Din viata reala

Romania (sau tara in care poti fi jecmanit la tot pasul), episodul 1

Zilele trecute m-am dus la o farmacie Beneva (fosta Belladonna) ca sa iau un recipient pentru urina. Farmacista imi cere 1 leu si 50 de bani. Zic:
- Cu cardul, va rog.
-Nu aveti cash?
Apoi, catre colega:
- Cat era asta? Un leu douazeci?
Intind telefonul dupa ce imi intinde pos-ul. Plata nu se efectueaza imediat. Farmacista:
- Vedeti? Nici pos-ul nu functioneaza... pentru un leu.
In cele din urma se efectueaza plata si ma uit pe chitanta: 1,11 lei. Vazand ca nu imi da si bon de casa, nu zic nimic, nici macar "multumesc". Probabil asta a invatat farmacista la facultatea aia a ei, sa traga oameni in piept, cu zambetul pe buze. Nici ca nu mai trec pe-acolo.

Romania (bla bla bla), episodul 2

In urma cu vreo luna, m-am dus la Lidl sa cheltuiesc niste bani pe lucruri de care nu aveam neaparata nevoie. Asa ca am luat si doua pungi cu fasole uscata, la reducere fiind. Doar ca reducerea nu se aplica de la 10 lei, cat scria pe eticheta portocalie, ci de la 14 lei. Asa ca a doua m-am prezentat cu bonul si fasolea la acelasi magazin. Suma mi-a fost restituita, mai putin 58 de banuti. Ca de obicei, nu era vorba de bani, ci de principii (va recomand sa aveti). Mi-am dat seama de asta acasa, asa ca am compus mailul de mai jos si l-am trimis catre Lidl, cu tot cu poze.

Quote

Raspunsul Lidl nu a intarziat sa apara:

Quote

Voucherul e in valoare de 20 de lei. Putin conteaza suma. Putea fi si 1 leu sau 100. Pe mine ma interesa fix suma pe care nu mi-au restituit-o cand am facut retur, adica 58 de banuti.
Veti zice ca e o suma mica pentru care nu merita sa imi bat capul. Dar Lidl mi-ar fi dat fasolea aia daca nu aveam 58 de banuti?

Dar sa incheiem intr-o nota pozitiva, sa nu ziceti ca sunt hoti la tot pasul (desi sunt). Cand sa traversez intersectia spre farmacia pe la care nu voi mai da, la semafor, in fata mea, era un pusti din buzunarul caruia iesea o bancnota de 50 de lei. Ii fac semn catre buzunarul de la spate si ii zic sa aiba grija, sa nu "piarda" banii. Isi scoate castile din urechi, reia contactul cu realitatea si duce mana la buzunar, multumindu-mi. Asta asa, ca sa se echilibreze cu hoata aia de farmacista.

Edited by Puferiu_, 30 August 2023 - 07:51.

La cererea fanilor adevarati care tin la mine si ma sustin pe privat, revin cu o mica poveste. Mica, simpla si capabila. Exact ca penis mea.

Spalatoria spitalului in care lucram, urma sa fie renovata. Eu deja prinsesem firul, asa ca m-am dus la seful de santier. Imaginati-va niste hale imense cu masinarii capabile sa spele tone de lenjerii. Seful de santier mi*a zis ca trebuie sa scape de cat mai multe unitati si oameni. (unitati=oameni)

Nu stiu daca e in regula sa va povestesc asta. Na, eu incerc.

Alaturi de echipa mea, am smuls toate cablurile din pereti. M-am dus cu carutul la un dála de reciclare din apropiere si ne-a zis ca nu poate primi asa ceva. Asa ca ne-am intors cu cablurile la spital. Si de aici incepe frumoasa poveste.

Dar despre asta va voi povesti maine, ca deja am incalcat niste legi.

Si noi, softpedisti, forumisti, te iubim.

Așa-i că vă iubiți în glumă?

