Una pe zi

16


N-am mai aflat ce voiai să-mi spui,
știu că m-ai chemat dar n-ai mai zis de ce
sau n-am auzit eu.
Mai spune-mi o dată, iubito,
promit să te-ascult de data asta
promit să te ridic iar acolo
și să te las să cobori cu numele meu pe buze.
Doar lasă-mă să te ating și îți vei aduce aminte
în cântecul tendoanelor întinse, vibrând,
vei ști iar de ce m-ai chemat
vom auzi amândoi ce șoapte ai rostit
ce murmurai dintre flăcări
ce căutai cu gâtul întins, cu ochii închiși, cu răsuflarea poticnită
cu trupul și sufletul apăsate flămând.
Ce căutai? Ce-ai vrut să spui?
Mai spune-mi o dată, iubito...

17


Pe unde umbli astăzi, pe unde mi-ai umblat?
Cu mine după tine, nu-i greu? Nu m-ai uitat?
Cum cântă azi în tine acea dorință mută?
Oare-ai simțit tu astăzi un gând ce te sărută?
Oare mai știi că-i dulce, că-i alb acest blestem?
Că mâna mea îți fuge spre coapsă când te chem?
Că ochii-ți nu se pleacă sub calda mea privire?
Cum este mâna ta departe, pierdută de la mine?
Cum ți-e suflarea, părul, și pielea ta întreagă
Când firul ăla aspru de mine ți se leagă?
Cum ești așa frumoasă, frumoasa mea cea neagră?

18


Un chip perfect din chipul tău ți-aș face
Să-ți fie nebunia toată copiată
Și-aș pune și din mine mii de draci și îngeri
Că nu contează, o să fie fată...

Și-apoi, încet-încet pe calea-ntortocheată
Cu tine-alăturată, veghindu-i fiecare pas
Cu mine gravitând, aproape sau departe
Gândind la ea, iubind-o ceas de ceas

Și zici ca-i prea nebună nebunia asta?
Crezi tu că nu se poate să te prind?
Nu știu, frumoaso, nici nu mai contează
Ţi-am pus gând rău, ferește-te că vin.

19


Aceasta e inima mea, iubito,
Pentru tine am păstrat-o
Ia-o, te rog, mănânc-o,
Eu mă descurc și fară.
Acestia sunt ochii mei, iubito,
Doar pe tine te văd
Ia-i, te rog, mănâncă-i,
Am să te văd poate altfel.
Aceasta e mâna mea, iubito,
Tânjește după tine
Ia-o, te rog, mănânc-o,
E cea mai dulce parte
Dar fără ea n-am să mai pot să-ți scriu.

20

Îți cântă toată marea-n ochi
Și mie soarele în sânge
Iar noaptea vine pe furiș
Nu ne așteaptă, nu ne-ajunge

Te caut dimineața în nisip
Te caut seara în pereții goi
Mi-e gândul doar de tine-nlănțuit
Și-aș vrea, și-aștept să fim doar noi.

21


Luna de mult era apusă
Când cerul roșu se-aprindea
Și te-așteptam să-mi vii în brațe
Și marea caldă te-aștepta

Și-apoi s-a despletit minunea
Și ape-aprinse-n cale-ți sărutam
Și-ți sărutam și inima și trupul
Și ai venit așa cum te știam

22


În loc de bună dimineața
Eu te-am atins cu o privire doar
Și ți-am cuprins și talia și fața
Cu ochii mei deschiși adânc în al tău jar

Frumoasă dragă, las-o lin să curgă
Ascultă-mi-o cum umblă-ncet pe gâtul tău
Cu pași mărunți, împleticiți și lacomi
Lăsând în urmă ce-ai simțit mereu

23


S-au adunat atâtea între noi, femeie,
Mi-s umerii și mâinile însângerate
De cele ce le duc târând pe după mine
De cele ce le am în tainică păstrare
De tot ce-am spus și ce-am făcut în tine
De cele ce nu știi că ți-am furat și tot ce doare.
Nu știi că-s hoț și că nu am nici o mâhnire
Să-ți frâng suflarea, cântecul și coapsa?
Nu știi că de-aș voi m-aș scutura de toate
Mi-aș linge rănile ascuns sub piatra mare
Fără să mai privesc nimic în urmă
Fără să-ncerc măcar să-ți caut alinare?
Nu știu nici eu, iubito, nu mai pot
Să fug acum din tine, să plec departe dintre noi...
Stau strâmb în noapte și în zi și-n înserare
Și-astept să se iveasc-o cale înapoi
Să fii cumva a mea, să-ți zgârii pe spinare
Să-ți smulg din părul aspru, să-ți mușc umerii goi.

