București, restaurant pe Eminescu.

Adevăr vă zic: am uitat de toate problemele din clipa în care am auzit următorul dialog
purtat la o masă alăturată între doi oameni de afaceri din domeniul weddings & events.

- Băi, frățioare, e greu cu nunțile! De când cu Colectivu' e și mai greu.
- Așa-i, mă.
- Bă, fii atent la ce îți spun! Am localu' ăla... îl știi.
A venit ISU și mi l-a închis. Buuuun.
Am înțeles: mai fac două uși, două ferestre, schimb tavanu', schimb podeaua, mă duc dracului.
Am înțeles! Bă, nene, da' nu-ți zic, mă, că mi-au închis cortu'?

- Care cort?
- Cortu' ăla pe care l-am luat din Germania. Când am fost cu tine.
- Ah, da. Ce-i cu el?
- Mi l-a-nchis și p-ăla.
- Cine, mă?
- ISU, frate.
- Cum dracu' să-ți închidă cortu'? Că-l strângi de colo și-l muți dincolo.
Și când vezi c-apare garda îl strângi și-l muți iar.
- Bă, ești nebun?
E cort de 400 de persoane, nu-i d-ăla cu care mergi tu vara la Bușteni că n-ai bani de pensiune.

- Și de ce ți l-au închis?
- Păi n-auzi? Că nu-i sigur.
Trebuie să-i fac vreo 10 de fermoare. Să poată lumea să iasă dacă ia foc.
- Fermoare? Da' ce, mă e geacă?

- Bă, să mori tu, exact asta l-am întrebat eu pe ăla de la ISU.
Da' nevastă-mea... frate, nevastă-mea a fost tare de tot. Trebuia să o vezi.
- Ce-a făcut?
- Ne-a pus jos.
- Adică?

- I-a zis " Dom'le, mata crezi că nuntașii e veniți la spectacol?
Are cuțite la masă că le dăm câte două-trei în funcție de aperitiv.
Dă-le dracu' de fermoare că dacă ia foc cortu' ăștia-l taie cu tacâmurile și scapă toți! "

via Iaacasa.ro

De dimineață FB mi-a trimis o înștiințare cum că datele contului meu ar fi incomplete.
Nu vă ascund că de abia intrasem la budă și aveam alte planuri,
dar mi-am reeșalonat prioritățile.
Cu toate că problema pare simplă nici până la ora asta nu m-am putut decide asupra unui moștenitor de încredere
care să-mi actualizeze poza de profil, conform tradiției, la 40 de zile, 6 luni, 1 an respectiv 7 ani.

Vă dați seama discuții:
- Ai văzut moaștele lui X la 7 ani?
- Oh da, am dat și share...



 ia_c.jpg   46.54K   138 downloads     ia_com.png   25.53K   135 downloads

Ca sa fiu putin rautacios: domn' doctor e posibil sa primeasca cereri de prietenie de dincolo, de la fostii pacienti

via Iaacasa.ro

De ce e bine să faci copii - ep. 29

Ajung aseară acasă într-o stare de spirit minunată dublată de o migrenă care aniversează, iată, 48 de ore.
Conform tradiției, în ordinea greutății, fetele mi se aruncă în brațe având impresia că hernia mea de disc a fost doar o șmecherie ca să nu mai duc gunoiul.
Ilinca se uită cu atenție și exclamă:
- Frate! Ai gheață pe pleoape.
- Da.
- De ce?
- Am plâns de fericire la gândul că voi fi strivit de la ușă.
- Mie de ce nu-mi îngheață pleopele?
Îi dau singurul răspuns care-mi trece prin cap.
- Dinții strâmbi i-ai moștenit de la mine. Pleoapele scurte de la maică-ta.
- Poftim?
- Păi uite și tu ce gene lungi am eu! Sunt ca niște aripi de vultur.
  Tu le ai atât de scurte încât n-are unde să se pună gheață.
- Mhm.
Am vrut să-i spun că și "mhm" tot de la mami l-a moștenit, dar m-am oprit la vreme.
Cât timp mai dau târcoale prin casă le văd pe fete cum șușotesc și râd de se prăpădesc.
Atâta veselie nu o poate provoca decât o ambuscadă împotriva mea.
Încă nu știu din ce parte va veni lovitura, dar refuz să beau ceaiul pe care mi-l aduce nevastă-mea fără să i-l fi cerut.
Simplă precauție.

