Copii si socializarea in comunitatile rezidentiala

Parinti cu copii de varsta scolara, ce locuiti in zone/cartiere tip comunitate rezidentiala, cum au evoluat copii vostrii de-a lungul timpului in ceea ce priveste socializarea de grup?
Prin zone/cartiere tip comunitate rezidentiala ma refer la grupuri de case sau blocuri fie cu circuit inchis sau public, dar care respecta o oarecare uniformitate, au un parculet sau o strada unde copii se pot aduna, au un oarecare vibe de comunitate, etc.
Sunt constient ca copii de azi nu or sa mai "bata mingea" ca pe vremuri si ca exista o oarecare dependenta de tehnologie. Nu se pune problema sa inotam impotriva curentului. Iinsa m-ar interesa sa aflu daca macar un astfel de format a reusit cat de cat sa echilibreze balanta intre activitatile indoor individuale pe ecrane si cele outdoor, si mai ales daca a stimulat independenta si spiritul de explorare al copiilor. Sau daca in continuare copii trebuie dusi de mana la activitati organizate (gen inot, arte martiale, etc) ca sa se acopere aceasta nevoie de socializare dupa scoala, si nu e nici o diferenta fata de situatia in care s-ar locui intr-o casa oarecare unde sansele socializarii din proprie initiava a copiilor ar fi de tip ruleta in cel mai bun caz?

eu n-am inteles generalizarile astea. da, copii sunt diversi si fac chestii diferite, parca ii si aud pe aia ”batranii” cum ar zice:”numai drogati, asculta muzica din aia”. cum si eu, acum 20 de ani, cateodata stateam in casa sa ma joc pe calculator si cateodata ieseam pe afara, cateodata citeam, s.a.m.d. si acum sunt copii care bat mingea pe afara, stau pe telefon, joaca fotbal/basket s.a.m.d.

eu am un parc langa bloc, ieri la 12 era neincapator. vara, pana pe la 10 seara e full de copii. vad din astia mai mari care se plimba in grupuri si etc. da, ii vad si pe telefon si toate cele, dar si eu am 38 si stau pe telefon. asta e, s-a schimbat lumea fata de acum 30 de ani.

socializarea asta e mai buna decat sa-l duci la n cursuri. se simt si ei mai liberi, asa daca tu ii bagi scoala, after, curs de karate, de dans, de pian, copilul simte ca si cum ar fi un job. asa pe afara se relaxeaza, face ce vrea vs a sta la un curs din asta unde ar trebui sa fie concentrat. chiar vorbeam cu cineva, ca eu lucrez 8 ore, dar sunt unii copii de pleaca de la 7 de acasa si mai vin la 7 seara, ce viata e asta?

si desigur conteaza si unde stai. de asta nici nu vreau sa aud de casa sau sa stau intr-un bloc in mijlocul ”pustietatii”, ca nu stau toata ziua sa frec o masina ca sa-i duc pe ei. asa, coboram din bloc, deja se intereseaza daca sunt prietenii lor prin parc, daca nu, stam un pic, mergem la o plimbare, mai luam ceva, mai discutam pe o banca, mergem prin alte parti/parcuri, intr-un cuvant ”exploram”.

Edited by bobitad, 17 February 2024 - 11:19.

Eu stau intr-un cartier închis unde majoritatea proprietarilor au pana în 45 de ani. În timpul verii parcul e plin de copii de la 1 an pana la 14-15 ani care se joaca, se dau în leagăn, deseneaza cu creta, bat mingea, se plimba cu bicicletele sau pur și simplu vorbesc între ei. Cred ca se aduna cam 25 de copii la o comunitate de aproximativ 90 -100 de familii.

1. Fiecare generatie are copilaria ei si considera ca a fost cea mai buna.
2. Socializarea acum are loc la gradinita; teoretic e mai controlat si e mai putin bulling.
3. La locurile de joaca sunt mai multi parinti/bone decat copii.

La mine nu exista saptamana fara sa dau cota de piele de pe genunchi/palme/coate, insa copiii mei foarte rar au ocazia asta, iar cand se intampla, e jalea de pe lume.
Stiam ce sa fac: mergeam sa ma curat cu apa si sapun, apoi tineam apasat cu hartie igienica pana se opreste sangerarea.
Daca era ceva mai complex ceream ajutor de la adulti.

Pe mine ma distreaza cand analfabetii (copiii, nu copii, analfabetilor!) discuta filozofic...

Daca stam sa ne gandim bine nu cred ca si-ar mai dori multa lume gastile din jurul blocului in ziua de azi.  Acum 25 de ani nu aveam absolut nimic, deseori jucam fotbal cu castane si mingi sparte, stiam jocuri relativ putine comparat cu ce stim azi. Dar si tentatiile erau mai mici, nici nu vreau sa ma gandesc la ce "tentatii" sunt in ziua de azi, asa ca mi se pare un lucru bun ca gastile alea de la bloc nu mai exista.
In schimb, daca ai ocazia sa iti inscrii copilul in cluburi sportive, cred ca aia e solutia sa faca sport in mod organizat, socializare, etc.