24


Ţi-am strâns un cântec alb, un cântec negru,
Ascult, și-n dimineața asta aurie simt
Cum îți aleargă roșii tainele prin sânge
Cum trupul tău albastru învață un alint.
Cuvântul meu se-așterne pe gâtul tău prelung
Pe umerii tăi netezi, pe coapsa ta subțire
Pe tine toată goală se pune ca veșmânt
Și străveziu te-mbracă și-ți fură din privire,
Te strânge cald alături, te urcă în adânc

25


Viața din tine, și râsul, și șoapta
Pe toate le vreau, să fie-ale mele
Să zgârii în tine cu gândul și fapta
Să simți și să plangi când îți cânt despre ele

Femeie frumoasă, întreagă și lungă
Pretind ca ți-s astăzi stăpân efemer
Ascultă cum coarda din inima-mi ruptă
Te cheamă sporindu-ți tăcutul mister

De-o fi să te aflu, de vrei lângă mine
Te las să mă duci într-un loc fără ieri
Te-aștept să-mi arăti intrarea în tine
Deschide, mă lasă, și-ncuie. Nu plec nicăieri.

26


Din depărtare bătăile inimii ți le simt
Și știu că în tine se zbate la fel ca și-n mine
Aceeași neliniște, aceeași arsură.
Din clipele lungi căutăm o scăpare
Ce vine, nu vine, nu știm unde, când.
Ce ciudat, să știm că nu mai suntem
Decât la un pas de a nu mai fi,
Ce ciudat cum se dau la o parte, încet
Pașii ce ne despart.
Se lasă înserarea în dimineața asta
Cum nu s-a mai lăsat de mult
Cu lună, și apus, și lilieci în stomac.
Mi-e frică, iubito, dar vin înspre tine
Vin să te văd așa cum te-am visat
Vin să închidem cercul ăsta nebun.
Să se facă deci dimineață și noapte, acum.

27


În noi se-nfiripă o nouă mișcare
Și unul și altul, pierduți înăuntru.
Ce-mi spui tu oare iubito
Cu ochii ăia mari
Cu gura ta flămândă
Cu părul despletit și ud
Cu trupul tău lacom și tânăr și crud?
Îți simt mirarea, îți aud cântecul,
Îți văd fericirea aceea deplină,
Mă îmbăt cu ea și ți-o sorb
Din nou și din nou.
Atingerea noastră, atât de simplă,
Atât de firească,
Atât de perfectă.
Ai înțeles, frumoaso? M-ai văzut?
Aici este locul, aici în mine, în tine,
Între sufletele noastre căzute din rai,
Aici nu vei fi niciodată străină.

28


Ce frumos e afară, iubito,
Privește cerul, soarele, norii
Cu toate te așteaptă pe tine
Să fii a lor, să fii a mea
Să le mai vedem o dată împreună
Să-ți sărut mâna și ochii pe ascuns.
Ce frumos e înăuntru, iubito,
Privește-mă și alintă-mă
Așteptă-mă să fii a mea
Să ne mai vedem o dată împreună
Să-ți sărut mâna și ochii îndelung
Să te ascund în mine, să te fur
Să nu te mai las să fugi niciodată.

29


Încă o dată am fost acolo
Tu și cu mine, atât,
Noi doi și carpeta noastră
Pe care ți-am închinat trupul și sufletul meu.
Poate, cândva, ne vom aduce aminte
Și vom râde de toate astea
Dar astăzi nimic nu e mai presus
De viața pe care mi-ai dăruit-o
Atât de sinceră și frumoasă,
De felul în care ne-am cunoscut
Atât de adânc și tandru,
De clipele acelea magice
În care diavolul negru cu ochi negri
Îmi fura totul și îmi împlinea totul.
N-am să uit... promit,
Chiar dacă asta nu schimbă nimic.

