[prefata] Amintirile noastre. Viitorul vostru ?

A trecut ceva vreme și am mai adunat ceva „perspectivă”. Din nou, aici nu mă plâng, e doar un: just so you know.

Programarea devine cam ultima treabă care mă atrage. Mai degrabă sunt entuziasmat să comand cutii și să fac ordine în casă decât să impementez „the next big thing”. Clienții mei sunt letargici rău. Au renunțat să mă plătească via aplicația de tracking ceea ce e perfect căci nu mai trebuie să stau lipit de mouse/tastatură. Doar că o săptămână persoana mea de contact a fost plecată la un congres și nimic nu s-a putut face. Pe de altă parte e în discuție construirea unui sistem complex care ar trebui să se ocupe de toate fluxurile de date care vin. M-am ocupat de arhitectura lui, am pus pe hârtie pașii și am construit o structură comună entităților. Practic totul e gata, la nivel teoretic, dar de săptămâni ei tot se screm în bugete. Nu știu ce bugete tot visează căci au stabilit cu mine exact cât mă plătesc pe an. Deci că lucrez, că nu lucrez, tot atâția bani dau.

Software-ul pe care își bazează afacerea e în continuare un dezastru. Mai vin cereri de îmbunătățire pe aici, pe dincolo, m-am uitat peste una. Partea aceea e rezolvată de un fișier de vreo 1500 de linii, fără funcții sau obiecte, plin de if-uri și de „fix”-uri, ba mai mult, algoritmul construiește niște tabele temporare a căror structură habar nu am unde e definită. Interogările SQL arată scrise de o persoană care acum a început să învețe SQL și trebuie să rezolve probleme peste cunoștințele sale. Am zis că nu mă bag, nu am cum să garantez că ce repar eu nu va strica altceva. Case closed.

Ofertanții de date sunt vai și-amar de ei. Cel mai mare, ceva companie europeană de sute de milioane de euro (sub tutela altei companii americane de miliarde de dolari), nu are un sistem de ticketing. Le-am trimis un e-mail la care nu am primit nici măcar un răspuns automat. Nimic. Timp de 3 săptămâni. Am primit răspuns de la „un băiat” pe care îl cunoaștem din firmă. Deci avem nevoie de pile și relații ca să primim răspuns pentru un API amărât. Ca să nu mai vorbesc că la conferințele la care particip NU LE MERG CĂȘTILE. Au niște căști de doi euro care mor în mijlocul discuției. Plus zgomotul de fundal (căci nimeni nu are un birou liniștit de unde să lucreze, peste tot sunt 10 alți oameni care fac gălăgie în fundal).

Pe partea cealaltă, la ce job-uri apar, mi se pare că 80% sunt pe Java, limbaj (și ecosistem) pe care nu văd de ce l-aș re-învăța. La vârsta mea nu mai simt nevoia de a demonstra câte pot să fac. Aș avea timp să mă ocup de câteva proiecte persoanale, însă cum lumea e perfect fericită să folosească software mediocru, nu văd de ce aș investi timp și bani în altă bucată de software. Oamenii din afara sferei tehnice au probleme grave în a păstra niște documente. Mereu le pierd și să folosească Google Docs/Drive e prea complicat pentru ei. Așa că ce rost are să fac nu știu ce sistem predictiv pentru o populație care oricum e împrăștiată și oricum nu vrea să facă lucrurile eficient?

Pe de altă parte nici nu știu ce loc de muncă mi-ar oferi condiții mai bune decât am momentan. Nici nu vreau să-i las baltă, că oricum în viața lor nu au lucrat cu un software developer și dacă plec o să găsească alt băiat care auzit de programare la TV sau prin revista Playboy.

