De ce sunt atrasi fotonii de gaurile negre ?

maccip, on 23 mai 2019 - 16:34, said:

Ei..in paradigma cuantica fotonii sunt intotdeauna absorbiti si reemisi. Numai ca dihotomia e falsa

Edited by christinne69, 23 May 2019 - 19:54.

Prin urmare este un scenariu închipuit.
Nu cred că este susținut matematic.
Vreau să văd și eu „mașinăria” matematică.
Așa e frumos, dar nu are în spate un model matematic.
Și trebuie dovedit experimental, nu doar că așa pare.
Scrie un articol complet, publică-l și îl voi citi cu atenție.
Nu că sunt eu mare expert, însă așa se impune.
Pe fantezie toate construcțiile s-ar prăbuși.

De acord, dar nu la genul ca fotonii sunt absorbiti si reemisi de fiecare molecula cum s-ar intelege.
Nici macar in cazul oglinzii, fotonii nu sunt intorsi inapoi prin absorbtie si reemitere. Desi acolo se produc mai multe fenomene interesante care ar sugera acest lucru.

In paradigma cuantica fotonul e emis/absorbit de catre un sistem capabil sa rezoneze fix pe acea frecventa, altfel rezulta intotdeauna o energie cinetica, care ar genera caldura.
Fenomenul de absorbtie a fotonilor se face doar cu miscare conform diagramelor Feynman. Ar trebui sa existe o pierdere energetica, o limita teoretica pe care n-o regasim in fenomenele optice.
Exista reflexii la schimbarea mediului, dar fara pierdere sub forma de caldura, nici macar o limitare teoretica, ceva
Si fenomenul poate fi explicat perfect ondulatoriceste, nu-i nevoie sa intervii cu marimi corpusculare care sunt legate convolutiv cu alea ondulatorii, deci n-or sa se potriveasca niciodata in utilizarea la nivel de limbaj.
Asta-i motivul pentru care eu as refuza din start explicatia cu absorbtia si reemiterea.
Dar mai sunt si altle.

Uite cum este.
Corpusculul poate ocupa orice poziție în unda sa asociată, care este o undă de probabilitate.
Șansa cea mai mare ca respectivul corpuscul să se afle, în acea undă de probabilitate asociată, este în față, pe direcția de deplasare. Deci, există o poziție privilegiată probabilistic.
Când fotonul pătrunde într-un alt mediu, mediu cu o anumită densitate atomică, se face un schimb. Nu rămâne același corpuscul, ci energia este cedată unui alt foton plimbăreț la periferia învelișului atomului., pe aceeași direcție și în același sens aparent. Asta din aproape în aproape. Schimbul energetic lungește traseul, pentru că nu este un traseu liber, ca în vid. Fiind un traseu mai lung, lumina întârzie. Din asta se poate stabili densitatea corpului transparent.
Sunt dovedite toate astea prin calcul matematic.

BbVv, on 23 mai 2019 - 20:15, said:

E inchipuit.
Iar masinaria matematica, daca n-ai vazut-o, nici eu nu am cum sa ti-o arat.  Mecanismul exact e descris in teoriile campurilor, ecuatiile sunt scrise in termen de Lagrangean sau Hamiltonian, o strctura matematica menita sa oblige acel camp sa respecte legi ale fizicii (conditii particulare) dar si actiunea minima (o conditie de minim/maxim). In subsidiar, fiecare punct al campului e descris de o unda (sau o valoare a campului) care poate fi binemersi exprimata in fel si chip, inclusiv ca o suma infinita de alte unde. Acolo unde intervine materia, in interiorul campului au loc interactiuni elementare cu fiecare punct al sau. Automat pentru a exprima efectul cumulat asupra intregului camp, rezultatul acelor interactii elementare se regaseste ca o sumare infinita pe intreg campul, indiferent de marimea pe care vrei s-o evaluezi.

