Creator si creatie

La inceputul secolului XXI, stiinta e aproape sa produca un TOE * Theory of Everything, avem astazi prin modelul standard al cosmologiei si modeul  Big Bang Λ, o descriere fidela a lumii noastre, a proceselor si legilor fizice care o guverneaza, atat in privinta corpurilor masive dar si a realitatii microscopice invizibile.
Aparent, tot ceea ce trebuia demonstrat a fost demonstrat, nu mai exista loc in ecuatii pentru un concept atat de perimat precum existenta unui creator! Triumful stiintei este profund, fiind totodata remarcabil cat de splendid si precis este descrisa natura de catre fizica relativista si mecanica cuantica, singurul obstacol care a mai ramas  e formularea unei teorii cuantice a gravitatiei, ca ultim pas spre GUT*Grand Unified Theory.
   Totusi, mai ramane inca nerezolvata o colosala intrebare care e de interes atat pentru cosmologi dar si filozofi, pur si simplu: De ce exista ceva precum Universul nostru observabil? Cand in mod firesc (in conformitate cu diferitele scenarii pe care le sugereaza modelele cosmologice)...Universul Obs. nu trebuia sa aiba aceste particularitati care sunt favorabile vietii si inteligentei! Mai precis, daca doar cateva din proprietatiile si constantele fizice erau diferite, azi Universul nostru era un loc steril de stele si sterp de orice forma de viata, in care nu ai fi avut decat hidrogen si heliu, sau poate doar un univers opac al particulelor fundamentale.

E suficient ca gravitatia sa fi fost cu o treime mai puternica decat forta nucleara slaba pentru ca acest scenariu sa fi prins contur, sau mici diferente in privinta constantului cosmologic, a densitatii materii sau a relatiei simetrie/antisemtrie.
Aceste constante, daca erau diferite doar in mici privinte, ar fi produs cu certitudine universuri cu entropie redusa perfecta sau universuri in care principiul incertitudinii particula/unda sa nu fie valabil, asadar imposibile vietii sau cel putin a vietii cum o concepem noi * spre exemplu intr-un univers in care in afara de dimensiunea t ai fi avut doar doua dimensiuni, cum s-ar putea concepe existenta unei stele sau a unui mecanism firesc de digestie si matebolism care pentru noi pare firesc atunci cand ne raportam la viata in spatiu eucledian?
Cu toate acestea, acest lucru nu s-a intamplat, Universul nostru este perfect din perspectiva parametrilor sai fizici pentru supraorganizare a materiei barionice in filamente & mari atragatori, si totodata se remarca prin proprietati ideale pentru viata,  asta in conditiile in care probabilitatea matematica ca totul sa fi fost rezultatul hazardului e atat de mica incat nu poate fi considerata ca o explicatie rezonabila.

   Deci, in viziunea mea trebuie asumate  trei ipoteze principale pentru a explica aceste conditii ideale care le prezinta Universul nostru:

a. modelul Guth-Linde este corect, ceea ce numim noi Univers observabil e doar o mica parte dintr-o vasta structura posibil infinita, care nu e izotropa si nici omogena (ce a descoperit Alexander Friedman in anii 30 sa fie doar o iluzie locala) si in care totoadata, celelalte scenarii ostile vietii au avut loc, respectiv miliarde/trilioane de universuri insula in care entropia nu este ridicata iar mecanismele care au condus in universul nostru la nucleosinteza stelara si transmutatie nucleara nu au avut loc, hence asa s-ar putea explica statistic existenta acestui univers pe care-l observam fara necesitatea de a reveni la vechea intrebare privind un creator.
Cu mentiunea totusi ca si aceasta teorie e incompleta, deoarece nu poate fi vreodata demonstrata cu dovezi empirice existenta acestor universuri insula. La fel precum modelul ΛCDM, modelul lui Linde  se bazeaza pe inflatie haotica eterna ca factor catalizator care sa fi generat aceasta infinitate de Universuri despre care el afirma ca sunt suprapuse, fara ca sa poata oferi un raspuns privind forta care e responsabila incipient pentru inflatie si caracterul ei de reglaj fin ( ce este insa clar e faptul ca ea a eixstat, faptul ca ofera o explicatie privind vechea problema a Big  Bangului cunoscuta drept problema orizontuluii e un argument foarte valid, totodata ea trebuie sa fi fost superluminica in natura, cel putin in momentul incipient).

