Greselile BOR

Daca pt Moldova si Valahia stim cum preotii erau trimisi de BIzant sa organizeze ortodoxia ,cum oare au reusit sa se organizeze ortodoxia in Ardeal (biserici bizantine and stuff)avand in vedere ca era sub ocupatie catolica din anul 1000.

cum oare au reusit sa se organizeze ortodoxia in Ardeal (biserici bizantine and stuff)avand in vedere ca era sub ocupatie catolica din anul 1000.

Eu m-as intreba cum a aparut si rezistat ortodoxismul in Ardeal avand in vedere ca catolicii erau mari smekeri pe acolo(inkizitie and stuff).Daca pt Moldova si Valahia stim cum preotii erau trimisi de BIzant sa organizeze ortodoxia ,cum oare au reusit sa se organizeze ortodoxia in Ardeal (biserici bizantine and stuff)avand in vedere ca era sub ocupatie catolica din anul 1000.

Eu m-as intreba cum a aparut si rezistat ortodoxismul in Ardeal avand in vedere ca catolicii erau mari smekeri pe acolo(inkizitie and stuff).Daca pt Moldova si Valahia stim cum preotii erau trimisi de BIzant sa organizeze ortodoxia ,cum oare au reusit sa se organizeze ortodoxia in Ardeal (biserici bizantine and stuff)avand in vedere ca era sub ocupatie catolica din anul 1000.

- dupa 830: ungurii veniti din Asia se stabilesc in campia dintre Tisa si Dunare, iar de aici prada tinuturile invecinate si treptat cuceresc Ardealul.
- pe la anul 1000: puterea ungurilor creste cand se crestineaza sub regele Stefan, care primeste coroana de la Roma si puterea de a organiza biserica.
- pe la 1200: ungurii detin puterea pe intreg teritoriul Ardealului iar pentru apararea granitelor de sud-est ei aduc sasi din Flandra si Luxemburg, care, se grupeaza in centre urbane (Brasov, Medias, Sibiu). Aducand o cultura superioara erau tratati ca oasperi ai regelui; Tot in aceasta perioada sunt adusi secuii pentru a apara teritoriul de navalirile tatarilor.
Asa se formeaza in Ardeal o elita de sasi, secui si unguri toti de religie catolica pe vremea aceea.
Majoritatea populatiei autohtone, romanii, erau folositi la munci agricole, neluati in seama si treptat au devenit supusii celorlalti, care se socoteau natiuni privilegiate.

