Adrian Păunescu

Quote

chiama my ass

Mosotti, on Apr 24 2007, 12:30, said:

copy/paste, dragule si dreptu-i ca n-am stat sa le citesc, ca le stiu pe dinafara.

Edited by mianna, 24 April 2007 - 12:38.

Despre taranul roman....

Cățel emigrant

Pe șosea, l-am văzut, hăituit de mașini,
A fugit spre-a uita sărăcia din sat,
Pe-un asfalt unde-ai lui sunt așa de puțini
Și-i vacarm, de te poți sătura de urlat.

Cei bogați s-au oprit să mănânce-n păduri
Și mâncau elegant cu tacâmul frumos,
L-au văzut și pe el, i-au privit ochii puri
Și i-au dat generos niște pâine și-un os.

Într-o zi, când trecea dintr-un loc în alt loc,
L-a lovit cineva ce grăbea către scop,
Carnea lui de bărbat a simțit că ia foc
Și s-a tras din șosea plin de sânge și șchiop.

Tot ce-avea a pierdut, nu mai simte nimic,
Ar mușca disperat porțiuni de șosea,
Dac-ar ști unde e satul lui trist și mic
Ar pleca spre-un cioban ce-l mințea și-l bătea.

Trepied aberant, de cățel emigrant,
Și lătrat pervertit la șosele cu fum
Ar pleca înapoi, s-ar topi în neant
Și-ar mai vrea doar atât, pacea-ntâiului drum.

Pe șosea sunt, acum, câini mai ageri și noi,
Mai mâncând ce găsesc, fără apă un strop,
Numai el, neaflând nici un drum înapoi,
A ajuns trei perechi de mănuși într-un shop.

Dacă, totuși, va fi vreun lătrat pe pământ
Pentru câini viața-n veci va fi aspră și grea,
Câine șchiop eu te plâng că spinarea ți-au frânt
Dar de ce ai fugit să cerșești pe șosea.

Adrian Paunescu, la o vanatoare cu Ceausescu, dupa ce acesta a ratat un stol de rate:

"Priviti aceste rate,
Si moarte ele zboara.
Stiti ce le mai tine in viata?
Doar dragostea de tara!"

Pe cand un topic despre poetul VC Tudor? Sau despre poetul A. Toma? Sau despre poetul Mihai Beniuc?

Mă, eu nu am zis că e fără pată, totuși, omul a scris, și a scris bine. Și apoi, mie îmi place Păunescu și ție îți place să faci ceva pe el. Fiecare are problemele lui.

Cât despre Beniuc, poate nu ai citit asta

Ultima scrisoare

Sfarsitul a venit fara de veste.
Esti fericita? Vad ca porti inel.
Am inteles. Voi trage dunga peste
Nadejdea inutila. Fa la fel.
Nici un cuvant. Nu-mi spune ca-i o forma,
Cunosc insemnatatea ei deplin.
Stiu, voi aveti in viata alta norma,
Eu insa-n fata normei nu ma-nchin.
Nu te mai cant in versuri niciodata,
In drumul tau mai mult nu am sa ies,
Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovata
Si n-am sa spun ca nu m-ai inteles.
A fost desigur numai o greseala,
Putea sa fie mult, nimic n-a fost.
In vesnicia mea de plictiseala
Tot nu-mi inchipui ca puneai un rost.
Si totusi, totusi, cateva atingeri
Au fost de-ajuns sa-mi deie ameteli,
Vadeam vazduhul fluturand de ingeri,
Lumina-n seara mea de indoieli.
Cand degete de Midas am pus magic
Pe frageda fiinta ta de lut,
Suna in mine murmurul pelagic
Al sfintelor creatii de-nceput.
Vedeam cum peste vremuri se inalta
Statuia ta de aur greu, masiv,
Cum serioase veacuri se descalta
Si-ngenuncheate randuri submisiv
La soclul tau dumnezeisc asteapta
Sa le intinzi un zambet linistit
Spre sarutare adorata dreapta,
'Nainte de-a se sterge-n infinit.
O, de-am fi stat alaturi doar o ora,
Ai fi ramas in auriul vis
Ca o eterna, roza, aurora
De ne-nteles, de nedescris.
Ireversibil s-a-ncheiat povestea
Si nici nu stiu de ai sa mai citesti
Din intamplare randurile-acestea
In care-as vrea sa fii ce nu mai esti.
N-am sa strivesc eu visul sub picioare,
N-am sa patez cu vorbe ce mi-i drag.
As fi putut sa spun: Esti ca oricare ...
Dar nu vreau in noroaie sa ma bag.
De-ar fi mocirla-n jurul tau cat haul,
Tu vei ramane nufarul de nea
Ce-l oglindeste beat de pofte taul,
Ce-l tine candid amintirea mea.
Vei fi acolo vesnic ne-ntinata,
Te voi iubi mereu fara cuvant,
Si lumea n-o sa stie niciodata
De ce nu pot mai mult femei sa cant.
Acolo, sub lumina de mister,
Scaldata-n apa visurilor lina,
Vei sta iubita ca-ntr-un colt de cer
O stea de seara blanda si senina.
Si cand viata va fi rea cu tine,
Cand au sa te improaste cu noroi,
Tu fugi in lumea visului la mine,
Vom fi atuncea singuri amandoi.
Cu lacrimi voi spala eu orice pata,
Cu versuri nemai scrise te magai.
In dulcea lor cadenta leganata,
Te vei simti ca-n visul cel dintai.
Iar de va fi (cum simt mereu de-o vreme)
Sa plec de-aicea de la voi curand,
Cand glasul tau vreodat-o sa ma cheme,
Voi reveni la tine din mormant.
Si dac-ar fi sa nu se poata trece
Pe veci pecetluitele hotare
M-as zbate-ngrozitor in tarna rece,
Plangand in noaptea mare, tot mai mare.