b. probabilitatea ca interpretarea lui Everett sa fie adevarata iar caracteristicile bizare ale experimentelor de interferenta sa fie modul prin care natura ne oculteaza adevarata forma a realitatii.

c. toate dovezile care ni se releva sub forma principiului antropic tare si al reglajului fin al Universului sa indice o a treia explicatie alternativa, nu neaparat o simulare care sa fie rodul unei tehnologii care implica o inalta concentrare de tranzistori ci mai degraba o stare de participatiune a materiei, precum au incercat sa explice Wheeler si Eugene Wigner...asta deoarece actuala noastra intelegere asupra fizicii ne face sa credem ca este imposibil ca se fie simulat chiar si un singur atom din Univers de catre un  ipotetic supercomputer, el ar trebui sa fie mult mai mare decat intreaga raza a Universului obs, deci este de speculat ca daca intr-adevar realitatea pe care o percepem este o simulare, ea nu poate fi una precum si-a imaginat-o filozoful britanic Nick Bostrom, mai degraba ea ar trebui sa fie similara cu un vis.

Desigur, aceasta ultima ipoteza poate fi socotita de multi drept o forma de teism delirant, dar putem totoadata specula ca ceea ce numim constiinta (de fapt nu stiim la modul real daca e doar o iluzie chimica creata de un organ biologic sau tot o constanta fizica reala precum h si c) e in realitate adevarata natura a reglatorul fin, deci poti totodata sa propui o argumentatie filozofica  teza-antiteza prin care sa afirmi ca suntem atat creatie dar si creator.
   Faptul ca marea liniste cunoscuta drept Paradoxul lui Fermi se sustine indiferent de distanta in anii lumina in care am ascultat pe frecventa hidrogenului... iar cum in general in stiintele exacte bazate pe calculus este firesc sa presupun ca o anumita data statistica produce o moda valabila pentru un intreg sistem (ex diagrama Hetrzprung Russell privind clasificare stelelelor  in functie de intensitate) care e universal valabil indiferent de regiunea cerului care am observat-o => eu unul consider ca acest fapt bizar al aparentei unicitatii a constiintei umane in Univers, este de natura sa sustina acea interpretare distincta de cea de la Copenhaga, mai precis a unui Univers participativ in care poate constiinta si-a creat indigen (prin mecanisme cu totul misterioase) un mediu propice existentei sale, sa zicem o versiune grandioasa a ipotezei Gaia.

  Altminteri ar fi un miracol ca sa existe un Univers atat de fin reglat pentru viata si in care in mod cu totul paradoxal sa existe doar o singura specie constienta, probabilitatea ca asemenea parametrii ideali sa fi fost cauzati de un hazard atat de precis nu poate fi luata in consideratiune, cel putin nu din perspectiva validitatii actualului model cosmologic mainstream.
Multi o sa spuna ca nu am cautat suficient, SETI a exploart doar o mica parte a stelelor din galaxia noastra si doar pe un numar mic de frecvente. Corect, da ! Initial ai fi tentat sa dai crezare unei asemnea afirmatii insuai datorita vastitatii universului, numai ca intervine inevitabil constanta t !  
Deci cunoscand faptul ca doar in galaxia noastra exista zeci poate chiar sute de miliarde de stele la fel de stabile precum Soarele, unde ai fi putut avea entitati care au stabilit civilizatii mult mai vechi decat insusi varsta stelei noastre, este firesc sa ne gandim (raportandu-ne la evolutia tehnologiei pe Pamant) ca in multe din aceste locuri, trebuia sa apara civilizatii cu capacitatea de a manipula materia si energia propriei stele, a intregului lor sistem stelar si de ce nu...chiar a propriei galaxii.
Cum nu s-au despecoperit dovezi in privinta unor asemenea manipulari * megastructuri cosmice sau izotopi artificiali ai unor elemente transuranice, este firesc sa presupunem ca marea liniste e cat se poate de reala si nu doar un fenomen local, caracteristic acestui brat al galaxiei unde e situat Soarele. Toate datele stintifice curente sugereaza validitatea acestui argument.

