Din viata reala

Buna dimineata, dragii mei, si bine ne-am regasit! Va anunt din start ca asta este unul din acele topicuri lungi si plictisitoare in care voi expune multe subiecte imbarligate. Ca imi voi lua hate sau ca voi fi contrazis pentru mici rahaturi, sunt constient. Aia e, imi asum.

Voi incerca sa expun lucrurile cat de cat in ordine si sa fiu coerent. Va spun din start ca sunt subiectiv si ca, cel mai probabil, greseala e la mine.

In urma cu ceva ani, am deschis un topic in care ziceam ca daca tii apa in gura cand tai ceapa, nu te ustura ochii. A aparut un user foarte cunoscut la vremea respectiva care o tinea una si buna ca n-are cum. Dar ai incercat sa tii apa in gura cand tai ceapa? Nu. Si tot venea cu argumente care pareau plauzibile daca era sa il crezi. Eu il credeam destept, doar ca era destept in domeniile sale. In fine, omul nu si nu. De ce va zic asta? Pentru ca, de-a lungul anilor, m-am lovit de astfel de useri care par destepti la prima vedere, descurcareti in viata, dar sunt caposi in anumite privinte si nu o dai la pace cu ei neam. Astfel de useri sunt si acum printe noi si cu greu iti dai seama ca nu sunt asa destepti precum par. Ma rog, nu vreau sa-i fac prosti, ca nu sunt prosti. Sunt doar caposi.

Pe la mijlocul anilor 2000, lucram intr-un supermarket. Printre lucrurile pe care le faceam, desi nu erau in atributiile mele, trebuia sa pun si etichetele cu preturile noi la raft.
Mica paranteza. Ati vazut ce frumos arata un supermarket, curatenie si marfa aranjata in rafturi? Eeh, ganditi-va ca in spate e taman opusul. Am avut ocazia sa ma plimb pe la mai multe magazine din firma asta si toate erau pe acelasi calapod: afara, vopsit gardul. Inauntru… sobolani, mizerie, nervi, tipete, produse expirate puse la vanzare, salarii mici, ore suplimentare neplatite. Veti zice ca exagerez. Dar cand am cumparat cursa de soareci si prindeam scarboseniile in depozit, exageram?
Revenind la ale noastre, etichetele cu preturile noi le printam pe hartie alba. Promotiile, pe hartie galbena. Seful de magazin s-a prins de smecherie si punea pret intreg pe eticheta galbena la produsele care urmau sa expire. Mi-a zis la un moment dat “cacat daca puneam cu eticheta galbena si se vindea”.

Daca ati citit pana aici si cascati, mai bine faceti altceva decat sa cititi mai departe. De-abia am inceput.

Zilele trecute voiam sa traversez o strada din cartier. Nu era cu semafor, dar avea semnele si zebra pe jos. Aveam doua sacose in maini. Astept sa treaca prima masina, nu ma arunc ca boul. Trece a doua masina. A treia… Coaie, nu ma vedeti? Eram coborat de pe trotuar, vizibilitate, conditii optime… Ridic ambele maini cu sacosele si mai fac un pas. Pana la urma i s-a facut unuia mila de mine si a oprit.

Acum alta frustrare, ca azi dimineata mi s-a intamplat si cam asta a fost picatura.
La metrou, la Unirii, este cel putin un turnichet care nu functioneaza. Cei care circula cu metroul stiti ce inghesuiala e la orele de varf, mai ales pe ruta Unirii-Pipera si retur. Asa ca ma duc la casiera si ii zic ”doamna, nu functioneaza turnichetul” “da, stim, urmeaza sa fie reparat” “urmeaza sa fie reparat de cel putin un an. E nevoie sa fac o petitie pentru repararea turnichetului?”.

De aici incepem adevarata distractie.
Anul trecut, blocul meu a fost reabilitat. A fost reabilitat asa de bine incat imi vine sa ma duc la psiholog, sa ma reabilitez si eu. De dimineata si pana seara, cel putin opt luni (sau ani, nu mai stiu), bateau oamenii aia si gaureau si turnau si vorbeau de parca erau in creierii mei. Se plimbau pe la geamul meu ca pe bulevard. Nu mai puteam sa fac nimic in tihna caminului meu. Srilankezi si turci tipau unii la altii, aruncau chistoace si doze de bere in gradina, apoi se pisau pe unde apucau.De-abia asteptam sa plec la serviciu. Prietenii mei? Rudele… Am facut la vizite anul trecut cat n-am facut in ultimii ani. Ba m-am si impacat cu niste prieteni cu care nu mai vorbisem de doi ani. Veti zice ca e buna rebilitarea, ca izoleaza blocul si nu mai e frig. Va zic eu adevarul? Tinand cont ca anul trecut au tot fost reparatii la tevile cu apa calda, la mine au izolat frigul de afara de frigul dinauntru. Apoi a trebuit sa inlocuiasca tevile de la subsol si sa izoleze tavanul. Eu stau la parter. Cand auzeam muncitorii sub pat, aia nu dadeau gauri in tavan, ci in creierii mei. Ba ii si auzeam cum glumeau: “Vasile, baga trafu’n punct”, “in cur? De ce sa mi-l bag in cur?”. Asa ca, atunci cand va veni la voi cineva sa va zica ca reabiliteaza blocul, nu va opuneti. Doar sa pregatiti bani si de psiholog. Acum ce sa mai… A trecut. Am blocul izolat. Si vopsit in doua culori oribile: cacaniu si ou de rata cu gainat pe el.