Spalatoria spitalului urma sa se renoveze. Si nu va ganditi ca acolo erau niste masini de spalat casnice, cum avem in baie. Erau niste tulumbe uriase de spalau zeci si zeci de lenjerii zilnic. Detergentul se turna cu sacul. Lenjeriile erau aduse cu carucioare, apoi apa calda curgea prin niste vane. Si masinariile alea se invarteau si se invarteau. Revenind la ale noastre, toate cablurile de electricitate trebuiau inlocuite. Si ce cabluri! Eu imi facusem niste planuri cu cablurile alea. Voiam sa le car cateva zile cu sacosa la mamaie-mea din Ghencea, unde sa le ard si sa vand cuprul. Dar nenea de la crematoriu ce imi zice? "nepoate, ti le ard eu si-mi dai doua cabluri". (moama, ce-mi scapa numele lui nenea de la crematoriu) Eu, naiv din fire, am fost de acord. Si s-a dovedit a fi o decizie buna. A luat nenea ala toate cablurile care cantareau mai mult decat mine si le-a bagat in cuptor. A doua zi a venit tatal meu pe o motocicleta primita gratis de la un prieten si le-a dus la reciclare. Nu mai conteaza cati bani a luat pe cuprul ala. Stiu doar ca ai mei au cumparat o chiuveta pentru wc-ul de serviciu.

Florin, Gica... Mai ziceti si voi niste nume de oameni care au lucrat in crematorii.

Pe la mijlocul anilor '90, ne-am strans vreo 20+ de insi, baieti si fete, in Parcul Tineretului. Cu totii eram la inceput de viata si dornici sa cunoastem noi oameni. Printre oamenii astia era si Dexterus, cel mai jegos si tipic rocker. Stiu, rocker jegos e pleonasm. Si ce zice Dexterus? Cine vrea sa vina la festivalul de la Sighisoara? Deja se creasera bisericute, nimanui nu-i ardea de un festival care acum nu mai exista. Bineinteles ca m-am oferit eu, nelipindu-ma de niciun baiat sau fata. Doua saptamani mai tarziu, eram cu Dexterus intr-un tren arhiplin, spre Sighisoara. Tin minte ca aveam un tricou simplu, de la Kenvelo, si multe sperante. Adica eram naiv. La Sighisoara am inchiriat un pod al unei case vechi, ca mai toate casele din Sighisoara. Ne-am lasat bagajele si ne-am dus sa bem. Cand ne-am intors in pod, noaptea, erau vreo 30+ persoane care dormeau pe unde au apucat. Eu am prins cel mai bun loc: un fotoliu. In alta noapte, am baut atat de mult incat m-am asezat pe un trotuar si am vomitat intre picioare. Doi politisti, care supravegheau zona, s-au uitat la mine, scarbiti. Dexterus m-a tarat pana la pod. A doua zi a fost una dintre primele mele mahmureli.

In alta seara, iesind de la rockoteca, Dexterus imi face cunostinta cu Cristina sau Corina. Nu voi uita niciodata numele asta, ca era mai beata decat mine. Ne cumplam noi, ha, ha, ha-hi,hi,hi si ne plimbam prin oras. Eu eram foarte timid din fire. Mi-a luat ceva vreme sa o sarut pentru prima oara. Dar si cand am sarutat-o... Nu ma mai sarutam saturam de ea. Am inghesuit-o intro poarta veche si voiam sa-mi fac mendrele cu ea. Nu va ganditi ca am futut-o si azi avem doi copii, impreuna. Nu.

In timp ce o sarutam, aud galagie din spatele meu. In timp ce ma intorceam, un baiat mi-a dat cu o sticla de plastic plina cu ceva in cap. Mi-am dat seama ca nu e de bine, asa ca am smuls-o pe Cristina/Corina si am tarat-o dupa mine. Mai incolo, dau de alte zdrente din aceeasi gasca de manelisti spurcati. Unul dintre ei chiar a zis o replica dintr-o reclama de rahat, la moda pe vremurile alea: "rockere, partidul te vrea tuns". Nu facem doi pasi si altul imi da cu podul palmei in nas. Sangele incepe sa curga pe tricoul de la Kenvelo. Eu nu mai stiam de mine. La un moment dat, ma opreste Cristina/Corina si imi zice sa ma linistesc. Coaie, eu nu eram nici rocker, nici manelist. Ce au avut baietii aia cu mine? In fine. Ajung in podul mult vestit si ma culc, linistit.

A doua zi m-am suit cu Dexterus in primul tren spre Bucuresti, ne-am bagat penis-n el de festival si Sighisoara, am facut blat si am ajuns acasa. Ca sa fie treaba oabla, ne-au oprit si controlorii pe 105. Dar asta e alta poveste.

