Credeti ca se poate depasi viteza luminii?
Ultima postare: sep 30 2006 07:06, Inițiat de
katerink
, sep 22 2006 18:39
·
0
#19
Publicat: 23 septembrie 2006 - 14:29
UnForsaken, on Sep 23 2006, 12:39, said: Permite-mi sa nu fiu de accord cu afirmatia pe care am evidentiat-o. Ti-ai descoperit evidenta greseala? Cand zici ca nu mai actioneaza nici o forta asupra ei zici de fapt ca ea nu va cadea niciodata... |
#20
Publicat: 23 septembrie 2006 - 14:33
miromulus, on Sep 23 2006, 13:53, said: - antimateria are o mare problema (nu aia cu respingerea pentru ca antimateria functioneaza exact ca materia). In momentul in care o antiparticula intra in contact cu o particula, se anihileaza si masa lor se transforma in energie. Deci e cam greu de tinut la borcan si facut un rezervor cu ea |
#21
Publicat: 23 septembrie 2006 - 14:51
v3lsatis, on Sep 23 2006, 13:23, said: Eu sunt de parere ca si in stare de impoderabilitate te afli in prezenta unei forte gravitationale, mai mica desigur, dar exista asa ceva. Daca in prezenta fortei G de 9.81m/s² omul a atins Mach 3 de ce nu ar atinge viteza luminii in stare de impoderabilitate unde forta de G poate fi si 0.00001 m/s² ? Sa repetam : acceleratia , energia cinetica si inertia sunt in functie de masa , timp si viteza. Un corp de 70 kg pe pamant are tot 70 de kg si in spatiu , si in impoderabilitate , si pe luna. Ceea ce masuram noi cand ne cantarim este forta cu care apasam pamantul datorita masei si se masoara in Newtoni , si aceasta forta difera in funtie de acceleratia gravitationala , dar masa unui corp ESTE CONSTANTA si pe pamant si in spatiu |
#24
Publicat: 23 septembrie 2006 - 15:31
Total gresite formulele voastre. Cand te apropii de viteza luminii in vid (formularea exacta, pt ca in alte medii lumina se misca mai incet), se aplica formulele relativitatii generalizate.
Pe scurt pentru cei care nu stiu ce este aia: Cand un corp cu masa diferita de zero se apropie de viteza luminii, masa lui incepe sa creasca datorita efectului relativist. La limita, orice corp care are masa de repaus nenula, la viteza luminii va avea masa infinita. Care va necesita un timp infinit pentru accelerare cu o forta data (oricat de mare dar finita). De aceea un corp facut din materie nu poate fi accelerat cu viteza luminii. Poate ajunge foarte aproape este drept, dar nu la enegiile pe care vi le imaginati voi ci la unele de milioane de ori mai mari. Problemele sunt extrem de diverse si nu are rost sa le dezvolt. Una "minora" ar fi ca o nava care ar merge cu viteze apropiate de viteza lumini va fi scaldata de radiatii copios. Radiatii datorate efectului doppler al navei zburand SPRE surse de lumina care vor fi percepute cu frecventa schimbata spre raze X sau chair gamma. Nu mai zic ca lovind particolele din vantul solar cu viteze apropiate de cea a luminii ar echivala cu numeroase bombe atomice. Acum cu depasitul vitezei luminii in vid - formulele cunoscute de noi nu permit matematic asa ceva, pt ca ar necesita obiecte cu masa de repaus negativa. Teoretic paricole cu masa de repaus negativa ar fi numite tahioni, practic nu exista asa ceva. Particole cu masa de repaus ZERO (fotoni si neutrino) se pot misca NUMAI cu viteza luminii in vid. Nici mai mult, nici mai putin. PS: Gigeii care nu au facut fizica sa se abtina de la comentarii in care confunda masa cu greutatea. Este prima lectie de fizica pe care am invatat-o in clasa a 5-a (sau pe acolo). Greutatea unui obiect este masa unui obiect masurata pe pamant in prezenta gravitatiei. Se masoara in Grame. Greutatea variaza in functie de pozitia in spatiu a obiectului (in ce camp gravitational se afla). Masa se masoara in Newtoni. Nu se schimba functie de pozitia in spatiu a obiectului, depinde de compozitia acelui obiect. Oricum accelerarea obiectelor nu are nimic de-a face cu greutatea ci cu masa. Editat de SuperDuper, 23 septembrie 2006 - 16:01. |
#25
Publicat: 23 septembrie 2006 - 16:22