Cand a inceput reabilitarea, mi s-au dat jos unitatile exterioare de la aerul conditionat. Cei doi baieti care au venit (mai ales unul dintre ei) erau cam sclifositi. O dadeau in diverse, ca o sa va trebuiasca alti suporti la reinstalare, o sa va coste, suntem doi muisti care vrem sa va jecmanim… Dupa reabilitare, cred ca i-am sunat de patru ori si le-am trimis doua sms-uri. Ca venim maine, daca nu ploua. Ca suntem la lucrare, ca etc. In cele din urma au venit, au pus niste prelungitoare pe suporti si au montat unitatile. Eu, baiat simtit din fire (sau prost), le-am dat 100 de lei inainte de lucrare. Ei nu cerusera, dar apoi ce mi-au zis? Ar fi bine sa completati cu freon. Cat ma costa? 180, de aparat. Eee, lasa-le asa, ca mai e pana la vara. Dar, ca sa nu ma prinda vara fara freon, am cautat pe internet o firma care se ocupa cu asa ceva. In niciun caz nu voiam sa mai apelez la aia doi. Si am gasit firma pe Facebook, la recomandarea cuiva care parea de incredere. Mi-a placut ca a specificat faptul ca firma respectiva da si bon de casa. Aaa, gata, boss, m-ai convins. Vin baietii, baga freon si imi curata si spliterele. Cat ma costa? 600 de lei. Baietii au facut treaba buna, nu zic nu. Dar fara bon.

Nu bine s-a terminat reabilitarea sufletului ca au venit altii cu schimbarea trotuarului. Stati sa vedeti! Au inceput prin avansarea in gradina din fata blocului meu, ca sa puna trotuar (inainte nu era) si sa parcheze masinilie cu fata sau spatele la bloc.  Ba, si parcheaza unii de zici ca sunt prosti facuti gramada, n-au condus in viata lor. Inainte, inapoi, stanga… Coaie, vrei sa vin eu sa-ti parchez masina? Ambaleaza motorul ala in dusmanie, de imi intra mie toate noxele in casa. Apoi, in spatele blocului, era un rond cu copaci si iarba, imprejmuit cu un gard. Ce-au facut muncitorii mei? Au scos gardul, au turnat beton si au facut locuri de parcare. Au lasat doar putin loc in jurul fiecarui copac. Ba chiar un muncitor a taiat un corcodus inalt de vreo cinci metri, a venit un excavator sa scoata resturile din radacina si au turnat beton. Gata locul de parcare. Nici urma de corcodus. Lucrurile nu se termina aici. Intre rondul asta (care acum a devenit parcare) si centrala, era cale de acces. Au facut un fucking trotuar de la centrala si taie rondul/parcarea in doua. Practic, au blocat calea de access spre scara blocului meu. Asa ca eu sunt nevoit acum sa ma strecor printe masini si sa traversez trotuarul ca sa ajung la scara mea. Sau sa ocolesc rondul/parcarea. Eu ca eu, ca sunt tanar, dar ce vor face varstnicii? Intamplator, chiar ieri veneau doua vecine in varsta: una a ocolit rondul ca nu putea sa ridice piciorul atat de sus, cealalalta a trecut peste trotuar, apoi s-au asteptat una pe cealalalta. Ba intr-o dimineata, nestiind de trotuarul respectiv, m-am impiedicat si am cazut de era sa-mi frang gatul. Detalii gasiti aici. Dati click pe poza pe propria raspundere.

Si mai am o frustrare, legata de serviciu. Lucrez de ceva ani aici si, per total, e ok. E un loc de munca, totusi. Dar trebuia sa vina un rahat de sef care sa strice toata treaba. Cum interactionez cu el, cum mi se fute buna dispozitie. Un (mult spus) om fara scrupule ce calca pe cadavre si nu-i pasa de nimeni si de nimic. Asta ar vinde-o si pe ma-sa ca sa-si scape pielea. O sa va povestesc altadata despre rahatul asta, in alt topic.