Vine ora poveștii de culcare. Trece ora de culcare. Liniște în apartament.
Se aude o voce somnoroasă.
- Tati, a intrat o vrăbiuță în cameră.
- Ce zici?
- Se aude un fâlfâit.
Mă ridic popândău și ascult.
- Nu se aude nimic.
O aud și pe nevastă-mea.
- Ba se aude. Shhh.
Mă duc de nebun prin camere. Nimic. Mă întorc să le liniștesc.
- Nu, chiar nu e nimic.
Iar Ilinca îmi dă lovitura de grație pusă la cale de ele două.
- Înseamnă că așa se aude când clipești tu din genele tale lungi.

 Sib.jpg   78.04K   68 downloads

Edited by MhG_40, 21 January 2016 - 16:57.

pufonel, on 21 ianuarie 2016 - 00:59, said:

Daca sunt fosti si tinand cont de faptul ca i-au fost pacienti, numai "prietenie" nu au ei varful buricelor de la degete pe facebook =))))))))))))))

Edited by kretzu77, 21 January 2016 - 13:52.

via Iaacasa.ro

Din categoria " dacă nu vă spun faza acum, mor!"

Data stelară 25012016 ora 1215 și vreo treij' de secunde.
Nu începem cu începutul, începem din minutul 5 al discuției:
...
- Luați vreun tratament pentru problemele de inimă?
- Iau seara o pastilă, dar nu știu cum îi zice. E albă și mică.

Îi dau câteva variante.
- X?
- Nu.
- Y?
- Mnu.
- Z?
- Mai ziceți o dată.
- Z?
- Dom' doctor, nu știu sigur. Parcă e asta.
Deodată se luminează la față.
- Stați că mi-am adus aminte!
În sfârșit!
- Deci?
- Chestia pe care o iau are un nume străin. Toate pe care mi le-ați zis sunau românește.

Aha. Bun așa. Albă, mică, nume străin. Renunț la luptă și-l sun pe medicul de familie.

- E la mine dl. Cutărică și nu știe ce tratament ia.
- Domnule doctor, ajung în cabinet peste jumătate de oră, mă uit în fișă și vă sun.
  Dar pacientul nu v-a zis nimic?
- Oh, ba da. Ia seara o "chestie" albă, mică și cu nume străin.

Pauză. Apoi răspunsul lunii ianuarie. De departe.
- Pare să fie vorba de Kylie Minogue.