Din punct de vedere religios romanii apartineau de Mitropolia Ungaro-Vlahiei de la Targoviste, adoptand si ei ritul si limba slavona.
Treptat conditiile de trai ale romanilor ajunsesera foarte grele, devenind iobagi, legati de pamantul magnatului.
Nici situatia preotilor nu era mai buna. Serviciul de preot se dadea prin alegere pe timp de un an, platind o suma de bani episcopului. Daca nu mai era ales preot in anul urmator, ramanea in sat, reluandu-si vechea ocupatie. Asa s-a ajuns ca uneori erau 3-4 preoti intr-un sat, cei mai multi nu stiau nici scrie si nici citi. Erau slujbasii unui rit al carui sens de multe ori nu-l pricepeau. Ei boscorodea, imitand limba slavona asa cum au vazut la sediul episcopiei unde au fost hirotonisiti.
Episcopii din Ardeal erau numiti de principii unguri si sfiintiti in Tara Romaneasca in rit bizantin.
In aceasta stare de intuneric total pentru romani apare in sec XVI Reforma lui Luther si Calvin.
Reforma luterana apare in Transilvania pe la 1519, in frunte cu Hontersus, care ii luteranizeaza in special pe sasi.
Cam in acelasi timp, o parte din nobilii unguri, pentru a lua pozitie impotriva Casei de Austria (catolica) au imbratisat calvinismul.
Fiecare noua confesiune dorea sa castige prozeliti printre romani. In acest scop, incepe tiparirea de carti romanesti: Catehismul luteran la Brasov (1559), Catehismul Calvinesc la Alba Iulia (1640).
Pentru a constrange clerul din Ardeal sa treaca la calvini, principii unguri numesc in Dieta din 1566 un superinterdent calvin pe langa episcopul roman "pentru a intoarce pe romani de la ratacirile lor!". Calvinii numeau religia ortodoxa "superstitiile grecesti". Asa au fost numiti intendenti: George din Sangeorz, Pavel Todirasi si Mihai Todirasi. Acesta din urma tipareste "Palia de la Orastie" in 1582.
Prin straduintele acestor calvini, insotite adesea fie de promisiuni fie de forta, s-a constituit in Ardeal o Biserica Romaneasca adoptand in parte Crezul calvinesc. Cand era numit un nou episcop, dupa ce venea din Tara Romaneasca, depunea juramant pe Catehismul calvinesc, promitand sa respecte cele 19 puncte (sa nu se mai tina posturile, suprimarea slujbelor de imnormantare, botez numai cu apa simpla, fara cruce, fara lumanari, fara icoane, fara Maica Sfanta, in locul Sfintelor impartasanii, numai Cina de la Paste cu paine si vin neconsacrate).
Dar cel mai insemnat factor era sa recunoasca autoritatea superintendentului si sa-l consulte in toate problemele importante.
Impilarile la care au fost supusi romanii in acea vreme, pun in pericol insasi existenta elementului romanesc din Ardeal. In multe parti, sate intregi treceau la calvini. Acestia intemeiau scoli pe cheltuiala lor, facandu-le si o multime de avantaje materiale.
Un secol si jumatate de propaganda calvina adusese Biserica la ruina. Ajunsese calvineasca in credinta si bizantina in rit.
Superintendentul care avea si titlu de "Episcop si Superintendent al Bisericilor Romanesti", avea misiunea de a predica prin sate credinta calvina si sa stea de vorba cu episcopul, clericii si credincioasii, demonstrandu-le cu argumente din Scriptura temeinicia noii credinte. Cine zadarnicea munca predicatorului calvin era socotit tradator si dusman al statului, fiind, de multe ori, constrans sa paraseasca tara. (Nicolae Iorga, Istoria Romanilor din Transilvania -vol1)
Superintendentii organizau Sinoade si preotii erau siliti sa vina si sa afirme cele spuse de ei, altfel li se confiscau vitele, ori erau izgoniti din tara.