Daca in urma cu cativa ani as fi contrazis pe oricine care zicea ca e rau in Romania, acum l-as intrerupe si as veni eu cu exemple. Din tara asta nu as pleca, desi am avut ocazia de doua ori. Dar tot m-as muta la munte sau in padure sau la tara sau oriunde ca sa nu mai interactionez cu autoritatile si oamenii, in general. Cum nu se poate, n-am decat sa trag si sa indur (Pull&Bear) mai departe. Vorba aia, mergem inainte, ca in spate e podul rupt.

Acum ani de zile aveam un amic care lucra la o fabrica de mezeluri, ne povestea cum mai pica cate un sobolan in malaxor. Si povestea asa ca o normalitate. Cei de la fabrica respectiva ciordeau mezeluri, carnati, salam etc... Si statea in balcon cu toate astea atarnate pe sfoara.
Nu le mancau, le aruncau la caini la tara.
Nu glumesc, nu exagerez, era o fabrica de mezeluri importanta, din cauza asta iti este si frica sa dai numele.

Aveam care lucrau la un depozit de bauturi alcoolice, am scris pe forum, se plimbau, se pisau soareci pe sticle si doze, apoi erau sterse de praf si vandute si beau prosti din ele.
Cei care lucrau acolo bagau pixul in doza de bere sau in ce doreau sa bea, desfaceau, beau, apoi spargeau sa zica ca este din transport.

Tu ai impresia ca aia nu stiau ca nu merge turnichetul respectiv? Ce naiba te-ai gandit sa mai faci conversatie inutila? Nu suport pe cei care inteleg ca in locul respectiv sunt persoane angajate, care au observat prostia aia de turnichet, nu mai au nevoie de inca un nebun sa le zica.
Nu se repara ca nu se doreste, poate nu este contract de mentenanta, licitatia, poate este contractul facut dar este piesa scumpa.
Ca firmele alea prin contract asigura doar datul cu pensula, pentru restul se face comanda, transport, pret produs, o piesa mica trebuie comanda din china sau japonia, de unde au cumparat aia sistemul.

Macar la tine era trecator, plecau prosti cu renovarea, eu am locuit si ca proprietar si cu chirie prin tot felul de zone. Am citit sute de subiecte, mii de mesaje despre vecini si locuitul la oras.
La mine cand au venit la bloc sa toarne asfalt, eu am zis Mc, ca s-a marit valoarea zonei si doream sa vand.
Zgomotul de afara era parfum fata de ce era in bloc.
Eu lasam geamul sa nu se inchida perfect ca era galagie in bloc.

Am scris pe forum, daca nu ai fost atent, cand vin aia cu renovarea blocului sa nu platiti 1 leu, ca am cunoscut pe cineva care i-a spaguit si tocmai la ei nu au facut cum trebuie, ca se invatasera sa mulga vaca de bani.

Intreba pe forum orice, au demontat aia AC-ul si tu nu te-ai gandit sa faci subiect pe forum.

De cand ai scris cu afaltarea mi-am dat seama ca au mancat aia din gradina si acum iti parcheaza masinile la geam. Tu nu uitai la filmele cu Piedone? Cand renova sectorul?
La subiectele de pe imobiliare.
Trebuia sa faci gura, ca de ce se desfiinteaza spatiul verde, de ce se taie copacul. Acum? Ia si vinde ca iti vine un prost care sta cu iubitica in masina de nici nu poti sa aerisesti.

La partea cu jobul. Aia este, fa si tu ca mine, cauta cum sa te imprietenesti cu un sef toxic, how to deal with a difficult boss.
Ia de fa cursuri, ia permisul, nu iti da demisia dar fii pregatit, nu astepta sa te dea ei afara sa te puna sa faci ceva ce nu iti place.
Si sunt sigur ca la inceput te aveai bine cu seful ala nenorocit.

Eu de ce m-am mutat la casa, am gard de beton, am 2 pisicei, ma duc si plantez ceva, meditez, aia este viata.
Confortul este ca democratia, se plateste si se lupta pentru el.

Ai facut o greseala la partea cu trotuarul. Cine are cat de cat internet o sa observe cand o sa doreasca sa cumpere, o sa observe ca parcheaza masinile cam aproape de geam.
Pai m-am uitat la blocurile alea facute pe camp, demisolurile alea de parcau masinile chiar la geamul lor. Nu puteau aia nici sa deschida geamurile, luminile de la faruri.

Puferiu_, on 14 martie 2023 - 08:57, said:

Ai scris ca "Din viata reala" (titlu topic), deci iti acord credit, dar cu dobanda 10%.
Una e a frustra si alta e sa te simti frustrat.
Pai de ce sa te simti frustrat, nu stii cum merge treaba?
Ti-a rupt careva gioalele? Nu.
Ti-a intrat careva dintre ei in creier si ti-a provocat daune? Nu.
Singurul ca s-a jucat in creier despre frustrare esti tu si ea/emotia de tip frustrare nu stie de gluma, cum te prinde cum ti-o trage.
"Ti-a placut sa te dai mare, acum trage o frustrare. De cate ori te dai mare mereu tragi cat-o frustrare".