Edited by doxan, 29 June 2019 - 17:31.

Cum zici matale! Lulea a citit polologhia ta!

Ai zis bine-Univers observabil.Inca mai avem de prospectat.

Apoi, scenariile sint scenarii.Realitatea e mereu diferita.

Viata a aparut pur si simplu.

Măi @doxan, daca-i din capul tau treaba asta, cinste tie !!

On. Eu sunt adeptul universului holografic..

**************************************************************************

doxan, on 29 iunie 2019 - 17:01, said:

doxan, on 29 iunie 2019 - 15:14, said:

**************************************************************************

Edited by dalu364, 29 June 2019 - 17:52.

Soarele este steaua aflată în centrul Sistemului nostru Solar. Masa totală a Pământului, a tuturor celorlalte planete, asteroizi, meteoroizi, comete precum şi a prafului interplanetar care orbitează în jurul Soarelui, reprezintă abia 0,14% din masa întregului Sistem Solar, în timp ce masa Soarelui reprezintă 99,86%. Energia provenită de la Soare (sub forma luminii, căldurii ş.a.) face posibilă întreaga viaţă de pe Pământ, de exemplu prin fotosinteză, iar prin intermediul căldurii şi clima favorabilă
totusi tot ma gandesc cum poate soarele sa fie atat de stabil luminii, căldura de milioane de ani....

zut1, on 29 iunie 2019 - 18:16, said:

Ca sa nu creez un topic nou , zilele astea cu temperaturi infernale, mi-am pus intrebarea, cum naiba Soarele si stelele in general, sunt REACTOARE DE FUZIUNE CONTROLATA ?? Cum supărare , intra in reactie de fuziune , cantitati exacte de hidrogen, timp de miliarde de ani ? De ce nu intra in fuziune aproape tot hidrogenul din nucleu si steaua sa faca Bummmm ?? Adica nova sau supernova !! Oare aceste explozii apocaliptice, novele, supernovele, sunt de fapt reactoare de fuziune scapate de sub control ? Asta imi intareste convingerea ca traim intr-un Univers holografic sau simulat.

Edited by dalu364, 29 June 2019 - 18:26.

Fiindca sunt in echilibriu fata de presiunea exercitata de gravitatie asupra stratului exterior/heliosfera, daca gravitatia ar fi fost mai puternica...toate stelele si-ar fuziona hidrogenul si apoi celelate elemente pana la Fe in doar cateva zeci de mii de ani sau chiar ani, e de altfel o alta carcteristica de reglaj fin al Universului.
Asta nu inseamna desigur ca e neaparat opera unui Dumnezeu, poate fi si mana hazardului, adevarul e ca nu stiim...doresc sa punctez acest aspect. Insusi procesul intial de fuziune al oricarei protostele e provoat tot de gravitatie si cel mai probabil undele de soc generate de supernove care compacteaza gazul din nori.
Gravitatia e cea mai slaba dintre fortele fundamentale ale naturii dar are cel mai puternic impact asupra lumii noastre deoarece efectele sale, chiar daca sunt marunte se simt peste tot, pe cand forta nucleara slaba si cea tare sunt puternice doar la nivelul atomic si nu pot influenta obiectele masive, de aceea puterea gravitatiei intotdeuna invinge.
Asta nu inseamna ca asa trebuia sa fie, in alte scenarii...lumea nu ar fi avut aceste caracteristici si ar fi fost complet straina noua sau nu ar fi existat deloc in sensul in care se pot imagina universuri in care nu s-ar fi putut forma nici macar cel mai simplu element, respectiv hidrogenul.