30


Ieri tu în mine ai sădit
Ceva ce astăzi nu mai pot să smulg
Și nici nu vreau.
Simt doar cum crește-ncet în trupul meu
Hrănindu-se din umbra amintirii tale
Și las să mi se-ntindă-n mușchi și vene
Să năpădească tot ce-i iese-n cale.
Doare, iubita mea frumoasă, doare
Nu-i simplu, nu a fost și nici nu va mai fi vreodată
Dar iată, din a noastră sărutare
Răsar ființe noi, răsare-o lume nouă toată.

31


Te aștept pe marginea serii,
Nu am uitat, nu am plecat,
Îți caut buzele și ochii în clipele goale
Și rămân aici să ascult înnoptarea,
Rămân aici să fim mai aproape.
Nu ești decât pe jumătate venită
Și eu sunt doar pe jumătate sosit
Și așa, atârnând amândoi de un cântec
Stăm, nesfârșiți și neodihniți
Nesătui, neclintiți, neștiuți,
Neadevărați, nebuni și tineri,
Calde trupuri pe marginea serii
Fără speranțe și fără hotare
Lipsiți de limite și de visuri
De îndoieli și de așteptări.
Și când se lasă noaptea cu totul
Noi creștem iar și ne ridicăm
Și zarea se face mai albastră
Și stelele mai negre
Și ochii tăi mai aprinși
Iar eu vin și ți-i ascund între palmele mele
Și plâng peste ei.

32


Carla, Carla Veronica
Cum ți-aș rupe păsărica
Și ți-aș ciufuli tot părul
Să udăm tot dormitorul

Să te pun încet sub mine
Să te-ncep cum se cuvine
Să mă cauți din privire
Să te fac sa miauni bine

Să te zgârii, să te-ndoi
Să uităm puțin de noi
Să-ți cobor cu-o sărutare
Drept acolo-ntre picioare

Și privind în ochii tăi
Să te gust prin buze moi
Să te fac să vrei mai tare
Să te mușc fără scăpare

Și când vine tremuriciul
Și se scutură ariciul
Să revin în sus pe tine
Și să te pătrund cu mine

Iar și iar și iar și iar
Pană nu mai ai habar
Unde ești și ce credeai
Ce voiai, cum mă doreai

Și când în sfârșit te las
Potolindu-mă c-un pas
Să-ți văd ruga din privire
Să nu stăm, fără oprire

Ce să fac, așa mi-e scris
Resemnat în gând mi-am zis
Și din nou încep să-ți cânt
Să te caut în adânc

Să te urc, să te cobor
Pe genunchii ce mă dor
Apoi iar mai jos, mai sus
Coatele de mult s-au dus

Te hrănesc ca pe o floare
Când te ud cu-a mea sudoare
Și te sap la rădăcină
Și-ți fac vraiște-n grădină

Mă aplec să te sărut
Îți mușc dinți și buze scurt
Gust urechi și părul roată
Gâtul, nasul, fața toată

Dulce ești la sărutare
Și-mi e dorul tot mai mare
De trupșorul tău cel lung
La gurița ta s-ajung

Vino azi frumoasa mea
Vino să-ți visez o stea
Vino să te văd iar goală
Să te potrivesc în poală

Să te strâng apoi în brațe
Sa te mângâi cum îți place
Sa te las fără suflare
Să-mi aduci în piept o mare

Și în clipele ce trec
Spre liman să te petrec
Să-ți strâng mâna-n mâna mea
Să-ți cânt tot ce s-ar putea

Să-ți ascult susurul blând
Să te văd cum vii plecând
Să te-ating măcar c-un gând
Să-mi fii leagăn și mormânt

33


La pieptul meu, lungano, să te am
La pieptul meu să te ascult
La pieptul meu să te ascund
Și lumea toată să aștepte-afară
Să stea în loc, să fugă, să dispară
Și tu să-mi torci încet ca o vioară
Iar eu să-ți spun din nou că ești frumoasă
Să te alint, să te ating, să te aduc din nou acasă
Acasă unde suntem noi
De unde n-am plecat și nu plecăm vreodată
Acasă unde până-n alte depărtate zori
Nu mai dormim, căci vreau să te sărut pe toată.