Sunt campuri scalare, vectoriale, tensoriale, de tot felul. Insa odata ce incerci sa aduci principiul actiunii minime si legile specifice fiecarui tip de camp si le obligi sa fie respectate, automat trebuie sa scrii un Lagrangeian. E ceva ce merge automat. Si lagrangeianul in sine e o sumare infinita.
Asa functioneaza toate sistemele, nu doar campurile.  Dar in particular campurile pot fi considerate sisteme infinite de mici obiecte aflate fiecare in infuenta tuturor celorlalte.

E un mecanism matematic specific. Daca nu esti macar inginer, n-ai de unde sa-l stii.



Un pic mai simplu si mai imperativ, orice unda poate fi recompusa in mod arbitrar, matematic sau cu forta mintii din una, doua sau o infinitate de unde.
La libera alerege a fiecaruia. Pentru ca rezultatul fiind unic, variantele de recompunere sunt indistincibile.
Asadar, exista un grad de libertate in a putea gandi un astfel de fenomen. Oricand iti poti inchipui ca unda e compusa de o infinitate de alte unde, fara sa faci nicio greseala.


De aia exista posibile interpretari ale unui fenomen, depinde in ce termeni il poti gandi. Dar cum limbajul natural e ambiguu, exprimarea corecta exista doar sub forma matematica.
Forma matematica ce e foarte faina, dar daca vrei explicatii, in spate exista o alta forma matematica si tot asa, pana ajungi la principii.postulate, care ar trebui sa incheie consistenta logica a maionezei. Insa cand cineva cere o explicatie in limbaj natural, sa zicem .. un copil de clasa a 9a, nu poti sa vii cu astfel de explicatii, fie ele singurele corecte, trebuie sa aduci o imagine intuitiva, sa lucrezi cu o analogie, ceva care poate fi priceput. Un copil de liceu incetege poate fenomenele elementare. Stie ca undele se compun, stie ca o suma de x sinusoide cu aceiasi frecventa vor da intotdeauna o sinusoida. Are o idee asupra derivatei spatiale(sa zicem ca-i partea cea mai grea, dar poti insista pe asta). Mai stie ca la contactul cu un mediu infinit dens, unda se reflecta total. Mai stie ca la contactul cu un mediu cu densitate zero unda se reflecta, dar in antifaza fata de cea reflectatade un mediu infinit dens. Isi inchipuie ca la schimbarea de mediu, unsa poate sa se reflecte dar cu o rotatie de faza.  Mixeaza toate astea cu principiul lui Hyugens pe care-l stie si pe ala si-si creeaza o intuitie suficient de asupra a ceea ce inseamna ca o unda sa treaca intr-un mediu mai dens din pdv optic.

Si teoria asta cu sumarea infinita de unde care genereaza o unda ce APARENT se deplaseaza mai lent decat unda incidenta e OK-ish. E drept ca sticla nu e un mediu chiar omogen, e compus din molecule, dar fenomenul poate fi aproximat si considerand mediul omogen, ca un "eter" mai greu, ca tot ii place colegului calahan chestia asta cu eterul.



La facultate sa zicem ca invata si alte chestii. Invata ca undele se compun rezultand alte minunatii. Invata despre viteza de grup versus viteza de faza, deja isi creeaza o intuitie mai completa asupra unor fenomene ondulatorii.
Apoi vine alaliza Fourier care priveste semnalul (unda) in mod total diferit, evident vine alte mecanisme intuitive.

Dar eu cred ca pentru orice nivel de scoala exista o explicatie, cea mai potrivita. Asta-i frumusetea fizicii ca are o explicatie a lumii chiar si pentru oameni, la nivelul nostru de intelegere, primitiv, avansat, oricare ar fi ala.