Iar în ultimă instanță, lumea se lasă prostită la greu. Parte din clienții mei au scăpat un mesaj pe care l-au șters imediat, dar nu atât de repede încât să nu-l citesc. În mesaj îi scria omului care m-a angajat pe mine (care de altfel nu face mare lucru, el lucrează deja la altă firmă) că ei acceptă să-i dea un buget de 50 de euro pe oră pentru chestia aia de mai sus. Și că ăsta e un buget redus. Deci omul ăsta înțeleg că primea peste 50 de euro pe oră ca eu, omul care efectiv făcea munca, să primesc 20 de dolari. Iar acuma are niște indieni la $10-$15 pe care îi tot ameștește cu niște proiecte personale. Nu îmi pasă prea mult ce fac ei cu banii, doar observ cât de dezorganizați sunt. Eu le-am făcut toată arhitectura, le-am coordonat oamenii, am demonstrat că pot să mă ocup de tot, dar ei în continuare îl finanțează pe prinț ca să... ce? El participă poate la o conferință pe săptămână, dar și așa în mașină cât timp merge la celălalt servici. So you know.

Una peste alta, soția termină rezidențiatul și poate prinde vreun post bine plătit și stabil la ineficientele spitale românești. So that's nice.

În altă ordine de idei, de când m-am întors în România observ ce înverșunare și totodată ce bine e prin România. De pildă ieri mergeam cu 100 km/h prin oraș pe ceva drum gol (doar era duminică). Altcândva zburam cu 130 - 140 pe ceva drum din Câmpia de Vest. E mișto prin România că poți face ce vrei fără mare stres că vei fi amendat. Asta îmi place aici, că ai libertate, nu că aș fi eu ceva zmeu al șofatului. Dar când drumul e absolut gol (o mașină la 2 ore) și drept, de ce nu?

Legat de înverșunare, lumea aici e foarte strictă cu regulile. Orice mică deviație rezultă într-o formă de apostrofare. La un moment dat m-a claxonat cineva că... nici nu mai știu. Că m-am prelins 5 centimetri pe banda lui. Mereu apar articole cum nu știu care ce a făcut cu mașina. Cui îi pasă? În Vest erau mașini parcate pe banda întâi la greu. Da, încurcau pe toată lumea, da, nimeni nici nu clipea. Ocoleau. Mi-au tăiat francezii calea fără stres, am tăiat și eu calea altor francezi fără stres. Asta e. Nu întotdeauna semnul de „cedează trecerea” mai există. Atât aici cât și pe la francezi. Asta e, frânezi, accelerezi, te dai la o parte, supraviețuiești. Dar prin România prea s-a romantizat idea că „Vezi Doamne, ce civilizat e prin Occident”. Nu, nu e. E o cocină mai mare ca aici.

Revenit în țară de o lună, încep să mă deprim. Nu din cauza programării, nu din cauza vieții politice (ocupație destul de răspândită, un fel de sport național pe aici - mai ales cu Europarlamentarele), ci de cât de bine îmi e aici:

• În primul rând internet-ul rupe atât fix cât și mobil. Pot vorbi cu cine am chef pe orice aplicație fără să-mi pice semnalul când îmi zboară un porumbel deasupra capului. Zero la sută downtime cât am lucrat luna mai, pe când la clienții mei... Au fost câteva momente când le-a picat net-ul. Și ei sunt o firmă.
  
• Plata cu cardul peste tot. Am avut de plătit o consultație juridică, nu, nu a scos avocata POS-ul, dar ne-a dat chitanță și factură pentru serviciile de consiliere.
  
• Mâncare bună. La orice speluncă de restaurant am fost era mereu ceva bun de mâncat. Plus nici nu există să nu poți plăti cu cardul ca în 90% din locațiile turistice din Vest. Și categoric nu există minim de 10-15 euro pentru plata cu cardul.
  
• Drumuri de vis. Nu drumurile alea bombardate din sudul franței (nici nu mai simt nevoia de a scrie numele țării cu literă mare). Peste tot se reabilitează drumurile (Satu Mare, Maramureș, Zalău, Cluj). Aproape că pot lăsa o cană cu apă pe bord și nu se va vărsa. Plus că tot o țin înainte cu autostrada Deva - Lugoj, că o parte bună din ea va fi deschisă circulației anul ăsta. Una peste alta vreau să călătoresc mai mult prin .ro că de Ungaria - Spania (Vest) mi s-a acrit. Well, nu Spania, Spania în continuare e numero uno ca loc de pierdut vremea. Doar ei au inventat mama pierderii timpului: siesta.
  