In anul 1685, armatele austriece ale Casei de Habsburg ocupa Transilvania, iar imparatul Leopold I emite la 1691 "Diploma Leopoldina" dar care nu schimba cu nimic lucrurile din Ardeal desi imparatul era catolic. Episcopii calvini se intitulau mai departe "Episcop maghiar si roman al Ardealului".
Pentru a se bucura de drepturi, romanii trebuiau sa treaca la una din religiile dominante: catolica, luterana, calvina sau la cea unitariana (ariana).
Parintele Ladislau Barany (calugar iezuit), a lamurit pe episcopul Teofil de la Alba Iulia, ca Roma a hotarat prin instructiunile date Congregatiei de Propaganda Fide, in 1669, ca orientalii pot reveni la Biserica Catolica, pastrandu-si ritul si traditiile, acceptand numai dogmele catolice.
In acelasi timp si imparatul Leopold emise un decret (23 august 1692) prin care preotii si credinciosii de rit grecesc, daca vreau sa se bucure de privilegiile Bisericii Catolice, pot sa se uneasca cu aceasta.
La cat de umiliti erau romanii, atat iobagi cat si preoti, fata de celelalte natiuni ale Ardealului, nu era alta scapare decat sa imbratiseze una din religiile recunoscute. Cea mai apropiata de sufletul lor era religia catolica, neschimband nimic din ritul oriental cu care erau obisnuiti, nici din obiceiuri, iar dogmele erau propriu-zis, o problema care nu atingea cu nimic multimea de credinciosi.
In anul 1697, episcopul Teofil, care a primit Scaunul Episcopal in conditiile obisnuite (acceptand cele 19 puncte calvinesti) s-a sfatuit cu clerul si convoaca un sinod general la Alba Iulia. Aici Teofil arata situatia grea, de asuprire a poporului roman, fiind amenintata insasi existenta natiunii. A lamurit asistenta asupra conditiilor de unire cu Roma, precum si marea asemanare de credinta ce exista, fata de marile deosebiri ale calvinilor si luteranilor.
Sinodul fixeaza in scris marturisirea de credinta prin care promit sa accepte cele patru puncte care despart Rasaritul de Apus. In acelasi document ei cer ca romanii sa primeasca drepturile celorlalte confesiuni din Transilvania.
Dar Teofil moare in mod subit. Se crede ca a fost otravit de calvini.
Dupa Teofil a urmat Atanasie (Anghel Popa din Ciugud) care facuse scoala in institutele calvinesti de la Aiud si Alba Iulia. Calvinii aveau incredere in el desi era foarte tanar. Este numit episcop apoi merge la Bucuresti pentru a fi sfintit. Aici sta sapte luni, unde este lamurit de patriarhul Dositei al Ierusalimului (care statea mai mult pe la Bucuresti, avand aici 177 de mosii inchinate) si care ii da o scrisoare cu sfaturi. La punctul 5 scrie:
"Sfintele slujbe sa fie citite numai in slavoneste sau elineste (greceste), iar nu in romaneste sau in alt chip, deoarece limba romana este putina si ingusta..."  
Intors in Ardeal, tanarul Atanasie isi da seama in ce dezastru se afla Biserica romana si cauta sa ia legatura cu parintele Barany. Atanasie vede ce deosebire este in purtarea catolicilor fata de calvini. Calvinii bateau din picior, iar catolicii faceau propuneri.
In acest timp, parintele Barany era la Viena, unde aratase imparatului dorinta romanilor de a se uni cu Roma.
Cardinalul Ungariei L. Kolonich ii scrie lui Atanasie, aratandu-i in ce consta Unirea!
La 7 octombrie 1698, Atanasie convoaca Sinodul General de la Alba Iulia. Aici se intocmeste un lung manifest care incepe asa:
"... Noi, vladica, protopopii si popii Bisericii Romane, dam de stire tuturor, ca de bunavoia noastra ne unim cu Biserica Romei si voim sa traim cum traiesc madularele si popii acestei Biserici sfinte..."
"Nimeni sa nu-i clateasca pe Uniti din obiceiurile Bisericii rasaritene, ci toate ceremoniile, sarbatorile, posturile, cum pana acum, asa si de acum inainte sa fim slobozi a le tine dupa calendarul vechi..."
Actul Unirii a fost semnat de toti membrii Sinodului si intarit cu sigiliul Mitropoliei Balgradului (Alba Iulia).
Dupa aceasta marturisire, imparatul Leopold a dat "Diploma Leopoldina", prin care Bisericii Romanesti i se recunosc drepturile ce le avea si Biserica Romano-Catolica.
Insa Dieta Transilvaniei, Parlamentul, era in mainile calvinilor care nu au vazut cu ochi buni intarirea elementului catolic si eliberarea poporului roman din Ardeal. Fiind ei proprietari de pamanturi si atotputernici, au inceput a persecuta preotii. Pe unii i-au bagat in temnita, altora le rapeau vitele ori le distrugeau bisericile si clopotnitele, punand la cale adevarate revolte printre tarani, ca sa nu se alature Bisericii Romei.
Atanasie convoaca un nou Sinod la 4 septembrie 1700, la care iau parte nu numai protopopii si preotii, ci si cate trei deputati mireni din fiecare sat. Cei 54 de protopopi, in afara de preoti si mireni, au dat un nou manifest in care repeta marturisirea celor patru puncte de credinta (Primariatul Papal, Filioque, existenta Purgatoriului si Cuminecarea cu azima).
Pentru episcopul Atanasie Anghel au urmat ani grei de lupta, fiind atacat atat de calvini cat si de Arhiepiscopia Ungaro-Vlahiei.
Ungurii nu vor sa respecte diploma imparatului, Atanasie este chemat la Viena pentru a se dezvinovati de unele acuze nedrepte.
Marele istoric Nicolae Iorga recunoaste:
"Din umilinta lui Atanasie a iesit mantuirea noastra! Fara unirea in credinta cu Roma, nu erau scolile mari din strainatate pentru ucenicii romani, asprii in ale invatarurii, nu era mai ales, acea mare scoala pentru inima poporului nostru, care a fost Roma insasi!" (Sate si preoti din Ardeal)
Atanasie moare in 1713, dupa ce indeamna pe preoti sa persevereze in Unire!
Activitatea episcopilor Uniti dupa Atanasie, este istoria luptelor si nazuintelor pentru obtinerea drepturilor fagaduite. Dar imparatul era al Viena, iar principii calvini in Ardeal. Insa din punct de vedere religios castigul a fost imens.