Dar povestea asta cu rotoare trifazice de inalta frecventa si putere e o chestie copilareasca, nu e demna de modul de intelegere pe care trebuie sa-l aiba un inginer.
si eu cand eram copil imi imaginam lucrurile in fel si chip, tot timpul am incercat sa-mi imaginez cum functioneaza lumea. Si la 6 ani, si acum la 40, e una din preocuparile mele. Mi-aduc aminte cu placere cum imi imaginam eu unele chestii. Si eu un izvor bun de explicatie a fenomenelor, daca te intreaba un pustache de 6 ani care vrea sa stie mai multe. Poate ca face cineva un topic si despre asta, eu as particupa, dar nu vreau sa fiu singurul.

Dar pentru un inginer, de orice speta ar fi el, e rusinos sa-si imagineze ca analiza dimensionala poate produce adevar despre lucruri care n-au treaba cu kilogramul, secunda, metrul si amperul. Cu astea poate pacalesti vre-o eleva de la liceul alimentar.

BbVv, on 23 mai 2019 - 20:52, said:

Vorbim despre corpusculul foton care cedeaza energie altui foton?
Eu nu am auzit de interactiunea foton-foton, din ce stiu interactioneaza doar gravitational, avand doar masa, nu si sarcina.
Stiu doar de interactiunea gluon-gluon, dar e total altceva, gluonii fiind purtatori de culoare, fotonii nefiind portatori de sarcina.

Deci... nu prea cred ca e OK.

E drept, ar puta sa existe si trebuie sa existe si o explicatie corpusculara, dar mie mi-e mai usor sa vorbesc despre paradigma ondulatorie cu care sunt mai bine obisnuit.

Edited by maccip, 23 May 2019 - 21:07.

La facultate proful de fizica ne spunea ceva de genul: "Nu incercati sa explicati vizual mecanismul intim al unui fenomen. Pur si simplu scrieti hamiltonianul si lagrangeanul si gata".

Mi-a ramas in minte fraza asta, e principiul clasic "taci si calculeaza". Orice explicatie asupra naturii intime a fenomenului ar fi incorecta din punct de vedere al realitatii, dar corecta din punct de vedere al modelului ales. D-aia poti avea mai multe explicatii in functie de model, toate corecte in cadrul modelului, dar care devin toate incorecte daca schimbi modelul.

Evident, analogia mea cu mingile pe traseu este pentru calahan. La acel nivel este foarte corecta, suficienta pentru ca omul sa inteleaga ca fotonii nu "franeaza". Daca-l luam cu ce spui tu acolo (desi corect), probabil nu pricepea nimic, 99,999% ai scris degeaba.

maccip, on 23 mai 2019 - 21:05, said:

Pai nu e ok deloc, pana si interactiunea gravitationala dintre doi fotoni este neglijabila. De fapt unda gravitationala se propaga tot cu c, deci teoretic fotonul nu ar trebui sa fie deloc afectat, asa ca poti egala linistit cu zero interactiunea dintre doi fotoni care "circula in paralel".

Edited by christinne69, 23 May 2019 - 21:39.

Fotonul este format dintr-un corpuscul și unda sa asociată, care este o undă de probabilitate a poziției corpusculului.
Nu interacționează doi fotoni, ci se schimbă între ei, probabilistic. Aparent este același foton însă întârziat de structura atomică a sticlei respective, să spunem.
Toate particulele elementare de același fel sunt identice, nu?
Ăsta este mecanismul presupus. Pe ideea asta s-a putut elabora un model matematic.
N-aș putea spune că nu va apărea ceva mai bun.

Nu poți scrie ceva în termeni logici, prin matematică, dacă nu ai o imagine intuitivă.
Einstein lucra trei ore pe zi și în restul timpului se gândea ce înseamnă formula la care a ajuns.

Edited by BbVv, 23 May 2019 - 21:39.

maccip, on 23 mai 2019 - 20:18, said:

Desigur.

Quote

In paradigma cuantica, un foton "calatoreste" pe toate traiectoriile posibile intre el si oglinda, ceea ce inseamna ca fotonul este absorbit-reemis de fiecare electron din oglinda, cu o anumita probabilitate asociata.

Edited by christinne69, 23 May 2019 - 22:15.