Edited by utilizatorok, 14 March 2023 - 11:53.

Eu am incercat sa fac si naveta la tara.
Tot romaneasca era experienta, plecam eu frumos imbracat de la birou, asteptam autobuzul, microbuz cat de cat ok, dar timp pierdut.
Carau aia cu autobuzul de la pasari, saci etc... Sa aiba logica plata biletului ca erau oameni de la tara saraci.

Ia de pune apartamentul pe OLX, apartament la parter, ai deasupra ta numai tampiti, este nevoie doar sa incepa un prost cu muzica, inundatie, tropait.
Am stat la parter.

Daca o sa mai stau vreodata la bloc, apartament sau garsoniera la ultimul etaj, sa fiu eu tampitul ala care tropaie, face inundatie.

Vad ca sunteti din ce in ce mai multi care ma incurajati sa va mai zic. Eu ce sa fac acum? Va zic.

Odata cu reabilitarea sufletului, am ales (asta, altceva n-a fost) sa mi se inlocuiasca si ferestrele. Eu aveam de la Gealan, fara probleme cu ele. Meseriasii mi le-au schimbat tot cu Gealan, dar cu probleme. Ferestrele noi sunt mai mici decat cele vechi deoarece au pus umplutura pe margini. Pe langa asta, nici nu au izolat cum trebuie. Am cumparat doua sprayuri cu spuma poliuretanica, am iesit pe schela si am pus pe unde trebuia. Daca ati vazut un grasan (ca mine) in pijama si papuci de casa injurand de zor in timp ce umplea golurile dintre ferestre si perete cu spuma, eu eram. Ba chiar am si taiat spuma dupa ce s-a intarit la nivelul tocului, sa vina meseriasu' direct cu gletu' sau cu ce-o da el acolo. Eu acum sunt nevoit sa renovez in casa la cat spatiu au lasat intre toc si perete.
 20230315_184250.jpg   72.97K   80 downloads

Sa va zic si de toaleta temporara. Baiete, ce distractie a fost si cu asta!

V-am zis mai devreme ca muncitorii se pisau pe unde apucau. La cat de imputita era toaleta aia temporara, eu m-as fi dus sa ma pis dupa ea. Doamne, ma vezi acum ca sunt plin de nervi, dar nu exagerez, da? Da, Pufule, zi mai departe! Au adus toaleta odata cu schelele. Cred ca la toaleta aia si-au facut de mai multe ori nevoile cei de alta etnie decat muncitorii mei. Au pus-o strategic, pe un colt al centralei. Vizibila din cel putin doua parti. Dupa cateva luni, au mutat-o in dreptul bucatariei mele. Da, da. Eu stau la parter. Fix in dreptul bucatariei mele au mutat-o, langa gardul gradinii. Coaie, eu mananc la 10 metri de unde va cacati voi? Am luat o foaie, am scris pe ea "MUTATI TOALETA" si am lipit-o cu scoci de usa. A doua zi au mutat-o la locul ei, pe coltul centralei. Povestea nu se termina aici, dar trebuie sa iau o gura de apa.

Intr-o dimineata, ajung acasa de la serviciu. Satul de viata si de sef, chipul mi s-a inseninat cand am vazut-o pe maica-mea. Care ce-mi zice? Mai, mama, azi-noapte s-a auzit o bubuitura si azi am vazut pe geam ca e toaleta rasturnata. Ii zic: cum asa, coaie, ca doar era la locul ei in urma cu doua zile? Ma uit pe geam si vad toaleta rasturnata in mijlocul drumului. Imi iau papucii plini de spuma de mai devreme si ma duc la toaleta. O intreb: esti bine? Parea obosita, saraca. Cica doua scarbe au rasturnat-o noaptea trecuta. Asa ca pun mana pe telefon si sun la firma care se ocupa cu asa ceva. "Doamna, a lesinat toaleta." Da, o sa trimitem un echipaj. Echipaj pentru toaleta?! Da, chiar au trimis. I-au dat doua palme, au stropit-o cu apa (serios, chiar au stropit-o cu apa), si au pus-o la coltul sau.

Puferiu_, on 15 martie 2023 - 18:53, said:

De ce ai acceptat sa iti schmbe aia ferestrele ca nu este obligatoriu?
Si de ce nu le-ai masurat inainte? Tu ai impresia ca aia sunt zei?
Nu corespondea dimensiunea? Du-te si iti baga fereastra aia la depozit.