Edited by naughtydream01, 24 April 2007 - 13:27.

LUI MIHAIL BENIUC

(De pe-un deal rasare luna/Mare cat o mamaliga – M. Beniuc)


Iar acum, eroii nostri

La culcare toti se duc,

De pe deal incet rasare

Mamaliga lui Beniuc!


Pastorel.

io tot cred ca voi le copiati de undeva... ca nati fii toti landscape10.

Vineri, on Apr 24 2007, 18:39, said:

Io recunosc )

dixy, on Apr 24 2007, 18:37, said:

Asta da analizî pi tiext!

Merci beaucoup
De votre achat chez nous!

Să mergem într-o seară, departe-n mahalale
Și noaptea să ne lege cu negurile ei.
Să-ți dau îmbrațișarea, mai vrei sau nu mai vrei,
Și eu să cad în focul îmbrățișării tale.

La margini te chem sa fugim undeva
Că și sufletul meu e o mahala.

Ai vrea să fie iarna, ai vrea sa fie toamnă,
Ai vrea ca liliacul să înflorească brusc,
Să-ți fiu arheologul, tu vasul meu de trusc,
Ai vrea să fie-o vreme, ce nu știi ce înseamnă.

Dar hai în mahalale ținându-ne de mâna
Pe străzi cu becuri stranii, de-un galben violet,
Când picură cișmele, pe lângă un bufet
Cu firma povârnită și prețuri la-ndemâna.

Paralelipipedic, trăim în nopți egale,
Iubirea noastră moare, într-un oraș cubist.
S-o inventăm întreagă cât ești, cât mai exist,
Îmbracă-te aiurea și hai în mahalale.

Un om pe niște scări.

În lumea plină de urmări, eu sunt un om pe niște scări.
În sus ce e? În jos nimic. În jos ce e? În sus nimic.

Vorbesc cu ceilalți care-au fost și-n sus si-n jos și unde zic,
Eu însumi spun de locurile pe unde-am fost nu e nimic.

Vecinul meu prăsește ciori, vecina mea prăsește farduri,
Eu sunt un om pe niște scari, și-un câine bulucind prin garduri.
Eu sunt un om pe niste scări, și-un câine bulucind prin garduri.

Dacă de mai multe ori, căci ce pot fi aceste garduri,
Decât cazute foste scări, decât cazute foste garduri.
Decât cazute foste scări, decât cazute foste garduri.

Vecine, domnule, straine! nu înțeleg ce-aveți cu mine,
Știu, scările ne sunt comune, dar trec atât de rar pe-aici,
Portarul însuși poate spune ca am ambitii foarte mici.
Portarul însuși poate spune ca am ambitii foarte mici.

Din când în când mai vin pe-acasă, de ce vă suparati când vin?
Arare talpa mea apasă pe dalele cu pași străini.
Arare talpa mea apasă pe dalele cu pași străini.

Vecinul meu prăsește ciori, vecina mea prăsește farduri,
Abia m-am ridicat din garduri, si mârâind în joase salturi, eu sunt un om pe niște scări.
Si mârâind în joase salturi, eu sunt un om pe niște scări.