Cristina, de acord cu proful tau, eu il inteleg perfect.
Insa eu nu pot asa. Stii de ce nu pot? Pentru ca nu ma intereseaza sa invat ceva care sa nu-mi excite intuitia si capacitatea de a face analogii.
Tu ai facut facultatea de fizica, probabil ca asta era drumul cel mai scurt pentru o intelegere ulterioara mai profunda.
Insa eu am nevoie de o intelegere pe toate etapele intermediare, altfel raman fara energia de a continua sa-mi doresc sa cunosc.

Influenta majora asupra modului meu de gandire a afut-o proful de matematica din liceu, am zis ca o sa scriu odata mai multe despre el, dar uite ca n-am mai apucat.

Pentru el lucrurile trebuiau sa semnifice ceva. Formulele fara semnificatie nu au valoare.
Insa semnificatia era tot din sfera formala, evita lucrurile din fizica si ura pur si simplu matematica inginereasca. El considera inginerii un fel de nespalati care vin sa se adape la butoiul de matematica, fara a avea manierele necesare sa lase curatenie, sau sa serveasca produsele de-acolo cu garniturile cuvenite.
Era un om care pierdea mul timp cu explicati, cu filozofia unui concept, far sa inceapa sa predea sau sa ceara ceva de la noi. Era momentul de relaxare, nu trebuia sa stai incorda deoarece niciodata zilele alea nu asculta, nu verifica teme, nu dadea teme decat chestii de gandire pe care puteai sa nu le faci. Insa cand incepea sa predea, o facea la viteza mare, de regula chema un elev mai bun s-o faca in locul lui, trecea rapid la exercitii si atunci era jale. In fine, sunt multe de spus.
Eu am fost de multe ori pe pozitii antagonice cu el. Nu eram de acord cu interpretarile lui, dar in final am adoptat modul lui de a rationa, adica chiar daca nu eram de acord cu interpretarea lui, imi formam propria interpretare care, atata timp cat era consecventa cu o realitate, totul era OK.. Cu fostii colegi cu care m-am mai intalnit am mai vorbit despre. Am ramas surprins cat de mult ne-a schimbat acel om. Am inclusiv colega care a terminat istoria si acum e programatoare. La sfarsitul facultatii cand a cautat sa se angajeze, a realizat ca de fapt stie mai multa matematica decat istorie, asadar s-a reprofilat.
Am alt coleg care a ajus un fel de extraterestru la matematica, desi era de nota 5-6 ca si mine, el intre timp a avut alt parcurs, a ajuns acum sa proiecteze microprocesoare pe la unii prin america, se ocupa le aspectele fizice, de efectele cuantice de prin cristalele alea pe-acolo, iar specialitatea lui in cadrul grupului de lucru e matematica. Am vorbit si cu el mult, eram buni prieteni. el zicea ca "vede" matematica din cadrul unui cristal de siliciu. Deci- extraterestu. Dupa aia el a facut informatica, deci nu fizica sau altceva. Pe vremea liceului era slab la matematica, pentru mine e inexplicabil cum a ajuns asa de avansat cu matematica in 10 ani de la terminarea liceului. El spune ca meritul cel mai mare l-a avut proful nostru de mate din liceu, la fel ca si mine.
Am un mare respect pentru acel om, desi era un rusofil incomod si cu caracter bolovanos., dar precizia cu care aducea instrumentul matematic potrivit si stilul lui pedagogic comunistoid si mai degraba dezagreabil, l-a facut cred foarte eficace. El se lauda ca cica preda prin nush ce metoda ruseasca a unuia Boguliov, sau ceva de genul. mult mai tarziu am gasit si pe acel rus Boguliov pe wikipedia, dar metoda lui de predare nu era nici vorba cu cea a rusului. Tot genul romanesc, terorist, rusul avea metode mai umane se pare. In fine, cert e ca a avut efect pozitiv. Cumva pe la finele liceului il stima toata lumea, mai ales cand ne-a spus ca la facultate n-o sa avem probleme cu matematica deoarece a avut el grija. Si a avut dreptate, chiar nu mi-a pus probleme matematica la facultate. La noi la geodezie nici nu era cine stie ce matematica avansata, un pic pe la gravimetrie mai era ceva cu potentialul gravific, formulele lui Stokes, Gauss/Ostrogradsky, dar cam asta a fost maximul

