Adrian Păunescu
Last Updated: Feb 15 2018 02:27, Started by
naughtydream01
, Apr 22 2007 20:02
·
0
#1
Posted 22 April 2007 - 20:02
Iluzia unei insule.
Diseara-i plecarea in insula mea Trasura din nou te asteapta la scara Ia-ti haine mai groase si nu-ntarzia Caci fiind politisti s-ar putea sa apara Nu-ti face probleme, birjarul e mort Si caii sint morti si trasura e moarta Fugim fara martori in nu stiu ce port In insula mea la cinci capete sparte Nu-ti face probleme, birjarul e mort Si caii sint morti si trasura e moarta Acolo vom creste copii monstruosi Lachei de metal si de mizga vor rade Povesti ne-or ticsi de la mosi si stramosi Tic-tac telegraful, cadavrele ude Vom trage trei filme color de deochi Si le vom trimite in lume de-a randul Ca sigla batandule cate un ochi Al patrulea ochi pentru casa pastrindu-l Vom trage trei filme color de deochi Si le vom trimite in lume de-a randul Nu-ti face probleme - E mijlocul verii E mijlocul iernii, ciudata poveste Iar cand vei urca i-n zadar sa te sperii Trasura ca moarta parandu-ti ca este E numai iluzie, dincolo-s eu Te-astept cu faclii 4600 Zadarnic te sperii ca ninge mereu Ca strajile drumului fumega-n munte E numai iluzie, dincolo-s eu Te-astept cu faclii 4600 Hai vino si urca si spune ceva Birjarul e mort, are sange de carja Te-astept fara martori in insula mea Port haide de nuc, sint aproape o birja Si daca nu-mi vezi fata ce mi-am gasit-o Sa stii ca in insula mea tot sint Movila celui mai proaspat mormant Intinde piciorul si calca-l, iubito Si asta e totul pe care diseara Fantoma trasurii asteapta la scara. -------------------------------------------------------------------------------- O iubesc pe Alba-ca-Zapada Mi se-nlăcrimează rece spada Când ajung în fața ei și-o vad, O iubesc pe Albă-ca-Zăpada Și albastrul ochilor prăpăd. Uneori ea spune și cuvinte Cum ar fi ca frigul e frumos, Dar îmbrățișarea mea fierbinte Ar putea s-o dea din sine jos. Legea ei e depărtarea noastră, Ca să fie, nu o vom avea. Fulgera o lacrimă albastră Și mă tem că se topește ea. Îmi păstrez în drob de gheață spadă Nici n-aștept să se mai facă zi, Și pornesc spre Albă-ca-Zăpada S-o ating, dar fără-a o topi. Și mi-e frig, dar mult mai drag îmi este Și îngheț păzind-o vinovat, Și mă tem că va fugi-n poveste Și-o să moară la vreun dezghețat. Turture înmiresmat mi-e spada, Să despice-n jurul ei femei, o iubesc pe Albă-ca-Zăpada Și-am să mor în basm de dragul ei. Analfabeților V-am spus că sunt un om periculos Și nu mi-ați luat avertismentu-n seamă. V-am spus s-aveți pentru persoana mea Un plus de-ngrijorare și de teamă. V-am spus că fac teribil de urât De sunt călcat puțin pe libertate. V-am spus ca sunt oșteanul credincios Dar care doar cu inamici se bate. V-am spus să vă astâmpărați și voi, Cenzori capricioși ai vremii mele, C-o să vă coste scump măruntul moft, De a ne face nouă zile grele. V-am spus să puneți mâna să munciți. Să nu mai tot pândiți zeloși din umbră, V-am spus că n-o să placa nimănui Pornirea voastră, tulbure și sumbră. V-am spus că vremurile s-au schimbat Și că situația e mai complexă, Nu-i intelectualul - servitor. Cultura nu-i ceva ca o anexă. Și lumea nu se poate cuceri Umflând la cifre și mimind tumulturi Cu aroganți și trindavi doctoranzi, Cu papagali care țin loc de vulturi. V-am spus și am puterea să mai spun Ca nu încape muntele în seră Ca prea-i scurt drumul de la rai la iad Și de la căprioară la panteră. V-am spus să nu-l fetișizați pe Marx, Să nu-i păstrați în spirt învațătura Și voi într-una fără să-l cițiti Îl pomeniți până vă doare gura. V-am spus că bătălia pentru om Nu iartă astăzi nici o dezertare Și voi v-ați decorat voi între voi Când lupta este în desfășurare. V-am spus că muzica nu-i un microb Care amenință civilizații E-a omului pentru a fi mai bun, V-am spus: ceva care să-i placa dați-i. V-am spus, concetățeni analfabeți, Și luați aminte și să țineți minte. Dar nu știam ca v-ați născut și surzi Și scoateți arma când vedeți cuvinte. |
#2
Posted 22 April 2007 - 20:19
Oameni de zăpadă.