via Iaacasa.ro

Despre oameni și semafoare
Vă mai aduceți aminte când v-am povestit, în urmă cu câțiva ani, despre bătaia dintre doi șoferi în fața blocului meu?
Nu? O reiau pe scurt.
Într-una dintre serile fierbinți de vară doi domni cu creiere clocotinde au pornit o polemică bazată pe manivele,
snopind, din greșeală, și câțiva martori nevinovați care se opriseră să-și facă selfie-uri cu epavele fostelor autoturisme.
Între două replici contondente punctate cu organe genitale și sfinți de cel mai înalt rang în ierarhia bisericească unul dintre domni l-a numit pe celălalt domn, evident, " moldovean prost".
Pentru a nu rămâne mai prejos al doilea l-a gratulat cu mult mai personalizatul " moldovean prost care ești tu, boule".
Dar cel care a urlat mai tare a fost un domn care primise un pumn din pură eroare de direcție:" 'tu-vă-n gură de moldoveni de ce nu vă bateți la voi în Suceava?".
Iată că au trecut câțiva ani și multe alte accidente s-au petrecut în colțul blocului meu.
Foarte recent a fost unul foarte interesant în care au fost implicați doi bicicliști.
Cum mama dracului se pot ciocni doi bicliști, mă veți întreba?!
Nu știu, n-am văzut impactul, am văzut doar cum se adunau de pe jos și dialogau ca doi taximetriști cu numere de Ilfov.
Azi dimineață la ora 10:30 la ușa mea a sunat administratora.
- Bună dimineața!
- Săru' mâna!
- Bine că v-am găsit acasă!
Mi-am arătat și eu entuziasmul, dar mai temperat pentru că chiar n-aveam de unde să-i dau paracetamol.
- Ce s-a întâmplat?
- Am venit să vă informez că au fost făcute demersurile necesare, dar n-am primit răspuns pozitiv.
- Răspuns pozitiv cu privire la ce?
- La amplasarea unei troițe în colțul blocului.
O revoltă creștină m-a cuprins. Vă jur că dacă îmi apărea un necredincios în fața ochilor l-aș fi scuipat sau, chiar și mai rău, l-aș fi privit cu dispreț.
- Cum, doamnă, să nu ne accepte troița?
- Ca să vedeți și dvs.!
- Cine a îndrăznit?
- Un... unul de la mediu.
Nu știu ce meserie are cel de la "mediu", dar am fost convins că știu unde e născut!
- Moldovean?!
Răspuns ȘOC:
- Nu cred. Moldovenii sunt oameni cu frică de Dzeu!
În atenția "un"-ului de la mediu: băi acesta, că nici nu știu cum să mă adresez ție nefiind moldovean, de ce nu ne lași, mă, să punem o troiță în intersecție?
Ce, mă, crește poluarea de la câteva lumânări acolo? Ne-ați sufocat, păgânilor, cu semafoare. Unde se îndreaptă lumea asta, oameni buni?
Like dacă știi în ce zodie e născută Sf. Parascheva și share dacă l-ai confundat pe Arsenie Boca cu Ion Creangă.

via Iaacasa.ro

De ce e bine să faci copii - ep 30

" Horror movies don't scare me. 5 missed calls from Mom scares me." Serios? Ia să ducem ideea mai departe.
Ieri la ora 13:45 terminam un consult. Sună telefonul: Mami. Închid. La 13:45 plus vreo 5 secunde sună telefonul: Mami.
Foarte probabil a apăsat din greșeală și a format iar numărul.
Închid. Ora 13:46 SMS de la nevastă-mea:" Sună-mă acum!"
Nu primesc ordine prin telefon de la nimeni cu atăt mai puțin prin SMS. Dar dacă nu răspund acestei solicitări pline de afecțiune știu ce mă așteaptă.
Rog pacientul să se îmbrace și mă retrag.
- Ce-i?
- Ilinca.
- Ce-i cu Ilinca?
- M-au sunat de la școală că s-a lovit la cap.
" 5 missed calls from Mom" ziceați? Hmmm. Vă dați seama că înainte de finalul frazei de mai sus căutam cheile de la mașină.
- Cum s-a lovit?
- Se juca cu ceilalți copii, a primit o minge în față, dar acum cică e mai bine.
- Atât?
- Cum adică "atât"?
- Te-au sunat de la școală pentru o minge primită în față?
Chiar sunt intrigat de chestia asta. Pe mama n-a sunat-o nimeni când mi-a spart Ilie arcada stângă cu un penar din lemn.
A constatat singură a doua zi când am uitat că trebuie să stau doar cu profilul drept spre ea.
- Asistenta de la cabinetul școlii mi-a zis că trece pe la ea la fiecare 30 de minute să se asigure că-i bine. Dacă ne ascunde ceva?!
Ajung la școală. Îmi privesc cu atenție copila. În afara unei julituri de pe obrazul stâng fațada avea o paloare normală, de București.
Ca nu cumva să comit o eroare mă încrunt și o întreb:
- Tati, cu pata aia de pe obraz te-ai născut sau e ceva nou?
- E de la minge.
- Ah, i-ai luat vopseaua?
- E sânge, frate.
- Așa de tare ai lovit-o cu fața că i-a dat sângele? Săraca minge!
Văzând cât de serios vorbeam, doamna care asista la discuție mă privea cu o neîncredere evidentă.
Mi-am dat seama că dacă voi continua în același stil o să sune la Barnevernet.
O iau pe Ilinca și pornim spre mașină.
Ilinca țopăia printre rahații de câine de pe trotuar ca Heidi printre florile de colț, fericită că pleacă mai repede de la școală.
La un moment dat se oprește și ofteză.
- Te doare?
- Nope. Am călcat într-un căcățel.
Ridică din umeri.
- Asta e, o să am noroc.
Țopăie în continuare. Strig după ea.
- O să ai noroc numai dacă te ștergi înainte să intri în mașină. Auzi, de ce a sunat-o asistenta de la cabinet pe mami? Ai plâns sau ceva?
- Nu, frate, așa e ea. În clasa întâi m-am lovit de bancă și mi-a zburat un dinte. L-am ținut în pumn și nu i-am zis nimic asistentei.
- De ce?
- La cât e de crizată era în stare să mi-l înfigă la loc