Inteleg, creierul functioneaza MULT mai bine daca are in spatele formulei o reprezentare grafica, intuitiva, fie ea si incorecta. Spre exemplu eu imi imaginez cuantic interactiunea unui foton cu o oglinda in felul urmator: Am un numar infinit de traiectorii posibile ale fotonului, deci un numar infinit de interactiuni oglinda-foton. Creierul meu asociaza probabilitatea de emisie-absortie a fotonului de catre fiecare electron din oglinda cu o anume traiectorie a fotonului emis. Am un numar foarte mare de imagini "inghetate". Apoi, imaginile astea sunt suprapuse iar "densitatea mai mare a imaginilor" imi da unghiul de refractie.

Dar, pana la urma eu sunt adepta lui Platon. Nu cred in realitatea lumii materiale. Consider ca realitatea ultima este strict formata din obiecte matematice. Dar..asta e deja subiect de alta arie

Edited by christinne69, 23 May 2019 - 22:29.

christinne69, on 23 mai 2019 - 22:03, said:

Aia e smecheria.
Traiectoriile posibile sunt functio de probabilitate, functiii care respecta mai degraba superpozitia specifica undelor, nu modul precis de identificare specific corpurilor.
Dar bine, asta e un aparat matematic, pana la urma nu duce in zona fizicii decat ajungand la postulatele cuanticii over and over.

Cehstia e ca nu trebuie sa ajungi deloc la cuantica. Fenomenul se manifesta si la unde electronagnetice, si la unde elastice, la orice tip de unde. E o chestie specifica undelor, oricare ar fi ele.
Deci explicatia corecta nu are cum sa vina din cuantica. Briciul lui Occam nu ne lasa. Functia de unda, ca si expresie a starii alambicate in care se afla un sistem, da, e mai degraba o chestie cu un comportament ondulatoriu. Spre exemplu, efectul Aharovov nu mai poate fi exlicat asa greu intuitiv daca gandesti in termenii astia.

Dar eenomenul in discutie trebuie sa fie explicat inclusiv intuitiv de:
- principiul lui Hyugens
- superpozitia specifica undelor
- Modul de schimbare a fazei undei la reflexie, chestiiinvatate la fizica la undele stationare intuburi, corzi vibrante, .. chestii. Avem intuitie pentru asa ceva.


Fara cuantica, fara absorbtii, fara mecanisme de interactiune cu mediul. Pentru ca nu sunt necesare, fenomenul se manifesta si in situatiile in care aceste aspecte nu trebuie aduse in discutie.

Problema e ca toate aceste ingrediente vin mixate intr-o chestie spatiala mai greu de vizualizat. Dar exista suficiente exercitii daca mergi pe ideea principiului Hyugens. Eu mi-am luat intuitia din tehnica holografica unde aveam deja un nivel avansat de intuitie din cauza faptului ca am fost interesat in trecut de tehnica asta.

maccip, on 23 mai 2019 - 22:27, said:

Pai il poti explica clasic tocmai prin faptul ca o particula elementara nu este definita de un punct fix, ci de o regiune a spatiului influentata de schimbarea conditiilor de mediu, nu ai nevoie de cuantica. Explicatia cuantica e a dracu' de abstracta (potentialul electromagnetic este mai relevant decat campul electromagnetic), dar sincer, o prefer, stii de ce? Pentru ca la nivel fundamental, lucrurile sunt ale dracu' de abstracte. Nu mai avem de-a face cu materie-energie, ci cu idei matematice.

