umpic

Vad ca scrierea ,,umpic" se respandeste.

Multă confuzie în discuția asta. În primul rînd e vorba numai de scrierea umpic, pentru că de pronunțat îl pronunțăm toți așa, chiar dacă nu ne dăm seama. Doar în pronunții foarte sacadate, artificiale, pronunțăm cu n. E valabil și pentru alte combinații similare: lasă-mă-m pace, dim partea mea, un am bun. E doar o categorie de modificări fonetice între multe altele. De altfel aici e diferența dintre fonologie și fonetică: în minte lucrăm cu foneme, care sînt niște idealizări ale sunetelor, dar sunetele care ne ies pe gură sînt adesea altceva. Iar la recepție e la fel: sunetele care ne intră pe urechi sînt prelucrate și modificate automat de creier ca să se potrivească cu fonemele din minte.

A folosi e un cuvînt foarte „pufos” cînd vorbim de limbă, pentru că nu e clar ce înseamnă: a pronunța? a scrie? etc. În cazul de față e vorba numai de scriere.

Apoi e evident că scrierea umpic nu este corectă, pentru simplul fapt că nu apare în scrisul îngrijit. Norma limbii, inclusiv norma ortografică, se stabilește prin sistematizarea uzului îngrijit.

Un pic nu este un regionalism, ci aparține de limba literară. Și dacă ar fi un regionalism nu s-ar pune problema corectitudinii, pentru că numai limba literară e normată, deci ceea ce ține de graiuri nu poate fi clasificat în corect sau greșit. Cel mult se poate spune că un pic ține de registrul colocvial, dar nici asta nu e motiv să-l considerăm greșit.

whitewizard, on 27 decembrie 2006 - 21:35, said:

Târă înseamnă altceva. Probabil ați vrut să scrieți țâră și n-ați nimerit tasta. Ca idee generală e enervant și derutant scrisul ăsta cu diacritice din doi în paișpe. Ori vă asumați lenea în întregime și nu le folosiți deloc, ori le folosiți peste tot, ca la carte. Sînteți ca în bancul ăla cu baba care și-a spălat numai piciorul drept înainte de a se duce la doctor, pentru că numai dreptul o durea și deci doctorul nu urma să se uite și la stîngul (așa credea baba).

Nenea Zap, on 26 decembrie 2006 - 13:04, said:

Și anume cum lega Pruteanu cuvintele?

honeybunny, on 07 februarie 2007 - 18:12, said:

Nu știți ce-i ăla un barbarism. Vă propun să folosiți termenul numai după ce aflați ce înseamnă. Cinstit, nu?

Laberta, on 11 aprilie 2007 - 17:33, said:

Foarte interesantă ideea și probabil corectă. Sunetele (și literele) pe care le folosim au legătură cu sensurile cuvintelor, opinie susținută de teoria simbolismului fonetic, chiar dacă în general e valabilă teoria opusă, conform căreia forma cuvintelor este arbitrară, necorelată cu sensul lor (Saussure). Aici vorbim de o variantă particulară a simbolismului fonetic, de care eu n-am mai auzit pînă acum, și anume că cuvintele scrise pot crea variații de sens prin simpla alegere a unei litere sau a alteia. Ambele exemple mi se par foarte sugestive.

LoveDemon, on 12 aprilie 2007 - 08:49, said:

Pic e substantiv, dar combinațiile nu. Un pic e locuțiune adverbială, sinonimă cu puțin --- Am dormit un pic, Mai toarnă un pic, E un pic prea cald ---, deci dacă-l scriem umpic putem spune că e adverb. Construcția un pic de este locuțiune adjectivală, sinonimă cu puțin, puțină --- un pic de sare ---, deci dacă scriem umpic de avem tot o locuțiune adjectivală. Ce e interesant la locuțiunea adjectivală e că nu acceptă substantive la plural: nu putem spune *un pic de șuruburi în loc de puține șuruburi. Nu știu dacă există și adjective propriu-zise cu însușirea asta.

În propoziție poate fi ori complement (exprimă durata sau cantitatea), ori atribut (cantitatea). Ca atribut are neapărat nevoie de prepoziția de.

AdiJapan, on 24 noiembrie 2012 - 05:51, said:

Nu el propusese gâtlegău ?

daimon, on 24 noiembrie 2012 - 13:03, said:

Să fim serioși, povestea cu gîtlegăul e mult mai veche decît Pruteanu. Datează de prin secolul 19, cînd unii se opuneau marelui val de franțuzisme. Dar în epoca noastră care ar fi logica unei astfel de propuneri? Ce motiv ar putea avea cineva să respingă cuvîntul cravată acum, după ce s-a încetățenit așa de bine că nu-l mai percepe nimeni ca neologism și cu atît mai puțin ca barbarism? Te poți opune unor cuvinte noi, împrumutate fără rost, dar ca să te opui unui cuvînt devenit deja românesc trebuie să fii total afon în ale limbii. Iar Pruteanu numai afon în ale limbii nu era.