Intre cei mai de seama urmasi a lui Atanasie au fost:
Ioan Giurgiu Patachi - acesta a mutat Episcopia de la Alba Iulia la Fagaras, caci nu puteau fi doua episcopii catolice in acelasi oras.
INOCENTIU MUCU KLEIN - von Klein este titlu dat de imparat la innobilare asa cum era obiceiul vremii.
Ca nobil a intrat in Dieta Ardealului (fiind primul roman din Dieta) si a cerut drepturi pentru poporul roman cu argumente bine precizate:
1. Romanii sunt cei mai vechi locuitori ai tarii;
2. Romanii sunt populatia cea mai numeroasa din Ardeal;
3. Romanii lucreaza pamantul si ocnele (muncile cele mai grele);
4. Romanii dau cele mai mari contributii
si in virtutea vointei imperiale exprimata prin cele doua diplome leopoldine trebuie sa se faca dreptate si poporului roman.
Deci si romanii au dreptul sa fie recunoscuti ca natiune, a patra din Ardeal, nu numai "plebs valahica".
Dar cele trei natiuni privilegiate, ungurii, sasii si secuii s-au impotrivit, spunand ca aceasta cerere "niste lucruri pe care nu le-a cerut nimeni pana acum".
In Dieta se iscau adevarate furtuni si din aceasta cauza au incercat sa scape de acest episcop incomod. De fapt au si reusit prin rascoala unui calugar sarb, Visarion Sarai.
Acesta, trimis de Mitropolitul ortodox de la Karlovat incepuse in 1744 sa umble prin sate si sa ameninte poporul cu iadul fiindca a facut unirea cu Roma.
Iar pe de alta parte, confesiunile reformate (in special calvinii, temandu-se de restabilirea catolicismului sa nu fie nevoie sa restituie averile secularizate) incep un sistem de teroare din cele mai cumplite pentru a impiedica Unirea cu Roma si raspandirea ei.
"Tratand cu mare tiranie pe preotii romani care se declarau pentru Unire, aruncandu-i in inchisoare, batandu-i si jefuindu-i ii aruncau din parohii, retinandu-le femeile si copii in iobagie". (Xenopol, Iorga - Istoria Bisericii Romanesti vol 2 si Al. Pop - Dezbinarea in Biserica Romanilor din Ardeal si Ungaria.)
In acest timp, episcopul Inocentiu Micu face mai multe memorii atat in Dieta Transilvaniei cat si la Viena, dar pana la urma intrigile l-au rapus. El pleaca la Viena pentru a se dezvinovati, dar este sfatuit sa nu se prezinte personal, ci sa depuna numai memoriul. Deceptionat el pleaca la Roma, unde va trai in exil 24 de ani. Moare la 23 septembrie 1768.
Inocentiu Micu Klein a fost personalitatea de mare curaj care a deschis drumul spre eliberarea poporului roman, atat spiritual cat si politic, ridicandu-l la ideea ce inseamna "natiune" (natio).
Petru Pavel Aron (1752-1764) urmeaza lui Inocentiu Micu. Are marele merit de a infiinta Scolile Blajului, Seminarul diecezian si o tipografie. Astfel, la 1754 se intemeiaza prima scoala romaneasca cu limba de predare romana pentru toti fii poporului. In istoria intunecata a romanilor din Transilvania constituie unul dintre cele mai luminoase evenimente. Sunt primele focare de cultura romaneasca. In primul an s-au inscris 300 de elevi. Profesorii si elevii erau sustinuti si salarizati de episcopul Petru Pavel Aron.
In anul 1747 este instalata tipografia la care se vor tipari pentru prima data carti cu litere latine.
Au urmat apoi alti episcopi ca: Atanasie Rednic, Grigore Maior, Ioan Bob care au continuat lupta pentru usurarea starii iobagilor, precum si pentru luminarea poporului.
Unirea cu Roma, desi nu a usurat prea mult starea iobagilor, a creat mediul istoric de unde va porni in toate partile locuite de romani lumina trezirii noastre nationale.
Tinerii trimisi sa studieze in Apus, mai cu seama la Roma, au ajuns la constiinta latinitatii poporului roman, au introdus alfabetul latin si au inceput sa scrie romaneste.