Edited by christinne69, 23 May 2019 - 22:55.

christinne69, on 23 mai 2019 - 22:26, said:

Eu am o mare probelam inca de vizualizare a unui foton. Deocamdata, cea mai buna intuitie pe care mi-am format-o e ca e o particula care de fapt nu exista, dar natura incearca sa ne convinga ca exista.

Ce inseamna asta? Inseamna ca in timpul existentei ei, nu poate face nimic. Nu se poate schimba, vibra, emite, atrage, respinge... nimic.
Si imaginea unei ciocniri in sens Feynmann intermediata de un foton, e de fapt ce se vede intr-un bubble-chamber unde de fapt tre sa-ti imaginezi linia lipsa ca e un foton acolo. El niciodata nu lasa urme de niciun fel.
Dar natura incearca sa ne pacaleasca ca exista sub forma unei particule.

El e emis si absorbit in acelasi timp. Nu in sensul timpului propriu, deoarece el nu exista, ecuatiile TRR crapa. Dar tot, asa in sensul in care natura incearca sa ne pacaleasca ca el are un fel de durata de viata, in realitate acea durata nu poate fi scoasa in evidenta de nicio ecuatie.
Mai precis, vreau sa spun, ca nicio ecuatie relativista n-o sa-ti poata spuna ca fotonul se afla la jumatea drumului. Fara a intra inca in cuantica, deja fotonul e un vehicol care se chinuie sa ne arate ca exista.


Fotonull nu are nimic in componenta, decat strictul necesar pentru ca conservarile sa se mentina. E o regula a naturii pe care se pare ca o intelegem noi mai bine introducand acesti fotoni in teorie, dar ei in realitate sunt foarte volatili. Nu numai ca n-au pozitie fixa, ca toate obiectele din cuantica, dar ei nu au pozitie deloc. Deci.. greu de tot sa-i privesti ca si corpusculi.
Singura chestiew e ca completeaza o ciocnire Feinman, care altfel ar fi fost un fel de actiune la distanta cu ceva intre.



Deocamdata nu am avut probleme cu aceasta intuitie. Se pare ca orice lege a naturii se supune propriei intuitii.


Dar intuitia asta nu-i prea productiva, deoarece muta existenta fotonului in zona  perechii de sisteme emitator - receptor.
Mai precis, daca fotonul are masa(si are), atunci efectul existentei acesteia trebuie sa se regaseasca undeva in sistemul format din emitator-receptor.
Intre ele are loc o interactiune mediata de un foton(adica de obiectul care nu exista). Daca fotonul are masa, atunci ea se regaseste oricand in sistem, ca o mica diferenta dintre masa de miscare inainte si dupa interactie. Fiindca are loc un schimb de energie, un corp va ramane mai usor, altul se va ingreuna. E greu de vizualizat asta la nivel intuitiv, mai ales in cazul topiclui cu pricina unde se cauta fotoni care intra in gaura neagra. Asta insamna ca o parte a sistemului e afara, alta undeva inauntru gaurii negre, pentru mine e mind-blowing, nici vorba de o intuitie productiva.
Daca mai punem si conservara impulsului la socoteala, intuitia se complica urias. Iar la fotonul care gestioneaza spinul, deja doar sistemele super-simpliste pot beneficia de intuitia asta a nonexistentei fotonului.


Deci nu sunt multumit. Insa am credinta ca acea intuitie se poate forma. Proful meu e mate de care ziceam, ar fi sigur de asta.

De aia tot incerc sa invat teoriile de camp cuantice, dar tot timpul gasesc impedimente si tre sa ma intorc inapoi. Dar, avansez eu, cumva. Desi problema asta a fotonilor o am de multa vreme in starea asta,am credinta ca la un punct voi gasi o intuitie mai buna.

Edited by maccip, 23 May 2019 - 23:00.

Poti sa ti-l imaginezi simplu ca o interactiune si atat. O interactiune care se propaga cu viteza c, ca si gravitatia.