Ninge fără milă cu vinovăție Ca o inculpare, ca un martor mut Ninge ca o nuntă, ninge și sfâșie Se fărâmițează ultimul salut. Vai de noi, femeie, ninge-a despărțire Vom pleca departe unde avem de mers Ninge să despartă gheață și iubire Oarbe felinare trec spre univers⊠Ninge sfânt și păgân Numai ochii mai ramân Despărțirea s-o mai vadă Ca în rest, noi ne-am stins Și-am ajuns de-atâta nins Niște oameni de zapadă. Ninge peste buze, ninge peste pleoape Ninge peste îngeri, ninge peste văi Ninge peste clopot, ninge peste ape Ninge incredibil peste ochii tăi. Ninge ca-n Esenin și-n poema rusă Ninge fantomatic și bacovian Ninge că sunt rece, ninge că ești dusă Ninge ca la moartea ultimului an. ................................................................................. Umbra. E umbra aceasta pe care O semeni în sufletul meu Cu mila si trista mirare Voi duce-o cu mine mereu. Si-apoi într-o zi oarecare In care-mi vafi cel mai greu Voi pune-o în vechi calendare Duminica trupului meu. Fiori prin mine umbla si nu am trebuinta Te rog pe tine umbra sa redevi fiinta. Flamând de iubirea întreaga Pe vremi cu amurg mohorât Când zorile noaptea-si dezleaga Ma satur c-o umbra si-atât. Si sufletul meu te mai roaga Magnetic catarg doborât Tu umbra tacuta si draga Aseaza-ti fularul la gât. O umbra se-nchide în mine O umbra prin mine trecu E atâta de rau ca e bine E atâta de mult daca e nu. Bacovia-si iese din sine Si râde în "a" si în "u" O umbra în viata ma tine Si umbra aceea esti tu. .................................................. Sunt plătită de Păunescu, pentru a le reaminti unor trubaduri de second hand că nu sunt așa de geniali pe cât le permit concetățenii lor, la fel de geniali, de altfel. Edited by naughtydream01, 22 April 2007 - 20:20. |
#4
Posted 22 April 2007 - 20:34
naughtydream01, on Apr 22 2007, 21:19, said: Oameni de zăpadă. Ninge fără milă cu vinovăție Ca o inculpare, ca un martor mut Ninge ca o nuntă, ninge și sfâșie Se fărâmițează ultimul salut. Vai de noi, femeie, ninge-a despărțire Vom pleca departe unde avem de mers Ninge să despartă gheață și iubire Oarbe felinare trec spre universâïżœŠ Ninge sfânt și păgân Numai ochii mai ramân Despărțirea s-o mai vadă Ca în rest, noi ne-am stins Și-am ajuns de-atâta nins Niște oameni de zapadă. Ninge peste buze, ninge peste pleoape Ninge peste îngeri, ninge peste văi Ninge peste clopot, ninge peste ape Ninge incredibil peste ochii tăi. Ninge ca-n Esenin și-n poema rusă Ninge fantomatic și bacovian Ninge că sunt rece, ninge că ești dusă Ninge ca la moartea ultimului an. na ca nu m-am putut abtine Edited by rox, 22 April 2007 - 20:34. |
#5
Posted 22 April 2007 - 20:37
#6
Posted 22 April 2007 - 20:55
Stau la geam in orasul cel mare
Si aud o caruta cu cai, Unu-i alb, altu-i negru si-mi pare Ca ei sunt unul Iad, altul - Rai. Dar taranul acela ce-i mana Prin masini descurcandu-se greu, Dumnezeule, parca e tata, Carutasul e chiar tatal meu... Tropa, trop, prin oras schiopatatul galop, un taran si doi cai, tropa, trop... Va lua-o incet catre casa, Va manca prin vreun parking ascuns Si din tropot in somn o sa cada Si aceasta-i va fi deajuns. Si departe, in sat, este mama Lunecand peste treburi grabit... Un stigmat parintesc ma-mpresoara, Ca un plans ce-a ajuns tropotit... Tropa, trop, prin oras schiopatatul galop, un taran si doi cai, tropa, trop... Stau la geam in orasul cel mare, N-am curajul macar sa cobor Sa-l invit inauntru pe tata: Mi-e rusine, mai mult decat dor... Si-ntr-o carte postala tarzie, C-o stampila de Iad si de Rai Voi afla c-a murit pe sosele, Lunecand sub copite de cai... Tropa, trop, prin oras schiopatatul galop, un taran si doi cai, tropa, trop... Este Păunescu sau Socaciu? Edited by naughtydream01, 22 April 2007 - 20:55. |
#7
Posted 23 April 2007 - 11:57
Altceva nu-i nimic
Și mereu mă complic Și ce simplu mi-ar fi, Dacă nu te-aș iubi. (Ce simplu mi-ar fi daca nu te-as iubi) |
#8
Posted 23 April 2007 - 12:03