Hai sa va zic și eu una cu crematorisri.
Am lucrat o perioada la o mica cooperativa familiala din Vilvoorde. 9 oameni toți patroni în afara de mine, băieți de băieți.

Clădirea unde aveam birourile avea o mica sala de mese unde venea la prânz și șeful crematoriului, care era la vreo 300m distanta, să mai schimbe și el o vorba. Și numa' cu povesti interesate. De genul :

- Azi a fost generalul van der Sulea. A fost greu tare bine ca s-a terminat. Lume multa, politie... Din cauza lor n-am putut sa dau și eu un joint la familie.
- cum mah tu dai jointuri la clienti?
- da, am o mica plantație, și când ii vad cu nervii în piuneze le dau un cui,asa, din partea casei, merge mai ușor.

Sau, alta. Zi însorită de iarna, cald afara, soare după trei luni de ploaie și întuneric. Apare ăsta cu mutra îngrijorată:
- Bah e frumos afara zilele astea. Weekendul viitor o sa am la greu de lucru tre' să-i anunț pe băieți să nu-și ia libere.
-?! Huh? Ce treaba are una cu alta?
- Pai toți moșii ies din case pe vremea asta și încep să bântuie. Viruși, căzături, accidente. Și tot pe vremea asta toți doctorii pleca la ski sau la Oostende cu amantele... Clar o sa avem de treaba.

Edited by KiloW, 12 October 2023 - 21:12.

Sambata trecuta eram pe la Piata Romana, unde am vazut un nene in varsta, fara picioare, dar in scaun cu rotile. M-am dus la el si i-am dat 10 lei. Dau sa plec si ma striga. Ma roaga daca pot sa ma duc pena la Mega si sa-i iau o sticla cu apa plata. Si-mi intinde cei 10 lei pe care i-i dadusem eu. I-am zis sa-i tina, ca-i iau apa din banii mei. Dupa ce ii dau apa, nu mai inceta cu multumirile. Mi-a adus aminte de amaratul din gara din Oradea.

Anul trecut mi-a fost dat sa intalnesc un intelectual. Cum l-am recunoscut? A vorbit foarte putin, a zambit cand eu am zambit si raspuns intrebarilor mele pe loc. Dupa cum urmeaza.

Nenea asta are un fiu de care eu sunt foarte atasat. Fiul sau (sa-i zicem Florin) m-a invitat, intr-o zi, la cabana lor de la Campina. Normal ca am acceptat. M-am dus cu trenul, pe banii mei. La gara, cine ma astepta? Chiar el, intelectualul. Se sprijinea cu un picior de Cadillac Escalade, ca asta era masina cu care venise ca sa ma conduca la cabana. Mi-a zambit dupa ce am zambit eu si mi-a intins mana. I-am strans-o, cu timiditate. Pe drum, faceam glume cu Florin. Intelectualul, nimic. Ajungem la cabana, ne cazam, apoi iesim in curte. In curte, sculpturi peste tot. Insasi cabana era o sculptura. Aproape ca si eu ma simteam ca una. La un moment dat, vine intelectualul si ne intreaba cum vrem sa fie micii. Va dati seama ca eu eram coplesit de atata talent. Avea propriul sau gratar in forma de scripta, iar micii aveau forma lui Iisus pe cruce. I-am zis "da", ca nu mai aveam alte cuvinte cu mine. A doua zi, intelectualul ne-a condus la gara. A coborat din aceeasi masina imensa, nu a zambit, dar mi-a strans mana. Biletul de intoarcere, catre Bucuresti, tot eu l-am platit. Dar am mancat mici cat... mana lui Iisus.

Psihologul mi-a zis sa fiu mai deschis cu voi, asa ca iata-ma.

In 2019, pana sa inceapa pandemia/nebunia, am fost la bulgari. All inclusive, last minute... Ca orice roman. Mancarica, bauturica si femei goale. Eram tanar si frumos. Acum sunt doar frumos. Va dati seama ca ma simteam ca o pitipoanca care a pus ochii pe un bogatan batran ce urma sa moara. Acum, ca v-am facut introducerea, sa va zic ce m-a sfatuit psihologul meu sa va povestesc.