Stai calm cu taiat spuma pana nu faci acolo reparatie ca faci altele.
Acolo repari cu glet. Aduci la nivel cu spaclu.
Si fa naiba o alta culoare ca asa aveam si eu albastru.

Primaria are un numar unde poti sesiza toate prostiile astea.

Si sa ne intelegem, cand ai un sef nenorocit, cand te duci acasa, amice, nu te duci sa stai pe internet, te duci sa faci cursuri, sa te gandesti ce sa faci, cauti pe youtube ce sa faci cu un sef nenorocit, cum sa investesti bani.
Ca sefi au viata lunga.

Edited by MindArchitect, 15 March 2023 - 20:58.

Un cunoscut, candva, avea cam acelasi gen de problema cu seful, in fiecare zi venea pe capul lui si din interactiunea asta iesea mereu sifonat.
La un moment dat si-a luat inima-n dinti si i-a zis: "Sefu, eu stiu ca dvs. sunteti un inger trimis din cer sa ma proteje si sa ma indrume."
Cum, necum, seful nu a mai trecut pe la el, orice era necesar ii comunica prin intermediari.
Unul dintre motivele marturisirii, este depresurizarea subiectului, prin urmare "Da-i-nainte cu tupeu" si impartaseste-ne intrucat ai dreptate, asa e-n viata.

Revenind la convorbiri contrare,
Nenorocirea este insa tocmai aceasta dreptate.
Ea are la baza, pe de o parte, simtamantul/emotia adevarului, a ceea ce e corect, drept, evident, normal/firesc (propriu-i adevar).
Iar pe de alta, bazat pe acest simtamant mentionat, un nou simtamant/emotia indreptatirii celui in cauza de a face dreptate (propria-i dreptate), de a re/stabili legalitatea faptelor.
Acuma, nu ar fi chiar mare problema daca nu apare frustrarea si toti colaborationistii ei emotionali (mahnire, suparare, enervare, furie, deprimare etc), ar fi alte probleme.
Daca insa apare frustrarea asta denota o toleranta redusa la astfel de factori, sunt perceputi ca nocivi si chiar sunt nocivi din cauza gestionarii deficitare.
In aceste conditii, de cate ori cel in cauza recidiveaza in a se considera posesorul adevarului si indreptatitul aplicarii dreptatii (a ce anume e corect, normal, evident,... si judecarea pricinilor impreuna cu stabilirea, plus executara sentintelor), de atatea ori va intra in contact cu emotia frustrarii si celelalte specificate.
Sunt 3 variante destul de clasice:
- fugi, e cea mai simpla
- lupta, daca te tin curelele
- reinventeaza-te info-emotional, adica sa revii in gratia inocentei, dar reevaluand codul legislativ al propriei functionari, atat psihic, cat si comportamental fizic.
Nimeni altcineva nu da declanseaza emotia, decat tu cel in cauza.
Da, esti in contact cu stimulii externi (in acest caz), dar interpretarea lor o faci tu si usa emotiei o deschide informatia rezultata din interpretarea ta, nu stimulul.
Serenitatea este ea gratia inocentei, dar omul nu are cum sa ramana in inocenta pruncului, ar fi absurd, ar ramane ca o leguma.
El e necesar sa ramana inocent insa, prin cultivarea celor ce nu intra in opozitie cu buna sa functionare.
Frustrarea si cele asemenea erodeaza sanatatea celui in cauza pe toate planurile, dar si relatia cu el insusi si cu ceilalti si asta din cauza cultivarii unor identitati nepotrivite cu care respectivul se identifica (detinatorul adevarului/corectitudinii/evidentei/firescului, justitiarul-executor, enervabilul, frustratul, pofticiosul etc).

Vad ca posteaza din ce in ce mai multi pe topicul asta. Are priza la public. Maine, poimaine citesc despre pataniile mele in presa.

Astazi continuam cu ferestrele. Maine va povestesc despre cum nu a iesit tatal meu la pensie ca e prea tanar.

Buuun. In sufragerie aveam o fereastra mare cu un geam fix si unul care se lasa pe spate (batant ii zice?) si se deschidea larg. Deci fereastra era formata din doua parti. Acum am o fereastra mai mica formata din trei parti: un geam pe stanga, unul pe dreapta si unul fix, pe mijloc. Geamul din stanga e batant si se deschide larg. Cel din dreapta doar se deschide larg. Care o fi logica?

Meseriasii care mi-au pus ferestrele, mi-au cerut cate 150 de lei ca sa imi puna plase. Patru ferestre ar fi insemnat 600 de lei. Tatal meu nu a fost de acord, a zis ca le face el din plasele vechi. De vara trecuta eu am doua plase in baie, niciuna la ferestre. Aici e greseala tatalui meu ca s-a incapatanat sa le faca el, desi nu mai e in stare si greseala mea ca nu am insistat. Cand erau caldurile alea mari, muncitorii se plimbau pe la geamul meu, fara aer conditionat si cu gajganii in casa. Un vis.