Cei trei mari corifei ai Scolii Ardelene: Samuil Micu (nepotul episcopului Inocentiu Micu), Gheorghe Sincai si Petru Maior au fost urmati de Ion Budai Deleanu, Simion Barnutiu, Gheorghe Baritiu, Timotei Cipariu, Andrei Muresan si altii.
Scoala Ardeleana, prin trezirea constiintei nationale, influenteaza si pe altii care, dupa ce studiaza in apus, trec muntii Carpati si intemeiaza primele scoli romanesti. Astfel:
Gheorghe Lazar (1779-1823) studiaza la Viena, apoi trece Carpatii si intemeiaza prima scoala romaneasca la Bucuresti (Sf. Sava 1818).
Gheorghe Asachi (1788-1869), cu studii in Polonia, Italia si la Viena, deschide prima scoala romaneasca la Iasi, in Moldova.
Aron Pumnul (1818-1966) studiaza la Blaj si Viena, este primul profesor de limba romana la Cernauti si redactor al primului ziar romanesc "Bucovina". A participat la Revolutia de la 1848 in Transilvania. El a desteptat constiintele romanilor din Bucovina.

Lupta episcopilor Uniti a fost grea si nu a incetat niciodata. Dupa Unire sarbii au incercat sa tulbure poporul din Ardeal, cum a fost Visarion Sarai, ori Mitropolitul Pavel Nenadovici care a trimis in 1751 o circula neiscalita in care indemna pe tarani sa nu se "nemteasca" si sa nu se lepede de credinta lor; apoi calugarul Sofronie (Stan Popovici) din comuna Cioara - Hunedoara, a depus cea mai periculoasa activitate antiunionista. El se intitula Vicarul Sf Sinod din Karlovitz. A instigat poporul cu atata vehementa incat a trebuit ca guvernul, prin generalul Bukow sa restabileasca linistea, fara sa distruga manastirile, cum gresit se afirma. Unele distrugeri de biserici au fost facute de catre calvini tot impotriva Unirii.
In urma acestor tulburari o parte din romani se reintorc la biserica ortodoxa (1760). Asa s-a infiinta ulterior Episcopia ortodoxa de la Sibiu.
Dupa unirea cu Roma s-au infiintat in Ardeal urmatoarele eposcopii, in afara de cea de la Blaj.
- 1777 - Episcopia Unita de la Oradea
- 1853 - Episcopia Unita de la Cluj-Gherla
- 1853 - Episcopia Unita de la Lugoj
- 1930, 15 august - Episcopia Unita de Maramures.

Actul Unirii cu Roma a adus rode bogate pentru intreg neamul romanesc. Prin intoarcerea la credinta stramoseasca, la spiritul latin, Biserica si-a recapatat avantul si puterea de viata spirituala.
1. A redat poporului roman vasta cultura din apus
2. A destepta constiintele demonstrand latinitatea noastra
3. S-a introdus alfabetul latin in locul celui slavon
4. S-au deschis primele scoli cu predare in limba romana.

so again, threadul nu este despre rezistenta ortodoxiei in ardeal, ci despre faptul ca capii ortodocsi mincau cacat de la stapini, ceea ce de fapt este si raspunsul la intrebarea cum a rezistat ortodoxia in ardeal. la fel cum a rezistat si ortodoxia pe vremea comunistilor, preotii lingeau in cur secretarii de partid in frunte cu secretarul general care era lins, ca un boss ce era, tocmai de omonimul sau preafericit

eu am mai vorbit despre acest subiect http://forum.softped...m...t&p=1942125

mie nu mi-e clar un fapt... De ce Iuliu Maniu (care era si greco-catolic) l-a sustinut pe Miron Cristea pentru functia de patriarh cand stia foarte bine ca este unul din semnatarii acelei circulare?

Cercetatorii nu uita sa mentioneze nici tacerea pe care a pastrat-o actualul patriarh in legatura cu valul demolarilor de biserici de dupa 1977.

Cu aceste argumente, se concluzioneaza ca „momentul aprilie 1990, revenirea in cea mai inalta demnitate ecleziastica a Bisericii Ortodoxe Romane a patriarhului Teoctist, retras pana atunci la Sinaia, a fost perceput in medii ale intelectualitatii critice ca un eveniment nefast”.

Niste mincinosi idioti astia cu raportul, asa-zisi intelectuali care n-au nici o treaba cu Biserica, se baga ca niste mârlani.

Ramunc, exista fapte, exista documente. Da tu, in stilul tau, vezi paiul din ochiul altuia dar barna din ochiul tau nu o vezi...