Dorul, specific romanesc, si o rezolvare.

Daca vreti muzica de fundal, varianta originala (jalnica) a imnului nostru "Din sanul maicii mele" https://youtu.be/hBB...BBbgYnrU2g&t=62

Sunt curios cati dintre voi ati experimentat dorul la nivelul extrem de dureros. (nu e musai sa scrieti despre cine/ce e vorba, ci doar daca ati simtit ca va iesiti din minti de dor).
Fusesem la o inmormantare unde persoana din spatele masinii, o femeie care si-a pierdut fratele mai mic (pe care-l crescuse ca pe propriul copil) a murit, ii venea sa se urce in cosciug langa fratele ei, de durere. Dupa ani de zile, zice ca ii vine sa urle de disperare, de dor (pt ca simti nu ai ce sa faci, unde sa mergi, ca sa scapi de acest necaz).

Eu n-am experimentat fenomenul chiar asa in viata treaza, insa am avut un vis in care am experimentat groaza dorului (si m-am trezit in durere plangand).
Am impresia ca-i si vorba despre concepte precum "niciodata (nu te voi mai vedea)", un niciodata care nici macar nu se rezuma nici la durata vietii. Eu de exemplu in visul ala se facea ca eram in rai, cu persoana draga, insa dupa un timp am realizat ca ma uitam la nori/cer si concret ea nu era in carne si os, adica nici n-aveam ce vedea. Si i-am spus "pai bine, dar eu nu pot sa te mai vad? (Nu..), Niciodata?" Nicioadata in viata de dupa moarte ..inseamna..mult. Atunci m-a cuprins groaza (panica), si am trait si eu acest dor tipator, tipic romanesc ..sa zicem.

Ce mi se pare crunt la cultura romana e ca exista o traditie cu bocitoarele, si ma gandesc cat de ...nici nu stiu cum sa zic.. sa fi, ca sa vrei sa planga lumea dupa tine dupa ce mori. Din cate am inteles, este contagioasa reactia bocitului si suferintei in cazul decesului, pentru persoanele care o vad. Adica daca esti tanar si vezi lume suferind la moartea cuiva, inveti ca trebuie sa suferi cand iti moare cineva. (asta nu-i teoria mea, sincer eu tin minte ca ma distram in jurul mormantului bunicii la care am tinut, si niciodata n-am vazut moartea ca ceva tragic, ci din contra, de multe ori ca pe o scapare. < asta deja e specific Dacic )

Acum la partea de solutii.
Eu zic ca intelegerea (constienta) a unui fenomen ii distruge vraja (experianta traita). Si-n cazul cand fenomenul e negativ, dar si-n cazul pozitiv (adica poti sa-ti distrugi iubirea fata de cineva daca o descompui pana-o intelegi bine). Eu cum despart mereu firu-n patru, poate de-aia nici n-am suferit ..pe timpul zilei, insa in vise ..dupa cum spun eu ..daca te dadeai religios, poti vedea ca esti pagan, sau in cazul meu care-s non-religios, am avut o gramada de vise religioase. Deci in vis nu mai merge sa incerci sa fi rational si sa despici firu-n patru pana-i distrugi hazul (experianta traita).
Insa asta-i o teorie generala.

Rezolvarea mai concreta (cred ca) e: asa cum uiti de scaunul de sub fund cand ai ceva mai interesant de facut, tot asa "uiti" de un episod dureros daca faci ceva interesant (traiesti o experienta)
Adica la radacina acestui sentiment, sta o lipsa de activitate/traire, ceea ce-i ..trist, daca intradevar dorul are un specific romanesc. Acum.. e greu sa-si spui cuiva care si-a pierdut fratele, sa-l inlocuiasca cu altceva.. insa daca ii apare un copil/nepot (ideal mai mic de varsta), e o experienta care suceste atentia de la gandul dureros.

Edited by bursucelu_viesel, 25 June 2022 - 21:52.

Dorul ăsta îi ceva balcanic, nu doar românesc. Eu sunt din categoria care sunt influențați negativ de corul bocitoarelor, astfel că am ajuns să urăsc de-a binelea muzica plângăcioasă, balade, doine, jelanii. Din păcate (pentru mine), se promovează la greu astfel de gunoaie artistice.