Și daca vreți sa fiu-n baladă, si fiindcă eu nu am o stea,
Accept, râvnesc, visez să cada un corb nervos la moartea mea.
Accept, râvnesc, visez să cada un corb nervos la moartea mea.

Și-acuma, vă implor, zâmbiti, în lumea plină de urmări,
Voi care fard si ciori prăsiți, întunecați și spălaciți, lasați-mă să fiu pe scări.
Întunecați și spălaciți, lăsați-mă să fiu pe scări.

Beautiful!
SPLENDID!

naughtydream01, on Apr 26 2007, 15:40, said:

duamna noti, grasu asta al dumi-tale se c-am repeta l-a sfirsit de strofa, nu crezi?

Vineri, on Apr 26 2007, 17:50, said:

Asta pentru că tu știi ce vrei dar spui... nimic.

Totusi iubirea peste blestem


Obsesia mea despre tine
Renaste, in mine, acum
Si iarasi e rau si e bine
Si toate se afla pe drum.

O clasica dragoste veche,
Transcrisa in versuri, candva,
Acum isi gaseste pereche
Si replica este a ta.

Poemele mele supreme,
Traite-ntre bine si rau,
Acum, s-au intors ca probleme,
Le-as trece pe numele tau.

Mereu, intre viata si moarte,
Mi-a fost si mi-e dat sa ma zbat,
Iar astazi, cand esti prea departe,
Abia te mai strig sugrumat.

Si nu mai dau lumii de stire
Ideea de care ma tam,
Ca nu mai exista iubire,
Asa cum exista blestem.

N-am cum sa accept ca, din toate,
Ramane doar zborul tarat
Si faptul ca nu se mai poate
Iubi decat rau si urat.

Vin versuri stravechi sa-mi inspire
Poemul cel nou ce il chem
Si totusi exista iubire,
In veci, peste orice blestem.

Edited by naughtydream01, 11 May 2007 - 01:19.

naughtydream01, on May 11 2007, 02:19, said:

Asta e partea a doua. Partea I e:

Totusi, iubirea

Si totusi exista iubire
Si totusi exista blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si mă tem.

Si totusi e stare de veghe
Si totusi murim repetat
Si totusi mai cred în pereche
Si totusi ceva s-a-ntâmplat.

Pretentii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric si tu
Intram în amor fara nume
Fiorul ca fulger cazu.

Motoarele lumii sunt stinse
Retele pe căi au cazut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeste-le tu c-un sarut.

Acum te declar Dumnezee
Eu însumi să simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrisi în numele meu.

Afara roiesc întunerici
Aici suntem noi luminosi
Se cearta-ntre ele biserici
Facându-si acelasi repros.

Si tu si iubirea exista
Si moartea exista în ea
Îmi place mai mult când esti trista
Tristetea, de fapt, e a ta.

Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu esti în puterile mele,
Desi inchizitii te cer.

Ce spun se aude aiurea,
Ma-ntorc la silaba dintâi,
Praval peste tine padurea:
Adio, adica ramâi.

Si totusi exista iubire
Si totusi exista blestem
Dau lumii, dau lumii de stire.

Ca lirica de dragoste are cateva poezii OK (preferata mea e Umbra, pe care Alifantis o canta dumnezeieste). Ca lirica "sociala" insa, e plina da abureli comuniste. Sa luam ca exemplu 2 strofe din poezia Analfabetilor (despre care, probabil, se lauda ca i-ar fi fost cenzurata):

Quote

Ai uitat-o pe aia cu Pe pamant avem de toate, cu mesajul ei tembel (citez aproximativ, poate da cineva copy-paste sa vedeti daca am dreptate): "Voi ce-n cosmos zburati spre stele... bla bla, degeaba zburati, caci pe pamant sunt inca oameni care n-au ce manca etc. Si acum conduce bine-mersi comisia de cultura din senat Oare o sa reinfiinteze si Cantarea Romaniei?

Citez io mai exact, ca acu citeva zile l-am ascultat pe Vintila: "voi ce-n Luna zburati/cu-ale noastre (sau voastre?) izbinzi/nu uitati c-aveti frati/pe planeta flaminzi/[...]/voi degeaba zburati/cind cei subdezvoltati/ se tirasc pe pamint". Pamintul deocamdata se numeste. Mai uite niste versuri: "fii ai muncii aveti/nadusala pe piept/cum sta nurca de pret/pe-al madamelor piept" (oare aud io bine cind o cinta Vintila, acolo o fi rima piept/piept?).