Aa, si a trebuit sa schimb toate jaluzelele, ca cele vechi nu se potriveau la ferestrele noi si mici.
TOTAL: 312,30 RON

Edited by Puferiu_, 16 March 2023 - 19:53.

Puferiu_, on 14 martie 2023 - 08:57, said:

Medicamente expirate ?

Am citit toata polologhia. E doar viata de zi cu zi in Romania. Eu m-am confruntat cu din astea timp de peste 30 de ani, pana cand am tras linie si dus am fost.

Puferiu_, on 14 martie 2023 - 08:57, said:

in Ro avem o delicatesa: Taci si inghite
dar, daca nu-ti place, ai o gramada de alte optiuni
!

Puferiu_, on 16 martie 2023 - 19:41, said:

Acuma, lasand deoparte camaraderia, iti place, nu-i asa? Iti cam place sa te lamentezi colega. De cand ai deschis topicul, daca era o placere gustativa, la cata ai "ingurgitat" luai deja 3 kg.

Daca tot ne-am strans atatia pe topicul asta (imi cer scuze celor care nu am apucat sa le raspund in privat, dar primesc foarte multe mesaje), cred ca e timpul sa trecem la intimitati.
Sa va povestesc cum am pierdut-o pe sor'mea de doua ori. N-avea farmec daca o pierdeam doar o data. O sa incerc sa expun lucrurile in ordine cronologica, dar la ce sentimente ma coplesesc... Hai, Puferiu, fii barbat si nu le spune ca te podidesc lacrimile! Pe scurt e mult de povestit, deci inarmati-va cu rabdare.
Katy, sora mea, e mai mare decat mine si, teoretic, ar fi trebuit sa aiba mai multa minte. Cand Katy era mai tanara, era mai inalta decat mine cu un cap. Acum eu sunt mai inalt decat ea cu un cap. Era zvelta, avea tate si cur, cat de cat draguta la fata. Acum a imbatranit cu 10 ani si e o slabanoaga. S-a maritat de tanara, i-a placut pu la viata. Doar ca a nimerit o scarba de om care profita de ea. Uneori o mai si batea. Eu si ai mei ii ziceam mereu sa vina sa stea cu noi, sa-l dea in mortii lui pála. Ea nu si nu. Se temea pentru viata ei si a noastra. Ala era un nenorocit cunoscut in tot cartierul. Numai scandaluri cu vecinii, probleme cu politia... Facuse box la viata lui, iar acum o considera pe sor'mea sacul sau de box. Pana la urma, sor'mea s-a saturat de rahaturile aluia si a fugit cu altu' in Austria. De aici incepem.
Eu eram la serviciu si ma suna Katy sa ma intrebe daca e in regula sa plece cu asta in Austria. M-a luat ca din oala. In cateva minute m-a pus la curent cu situatia lor: l-a cunoscut pe Facebook, ii place cum ii vorbeste si vor sa plece in Austria, la munca. Cred ca 3 ore am vorbit cu ea la telefon si-i ziceam sa nu plece. La sfarsit n-a zis nici ca pleaca, nici ca nu pleaca. Cateva zile mai tarziu, intr-o seara tot la serviciu, ma suna maica-mea si-mi zice ca nu mai stie nimic de Katy. Pe mine a cazut cerul. Daca pe mine a cazut cerul, aveam sa aflu mai tarziu ca pe maica-mea cazusera si cerul si Pamantul si toate planetele deodata. Ultima oara vorbise cu Katy cand era la granita si ii zisese ca nu pleaca nicaieri.
Urmatoarele zile au fost groaznice. Pune mana pe telefon, cauta-l p’ala pe Facebook, suna in stanga si dreapta la serviciu la ea… Nici urma de Katy. Noroc ca stiam numele aluia cu care a fugit de pe Facebook si le-am trimis mesaje tuturor celor care aveau numele asemanator cu al lui. Unii imi raspundeau frumos, altii ma injurau. Si da-i si cauta, fara rezultat. Pana la urma a dat de ea taman zdreanta de care fugise. Ce metode a folosit, pe cine a intrebat, nu stiu. Asta o voia inapoi, va dati seama. Ii lipsea sacul de box.
Le trimit mesaje pe Facebook si sms-uri surorii mele si aluia de fugise cu ea si, in cele din urma, m-a sunat ea. N-am stat la discutii cu ea, i-am zis din prima sa o sune pe mama. Katy habar n-avea de ce lasase in urma. Cateva minute mai tarziu o sun pe maica-mea si o intreb daca a vorbit cu Katy. Plangea intruna, dar de data asta de bucurie. In fine, sa trecem repede la partea a doua a povestii.
Mi s-a uscat gura de cat v-am povestit.