SuperDuper, on Sep 23 2006, 16:31, said: PS: Gigeii care nu au facut fizica sa se abtina de la comentarii in care confunda masa cu greutatea. Este prima lectie de fizica pe care am invatat-o in clasa a 5-a (sau pe acolo). Greutatea unui obiect este masa unui obiect masurata pe pamant in prezenta gravitatiei. Se masoara in Grame. Greutatea variaza in functie de pozitia in spatiu a obiectului (in ce camp gravitational se afla). Masa se masoara in Newtoni. Nu se schimba functie de pozitia in spatiu a obiectului, depinde de compozitia acelui obiect. Oricum accelerarea obiectelor nu are nimic de-a face cu greutatea ci cu masa. Cred ca ai adormit la lectia aia . Masa se masoara in Newtoni ?? Greutatea in kg ?? :worthy: E un pic mai invers . Kilogramul e unitate de masura a masei adoptat ca unitate de masura a masei de Conferinta Generala de Masuri si Greutati din 1889 si reprezinta masa unui litru de apa la 4 grade celsius. Verifica Aici Newtonul este unitate de masura a fortei si este egala cu forta care aplicata asupra unei mase de 1 kg ii imprima o acceleratie de 1m/s2 . 1 N = 1 Kg * 1 m/s2 [color="#CC0000"]Verifica Aici Deci eu am o masa de 75 kg si o greutate de 750 N pe pamant. Masa de 75 kg si greutate de 100 N pe luna O masa de 75 kg si o greutate de 0N in imponderabilitate. Ceea ce numim noi KG cand cumparam zarzavaturi este de fapt KgF ( kilogram forta ) si este egal cu 9.81N (ewtoni) Sau poate si wikipedia , si Isac Newton sunt niste gigei care sa se abtina de la comentarii in care confunda masa cu greutatea cf SuperDuper Editat de Adydum, 23 septembrie 2006 - 17:02. |
#26
Publicat: 23 septembrie 2006 - 16:43
viteza luminii a fost depasita .. insa doar de anumite unde ... un corp cu o masa m nu prea are cum sa atinga viteza luminii ... deoarece pe masura ce s-ar apropia de aceasta masa sa ar tinde catre infinit ==> si energia necesara acelerarii lui pt a trece de c ar fi infinita
Editat de axel_1, 23 septembrie 2006 - 16:45. |
#27
Publicat: 23 septembrie 2006 - 17:39
narcis_epm, on Sep 23 2006, 15:33, said: problema cu tinutul in borcan a fost depasita. din cauza faptului pe care l-ai explicat si pe care eu l-am considerat subinteles particulele sunt tinute in vid sub actiunea fortelor electromagnetice astfel incat sa nu se atinga de peretii "borcanului". mai departe intervine problema ca se resping si nu pot fi tinute mai multe particule una langa alta in acelasi borcan. Mai tatica, cum sa se respinga antimateriai? Un crash curs: Cand o cuanta de energie intalneste un camp se produce o pereche particula-antiparticula. Mereu o pereche. Ce particula se creeaza depinde de energia fotonului: energia lui trebuie sa fie dublul mase de repaus al particulei care va apare (in general se intampla sa fie niste bieti electroni, care-s cei mai usori). Particulele si antiparticulele sunt absolut identice, au doar sarcina inversa. Nu se resping mai tare sau mai incet. Problema reala e alta (uitasem valorile si nu vroiam sa spun prostii): Nu datorita costurilor nu se pot genera 10 grame de antimaterie ci datorita faptului ca, la CERN de exemplu, se estimeaza ca vor putea produce 1 gram de antimaterie intr-un miliard de ani. @axel, viteza luminii a fost depasita de niste particule ipotetice, a caror existenta inca nu a fost demonstrata. Exista insa niste cazuri speciale in care viteza luminii intr-un anumit mediu (nu vid) poate fi depasita. Se numeste efect Cherenkov Editat de miromulus, 23 septembrie 2006 - 17:42. |
#28
Publicat: 24 septembrie 2006 - 09:47
axel_1, on Sep 23 2006, 17:43, said: viteza luminii a fost depasita .. insa doar de anumite unde ... un corp cu o masa m nu prea are cum sa atinga viteza luminii ... deoarece pe masura ce s-ar apropia de aceasta masa sa ar tinde catre infinit ==> si energia necesara acelerarii lui pt a trece de c ar fi infinita exemplifica, te rog |
|
#31
Publicat: 27 septembrie 2006 - 21:12
#34
Publicat: 28 septembrie 2006 - 09:29
Cam multe aberaţii pe aici...