O da, daca se lipeste si-o coloana sonora, ai pus-o de-o fericire. (Desi nu-s plangacios deloc de fel), vazusem desenul animat Grave of the Fireflies, (e si pe Youtube filmul intreg), si m-a apucat un plans de cateva zile , si-mi venea sa rad, caci eu voiam sa studiez muzica, si derulam inapoi, si doar cand se adauga muzica ma trasnea plansul.
Si-apoi mai rau, ca daca vazusem sfarsitul intelegeam inceputul (caci n-ai cum sa-l intelegi fara sa vezi sfarsitul), si devenea si mai trist pana m-am enervat si-am privit filmul inca o ultima data dar cu atentia mutata pe actiune si nu pe fetita care era subiectul de jale, si abia atunci am inteles de ce cativa privitori nu doar ca nu le venea sa planga, dar li se parea filmul cam lipsit de vraja.
Da' culmea ca prin asociere pana si melodia vesela de copii ma facea sa plang (cam cum se foloseste clinchetul specific jucariilor de copii intr-un contex horror). https://youtu.be/ny386oI3TPM?t=161

Edited by bursucelu_viesel, 25 June 2022 - 22:40.

Am avut, am evoluat emoțional, m-am vindecat, să nu mai aud de el, punct.

Eu tot asa credeam ca dorul e un sentiment legat de o persoana ce e inca vie dar nu poti fi impreuna cu ea, nu despre decedati.

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/m18juQPNeFI?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

in 2009 a murit mama, eram inca foarte tanar.  Vreo 5 ani imi venea sa urlu , dupa m-am calmat

karax, on 26 iunie 2022 - 08:35, said:

Uite ce inseamna sa nu experimentezi trairile.. Eu de exemplu n-as fi zis ca-i posibil sa suferi asa in cazul asta, pentru ca cred ca suferinta e amplificata de un regret , o auto-dezamagire.Adica mai mult sufera cineva caruia i-a murit fratele mai mic, nu mai mare. Caci de ala mai mic te poti simti responsabil sa-i porti de grija. Cand cineva iti este superior, si pateste ceva, nu mai e responsabilitatea ta.
Chiar auzeam pe tatal celui decedat, care n-avea mare durere, spunand "eu l-am hranit, l-am crescut, mai mult ce sa-i fac?" In schimb persoana care plange se ocupa cu "tu, daca zici ca te doare in cutare loc, vrei sa-ti fac o programare la doctor?". SI vezi cum isi reproseaza "mai si doar mi-a zis ca simte ceva la inima, de ce n-am actionat rapid?"

Ca explicatie totusi as spune si ca un copil e egocentric prin natura lui, adica si daca se despart parintii are impresia ca-i din cauza lui, si deci e posibil sa fie o auto-invinovatire chiar si-n cazul cand ii moare mama.

Apoi plansul tine de auto-compatimire, de multe ori traiesti cumplit dar nu-ti vine sa plangi pana nu povestesti cuiva, si abia atunci te auzi pus in context si practic iti plangi de mila abia atunci. Aici iarasi e un factor agravant caci in adolescenta te distingi de ceilalti si faptul ca ti-ai pierdut mama e un element important.

Edited by bursucelu_viesel, 26 June 2022 - 08:56.

Asa am patit si eu faza cu visul
Acu 2 ani a murit bunicamea, si acu cateva luni am visat-o foarte limpede si lucid, de m-am trezit plangand

se mai numeste si depresie nostalgica.

Am mai observat o chestie. În majoritatea cazurilor sexul slab este în limbă după balade și piese nostalgice. Ele zic că le fac să plângă dar în același timp le și plac. Ăsta-i un nonsens după părerea mea. Un fel de sado masochism.

Da, femeile au si-o pofta de emotie si cuvintele auzite le creaza o intreaga lume in minte. Cica ar fi o diferenta mare fata de barbati. Multi barbati nu se prind si trantesc cate un cuvant urat spus la intamplare  De ex: "am fost la petrecere dar a fost cam de c_cat". Nu-si dau seama ca e ca si cum au adus un c_cat fizic acolo in camera unde vorbeau. Ei au impresia ca-i tot aia ca si cum ai spune "n-a fost cine stie ce".
La capitolul asta am profitat din plin de cunostintele astea.. practic poti picta unei fete o lume de vis cu vorbele.
Problema e ca se ajunge si la o intelepciune, cum zicea o manea cantata de o fata: "mai bine vorbe putine si buzunarele pline". Daca femeia-ti inchide gura si te pune sa pui banii pe masa, atunci s-a terminat vrajeala.. ( https://youtu.be/ERfzEbY3Ikw?t=109 . Maneaua asta insumeaza bine cultura: banii, opulenta, si ca o cireasa pe tort mai este si furata melodia de la o piesa sarbeasca. Adica nici macar partea muzicala, care are o valoare, pana si aia era furata. Imi placea si mie o manea si.. Mai ascultam si Drumurile noastre a lui Dan Spataru, si nu degeaba-mi place caci a fost votata cea mai frumoasa melodie romaneasca. Doar ca..a fost furata de la sarbi. lol)

Edited by bursucelu_viesel, 26 June 2022 - 12:50.