Edited by doxan, 29 June 2019 - 19:01.

M-am gandit si io la gravitatie, dar cred ca-i cam ,, subtire ''  argumentul. In sfarsit, nu-s fizician, astro-fizician sau ceva de genu`.

doxan, on 29 iunie 2019 - 18:32, said:

Reglajul ăsta fin , raportat la toate stelele Universului mi se pare pueril. Asta cred eu , suntem pe pseudo-stiinta si cred ca putem debita  si ,, perle ''....nu ?

Edited by dalu364, 29 June 2019 - 18:47.

Aparent da, ar parea un argument pueril dar nu e, pentru fizicieni reglajul fin nu inseamna opera unui Dumnezeu ci valoarea unor constante care sunt in final raspunzatoare de tipologia fenomenelor observate, la asta se reduce.
Desigur, au existat si fizicieni precum John Newman care au mers mai departe cu aceste aspecte legandu-le de constiinta, dar asta e deja mai mult fringe science. Pai sa-ti mai spun ceva, pentru cosmologi numarul de stele, de galaxi sau chiar roiuri e irelevant atunci cand se discuta despre structura la nivelul cel mai vast al cosmosului, din ce s-a descoperit pana acuma in simulari computerizate, Universul obs *incluzand aici si materia neagra & neutrino, el pare a avea o structura similara sa zicem cu cea a unui burete, unde intalnesti voiduri, atragatori si filamente de superroiuri.
Spre exemplu, galaxia noastra face parte dintr-o structura numita Shapley Supercluster care inglobeaza cam 0,2 % din totalitatea galaxiilor din Universul observabil, asta e adevarata noastra pozitie in cosmos.

Edited by doxan, 29 June 2019 - 19:17.

O singura observatie mai am. Vad c-o tot dai cu Dumnezeu, dar io-s ateu convins. Deci daca Universu` ăsta-i holografic, eventual simulat, atunci in mod sigur ar fi opera unor hyper fiinte atemporale si nu a unui mos cu barba care stie si cand nea` Caisa trage un pârț.

Din cate stiu eu, Susskind ala vorbeste de un principiu holografic al materiei, adica in esenta e tot o revenire la cosmologia lui Alexander Friedman, se propune un univers care are forma plata si doar aparent caracteristici 3d, deci nu stiu daca e neaparat o simulare ca a lui Nick Bostrom cu gridurile de computere. Problema cea mare a oricaror variatiuni ale ipotezei simularii e urmatoarea: la fel ca in cazul panspermiei are loc doar o mutare a problemei, fiindca tot nu se poate oferi un raspuns logic si satisfacator privind natura creatorilor si cine anume i-a creat pe ei, se intra practic intr-o antinomie filozofica.
Mai este si ipoteza creierului Boltzman care e chiar mai bizara decat gridurile de computere dar iti marturisesc ca nu o inteleg si ca atare prefer sa evit subiectul.

Edited by doxan, 29 June 2019 - 19:23.

doxan, on 29 iunie 2019 - 19:15, said:

Dacă  n-o intelegi, măcar expune-o asa cum o percepi tu.  Desi nu pricep mare lucru , mi se pare fascinant subiectul. Nu-i musai s-o faci acum. Inteleg  ca ai multa  bibliografie la dispozitie si poate-i dai un sens ideii. In fond tu ai deschis topicul    ăsta ,, bizar '' .

evolutia omului inteligent - din milioanele de specii- este o intamplare.
restul e interpretare.

pune in fata ta o pagina alba, goala, si intra in rolul creatorului. indiferent ce reusesti, este o intamplare, nu conteaza deloc; indiferent cati zei, cate legi sau cate teorii scrii pe pagina, e doar interpretare, nu-i scop.