Bebeluska, on Apr 23 2007, 12:57, said: Altceva nu-i nimic Și mereu mă complic Și ce simplu mi-ar fi, Dacă nu te-aș iubi. Dacă m-aș lua după pretexte, dacă-aș trage unde e ușor, nici nu trebuia s-aud de tine și-mi era mai de folos să mor. M-am băgat de bună voie slugă, dragostei morale ce ți-o port, dar pricep că mi-ar fi fost rentabil să privesc destinul ca pe-un sport. Nu-i o simplă încăpățânare, pentru un ambițios pariu, dar aleg o cale complicată, tocmai din motivul că sunt viu. Eu detest relația burgheză, decorată circumstanțial, mă închin la legile naturii și salut iubirea, ca scandal. Mama ei de viață prefacută, tatăl ei de soartă la mezat, te iubesc în felul unui trăznet, te prefer așa cum s-a-ntâmplat. Greu îmi e și greu îți e și ție cu acest fel de a trăi al meu, totuși, vreau să știi că, din pacate, dragostea e o dificultate, fără care-ar fi cu mult mai greu. |
#9
Posted 23 April 2007 - 21:27
cind aud paunescu in mintea mea se creaza imaginea unei gramezi imense de cacat in virful careia arde FLACARA
|
#10
Posted 23 April 2007 - 21:40
De ce sînteți răi? Voi nu luați niciodata o chitară și cîntați Oameni de zăpadă sau Umbra? Ce contează că ăla care-a scris vorbele cîntecelor e gras?
(Pe bune, el le-a scris? Habar n-aveam) |
|
#11
Posted 23 April 2007 - 22:12
(stiti ca-i literatorul, nu poiana, aici, da?) Spune-mi ceva Dacă-am să te chem Dă-mi măcar un semn Fie și-un blestem Din partea ta. Totuși nu știu cum Pentru-atâta drum Ce-a-nceput acum Spune-mi ceva. În noaptea despărțirii dintre noi Copacii cad pe drum din doi în doi, În ochi mă bate viscolul câinesc Și am venit să-ți spun că te iubesc. Probabil drumul meu va duce-n iad Mă-mpiedic de o lacrimă și cad Și iar adorm și iar mi-e dat un vis Că biata cifră doi s-a sinucis. Și de atâta viscol vestitor Nu ochii mei, ci ochii tăi mă dor, Că tineri am intrat și cu ce rost Și ce bătrâni ieșim din tot ce-a fost. Nici aripile zboruri nu mai pot, E numai despărțire peste tot Și se aude că va fi mai greu Decât vom fi departe tu și eu. Dar nu pentru a-ți spune că e rău Am dat cu bulgări mari în geamul tău, Ci ca să știi, în viscolul câinesc, Că plec și mor și plâng și te iubesc. Și vreau să-ți dau cu acte înapoi Dezastrul împărțirilor la doi, Ca să-nțelegi și tu ce-i cuplul frânt Și cum e să fii singur pe pământ. Edited by mianna, 23 April 2007 - 22:12. |
#12
Posted 23 April 2007 - 22:15
Strict, on Apr 23 2007, 22:40, said: (Pe bune, el le-a scris? Habar n-aveam) macar de astea doua aveai habar? Rugă pentru părinți Enigmatici și cuminți, Terminându-și rostul lor, Lângă noi se sting și mor, Dragii noștri, dragi părinți. Chiamă-i Doamne înapoi Că și-așa au dus-o prost, Și fă-i tineri cum au fost, Fă-i mai tineri decât noi. Pentru cei ce ne-au făcut Dă un ordin, dă ceva Să-i mai poți întârzia Să o ia de la început. Au plătit cu viața lor Ale fiilor erori, Doamne fă-i nemuritori Pe părinții care mor. Ia priviți-i cum se duc, Ia priviți-i cum se sting, Lumânări în cuib de cuc, Parcă tac, și parcă ning. Plini de boli și suferind Ne întoarcem în pământ, Cât mai suntem, cât mai sunt, Mângâiați-i pe părinți. E pământul tot mai greu, Despărțirea-i tot mai grea, Sărut-mâna, tatăl meu, Sărut-mâna, mama mea. Dar de ce priviți asa, Fata mea și fiul meu, Eu sunt cel ce va urma Dragii mei mă duc și eu. Sărut-mâna, tatăl meu, Sărut-mâna, mama mea. Rămas bun, băiatul meu, Rămas bun, fetița mea, Tatăl meu, băiatul meu, Mama mea, fetița mea. Repetabila povară Cine are părinți, pe pământ nu în gând Mai aude și-n somn ochii lumii plângând Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminți, Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinți. Ce părinți? Niște oameni ce nu mai au loc De atâția copii și de-atât nenoroc Niște cruci, încă vii, respirând tot mai greu, Sunt părinții aceștia ce oftează mereu. Ce părinți? Niște oameni, acolo și ei, Care știu dureros ce e suta de lei. De sunt tineri sau nu, după actele lor, Nu contează deloc, ei albiră de dor Să le fie copilul c-o treaptă mai domn, Câtă muncă în plus, și ce chin, cât nesomn! Chiar acuma, când scriu, ca și când aș urla, Eu îi știu și îi simt, pătimind undeva. Ne-amintim, și de ei, după lungi săptămâni Fii bătrâni ce suntem, cu părinții bătrâni Dacă lemne și-au luat, dacă oasele-i dor, Dacă nu au murit triști în casele lor... Între ei și copii e-o prăsilă de câini, Și e umbra de plumb a preazilnicei pâini. Cine are părinți, pe pământ nu în gând, Mai aude și-n somn ochii lumii plângând. Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii Nu copil de părinți, ci părinte de fii. Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns. Mai avem noi părinți? Mai au dânșii copii? Pe pământul de cruci, numai om să nu fii, Umiliți de nevoi și cu capul plecat, Într-un biet orășel, într-o zare de sat, Mai așteaptă și-acum, semne de la strămoși Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoși, Și ca niște stafii, ies arare la porți Despre noi povestind, ca de moșii lor morți. Cine are părinți, încă nu e pierdut, Cine are părinți are încă trecut. Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci, Unde-avem și noi însine ai noștri copii. Enervanți pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi, Și în genere sunt și nițel pisălogi. Ba nu văd, ba n-aud, ba fac pașii prea mici, Ba-i nevoie prea mult să le spui și explici, Cocoșați, cocârjați, într-un ritm infernal, Te întreabă de știi pe vre-un șef de spital. Nu-i așa că te-apucă o milă de tot, Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot? Că povară îi simți și ei știu că-i așa Și se uită la tine ca și când te-ar ruga... Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus Pe conștiință povara acestui apus Și pe urmă vom fi foarte liberi sub cer, Se vor împutina cei ce n-au și ne cer. Iar când vom începe și noi a simți Că povară suntem, pentru-ai noștri copii, Și abia într-un trist și departe târziu, Când vom ști disperați vești, ce azi nu se știu, Vom pricepe de ce fiii uită curând, Și nu văd nici un ochi de pe lume plângând, Și de ce încă nu e potop pe cuprins, Deși plouă mereu, deși pururi a nins, Deși lumea în care părinți am ajuns De-o vecie-i mereu zguduită de plâns. Edited by mianna, 23 April 2007 - 22:56. |
#14
Posted 23 April 2007 - 22:53
mianna, on Apr 23 2007, 22:15, said: macar de astea doua aveai habar? Știu că nu-i o scuză, dar în afară de ce m-au obligat la școală, de Bacovia (și de încă unul, nu vreau să vorbesc despre asta aici ) nu citesc poezii nici de frică. Așa că dacă le-a făcut cineva melodie, se poate întîmpla să le știu. Dacă zac prin cărți, ghinion. |
#15
Posted 23 April 2007 - 23:02
Strict, on Apr 23 2007, 23:53, said: De prima da. Adică tot așa, știu melodia Știu că nu-i o scuză, dar în afară de ce m-au obligat la școală, de Bacovia (și de încă unul, nu vreau să vorbesc despre asta aici ) nu citesc poezii nici de frică. Așa că dacă le-a făcut cineva melodie, se poate întîmpla să le știu. Dacă zac prin cărți, ghinion. si pe-a doua o canta (oarecum ) Tudor Gheorghe. |
|
#16
Posted 23 April 2007 - 23:23
#17
Posted 24 April 2007 - 10:29
Cu viitorul doi
Am datoria mea fata de voi, Urmasii mei , aflati in stare pura, Peste atitia, care ma injura, Eu va vorbesc la viitorul doi. Si ,vai,ma indoiesc , dar nu ma-ndoi Si scriu,reintegrindu-ma-n natura, In vreme ce , de dragoste si ura, Eu pierd- lumina si copacii -foi. Datoare vesnic voua va ramina Constiinta mea de tata si stramos, Un vultur dac-as fi , cu ochii scosi, Cu gheara si aripi in loc de mina Si tot am sa va las , nepoti frumosi, Un testament de taina, in romina. |
#18
Posted 24 April 2007 - 10:35
Si tot am sa va las , nepoti frumosi,
Un testament de taina, in romina. Prin care va promit solemn, Ca nu o s-o mai iau in mina |
Anunturi
Bun venit pe Forumul Softpedia!
▶ 0 user(s) are reading this topic
0 members, 0 guests, 0 anonymous users