• Uber/Bolt. Ce contează că sunt ilegale, mașini găsești. Și un drum mă costă 2 - 3 euro, nu 10 - 15. (Tot cred că taxiurile sunt prea ieftine în România, dar asta e altă poveste)
  
• mi-am luat ceva încălțăminte sport super comodă la mega-prețul de 250 de lei. Sau 240. Nu mai știu. Față de 100+ de euro. Și dacă mă țin 2 luni, și-au meritat banii, parcă calc pe nori.

Și câte și mai câte. E deprimant că totul merge bine. Fac sport, îmi fac mâncare acasă, fac ordine, totul e aranjat/curat, aerul e foarte puțin poluat (cel puțin la nivel de PM2.5) în ciuda tuturor mașinilor diesel cu DPF-ul tăiat sau anulat, dorm bine, etc. Nu există acea stare de conflict pe care o aveam în Occident unde și mersul la cumpărături era guvernat de gânduri de genul „Ce francez o să dea în mine că el scrie mesaje pe telefon/are 90 de ani și nu e atent la drum?”

Edited by RedDev, 10 June 2019 - 11:12.

Fiecare ar avea de povestit una-alta dar trebuie sa ramanem profesionisti.
Sotia ta va deveni medic cu toate atributiile. Se va intalni cu oameni pe patul de moarte dar nu se va contopi cu povestea lor, ii va trata cum va putea si va trece la urmatorul pacient, cu o alta poveste (poate mai vesela ori mai trista). Dar va merge mai departe mereu.
Asa si in programare (pe un alt nivel), povestile clientilor raman ale lor, noi le spunem cum vedem noi situatia, ei mai departe decid cum doresc. Urmatorul client poate va fi altfel, eu trebuie iar sa le ofer varianta optima dincolo de alte experiente.

 RedDev, on 10 iunie 2019 - 10:59, said:

Am impresia ca stai prea mult cu un singur client. Baga-l undeva, gaseste mai multi. In mod ideal mergi cu 2-3 in paralel.

Bleah, m-am săturat să tot lucrez pentru „băieți deștepți” a căror singur atuu e că sunt dintr-o țară vestică. Vreau eu să stau toată ziua și să nu fac nimic și să câștig exact aceeași sumă care o face programatorul (sub)contractat.

Sau în cel mai rău caz să le dau sarcini (dar și aia din an în Paște) și să fac commit-uri de genul:

// I don't understand what is here

Edited by RedDev, 11 June 2019 - 08:12.

Trista poveste. Tind sa cred ca se datoreaza mediului non-tehnic.

Edited by dani.user, 18 June 2019 - 17:06.

In contextul epidemiei, mai exista careva dintre programatori (toate gradele ) ce nu lucreaza de acasa?

Ca actualizare, acuma eu ma ocup de tot si toata lumea ma intreaba ce sa faca.

Am angajat alti oameni, de data asta din Romania, si eu conduc cam toata afacerea cum ea este doar online (si doar eu si colegii din Romania intelegem partea tehnica). E mai bine, lucrurile evolueaza, dar eu unul nu as recomanda cariera in domeniul programarii.

Da, sa stii programare mi se pare la fel de esential ca sa stii sa scrii, dar sa lucrezi in domeniu - pas.

Edited by RedDev, 02 April 2020 - 12:49.

Ati fi de acord sa facem un topic in care sa treaca fiecare limbajul/limbajele de programare cu care lucreaza momentan. Eventual si care a fost parcursul pana in prezent, primul limbaj cu care a lucrat, ce a facut cu el samd. Vad oameni care raspund la intrebari si mereu m-am intrebat "dar oare in ce limbaj programeaza acum?"

Go for it.

Poti sa povestesti aici.

 RedDev, on 06 martie 2019 - 21:26, said:

Care e calea corecta, unde trebuie sa inveti programare? La facultate? Tu unde/cum ai invatat PHP? Cu cat platesti un angajat programator PHP?