Quote

mediul in care a evoluat omul nu este perfect, nici macar reglat fin, cum spui.
momentul asta, lumea in care tu ai ajuns sa pui intrebari de genul, a avut nevoie de foarte mult design si mentenanta- umana!

Edited by morenno, 29 June 2019 - 19:48.

morenno, on 29 iunie 2019 - 19:28, said:

Nu vreau sa deviez topicul spre conspirationism, OZN-uri sau adiacente. Dar oare e chiar o intamplare evolutia omului din animal? Nu i-ar fi fost mai comod sa vaneze, reproduca si sa doarma............. toata viata ?

Edited by dalu364, 29 June 2019 - 19:36.

evolutia continua, nu s-a terminat - chiar daca o ducem mai bine ca oricand. evolutia continua si in randul celorlalte animale, pentru ca schimbarea nu iarta nimic, nu iarta pe nimeni.
unii spun ca evolutia omului nu-i adevarata, pentru ca maimutele inca exista. chestia e ca noi am fost maimutele cele mai slabe, cele care au fost nevoite sa se dea jos din copac - restul au ramas, sunt acolo si acum.
pentru mine e simplu: nevoia este adevarata forta creatoare.

Edited by morenno, 29 June 2019 - 19:50.

Problema intrebarii ramane. De ce valori precum parametrul densitatii  Ω atat de precise (1), incat orice variatiuni cat de mici ar fi putut produce universuri diametral opuse fata de cel care in care existam azi ? Iar asta e doar unul din numeroasele constante care ne conduc la ideea ca Universul e guvernat de reglajul fin si principiul antropic.
Iar singurul raspuns satisfacator care sa elimine teza deista e doar existenta unui mulltivers ∞  , precum se speculeaza in Teoria Stringurilor si in modelul lui Andrei Linde, din pacate fizica respectiva inca e speculativa, deosebit de dificila si nu prea poate fi demonstrata decat indirect.
Dar altminteri, pare aproape imposibil ca sa admitem ca exista doar un singur univers in care totul s-a nimerit sa fie atat de optim din prima incercare si nu o data ci de nenumartae ori, incepand cu inflatia, constantul cosmologic, aparitia primelor stele si chiar usurinta prin care carbonul creaza legaturi chimice.

Edited by doxan, 29 June 2019 - 20:04.

zut1, on 29 iunie 2019 - 18:16, said:

Ei milioane, miliarde poate E simplu, steaua noastra e mica si arde lent. Stelele mari au viata mult mai scurta si spectaculoasa (instabile).
Betelgeuse (Orion) va deveni supernova inaintea Soarelui nostru, deja e cam "pe duca", si e la 450 ani lumina de noi.

morenno, on 29 iunie 2019 - 19:46, said:

Corect.

morenno, on 29 iunie 2019 - 19:46, said:

Sunt habarnisti, omul e antropid evoluat nu maimuta.

Edited by andreic, 29 June 2019 - 20:48.

doxan, on 29 iunie 2019 - 19:57, said:

reglajul fin anula evolutia - lucru care nu s-a intamplat. o perioada lunga de timp evolutia a fost naturala, iar de cateva mii de ani este asistata, adica universul omului este modificat si mentinut artificial - evolutie accelerata.
singura constanta este schimbarea - cum sa spui ca o mica variatie si kaput?...

principiul antropic se poate interpreta si el in multe feluri, de exemplu: omul este inventia planetei pentru a produce plastic... si atat. de ce nu?!...


big bang-ul nu a fost o revolutie, tot evolutie e fost.
altfel, nici maimuta nu intelege ca omul care se plimba prin fata ei se trage din ea - totusi, daca ar fi ceva mai constienta decat este probabil ca s-ar gandi ca va deveni unul, ca asta e scopul. dar tu esti deja om, si stii ca nu-i asta finalul, ca mai urmeaza ceva. dar nu stii ce, asa ca interpretezi, ca maimuta.

Edited by morenno, 29 June 2019 - 21:07.