Edited by Puferiu_, 17 March 2023 - 17:53.

LQRELYAN, on 16 martie 2023 - 21:47, said:

Grav e că e "taci și înghite" de la ăia care dpdv al gradului de inteligență și profesional, sunt sub tine...

Unde ramasesem? Aa, ca sunt barbat si ca plang doar acasa.
Nu va ganditi ca le-a mers prea bine in Austria. Dovada e ce va povestesc acum. Vorbeam cu sor’mea la telefon rar spre deloc, ca si inainte sa fuga din tara. N-am avut niciodata abonament la telefon, dar acum am fost nevoit sa fac trei: pentru mine, maica-mea si taica-miu, sa putem vorbi cu ea. Alti bani, convorbiri nelimitate.
Cativa ani mai tarziu, ma suna maica-mea ca iar nu stie nimic de Katy. Coaie, iar trebuie sa trecem prin rahatul asta? O sun pe sor’mea, avea telefonul inchis sau poate nu avea baterie. Il sun pe prostul ala cu care fugise si-mi zice ca se plimbau intr-un parc si a venit politia si a luat-o pe Katy. Cum asa? Pai da, ca i-au legitimat, au vazut ca nu au acte si pe ea au dus-o la sectie. Si tu, prostul pulii mele, nu te-ai interesat la ce sectie? Nu ai dormit in fata sectiei? Nu te-ai facut Cer si Pamant, doar sa afli ce se intampla cu Katy? Raspunsul sau candid a fost ca nu, ca lucrurile sunt altfel in Austria. De aici, adolescentul din mine a devenit barbat.
Eu, cand eram copil si mi-a placut de o fata, i-am scris emailuri si i-am dat telefoane multe, doar, doar sa ma bage in seama. Cate emailuri si telefoane am dat in perioada in care a disparut Katy a doua oara, nimeni nu poate sti. Tastam mesajele in romana, le traduceam cu Google Translate, apoi le trimiteam tuturor institutiilor din Austria. Atasam cartea de identitate a mea, cartea de identitate a lui Katy si le vorbeam mai mieros decat fetei de care ma indragostisem prima oara. Rascoleam internetul ca sa fac rost de numere de telefon din zona si le vorbeam in engleza mea stricata. Si stiti ca austriecii numai engleza nu stiu.

Am fost la ambasada Austriei din Romania dupa ce le-am dat cateva telefoane. Astia nici nu voiau sa auda de mine, ca sa sun la politie. Asa ca m-am dus la politie. Si stim cu totii ca politia din Romania e cum e, adica incompetenta. Ma gandeam ca exista o baza de date comuna cu persoane disparute. Ca tasteaza numele surorii mele si afla unde e. Nu.
Eu locuiesc in Rahova, deci apartin de Sectia 19. Sectia 19 e vizavi de ghetourile din Ferentari. Asta ca sa va faceti o idee unde vreau sa bat. N-am avut probleme cu politia niciodata, dar, na, situatiile disperate cer masuri disperate. M-am prezentat la sectie intr-o seara, cand biroul pentru persoane disparute era inchis. A trebuit sa revin a doua zi. A doua zi am fost condus la primul etaj intr-o camera cat veceul meu de serviciu. Veceul meu de serviciu e cat jumatate din baia mea. In veceul de serviciu camera respectiva erau 3 (trei) birouri. Ma preia o doamna deloc interesanta si interesata de cazul meu. La cate intrebari mi-a pus, aveam impresia ca eu eram suspectul. Abia dupa 24 de ore a trebuit sa o declare pe sor'mea disparuta, asta dupa ce a sunat-o pe maica-mea.

Hai ca parca lucrurile devin interesante. Eu continuam cu telefoane si emailuri, va dati seama. Imi faceam tot felul de scenarii. Cum era maica-mea in perioada aia, nu va zic. Ma batea gandul sa invat germana sau sa angajez un detectiv paricular.

Intr-o noapte, acasa fiind, bausem. Nu era nici prima, nici ultima noapte in care faceam asta. Nu stiu cat era ceasul, stiu doar ca era intuneric. Si odata o vad pe maica-mea ca striga la mine ca a sunat-o Katy. Ca e la granita, au adus-o in tara. Daca voi sunteti confuzi, imaginati-va cum eram eu atunci. Apoi am facut legatura: in urma plangerii mele la politie (sau cum i-o zice), au dat-o in consemn la frontiera. Granicerii au anuntat-o ca e data disparuta. Astfel, sor'mea a dat un telefon de la vamesi si primul semn de viata. Bine, bine, dar eu ce sa fac acum? Ii cer detalii mamei mele care era mai pierduta decat mine. Du-te dupa ea! Du-te dupa ea!