 Adm, on 17 februarie 2024 - 13:26, said:

directoarea de la after, ne spunea disperata ca copii din ziua de azi nu stiu sa se joace.
daca ii lasa intr-o camera doar stau si atat. nu se joaca nimic. tot timpul trebuie sa fie cineva cu ei sa-i puna sa faca cete ceva.

Si de unde ar trebui sa invete acei copii sa se joace?

bobitad, pe 17 februarie 2024 - 11:06, a scris:

total de acord cu diversitatea, si, cum ziceam nu caut decat sa obtin un echilibru intre tehnologie si relatii interumane. echilibru in ceea ce priveste timpul alocat fiecareia si a experientelor, cunostintelor si valorilor pe care le obtin de la fiecare.

barbosa1bis, pe 17 februarie 2024 - 11:49, a scris:

interesant, multumesc. de curiozitate, acel parc a existat dintotdeauna? daca nu, copii au interactionat intre ei si inainte?

Adm, pe 17 februarie 2024 - 13:26, a scris:

corect. intrebarea care se pune este cum continua copii sa exploreze lumea dupa ce termina orele standard. in cazul locuirii intr-un apartament sau casa unde oportunitatile de a se intalnii cu alti copii sunt reduse, imi inchipui ca nu vor depune un efort mare sa caute ei singuri interactiunea, ci for lua calea calea de minima rezistenta de a se retrage in tehnologie si interactiunea virtuala. sigur, un parinte va incerca sa petreaca timp mai mult cu ei, ii va duce la anumite activitati, insa aceste activitati probabil satisfac doar o nevoie de socializare imediata, nu multi continua pe perioade lungi de timp, copii mai renunta, vin altii, etc. nu cred ca se pot dezvolta relatii mai de durata in felul asta. in cazul locuirii intr-un format ca cel la care ma gandeam, speranta mea este ca avand oportunitatea de a interactiona fara sa depuna foarte mult efort si sa mentina contact cu altii pe perioade mai lungi, constant, tehnologia si interactiunea virtuala vor deveni doar o alternativa echilibrata de a tine legatura cu ceilalti in momentele cand fizic nu se poate.
daca ma uit la al meu, sunt incurajat sa zic ca da. constant imi cere sa organizam intalniri cu prietenii lui de la scoala in afara programului normal. din pacate insa, ca parinti, e greu sa facem asta pentru ca depinde de planurile, timpul, si alte aspecte ale celorlalti parinti, ceea ce inseamna ca de cele mai multe ori, in afara cazurilor in care au de facut proiecte obligatoriu in echipa, nu reusim sa le oferim aceasta oportunitate. si atunci, daca principalele considerente in calea acestor interactiuni sunt dependenta de disponibilitatea parintilor, si faptul ca copii nu locuiesc aproape, oare eliminand aceste bariere, copii vor deveni mai independenti? cum ziceam, speranta mea e ca da, controland efectiv formatul care sa elimine/reduca aceste bariere. Insa ma intreb daca aceasta ipoteza a mea e corecta. oare copiii de azi mai doresc sa aibe propria initiativa, sa caute socializarea singuri, chiar daca locuiesc intr-un format in care aceste bariere sunt mult mai putin existente?

giuliani2, pe 17 februarie 2024 - 22:44, a scris:

pentru sport, cu siguranta ajuta. pentru socializare, cred ca mai putin. timpul petrecut in ferestrele astea nu cred ca e unul suficient sa creeze niste prietenii mai trainice, chiar daca se bazeaza pe interese comune

Adm, on 17 februarie 2024 - 22:57, said:

Tot ce invata un copil vine practic de la noi, parintii.Un copil nu are nevoie doar sa primeasca jucarii ci si sa invete cum sa le foloseasca, de acest lucru fiind responsabili parintii. E mult mai usor sa ii dai unui copil o tableta, un telefon sau sa il lasi la tv, dar il distrugi. Acelasi lucru daca ii dai o masina cu telecomanda, practic il face pasiv, il blocheaza dpdv al imaginatiei. De-asta cuburile de tot felul, jocurile de tip lego/playmobil, diferite jocuri de construit absolut orice sunt practic esentiale pentru un copil pana merge la scoala. La gradinita unde merge al meu mare parte din jucarii sunt de genul asta (Construit, lego, playmobil, etc.) si au multe masini de construit (buldozere, excavatoare, tractoare, platforme, etc) sa le dezvolte imaginatia.  O alta parte importanta sunt jocurile de socializare, gen "Nu te supara frate" care ii invata diferite competente sociale, ii invata sa castige sau sa piarda, etc.

Adm, on 17 februarie 2024 - 22:57, said:

De afara, de la alti copii! pe noi nu ne-a invatat nimeni sa ne jucam, tu ai facut cursuri de ''joaca''??? Si frecventarea unor grupuri restrinse, tot asociali va genera, care se vor speria cind vor vedea un chip necunoscut!