Intr-una din seri, ne adunaseram cele sase cupluri la restaurantul principal. Fiecare isi lua mancare si bautura la discretie. Ma stiti pe mine, eu mai mult cu bautura si pus pe glume decat cu mancarea. La un moment dat ma duc la un dozator de bere. In fata mea era o doamna. Dar ce doamna! Cred ca avea 1,60, deci mie imi venea cam pana la piept. Rochie mulata, coafura proaspata si degete care se terminau cu niste unghii rosii.  Se chinuia, sarmana, sa-si puna bere intr-un pahar cu stropi de calcar. Intr-o engleza mai stricata ca mine am intrebat-o daca o pot ajuta. Va jur ca nu bag nimic de la mine, expun doar faptele. Dupa raspunsul sau mi-am dat seama ca e britanica get-beget. I-am smuls paharul din mana si i-am turnat niste bere. Mi-a zis ca fac sa para atat de usor, ca sunt eroul ei. Cred si eu, la cati hectolitri am turnat in mine de-a lungul anilor. A luat paharul plin, cu timiditate. Nu a plecat, ci a disparut in neant. Eu m-am intors la masa cuplurilor. M-am ridicat de la masa, ca nu era masa mea. Abia apoi am ajuns la masa care trebuia.
Acum bag de la mine. Aia era pofta inimii si mama la copii. De fapt, ea posteaza acum.

Heheheee! De ce mi-o da viata lamai? Eu sunt de zahar, asa ca fac limonada si o vand. In seara asta, rahatul ala de fost iubit al surorii mele a venit beat la ai mei. Ai mei, naivi fiind din fire, i-au deschis usa si l-au primit. Iar ala nu mai pleca. Eu ma gandeam pe cine sa sun mai intai, sa creez o diversiune. Stiu, scenariu de film. Asa ca am sunat frumos la politie, politia a venit si l-au saltat pe nenorocitul ala. Ce-o fi maine? Geamuri sparte, amenintari? Nu ma intereseaza, sunt baiat mare de-acum. Va recomand sa sunati la politie.

La iesirea din Parcul Sebastian spre Kaufland era o taraba cu petarde. Lumea nu se inghesuia. Stia ca se gasesc peste tot. Intre Kaufland si Carrefour mai era  o taraba. Stiti ca eu nu folosesc asa ceva deoarece lucrez de Revelion. Dar, de curiozitate, m-am apropiat ca sa vad preturile. O cutie cu 20 de FP3 costa 50 de lei. Zic, in gandul meu, "scump". Apoi am vazut gramajul: 1,5 grame. wtf? Pai alea sunt FP3 doar cu numele. In urma cu patru ani, mi-am luat de pe net 20 de cutii. Am strambat din nas cand am vazut ca cinci cutii erau cu 2,8 grame, iar restul erau cu 3,2. Deci ce vindeau aia de la taraba erau blasfemii. Doamne, Dumnezeule prea-Inalt si Sfant! Nu poti vinde FP3 de 1,5 si sa zici ca sunt FP3. Alea sunt jucarii. Doamne...

Ati ajutat o batranica sa treaca strada? Ridic stacheta si va provoc sa ajutati un nevazator sa treaca strada. Dupa cum urmeaza.

Azi dimineata eram pe partea cu Luca, la Sebastian. Tocmai ma intorceam de la Lidl Luna, cu multe produse in rucsac, caserole si borcane goale de la munca si satul de viata. Na, ca in fiecare dimineata. Din tramvaiul 11 care a oprit in statie, a coborat o persoana nevazatoare. Mi-am dat seama ca e nevazatoare dupa bastonul alb si ca umbla bezmetica printre liniile de tramvai. Eu inca asteptam sa se faca verde, sa iau 32 spre casa. Persoana nevazatoare s-a sprijinit de balustrada dinspre tramvai. Teamvaiele circulau de parca nu existau pietoni. Mi-am zis "ai de plm, nu moare asta sub ochi mei?". S-a facut verde si m-am dus repede catre persoana despre care stiti ca era nevazatoare. Eu:
- Buna dimineata! Doriti sa va ajut?
- Daca doriti...
Eu, satul de viata:
- Unde doriti sa ajungeti?
- Sa traversez. (doh!)
Ii zic "stanga, dreapta, aveti grija la denivelari".
- Va descurcati de aici?
- Da, multumesc.
- Cu placere! O zi buna!
Apoi m-am intors in statia lui 32 care tocmai plecase.