Adrian Păunescu

lamuriti-ma si pe mine , daca aveti disponibilitate , de ce e proasta femeia aia din caracal care a facut greva foamei
pt ca eu inteleg ca trebuia musai sa moara de inanitie , ca " actiunea" ei sa merite titulatura de "greva "  

dantella, on 19th November 2010, 20:25, said:

Păi, în primul rând e proastă pentru că minte, în timp ce ne crede pe noi proști. Adică, greva foamei nu se face cu pastile și perfuzii. Așa, și astronauții pot să facă greva foamei.
2. Greva foamei încetează când mori sau când ți-ai atins scopul pentru care ai declanșat acest protest. În acel caz, nici scopul nu a fost atins, dacă scopul era altul de a face reclamă celui mai populat de proști cătun, nici proasta n-a murit.
Un caz tipic pentru Caragiale. Moftul român de a face grevă. Orice grevă.

Pentru puleții care o ardeau cu primăvara de la praga și deruta în a înțelege conceptul de acțiune:
1. N-a fost un singur om care și-a dat foc, ci 11. Și nu după ce au chemat paparații de la spai/scai sau cum plm le mai zice cu 2 zile înainte, nici cu smurdurile parcate lângă ei, și nici pentru că i-au părăsit iubitele din bârlad sau pentru că le-a luat executorul garsoneria.
2. Dacă a folosit atunci sau nu acest gest se poate verifica în statisticile comparative ale indicatorilor economici ale cehiei și româniei din prezent. Ca să nu mai vorbim de stima și mândria de care se bucură azi în lume un ceh vs. un român.
3. Lăbărelile (înainte și după 89) ale magistrului păunescu i-au folosit numai lui, nu româniei. Pe kafka îl știe o lume întreagă drept scriitor, pe păunescu doar ca the pig. Orice ins dotat cu ceva cultură și oleacă de talent de versificator mediocru poate scoate și beat texte asemănătoare cu cele ale marelui alb, dacă nu chiar mai bune. Paraziții sunt un exemplu perfect. Exemple sunt destule și în lirica populară, mostly anonymous. Foaie verde de mohor, nu-s emo, dar vreau să mor.

Plm de cretini și de unghiere care nu mai terminați cu lăbăreala asta.

Edited by ghiorghie, 20 November 2010 - 07:14.

ghiorghie, on 20th November 2010, 07:05, said:

romanii nu se bucura de stima din cu totul alte motive nu pentru ca nu si-au dat niste nene foc.

pai si ce te face sa crezi ca e cauza efect situatia economica cu datul foc?

kafka? ce afurisita de treaba are kafka in toata povestea asta?

numeste tu un scriitor slovac. si unul albanez. si unul din botswana si unul din republica africana centrala. apoi numeste unul din america. celebritatea unui autor are din pacate legatura cu nationalitatea lui.

Edited by stropic1, 20 November 2010 - 12:01.

Moso, lingi o oaie și marș înapoi la coielio!

Edited by EuMaOmor, 28 November 2010 - 21:46.

A mai observat cineva cum Păunescu, în primul său volum, "Ultrasentimente", mai degrabă imită influențele (Labiș, Nichita) de lângă el, dar reușește chiar și așa să fie excelent calitativ? Următoarele volume n-au făcut decât să consolideze această relație, plus că încă din "Mieii primi" Păunescu începe să-și dezvolte tonul pe care îl știm cu toții. Eu sunt oricum curios de volumele lui Păunescu de după 1990 - mă întreb dacă oi mai găsi ceva care să aducă aminte de originile neomoderniste ale poetului?

Iată și o poezie care îmi place mult, din "Ultrasentimente" (1965):

"Amurg cu diavoli"
de Adrian Păunescu

O, pepenii iluminau cerul când se coceau,
Cu urmele dinților de iepuri în ei,
Stelele moi le mușcau, le sângerau,
Cu purpurii averse de ulei.

Lăsau amurg femeile cu struguri negri pe braț,
Cu gesturile mâinii închizând ore și coșuri.
Apoi, se ridicau de pe pământ,
Cu pepenii frumoși și ațâțați,
Bostănăriile ticsite de mirosuri,
Și seara se-nchidea întunecând.

Noi ne făceam diavoli la mal de apă,
Mânjindu-ne pe trupul gol,
Misterios și-n grabă,
Cu acel iad al apei, de nămol.


