Traiesc intre doua lumi sau am probleme?

Eu cred ca esti un om complex, introvertit, cu o bogata lume interioara. Mai cred ca lumea "reala" nu te multumeste pe deplin si ai vrea mai mult, nu doar banalitati si superficialitate.
Am mai intalnit o singura persoana de acest fel care, din plictiseala, si-a creat o lume numai a lui. Cred ca ar fi putut scrie carti, insa nu a fost interesat.

persoanele de care te inconjori in imaginatia ta exista si in viata reala? iti face placere sa fii cu ele?
- Nu exista in viata reala. Imi face placere sa fiu cu ele.

poti conduce firul evenimentelor in ireal? sau se desfasoara aleator?
- Nu conduc firul evenimentelor in ireal, cele din ireal sunt complet definite dupa preferintele si constiinta mea.

in ireal ai parte doar de experiente placute sau ai fel de fel de situatii, ca-n viata reala?
- Consider ca le pot controla, aproape in totalitate.

vorbesti cu ele in limba materna sau...?
- Nu neaparat intr-o anumita limba. In general, in limba materna, insa, uneori, doar gandindu-ma fara a folosi un limbaj de comunicare complet definit.

cand ti se intampla asta? cand esti singur, linistit sau cand socializezi in real, te retragi in lumea ta?
- Cand sunt singur, linistit, si, mai ales cand sunt agitat, nervos sau ingrijorat, indiferent daca sunt inconjurat de altii din viata reala. Pur si simplu ma transpun intr-o alta realitate, fiind constient chiar si de ce se intampla in jurul meu, dar, gandind in doua locuri diferite. Acesta e si motivul pentru care nu prea isi da lumea seama de ce gandesc.

mi se pare interesant ce traiesti tu.

Pai, momentan sunt constient de realitatea reala si de asemenea de cea pe care mi-o creez singur in minte.

Pai, momentan sunt constient de realitatea reala si de asemenea de cea pe care mi-o creez singur in minte.

Ceea ce numim noi la modul colocvial realitate e doar o constructie, o simulare creata de organul numit creier/minte/constiinta. Si nu ma refer la ipoteza cosmologica a simularii, principiul holografic, etc. Nope, e vorba de ceea ce simti zilnic, totul e o iluzie, la fel precum in Alegoria Pesterii.
Construiesti o reprezentare pe baza unor organe de simturi care apoi sunt procesate de creier dar la nivelul cel mai profund realitatea nu arata asa, spre exemplu noi procesam doar o freceventa limitata a radiatiei electromagnetice, nu vedem insa in infrarosii, unde radio, gamma, raze-X.
Daca ai putea insa vedea, efectul ar fi atat de naucitor incat ai orbi, creierul uman ar fi pur si simplu coplesit de colosala cantitate de informatie. Deci concluzia e urmatoare: atunci cand ne referim la realitate de fapt discutam doar de o interpretare umana a realitati, una care de altfel e profund incompleta.

intr-o alta lume, una pe care o creez si adaptez dupa propriile preferinte.

Ar fi si asta o chestie, de aceea consider si eu ca nu sunt nebun, ci doar am o gandire probabil gresita intr-o oarecare masura. Am vazut oameni care chiar aveau probleme, vorbeau singuri pe strada, dar nu erau constienti de ceea ce fac. Eu sunt constient si de ceea ce fac in viata reala, dar si de ceea ce gandesc si de propria realitate pe care mi-o creez uneori.

Eu cred ca esti un om complex, introvertit, cu o bogata lume interioara. Mai cred ca lumea "reala" nu te multumeste pe deplin si ai vrea mai mult, nu doar banalitati si superficialitate.
Am mai intalnit o singura persoana de acest fel care, din plictiseala, si-a creat o lume numai a lui. Cred ca ar fi putut scrie carti, insa nu a fost interesat.

Salut. Uneori consider ca mi-am transpus constiinta intr-o alta lume, una pe care o creez si adaptez dupa propriile preferinte. Nu stiu cum sa explic concret. De multe ori simt ca sunt inconjurat de alti oameni decat cei pe care ii am in viata reala. Uneori chiar vorbesc cu ei. Sunt genul care calatoresc mult, nu stau prea mult intr-un loc. In special, in calatoriile mele, uneori vorbesc cu persoane pe care cei din jur nu au cum sa le observe, dar nu neaparat o vorbire directa, ci mai mult una psihica (ca sa nu ma fac de ras ca vorbesc singur pe strada). Vorbind cu persoane din propria mea realitate, simt ca imi da o putere extrema si o linistire la fel. Am ajuns la capacitatea de a-mi creea propria realitate, diferita de cea din viata reala. Totusi, sunt constient de ceea ce fac si in viata reala. Momentan, nimeni nu si-a dat seama de ceea ce gandesc, dar nu stiu cat va mai dura pana cand isi vor da si altii seama. Simt ca traiesc intre doua lumi diferite. Totul a inceput acum aproximativ 10 ani, de cand am inceput sa acumulez foarte multa informatie in termen foarte scurt. Nu e nimic legat de singuratate, am fost mereu inconjurat de oamenii de care am avut nevoie.

Este o afectiune psihica sau doar gandesc prea mult si prea departe?

PS: Nu e o gluma si, imi cer scuze daca nu am nimerit sectiunea potrivita. In acest caz, rog un moderator sa mute topic-ul unde ii este locul. Multumesc.
PS2: Momentan ma simt bine asa, chiar imi place, insa am vrut doar sa aflu daca e o problema psihica sau nu e nimic grav.

Salut. Momentan, nimeni nu si-a dat seama de ceea ce gandesc, dar nu stiu cat va mai dura pana cand isi vor da si altii seama. Simt ca traiesc intre doua lumi diferite. Totul a inceput acum aproximativ 10 ani, de cand am inceput sa acumulez foarte multa informatie in termen foarte scurt. Nu e nimic legat de singuratate, am fost mereu inconjurat de oamenii de care am avut nevoie.

1. Uneori consider ca mi-am transpus constiinta intr-o alta lume, una pe care o creez si adaptez dupa propriile preferinte.
2. Vorbind cu persoane din propria mea realitate, simt ca imi da o putere extrema si o linistire la fel.
3. Am ajuns la capacitatea de a-mi creea propria realitate, diferita de cea din viata reala.


4. Totusi, sunt constient de ceea ce fac si in viata reala.

5.  nu stiu cat va mai dura pana cand isi vor da si altii seama.

6. Este o afectiune psihica sau doar gandesc prea mult si prea departe?