Pe vremea mea, in facultate. Dar azi se incepe din liceu si continua la facultate.
Nu platesti pt. PHP sau alt limbaj ci pt. rezolvarea problemelor tale si indirect poate fi limbajul cutare. Plata tine de multi factori precum calitatea aplicatiei, vanzarile firmei cu aceasta, disponibilitatea managementului de a varsa parte din castiguri in salarizare etc. asa ca pt "PHP" ai sa vezi marje de la mic la mare.

Edited by neagu_laurentiu, 25 May 2020 - 09:56.

Eu insinuam ca nu poti sa ai pretentii daca nu platesti. Nu angajezi juniori si nu ai de-a face cu ei daca ai bani de seniori. Un foarte bun specialist nu va lucra pentru tine daca stie ca poate castiga mult mai mult din alta parte. Bottom line: cat oferi atat primesti.

Platesti taxa de facultate ca sa ai o diploma. Ca de invatat inveti tot singur. Nu din cursuri. Ce te poate invata la facultate si nu exista in manualul PHP? Exista informatie disponibila doar in cursul de la facultate si nicaieri "pe google"? Cel mai bine inveti intrand adanc in maruntaiele unui framework; mult mai bine decat sa incerci sa-ti faci propria aplicatie framework, nu mai are rost sa spun de ce.

Edited by wolfenste, 25 May 2020 - 10:58.

Manualu PHP te invata sa folosesti PHP. Nu te invata:

• Arhitectura software
  
• Structuri de date si algoritmi
  
• Retelistica
  
• Sisteme de operare
  
• Sisteme distribuite
  
• Version control
  
• Cum sa testezi o aplicatie
  
• Cum sa faci front-end
  
• Usability
  
• multe altele

Desigur ca gasesti nenumarate carti ce trateaza fiecare dintre aceste domenii. Dar sunt sanse mari ca cineva fara facultate care doar butoneaza prin PHP sa nici nu fi auzit de ele (nici nu realizeaza cate nu stie).

Spunea cineva de la Google ca doar o data pe an a avut de-a face cu algoritmica. Din version control inveti cat iti trebuie intr-o singura zi... Cati dintre cei iesiti din facultate au habar de toate alea? Ca pana la urma, tot acolo ajungem, ce stii sa faci. Cu diploma ai mai multe sanse sa obtii un interviu, dar nu te angajeaza nimeni si nu te pastreaza daca doar ai trecut si tu prin facultate. Ca sa stii bine ce ai enumerat tu acolo iti trebuie multi ani de practica. In facultate da, cam doar auzi de ele.

 wolfenste, on 25 mai 2020 - 11:26, said:

Și după se întreabă șeful "Cine a stricat repository-ul?".

 wolfenste, on 25 mai 2020 - 11:26, said:

Depinde foarte mult de la facultate la facultate. Nu poți să generalizezi totuși, am și exemple pozitive, contrar spuselor tale.

 jegmihai, on 25 mai 2020 - 11:46, said:

Ei na? Ca incepator ai acces asa peste tot? Si nu exista tech lead si pull request? Daca nu ... "astia suntem".

 jegmihai, on 25 mai 2020 - 11:46, said:

Exemplele pozitive invata pentru ca vor sa stie. Si merg dincolo de minimul necesar pentru a lua un examen cu 10. Adica tot pe google ajung si ei.

Cand stii bine algoritmi/structuri de date nici nu observi cat de des le folosesti pentru lucruri banale, intra in rutina. Asta pana cand observi ca:

• Nu reuseste colegul sa parseze un fisier text de 50GB fara sa-l incarce tot in memorie (eventual si cu 2-3 copii)
  
• Lumea se mira de ce dureaza atat sa procesezi 1 mil de elemente si se cauta scalare pe 10 masini cand defapt ai un algoritm O(n²) banal de redus
  
• Colegii n-au auzit de structuri de date thread-safe (macar in PHP nu te lovesti de asta).