1963

Tocmai a fost redifuzat filmul despre Cenaclul "Flacara" , iata un cantec proletcultist-patriotic:
Nicu Alifantis - "Traiasca Romania"
[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/FsoMcs7JDMg?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Analfabeţilor
V-am spus că sunt un om periculos
Şi nu mi-aţi luat avertismentu-n seamă.
V-am spus s-aveţi pentru persoana mea
Un plus de-ngrijorare şi de teamă.
V-am spus că fac teribil de urât
De sunt călcat puţin pe libertate.
V-am spus ca sunt oşteanul credincios
Dar care doar cu inamici se bate.
V-am spus să vă astâmpăraţi şi voi,
Cenzori capricioşi ai vremii mele,
C-o să vă coste scump măruntul moft,
De a ne face nouă zile grele.
V-am spus să puneţi mâna să munciţi.
Să nu mai tot pândiţi zeloşi din umbră,
V-am spus că n-o să placa nimănui
Pornirea voastră, tulbure şi sumbră.
V-am spus că vremurile s-au schimbat
Şi că situaţia e mai complexă,
Nu-i intelectualul - servitor.
Cultura nu-i ceva ca o anexă.
Şi lumea nu se poate cuceri
Umflând la cifre şi mimind tumulturi
Cu aroganţi şi trindavi doctoranzi,
Cu papagali care ţin loc de vulturi.
V-am spus şi am puterea să mai spun
Ca nu încape muntele în seră
Ca prea-i scurt drumul de la rai la iad
Şi de la căprioară la panteră.
V-am spus să nu-l fetişizaţi pe Marx,
Să nu-i păstraţi în spirt învaţătura
Şi voi într-una fără să-l ciţiti
Îl pomeniţi până vă doare gura.
V-am spus că bătălia pentru om
Nu iartă astăzi nici o dezertare
Şi voi v-aţi decorat voi între voi
Când lupta este în desfăşurare.
V-am spus că muzica nu-i un microb
Care ameninţă civilizaţii
E-a omului pentru a fi mai bun,
V-am spus: ceva care să-i placa daţi-i.
V-am spus, concetăţeni analfabeţi,
Şi luaţi aminte şi să ţineţi minte.
Dar nu ştiam ca v-aţi născut şi surzi
Şi scoateţi arma când vedeţi cuvinte.
1979

Daca singurele cantece patriotice sunt pe versurile lui Paunescu foarte bine.

http://www.eventim.r...6017/event.html

In noua pagini de topic nu a pomenit nimeni de

Balada lui Ilie de la sculărie



Cică-ntr-o uzină dintr-un mic oraş
a venit un lider din străinătate,
gazdele cu dânsul se purtau gingaş,
ca să-i intre-n v oie, le făceau pe toate.
Vizitând străinul secţiile lor,
s-a oprit deodată şi cu bucurie
arătă spre-un simplu, vârstnic muncitor:
Ăsta nu-i Ilie de la sculărie?
Iar oficialii tare s-au mirat
de această faptă, totuşi, peste poate,
şi l-au pus pe listă neîntârziat
ca să plece grabnic în străinătate.
A ajuns la Roma c-un autobuz,
După ce un vameş, fir-ar el să fie,
Fără ezitare cică le-ar fi spus:
Ăsta nu-i Ilie de la sculărie?
Iar la Roma, papa însuşi i-a primit,
i-a tratat amabil c-un pahar cu apă
şi era şi dânsul foarte fâstâcit,
neştiind totuşi de unde s-o-nceapă.
Dar ca orice papă, a găsit un drum
Şi pe unul gureş, vocea lui mlădie,
l-antrebat c-un tandru scârţîit postum:
Ăsta nu-i Ilie de la sculărie?
Observând acestea, cei îndrituiţi
care mersul lumii zilnic îl veghează
s-au simţit datornici, lui Ilie, bliţ
să-i organizeze şi o mică pază.
Când erau la papa, Doamne, ce necaz,
unul dintre paznici leşină afară,
medicii de gardă îl făcură treaz
şi motivul bolii toţi îl căutară.
“Poţi cumva şi nouă tu să ne explici
cauza din care ai cazut în luptă ?”
“Domnilor v-aş spune: cum stăteam aici,
încordat în veghea asta ne-ntreruptă.
A trecut regina Angliei pe aci,
c-o suită mare şi cu protocoale,
m-am retras în umbră spre-a nu stingheri
şi-am simţit genunchii cum îmi pică moale.
Când am auzit-o cu cât interes
îşi întreabă Curtea că ar vrea să ştie
cine-i bâtrânelul purtător de fes
de lângă Ilie de la sculărie !”

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/DlqPYVW-V_Q?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]