Pana la urma un foton nu este altceva decat un transfer de energie si impuls. N-ai nevoie sa ti-l imaginezi "pe drum", nu te ajuta cu nimic. Probabil ca nici nu exista la modul real. Ti-l mai poti imagina ca si un lant cauza-efect de genul: "A efectueaza o actiune care afecteaza B conform legii de conservare a energiei si impulsului". Mediatorul acestui transfer energetic ar fi fotonul. D-aia zic eu ca, daca aprofundezi totul pana ti se incalzeste creierul, realizezi (cel putin eu) ca natura nu este materie-energie, ci este formata din obiecte matematice la cel mai fundamental nivel. Chiar si definitia energiei este abstracta! Poate nici macar nu exista un transfer real. Iar cuantica este cel mai aproape de adevar, totul in cuantica este format din obiecte matematice, nu exista viteza, timp, distanta, exista doar stari.

Edited by christinne69, 23 May 2019 - 23:14.

Pai da, dar, atunci... doua interactii se atrag reciproc? Sau e un nonsesn intrebarea?


Sau cum o interactie poate sa intre intr-o gaura neagra?
Si daca nu intra, de fapt ce se intampla acolo? E clar ca gaura neagra interactioneaza cu un ... bec, sa zicem. Dar care-i imaginea care sa satisfaca rigorile acelei interactii?

E clar ca doua chestii interactioneaza sau nu, functie de ce exista in jur. Adica eu nu pot vedea ce face vecina acum pentru ca-i petere intre noi.
Dar in ce mod se modifica geometria unei intreactiuni  in momentul cand vecina e intr-o gaura neagra? Pentru ca, la prima vedere, nu exista niciun fel de linie care sa uneasca receptorul de fotoni cu emitatorul, ar trebui sa nu interactioneze si totusi o face.
Aici apare problema.

Si mai e inca o dilema.
Ochiul meu si vecina dezbracata nu interactioneaza deoarece nu exista cai de a o face, sau interactioneaza, dar pe parcurs interactiunea e mediata de un zid?
Ar trebui lucrurile astea sa se confunde si la nivel matematic, dar nu-mi pot da seama daca o fac. Ar trebui ca matematicii sa nu-i pese de asta, pentru a-mi putea alege una din interpretari, care-mi convine functie de situatie, pentru ca situatiile sunt indistinctibile experimental. Daca nici matematica nu  face distinctie, atunci ar trebui sa ma lase liber sa aleg, dar nu pot raspunde la intrebarea asta deocamdata.

Pai..pentru tine nu e nicio diferenta daca vecina are fereastra inchisa sau se afla intr-o gaura neagra pentru ca n-o vezi indiferent de context. E ca si cum nu exista. Matematic, ea chiar nu exista!

Edited by christinne69, 23 May 2019 - 23:39.

De ce sunt atrasi fotonii de gaurile negre ?

Pentru că-s defecte topologice care se propaga...

christinne69, on 23 mai 2019 - 23:27, said:

Exista  ca se aude, lasa ca stiu eu.

BbVv, on 23 mai 2019 - 20:15, said:

I-auite ce-am gasit, fix ce-am zis eu cu stuful in apa care face ca unda sa intarzie, iar componenta care-si pastreaza viteza sa se reduca ca amplitudine pana spre zero.


The Ewald–Oseen extinction theorem says that the light emitted by the atoms has a component traveling at the speed of light in vacuum, which exactly cancels out ("extinguishes") the original light wave. Additionally, the light emitted by the atoms has a component which looks like a wave traveling at the slower speed of light in glass. Altogether, the only wave in the glass is the slow wave, consistent with what we expect from basic optics.
A more complete description can be found in Classical Optics and its Applications, by Masud Mansuripur.[3] A proof of the classical theorem can be found in Principles of Optics, by Born and Wolf.[1], and that of its extension has been presented by Akhlesh Lakhtakia.[2]

https://en.wikipedia...inction_theorem

Vezi ce inseamna sa ai intuitie buna?