Aşa că pot să aberez şi eu fără grijă. Masa e o proprietate intrinsecă a oricărui corp. originea ei nu a fost explicată încă. Ea apare ca un simplu coeficient între forţă şi acceleraţie. În fizica clasică (newtoniană), avem 2 tipuri de masă: inerţială, respectiv gravifică. Fundamental diferite, şi totuşi experimental identice ca valoare. Relativitatea generalizată rezolvă acest rezultat surprinzător, concluzionând că nu există nici o diferenţă între ele. Greutatea este o forţă, G=g*m, unde g este acceleraţia gravitaţională. Acest g are valoarea de circa 9,8m/s^2 la nivelul mării pe Terra şi reprezintă cât de "tare" ne atrage Pământul. Desigur că pe Lună, pe Jupiter sau în spaţiul cosmic, g va avea valori diferite. g nu e constant nici pe Terra, el scade odată cu înălţimea. De asemenea, în centrul Terrei g este 0. Înce priveşte viteza luminii, s-a constatat experimental că ea e constantă pentru orice observator. Altfel spus, dacă privim o planetă care se îndepărtează de noi şi alta care se apropie, lumina de la ambele va veni spre noi cu viteza c. Compunerea vitezelor nu se face cum practic procedăm noi, adunând vitezele,ci după alte legi, numite transformările Lorentz, adică dacă o maşină merge cu 100km/h faşă de şosea şi din ea se trage cu pistolul un glonţ cu 300km/h faşă de maşină, glonţul va avea faţă de şosea nu 400km/h ci 399,9999999998 km/ (nu e un calcul ci doar un exemplu). Cu cât vitezele sunt mai mari, cu atât efectele relativiste sunt mai mari, aşa încât chiar compunând de 2 ori viteza luminii, rezultatul va fi c+c=c. Deşi pare greu de acceptat, experimentele aşa arată. Acesta e unul din postulatele relativităţii restrânse. El nu poate fi demonstrat, fiind practic o axiomă. Una din consecinţele relativităţii restrânse e că un corp în mişcare faţă de un observator îi apare acestuia ca având masa mai mare decât unul fix, conform formulei de mai sus, aşa încât la limită, un corp care s-ar deplasa cu viteza c faţă de noi ne-ar apărea având masa infinită. Practic, dacă noi am vrea să accelerăm un corp, pe măsură ce i-am creşte viteza, am constata cum corpul îşi creşte masa, şi niciodată nu-l vom putea împinge spre o viteza egală cel puţin cu c. E interesant de văzut că teoria nu exclude existenţa vitezelor mai mari decât c, dar acestea apar ca simple artificii matematice, aşa numiţii tahioni cu mase de repaos imaginare şi cu proprietăţi bizare în ce priveşte cauzalitatea. |
#35
Publicat: 28 septembrie 2006 - 11:16
Asta nu înţeleg nici eu, cum se poate modifica masa?
Dacă un corp intră într-o gaură neagră, masa lui nu se schimbă, este comprimat. Masa nu cred că se poate schimba. Greutatea se schimbă. Dar poate mă înşel...n-am fost prea atent în a 12-a la relativitate, că am dat bac din info :D |
#36
Publicat: 28 septembrie 2006 - 17:09
Greutatea e produsul dintre masă și accelerația gravitațională.
G=m*g Deci pentru un corp supus unei anumite accelerații gravitaționale (g=constant), nu se poate modifica greutatea, fără a modifica masa. Într-adevăr, un corp cu o anumită masă are diferite greutăți, în funcție de accelerațiile la care e supus în diferite câmpuri gravitaționale. Totuși, conform relativității restrânse, și masa unui corp se modifică. Ea e minimă pentru un observator față de care corpul e în repaos (masa de repaos, pe care o cunoaștem cu toții) și crește cu cât corpul are viteză mai mare. La limită, dacă am măsura masa unui corp cu viteza c față de noi, masa lui ar fi infinită. De aceea și concluzia că nu vom putea accelera niciodată un corp până la acea viteză. Atenție, masa acelui corp ar apărea însă nemodificată unui obresvator care s-ar mișca odată cu corpul. De aici vine și termenul de 'relativitate', termen ce reflectă că o serie de proprietăți (de exemplu timpul, dimensiunile, masa) nu sunt absolute, ci depind de starea de mișcare dintre observator (sistemul de referință) și corpul observat. |
Anunturi
Bun venit pe Forumul Softpedia!
▶ Utilizatori activi: 1
0 membri, 1 vizitatori, 0 utilizatori anonimi