Edited by MhG_40, 03 February 2016 - 12:02.

via Iaacasa.ro

O soluție la îndemână pentru a nu mări doza de antidepresive este să scriu.
Azi e una din acele zile în care tăiatul venelor în lung pare o idee de luat în calcul.
Din lipsă de lamă vă scriu doar două faze ultrascurte.

1. Consultam.
Ușa se izbește violent de perete și intră un individ vorbind la handsfree.
În semn de salut ridică din sprâncene și vine chiar lângă canapeaua unde încercam să practic medicina.
- Șefu' ai aici o sticlă de țuică. Pentru nevastă-mea.
- Poftim?
- Nevastă-mea e programată, dar eu nu pot să mai stau cu ea că mă cheamă la muncă.
Vă las aici țuica că ei îi e rușine să v-o dea. Te pup dulce!
Recunosc că am făcut oleacă de circ neprofesional și că l-am și drăgălit de maică-sa cert e că după vreo 5 minute mă reîntorc la băbuța mea care urmărise scena foarte binedispusă.
- Îmi cer scuze, doamnă. Asta e. Sunt magnet pentru nebuni.
După ce termin consultul mă duc la biserică să-mi citească taica popă.
Îmi zâmbește larg și clatină din broboadă.
- Aoleo, mămă, să nu vă duceți!
- De ce?
- Pentru că o să vă dea Dumnezeu înzecit!
- De ceeee?
- Pentru că el știe că nu credeți în el și Dumnezeu…
- Da?
Șoaptă.
- Nu suportă miștourile…

2. Între două consulturi primesc un telefon:
- Știți mașina pe care ați lăsat-o la noi în service la ora 10:00 a fost gata de preluare, dar… un alt client a intrat în ea.
- Cum a intrat?
- Cu o Skoda. Nu-i problemă într-o săptămână ne vin piesele și se rezolvă bla bla bla.
- Piesele?
- Bara față, faruri, radiator etc.
- Etc. înseamnă restul până la portbagaj?
- Nu, mărunțișuri.
Închid într-o stare de spirit încântătoare. Intră un pacient. Mă vede cât de înfloritor arăt.
- Ce s-a întâmplat?
- Mi-a lovit unu' mașina.
Răspunsul genial al lunii februarie:
- Off, dom' doctor… mașina e ca nevasta. Dacă n-o ciocănești tu ți-o ciocănește altu'