Coincidenta, iar mi s-a uscat gura.

Incep sa caut pe net ce vame avem si pe unde se poate intra dinspre Austria. Cu totii am auzit de Nadlac. Zic, gata, frate, ma duc la Nadlac. Eu doar asta dedusesem din vorbele mamei mele in toiul noptii. Dar ce sa vezi? De la Bucuresti la Nadlac nu e tren direct, ci doar pana la Arad. Apoi, alti 30 de kilometri. Si la Nadlac, unde? Pe dreapta sau pe stanga? Aici facem o mica paranteza. V-am zis mai devreme ca reluasem legatura cu niste prieteni in timpul reabilitarii sufletului. Despre ei e vorba. Tocmai li se nascusera primul copil, iar eu ii sunam noaptea sa ii intreb cum ajung la Nadlac. M-au pus pe speaker, copilul plangea in fundal (inca un motiv pentru care m-am impacat cu ei) si mi-au zis sa iau avionul spre Arad, apoi autobuzul spre Nadlac… Eu aveam chef de avion cum aveam de politie. Incheiem paranteza si vreau sa zic ca ii apreciez pe cei doi prieteni cum am apreciat faptul ca am regasit-o a doua oara pe sora mea.
Pe vremea aia, Uber d’abia intrase pe piata. Pe la 2 noaptea am comandat o masina ca sa ma duca la Gara de Nord. Rezervasem un bilet dus catre Arad. Pe la 03:30 eram in gara, fara o destinatie precisa. Oare sa ma duc la Nadlac? Cu ce? In tren, Katy m-a sunat de doua ori, de pe telefoane ale unor necunoscuti. Mi-a zis mai tarziu ca oprea necunoscuti pe strada si ii ruga sa le imprumute telefonul. L-am sunat pe prostul ala de 10 ori. Pe maica-mea, de 20. De la Bucuresti la Arad e doar o aruncatura de bat. Asa ca ce i-am zis surorii mele? Ia un microbuz catre Arad si ne vedem in gara. Daca voi sunteti nerabdatori sa aflati cum s-a terminat, imaginati-va cum ma simteam eu in tren.

Gara din Arad e mai mare decat imi imaginam. Au scari rulante, oamenii. Asa ca, cand am ajuns pe peron, a trebuit sa cobor scarile rulante. Katy ma astepta la iesire. Va dati seama ca ochii mei erau numai dupa ea. Pe la mijlocul scarilor rulante, am zarit-o si am dat dezaprobator din cap. Ea nu s-a miscat de pe loc. Am alergat pe scari, ne-am imbratisat si am izbucnit in plans amandoi. Pentru mine era un moment de Faith in humanity restored. Nu ne-am mai dat drumu’ minute in sir.  Ea mirosea a urina, saracie si regrete. Pe o banca din fata garii a incercat sa-mi povesteasca prin ce a trecut. Luam gura de apa aici.

Another side-note. Tatal meu e om intre oameni. Si-ar da si camasa de pe el pentru altu'. De la el am invatat chestia asta. Cand bunicul meu a decedat, tatal meu nu a plans. In schimb, mi-a spus o vecina ca a izbucnit in plans cand l-a intrebat de Katy, care tocmai disparuse a doua oara.

Revenind:

A vandut ziare la toneta si a avut zile in care a cersit in Austria. A fost injunghiata de mama prostului cu care a fugit. A stat in spital cateva zile si a fugit si de-acolo. Eu primeam facturile de la spital, desi nu stiam ce se intampla cu ea. Side-note, daca va zic ca facturile alea sunt putin peste 6000 de euro, nu ma credeti. Mai bine nu va zic.
In fine, tot barfind noi pe banca din fata garii, ii zic hai sa vedem la cat pleaca trenul spre Bucuresti. Eu, a doua zi, trebuia sa ma duc la serviciu. Si am un serviciu de la care nu trebuie sa lipsesc, v-am zis. Erau doua trenuri, iar unul a fost anulat. Celalalt, pleca mai devreme. Nu ne-a mai ars de barfa. Am luat bilete si iata-ne in tren! Euu tot ii explicam ca nu e bine ce a facut, ca a lasat numai jale si amar in urma sa. Amandoi, obositi. Ea, mai proasta decat mine. Da, da, lasa ca vedem noi… Cand am ajuns la Bucuresti, deja era dimineata. Iar cu Uber de la gara spre casa. Norocul meu ca sor’mea nu avea bagaj, ci doar hainele imputite de pe ea.
Acasa, mama era in hol. In holul blocului. A imbratisat-o pe sor’mea (neinteresant), iar eu mi-am luat rucsacul ca sa plec la serviciu. Cand am iesit pe usa, am zarit doua femei in varsta care se imbratisau. The end.